Emitere ordin de protecţie. Condiţii
| Comentarii |
|
1. Un ordin de protecţie se poate emite doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) se constată comiterea unui act de violenţă, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, poate fi: verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; b) actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violenţă în familie.
2. Actele de violenţă verbală nu sunt de natură să justifice luarea unei măsuri de instituire a unui drept de protecţie, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada stării de temere invocate şi a existenţei pericolului concret pentru viaţa, integritatea sau libertatea sa, cu atât mai mult cu cât din ansamblul probelor rezultă că
soţul său nu este o persoană violentă, iar din planşele foto cuprinzând mesajele trimise de reclamantă pârâtului pe telefonul mobil, anterioare incidentului, se observă limbajul jignitor folosit de reclamantă la adresa soţului său, precum şi o atitudine provocatoare a acesteia.
Jud. Câmpina, se rit. civ. nr. 3155 din 8 noiembrie 2012
Prin cererca înregistrată la data de 09.10.2012, reclamanta C.F. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului C.M.D.
Analizând acţiunea civilă, instanţa a reţinut că părţile sunt căsătorite, iar din relaţiile lor a rezultat minora C.I., în vârstă de 8 ani, care, în prezent, locuieşte cu reclamanta. Soţii C. sunt despărţiţi în fapt din data de
11.08.2012 şi în proces de divorţ, cerere care a fost promovată de pârât şi care face obiectul dosarului nr. (...)/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că există o relaţie tensionată între reclamantă şi rudele acesteia, pe de o parte, şi pârât şi rudele acestuia, pe de altă parte.
In soluţionarea prezentei cauze, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate e pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri - obligaţii sau interdicţii (...). Totodată, instanţa reţine că un ordin de protecţie se poate emite doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: 1. se constată comiterea unui act de violenţă, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, poate fi: verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; 2. actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei; 3. actul este unul de violenţă în familie.
Raportând acestea la speţa de faţă, instanţa constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii anterior menţionate pentru emiterea ordinului de protecţie, în sensul că unele dintre actele de violenţă în familie nici nu au fost dovedite, în plus, probele administrate nu au conturat existenţa stării de pericol pentru viaţa, integritatea sau libertatea reclamantei, aspecte faţă de care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Astfel, din declaraţiile martorilor rezultă că pârâtul nu este o persoană violentă şi nu consumă excesiv băuturi alcoolice. Au mai relatat martorii că nu l-au văzut niciodată pe pârât lovind-o pe reclamantă,
adresându-i cuvinte jignitoare sau ameninţând-o, că este ataşat de copilul său, faţă de care se comportă foarte frumos şi pe care nu l-a pus în stare de pericol. Martorul V.I.C. a mai relatat că în iunie anul acesta a fost la mare cu părţile, că a fost foarte frumos şi că nu i-a venit să creadă când a aflat că soţii s-au despărţit. Totodată, martorul a relatat că lumea „pe stradă” vorbeşte că reclamanta ar avea o relaţie cu martorul G.R.F. Din declaraţia martorului G.R.F. rezultă că a asistat la discuţii aprinse între părţi, dar niciodată la vreun incident când pârâtul să se manifeste violent fizic faţă de reclamantă. A mai relatat martorul că a asistat când pârâtul i-a spus reclamantei că o va distruge dacă se urcă în maşină cu el şi o să-i arate el ce-i va face.
în ceea ce priveşte relaţia pârâtului cu minora, declaraţiile martorilor sub acest aspect se coroborează cu declaraţia învăţătoarei minorei şi adresa nr. 2713/17.10.2012, emisă de Liceul teoretic „A.V.”, din care reiese că pârâtul se interesează de situaţia şcolară a minorei şi de starea ei de sănătate, că vine frecvent la şcoală în timpul pauzelor, stă de vorbă cu minora, cu acordul şi în prezenţa doamnei învăţătoare, iar prin prezenţa sa la şcoală nu a deranjat buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Totodată, instanţa reţine că minora, audiată fiind în camera de consiliu, a arătat că părinţii săi nu au bătut-o şi nu au ameninţat-o niciodată şi că ştia că tatăl său nu vroia să-i facă rău.
Referitor la actele de violenţă la care ar fi fost supusă de către pârât, instanţa reţine că reclamanta invocă un singur incident ce a avut loc în data de 21.08.2012, iar din declaraţiile reclamantei date în dosarul penal nr. 3257/P/2012 rezultă că aceasta a fost lovită atât de pârât, cât şi de tatăl acestuia.
Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că actele de violenţă în familie invocate au fost de natură să-i pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea, iar existenţa certificatului medico-legal nr. 1730/22.08.2012 nu poate constitui o probă în sensul că agresorul reclamantei a fost pârâtul, în lipsa coroborării cu alte dovezi certe.
Referitor la susţinerile reclamantei privitoare la ameninţarea sa, instanţa constată că singura probă în acest sens este declaraţia martorului G.R.F., din care rezultă că pârâtul i-a spus reclamantei că o va distruge dacă se urcă în maşină cu acesta şi o să-i arate el cc-i va face. Instanţa reţine însă că aceste acte de violenţă verbală nu sunt de natură să justifice luarea unei măsuri de instituire a unui drept de protecţie, reclamanta nefacând dovada stării de temere invocate şi a existenţei pericolului concret pentru viaţa, integritatea sau libertatea sa, cu atât mai mult cu cât din ansamblul probelor rezultă că pârâtul nu este o persoană
violentă. Totodată, din planşele foto cuprinzând mesajele trimise de reclamantă pârâtului pe telefonul mobil, anterioare incidentului din data de 21.08.2012, se observă limbajul jignitor folosit de reclamantă la adresa soţului său, precum şi o atitudine provocatoare a acesteia.
Faţă de cele ce preced, instanţa constată că nu sunt indicii temeinice referitoare la temerea reclamantei în ceea ce priveşte siguranţa sa şi a minorei, din probele administrate în cauză rezultând fară dubiu că pârâtul nu i-a cauzat niciun prejudiciu copilului său şi nu l-a pus în stare de pericol.
| ← Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate | Măsuri de protecţie a familiei în cazul violenţei unui sot → |
|---|
