Frauda la lege. Inadmisibilitatea invocării propriei culpe In dobândirea unui drept. Cereri accesorii sau incidentale - art. 17 C. pr. civ.
| Comentarii |
|
- Cod de procedură civilă: art. 17, 304 pct. 9, art. 312 alin. 5.
Reclamanţii au solicitat să se constate că vânzarea-cumpărarea încheiata între părţi este un contract simulat şi că adevăraţii cumpărători sunt ei, persoane care, fiind cetăţeni străini la data încheierii convenţiei prin care s-a înstrăinat terenul, nu puteau dobândi în mod legal asemenea imobile pe teritoriul României.
Instanţa de apel a reţinut, în mod just, că reclamanţii îşi invocă propria culpă în încercarea de a dobândi recunoaşterea legală a unui drept subiectiv, iar contractul simulat este afectat de nulitate absolută pentru fraudarea legii. Eroarea instanţei de apel a fost însă legată de faptul că a considerat toate celelalte cereri formulate de către reclamanţi ca fiind subsidiare cererii de constatare a simulaţiei.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 47 din 19 februarie 2009)
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 19 iulie 2004 şi precizată ulterior, reclamanţii B.E. şi B.G. au chemat în judecată pe pârâţii D.C., D E. şi R.O., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că vânzarea-cumpărarea autentificată sub nr. 1566 din 4 martie 1999 de BNP, încheiată între părţi este un contract simulat şi că adevăraţii cumpărători sunt reclamanţii, prim-pârâţii D.C. şi D.E. să fie obligaţi să le recunoască dreptul de proprietate asupra terenului-grădină, identic cu p.f. 2.292/1175 de 259 mp, a cotei de 1/2 din parcela de clădire nr. 1668 de 217 mp, a parcelei nr. 1668/1 şi a apartamentului nr. 1 cu subsol, parter şi etaj, mansardă şi acoperiş cu încăperile numerotate de la 1-28, amplasat pe parcela nr. 1668/1 din CF 9248 a comunei cadastrale Sf. Ilie, să se dispună evacuarea prim-pârâţilor din imobilul - casă - apartament nr. 1, situat în str. P.T. nr. 21 B, Suceava şi teren, cu obligarea lor la plata sumei de 50.000 de RON, reprezentând daune, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, au arătat că în cursul anului 1998 au mandatat pe pârâţii D.C. şi D.E. să cumpere în numele lor şi pentru ei cu bani puşi la dispoziţie de reclamanţi, o suprafaţă de teren pe care urma să fie construit un imobil cu mai multe nivele şi un spaţiu comercial, pârâţii cumpărând de la R.l. şi R.O. suprafaţa de 735 mp teren, conform contractului autentificat sub nr. 1566 din 4 martie 1999 de BNP I.L., după care,
în baza autorizaţiei de construcţie, pe cheltuiala reclamanţilor, au început edificarea imobilului, însă, la solicitarea lor, au refuzat să le predea imobilul, transferând secund-reclamantului doar cota de 14, la data de 22 ianuarie 2001.
Au mai arătat reclamanţii că achiziţionarea terenului s-a făcut pe numele soţilor D., întrucât la data încheierii contractului, nefiind cetăţeni români, nu aveau dreptul de a cumpăra teren pe teritoriul României, existând, totodată, imposibilitatea morală a încheierii unui act subsecvent datorită relaţiilor de rudenie dintre reclamanţi şi prim-pârâţi. De asemenea, reclamanţii au arătat că pârâţii nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător mandatul, construcţia neîndeplinind cerinţele de calitate şi că sumele avansate nu sunt justificate.
Pârâţii D C. şi D.E. au formulat întâmpinare şi au negat susţinerile reclamanţilor privind mandatarea lor pentru cumpărare de teren şi edificare construcţii, nefiind vorba despre o procură autentică. Ei au arătat că, în realitate, s-au înţeles cu reclamanţii, care le sunt naşi de cununie, să se asocieze pentru cumpărarea unui teren şi edificarea unui imobil cu două locuinţe identice (câte una pentru fiecare dintre părţi) şi un spaţiu comercial comun, beneficiile rezultate în cadrul acestei întreprinderi comerciale comune urmând să fie împărţite în mod egal.
Prin sentinţa civilă nr. 2704 din 26 iunie 2007, Judecătoria Suceava a admis acţiunea şi, în consecinţă:
A constatat că este simulat, prin interpunere de persoane, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1566 din 4 martie 1999 de BNP, încheiat între pârâţii R.l. şi R.O., în calitate de vânzători şi pârâţii D.C. şi D.E., în calitate de cumpărători, având ca obiect vânzarea suprafeţelor de 295 mp teren, identic cu p.f. 2292/1175 şi de 440 mp teren, identic cu p.f. 2292/1176, adevăraţii cumpărători ai terenului fiind reclamanţii;
A obligat pe pârâţii D.C. şi D.E. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului-grădină în suprafaţă de 259 mp, identică cu p.f. 2292/1175, a cotei de A p i. din parcela de clădire nr. 1668/1 şi a apartamentului nr. 1 cu subsol, parter, etaj, mansardă şi acoperiş, cu încăperile numerotate de la 1 la 28, amplasat pe parcela nr. 1668/1 din CF 9248 a com. cad. Sf. Ilie;
A dispus evacuarea pârâţilor D.C. şi D.E. din apartamentul nr. 1 al imobilului-casă, situat în Suceava, str. P.T. nr. 21 B şi terenul mai sus identificat;
A obligat pe pârâţii D.C. şi D.E. să plătească reclamanţilor suma de 28.952 RON, cu titlu de daune, precum şi suma de 7.532,30 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt invocată de către reclamanţi este reală, din probele administrate - declaraţiile pârâtei D.E., date în faţa organelor de cercetare penală, dispoziţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză - rezultând că între pârâţii R.l. şi R.O., în calitate de vânzători şi pârâţii D.C. şi D.E., în calitate de cumpărători s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 295 mp teren, identic cu p.f. 2292/1176 din cartea funciară 9248 a com. cad. Sf. Ilie, act care este un contract simulat prin interpunere de persoane, adevăraţii cumpărători fiind reclamanţii. Instanţa a reţinut că întregul imobil a fost edificat prin contribuţia materială a reclamanţilor, care au avansat din Germania pârâţilor diverse sume de bani în acest scop, pârâţii cunoscând de la început că întreaga investiţie va fi făcută pe cheltuiala reclamanţilor, astfel încât ocuparea imobilului de către aceştia este abuzivă.
în ceea ce priveşte cererea de daune, instanţa a avut în vedere că, potrivit expertizei, reclamanţii au efectuat la imobil, în perioada 2002-2004, lucrări în valoare de 87.552 lei, astfel că prin scăderea acesteia din valoarea totală de 240.600 lei rezultă
contravaloarea materialelor şi a manoperei, de 153.048 lei; cum pârâţii au recunoscut că au primit de la reclamanţi suma de 182.000 lei, reprezentând echivalentul în lei a 128.553 DM, ei nu pot justifica suma de 28.952 lei, faţă de care sunt incidente dispoziţiile art. 998 C. civ.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.C. şi D.E., criticând-o pentru nele-galitate şi netemeinicie.
în motivare, apelanţii au arătat că instanţa de fond a omis să analizeze excepţiile invocate - excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru daunele pretinse prin cererea introductivă, excepţia tardivităţii completării acţiunii cu un nou capăt de cerere privitor la constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1566/1999, excepţia tardivităţii introducerii în cauză a pârâţilor R.O. şi R.I.; că s-a respins nejustificat cererea de efectuare a unei contraexpertize; că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de probă.
Prin decizia civilă nr. 308 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis apelul şi a schimbat sentinţa civilă, respingând acţiunea ca nefondată. Reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâţilor suma de 5.800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că instanţa s-a pronunţat cu privire la toate excepţiile invocate. în legătură cu fondul cauzei, a apreciat că încercarea de a dobândi teren în proprietate printr-un contract simulat - contract de interpunere de persoane - atrage nulitatea absolută a simulaţiei, ea fiind încheiată în dispreţul legii, care interzicea cetăţenilor străini dobândirea de terenuri.
Instanţa a apreciat că, faţă de cererea de constatare a simulaţiei, şi celelalte capete de cerere, subsidiare fiind, sunt nefondate.
împotriva deciziei civile sus-arătate au formulat recurs, în termen legal, reclamanţii
B.G. şi B.E.
în motivarea recursului, au arătat următoarele:
- decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii în materia nulităţii absolute, întrucât nulitatea din speţă nu mai poate opera atâta timp cât, la data pronunţării sentinţei civile nr. 2704 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Suceava, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 312 din 30 noiembrie 2005, prin care dreptul de proprietate asupra terenului se dobândeşte de către cetăţenii U.E. în aceleaşi condiţii ca acele prevăzute pentru cetăţenii români;
- instanţa de apel a reţinut fără temei legal că toate celelalte capete de cerere formulate în cauză sunt subsidiare capătului de cerere privind constatarea simulaţiei, motiv pentru care le-a respins ca nefondate. Reclamanţii au dovedit că au construit casa pe terenul cumpărat de pârâţii intimaţi, aceştia din urmă dându-şi acordul să construiască pe acest teren. De asemenea, s-a dovedit faptul că reclamanţii le-au remis pârâţilor suma de 128.353 DM, astfel încât nici cererea de daune nu trebuia tratată ca fiind subsidiară.
Prin întâmpinare, pârâţii D.C. şi D.E. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât în cauză nu este posibilă validarea actului juridic nul absolut, cazurile în care intervine această instituţie juridică fiind expres şi limitativ prevăzute de lege. Actul juridic nu poate fi validat şi datorită aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate invoca încălcarea unei legi în scopul obţinerii unui drept. în ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, intimaţii au arătat că temeiul în fapt şi în drept al acţiunii în revendicare, al acţiunii în evacuare şi al cererii de daune este pretinsul contract de mandat încheiat prin fraudarea legii.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
în ceea ce priveşte nulitatea absolută pentru fraudarea legii a contractului simulat, Curtea constată că, în conformitate cu principiul tempus regit actum, la încheierea actului, cerinţele imperative ale legii, sancţionate cu nulitatea absolută, care interziceau cetăţenilor străini să cumpere terenuri în România, n-au fost respectate. Cum frauda la lege constă într-o manevră nelegitimă, făcută cu scopul de a eluda aplicarea unor norme care sunt în mod normal aplicabile, pentru a promova ilegal unele interese sau a ocoli consecinţe legale care nu convin, este evident că în cauză se invocă propria culpă pentru dobândirea unui drept subiectiv, fapt nepermis.
Exemplele înfăţişate de reclamanţi în memoriul de recurs cu privire la validarea unor nulităţi absolute nu pot fi aplicate în speţa de faţă pentru considerentele expuse mai sus, legate de intervenţia celor două principii: cel conform căruia tempus regit actum şi cel legat de inadmisibilitatea invocării propriei culpe în dobândirea unui drept.
Recursul este însă întemeiat pentru al doilea motiv, legat de neanalizarea tuturor capetelor de cerere ale acţiunii.
Astfel, în literatura juridică se recunoaşte existenţa, pe lângă cererea principală, şi a cererilor accesorii şi incidentale. Dacă prin cererea principală se declanşează procedura judiciară, iar cea accesorie depinde de rezolvarea dată cererii principale, cea incidentală poate avea o existenţă de sine stătătoare, dacă a fost introdusă în cadrul procesual deja stabilit.
în speţă, se impunea a se stabili caracterul accesoriu sau Incidental al celorlalte capete de cerere în raport de cel privind constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare.
Conform precizărilor acţiunii (f. 53, 54 şi 63, 64 din dosarul nr. 5777/2004 al Judecătoriei Suceava), instanţa a fost învestită cu următoarele capete de cerere:
- constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1566 din 4 martie 1999 de BNP Ion Lostun;
- obligarea pârâţilor de a recunoaşte dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului - grădină în suprafaţă de 259 mp, a cotei de % p.i. din parcela de clădire, în suprafaţă de 217 mp şi a apartamentului nr. 1 amplasat pe acest teren;
-evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. 1;
- obligarea pârâţilor la plata de daune.
Tribunalul le-a categorisit ca fiind accesorii simulaţiei, fără altă motivare.
Or, dintre aceste capete de cerere, singurul care depindea în mod evident de soarta constatării simulaţiei era cel legat de obligarea pârâţilor de a recunoaşte dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului, celelalte capete de cerere referindu-se la construcţia edificată pe terenul ce a făcut obiectul contractului simulat, iar cererea de daune viza, în afara cotei de 1/2 din construcţia aflată pe proprietate pârâţilor, şi cota de 1/2 aflată deja în proprietatea reclamanţilor, ca efect al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 ianuarie 2001.
Faţă de cele reţinute şi cum instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei în ceea ce priveşte o parte dintre capetele de cerere formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 C. pr. civ. şi 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul şi va casa în parte decizia atacată, în conformitate cu dispozitivul ce urmează,
în rejudecare, instanţa de apei va avea în vedere capetele de cerere arătate mai sus, asupra cărora se va pronunţa, după analizarea temeiurilor juridice invocate şi a probatoriului administrat în cauză.
| ← Expropriere. Stabilire cuantum despăgubiri. Dezacord Intre... | Grăniţuire. Delimitarea terenului aferent gospodăriei... → |
|---|
