Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligaţii sau interdicţii.
Din certificatul medico-legal, care se coroborează cu declaraţiile martorilor, instanţa reţine că reclamanta a fost, într-adevăr, victima mai multor acte de violenţă din partea pârâtului, atât de natură fizică, cât şi de natură psihică, care i-au pus în pericol sănătatea, cel puţin unul dintre evenimente având loc chiar în prezenţa unui minor, fiul părţilor de doar 9 ani, iar din declaraţiile de la dosar rezultă că aceste violenţe i-au produs suferinţe fizice şi psihice, dar şi reale temeri că se vor repeta. Prin urmare, având în vedere că pârâtul, autorul actelor de violenţă, este soţul reclamantei, sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie în condiţiile Legii nr. 217/2003.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 3564 din 25 aprilie 2013, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, reclamanta P.L. a formulat o cerere privind emiterea unui ordin de protecţie, prin care, în baza dispoziţiilor art. 23 lit. a) şi d) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, a solicitat să se dispună evacuarea temporară, pe durata a 6 luni, a pârâtului P.C.O. din locuinţa domiciliu comun situată în municipiul (...) şi obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă şi de locuinţa domiciliu comun, respectiv de locul de muncă al reclamantei, B. SA, Sucursala Bistriţa-Năsăud, din Bistriţa, (...), pe aceeaşi durată. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Părţile s-au căsătorit în anul 1999 şi au împreună un copil în vârstă de 9 ani, iar în prezent se află în proces de divorţ. Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecţie prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în Bistriţa, str. (...) şi obligarea acestuia să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă şi de locul său de muncă, B. SA, Sucursala Bistriţa-Năsăud, pe aceeaşi durată, motivat de faptul că pârâtul a exercitat de mai multe ori acte de violenţă fizică, dar şi verbală şi psihologică, chiar şi în prezenţa minorului, ultima fiind pe data de 02.04.2013, urmele loviturilor şi agresiunilor fiind constatate de medicul legist şi consemnate în certificatul medico-legal. La cererea părţilor, instanţa a audiat un număr de şase martori, câte trei pentru fiecare parte, patru dintre ei fiind părinţii părţilor, având în vedere art. 316 CPC, care permite audierea oricărei persoane, cu excepţia descendenţilor, în cauzele ce privesc raporturi de familie, întrucât aceste evenimente se petrec de regulă la domiciliul sau locuinţa părţilor, şi nu în public, instanţa a încuviinţat audierea părinţilor părţilor, urmând ca declaraţiile acestor persoane să fie avute în vedere în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
In consecinţă, instanţa urmează să verifice îndeplinirea a trei condiţii de admisibilitate: comiterea unor acte de violenţă (fizică, verbală, psihică etc.), actele de violenţă să fie de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei, iar violenţa să se manifeste în familie, în sensul că trebuie să fie comisă de un membru al familiei victimei.
Observând declaraţiile martorilor, se poate constata că toţi martorii audiaţi au arătat că există tensiuni şi neînţelegeri între părţi, fie din cauza serviciului reclamantei, fie din cauza discuţiilor referitoare la divorţ şi partaj. Instanţa a reţinut doar în parte declaraţiile de martor, considerând că au un conţinut în mod pronunţat subiectiv, ceea ce este normal într-o oarecare măsură, având în vedere gradul de rudenie al martorilor respectivi cu pârâtul, dar anumite elemente vin în contradicţie evidentă cu chestiuni de necontestat, spre exemplu, afirmaţia acestor martori că au văzut reclamanta în ziua de 02.04. a.c. şi nu prezenta urme de lovituri, lucru contrazis de certificatul medico-legal, care este o probă obiectivă şi de necontestat.
Analizând condiţiile de admisibilitate, din certificatul medico-legal, care se coroborează cu declaraţiile martorilor, instanţa reţine că reclamanta a fost, într-adevăr, victima mai multor acte de violenţă din partea pârâtului, atât de natură fizică, cât şi de natură psihică, care i-au pus în pericol sănătatea, cel puţin unul dintre evenimente având loc chiar în prezenţa unui minor, fiul părţilor de doar 9 ani, iar din declaraţiile de la dosar rezultă că aceste violenţe i-au produs suferinţe fizice şi psihice, dar şi reale temeri că se vor repeta. Prin urmare, având în vedere că pârâtul, autorul actelor de violenţă, este soţul reclamantei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie în condiţiile Legii nr. 217/2003.
In ceea ce priveşte stabilirea măsurilor de protecţie solicitate, instanţa apreciază că nu toate sunt justificate, astfel că a dispus evacuarea pârâtului din locuinţa familiei din Bistriţa, str. (...) şi a obligat pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă pentru o perioadă de patru luni, având în vedere că, pe de o parte, starea conflictuală din familie va persista, în condiţiile în care urmează să se soluţioneze cererile de divorţ şi partaj de bunuri comune, şi că, pe de altă parte, părţile mai au încă o locuinţă, iar părinţii locuiesc în aceeaşi localitate, considerând că atât divorţul, cât şi partajul vor fi soluţionate în acest interval de timp. Instanţa a respins însă cererea de obligare a pârâtului să păstreze aceeaşi distanţă faţă de locul de muncă al reclamantei, având în vedere că nu există probe care să conducă la concluzia că s-au săvârşit violenţe faţă de reclamantă la serviciu sau că s-ar putea produce în viitor, cu atât mai mult cu cât paza instituţiei pentru care lucrează reclamanta este realizată de personal calificat.
| ← Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate. Lipsa stării... | Emitere ordin de protecţie. Condiţii → |
|---|
