Înregistrare tardivă a naşterii. Lipsa certificatului medical constatator al naşterii minorului
Comentarii |
|
Ulterior naşterii, mama nu a ridicat de la unitatea spitalicească certificatul medical constatator al naşterii minorului, în vederea înregistrării acestuia în registrul de stare civilă al Primăriei. Având în vedere rezultatul verificărilor efectuate în registrul de naşteri al Primăriei, precum şi concluziile serviciului de medicină-legală, potrivit cărora minorul corespunde unei dezvoltări psiho-somatice de aproximativ 7 ani şi 4 luni şi, prin urmare, s-a putut naşte la data de 28.06.2004, instanţa a dispus înregistrarea tardivă a naşterii.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 895 din 28 iunie 2012, nepublicată
Prin acţiunea civilă înregistrată, petenta Primăria comunei P.R. a solicitat în contradictoriu cu intimata L.C.B. înregistrarea tardivă a naşterii minorului L.A., născut la data de 28.06.2004, la Spitalul Judeţean B.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut faptul că, potrivit certificatului medico-legal nr. (...)din 14.11.2011, emis de către SML Bistriţa-Năsăud, şi certificatului medical constatator al născutului viu, înregistrat sub nr. 982/2012, minorul L.A. s-a născut la data de 28.06.2004, în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă B., având-o ca mamă pe intimata L.B.C. (actualmente căsătorită C.). Instanţa a mai reţinut că, ulterior naşterii, intimata L.B.C. nu a ridicat de la unitatea spitalicească menţionată certificatul medical constatator al naşterii minorului L.A. în vederea înregistrării acestuia în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului B.
Din cuprinsul adresei nr. 583/25.06.2012, emisă de SPCEP- serviciul stare civilă din cadrul Consiliului local B., instanţa a mai reţinut că naşterea minorului nu este înregistrată în registrele de stare civilă ale municipiului B. De asemenea, din cuprinsul cererii formulate de peten-tă, respectiv al cererii de intervenţie formulate de intervenientul B.L. (născut L.), instanţa a reţinut că minorul L.A. este fiul intervenientului, persoană în a cărei grijă minorul se află de la vârsta de 4 luni (ajutat fiind în creşterea şi educarea acestuia de către mama sa, numita L.S.).
Raportat la această stare de fapt şi având în vedere rezultatul verificărilor efectuate în registrul de naşteri al Primăriei municipiului B., precum şi concluziile serviciului de medicină-legală Bistriţa-Năsăud
[consemnate în cuprinsul certificatului medico-legal înregistrat sub nr. (...) din 14.11.2011], potrivit cărora minorul corespunde unei dezvoltări psiho-somatice de aproximativ 7 ani şi 4 luni (la data examinării acestuia, respectiv 14.11.2011) şi, prin urinare, s-a putut naşte la data de 28.06.2004, în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, instanţa a admis prezenta acţiune, sens în care a dispus înregistrarea tardivă în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului B. a naşterii minorului L.A., născut la data de 28.06.2004. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 52 şi urm. CPC coroborat cu dispoziţiile art. 415 alin. (2) NCC, a admis cererea de intervenţie formulată de către intervenientul B.V. (născut L.), sens în care a constatat că intervenien-tul este tatăl minorului L.A., născut la data de 28.06.2004. Raportat la considerentele sus-menţionate şi la dispoziţiile Legii nr. 119/1996, s-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al minorului.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Orice persoană are dreptul de a cunoaşte toate datele privitoare la propria naştere. S-a considerat atingere adusă vieţii private refuzul autorităţilor britanice de a furniza unui tânăr, care îşi petrecuse copilăria în mai multe cămine de copii, dosarele cu privire la această perioadă din viaţa sa, aflate la asistenţa publică, pe motiv că informaţiile cu privire la tânăr fuseseră furnizate de persoane care au solicitat păstrarea confidenţialităţii. în acest caz, Curtea Europeană a pus în balanţă interesul tânărului de a obţine informaţii privind propria sa viaţă (dreptul la protecţia vieţii private) şi cel al terţilor de a păstra caracterul confidenţial al informaţiilor {C.E.D.O., Gaskin c. Regatului Unit, 7 iulie 1989
2. Refuzul mamei, care a născut în condiţii de anonimat, de a permite, la cererea expresă a copilului astfel născut, minor sau major, divulgarea secretului naşterii sale şi, pe cale de consecinţă, stabilirea atât a adevăratei lui identităţi, cât şi a unor legături de rudenie cu familia biologică nu constituie o încălcare a obligaţiilor pozitive care revin statelor în temeiul art. 8 al Convenţiei (C.E.D.O., Odievre c. Franţei, 13 februarie 2003, cu comentarii de C. Bîrsan, în P.R. nr. 4/2003, p. 162-172).
în speţă, reclamanta s-a născut la 23.03.1965 în Paris, mama sa solicitând păstrarea secretului asupra naşterii şi semnând în faţa serviciilor de asistenţă publică un act privind abandonarea copilului său. în urma abandonului, reclamanta a fost declarată „pupilă a statului” şi adoptată de familia Odievre, al căror nume îl poartă. Luând cunoştinţă de dosarul său de fostă pupilă a statului, că părinţii săi naturali au mai dat naştere la trei copii, băieţi, reclamanta a reuşit să obţină unele informaţii care nu identificau însă familia sa naturală. în aceste condiţii, reclamanta a depus o cerere la tribunalul de mare instanţă din Paris pentru a cere „să se ridice secretul naşterii sale prin a fi autorizată să i se comuni
ce toate documentele, acte de stare civilă, acte civile şi extrase de pe actele de naştere”. Grefierul tribunalului a restituit dosarul către avocatul reclamantei, notând pe margine următoarele: „După examinarea cauzei dumneavoastră, reiese că reclamanta ar trebui, eventual, să sesizeze tribunalul administrativ pentru a obţine obligarea administraţiei la înlăturarea secretului, ceea ce ar reprezenta o situaţie contrară Legii din 8.01.1993”. Curtea a retinut că refuzul mamei, care a născut în condiţii de anonimat, de a permite, la cererea expresă a copilului astfel născut, minor sau major, divulgarea secretului naşterii sale şi, pe cale de consecinţă, stabilirea atât a adevăratei lui identităţi, cât şi a unor legături de rudenie cu familia biologică nu constituie o încălcare a obligaţiilor pozitive care revin statelor în temeiul art. 8 al Convenţiei. Hotărârea a fost pronunţată cu opinia separată a 7 judecători, care au votat pentru considerarea încălcării art. 8 al Convenţiei, întrucât legea franceză acceptă ca un obstacol absolut la orice încercare a reclamantei de a afla originile sale biologice decizia mamei sale de a menţine secretul naşterii, oricare ar fi fost raţiunea sau legitimitatea unei asemenea decizii. S-a arătat că aceasta înseamnă că, în orice împrejurare şi în mod ireversibil, refuzul mamei, concretizat într-o manifestare unilaterală de voinţă, se răsfrânge asupra situaţiei copilului (oricare ar fi vârsta acestuia), care nu dispune de niciun mijloc juridic de a-l transgresa. Mama are un drept discreţionar de a aduce pe lume un copil, care va trăi toată viaţa cu ignorarea originilor sale. Dreptul mamei care a decis să nască fără a i se divulga identitatea se răsfrânge în mod discreţionar şi absolut asupra dreptului copilului de a-şi cunoaşte identitatea biologică, ca aspect al dreptului la viaţă privată, apărat de art. 8 al Convenţiei, anihilând practic acest drept.
← Autorizare acte minor. Interesul superior al minorului. Apreciere | Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate. Lipsa stării... → |
---|