Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate. Lipsa stării de pericol
| Comentarii |
|
Legea nr. 217/2003 a urmărit, prin reglementarea „ordinului de protecţie”, crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiţii de admisibilitate: a) constatarea comiterii unui act de violenţă; b) actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru al familiei victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
în condiţiile în care, după divorţ, petenta a locuit în imobil, dar nu a solicitat prin acţiunea de divorţ beneficiul folosinţei locuinţei, conform art. 6132 CPC sau în temeiul art. 324 alin. (4) NCC, persoana care i-a blocat accesul în curte şi imobil nu este fostul soţ, ci fostul socru, în cauză neexistând starea de pericol la care face referire art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea privind emiterea ordinului de protecţie este neîntemeiată.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 1495 din 22 februarie 2013,
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta O.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.l.C. să se dispună reintegrarea acesteia în locuinţa de domiciliu stabilită prin sentinţa civilă nr. 5324/2012, împreună cu copiii săi minori, să se dispună limitarea accesului pârâtului în locuinţa comună, doar prin cele două intrări din spate şi pe intrarea din faţă a două uşă, iar prima uşă din faţă (accesul dinspre stradă) să-i revină în exclusivitate acesteia şi copiilor săi pentru accesul în imobil, iar pârâtul să nu mai aibă dreptul să schimbe închizătoarea de la uşă. De asemenea, a solicitat să se dispună executarea ordinului de protecţie fară somaţie sau trecerea vreunui termen şi acordarea de asistenţă juridică de specialitate, deoarece nu dispune de resurse financiare pentru angajarea unui apărător. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 6.05.1995, iar din căsătoria lor au rezultat minorii C.C., născută la data de 21.12.2002, şi C.C.M., născut la data de 04.04.1996. Prin sentinţa civilă nr. 5324/2012 s-a desfăcut, prin acordul părţilor, căsătoria încheiată între părţi, înregistrată în registrul stării civile al Primăriei comunei B.B. sub nr. 96/6.05.1995. Prin ace-
eaşi sentinţă a fost stabilită locuinţa minorilor la reclamantă. In data de 31.01.2013, în jurul orei 16:00, reclamanta s-a întors acasă cu fiica sa, însă a constatat că nu mai poate intra în curte, deoarece porţile de acces erau legate cu lanţuri şi încuiate cu lacăte. A sărit peste poartă, dar şi-a dat seama că nu poate intra nici în imobil, întrucât au fost schimbate yalele de la uşile de acces.
In conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; 0 interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”.
De altfel, Legea nr. 217/2003, prin reglementarea „ordinului de protecţie”, a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiţii de admisibilitate: a) constatarea comiterii unui act de violenţă; b) actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru al familiei victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Aşa cum se evidenţiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, rezultă că, după divorţ, petenta a locuit în imobilul situat în (...), dar că nu a solicitat prin acţiunea de divorţ beneficiul folosinţei locuinţei conform art. 6132 CPC sau în temeiul art. 324 alin. (4) NCC. Mai mult, persoana care i-a blocat accesul în curte şi imobil nu este fostul soţ, ci fostul socru, respectiv numitul C.I. Cum, în cauza pendinte, nu există starea de pericol la care face referire art. 23 alin. (1) din Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, instanţa a respins cererea privind emiterea ordinului de protecţie formulată, ca fiind neîntemeiată.
| ← Înregistrare tardivă a naşterii. Lipsa certificatului medical... | Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate → |
|---|
