Excepţia lipsei de interes invocată din oficiu de către instanţa de judecată
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 138/R din data de 15.03.2013
Reținerea greșită de către instanța de fond a lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și în consecință respingerea acesteia ca lipsită de interes, constituie motiv de casare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Decizia civila nr. 138/R din 15.03.2013
Prin sentința civilă 1680/12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 1913/307/2011 s-a admis excepția lipsei interesului invocată de instanță din oficiu pentru petitele vizând dezbaterea succesiunii defunctului L. A. (decedat la 23 septembrie 1995). S-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului L. A. (decedat la data de 10.12.2010), invocată de instanță din oficiu. S-a respins în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamanții Z.E. I. și Z. M.D., în contradictoriu cu pârâtele K. E. și K. S., ca lipsită de interes pentru petitele vizând dezbaterea succesiunii defunctului L. A. (decedat la 23 septembrie 1995) și nefondată pentru celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții Z. E. I. și Z. M. D. au solicitat în contradictoriu cu cu pârâții K. E., K. S. și L. A., să se dispună înscrierea în cartea funciară nr. 3215 Câmpulung la Tisa, cu număr topografic 4132-19-21 a terenului în suprafață de 682 mp, cuprins în titlul de proprietate nr. 60091-10 eliberat la data de 30.03.1993 în favoarea defunctului L. A. S-a cerut a se constata că din masa succesorală a decujusului L. A., decedat la data de 25 septembrie 1995 face parte imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, județ Maramureș, reprezentând teren în suprafață de 682 mp pe care se află amplasate construcții de natură casă de locuit și anexe gospodărești, că moștenitorii acestuia sunt L. A.și C. E. (în calitate de descendenți de gradul I) precum și K. S., în calitate de nepoată a fiului decedat L. A.) și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat în favoarea acestora. S-a solicitat validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată între părți cu consecința întabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor, cu titlu de vânzare cumpărare.
În argumentarea acțiunii, s-a învederat că prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 iunie 1996 reclamanții au cumpărat imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, județ Maramureș, reprezentând teren în suprafață de 682 mp pe care se află amplasate construcții de natură casă de locuit și anexe gospodărești, contractul fiind încheiat cu pârâții L. A., C. E. și K. S. S-a menționat că terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 682 mp, s-a aflat în patrimoniul decujusului L. A. (decedat la 25 septembrie 1995) în temeiul titlului de proprietate nr. 60091-10 eliberat la data de 30.03.1993, moștenitorii defunctul L. A. sunt pârâții cărora le revine și calitatea de vânzători.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5 din Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare, art. 969 cod civil, art. 970 și 974 cod procedură civilă, art. 673 indice 1 și următoarele cod procedură civilă.
Pârâta K. S. a învederat în cuprinsul notelor de ședință că nu se opune admiterii acțiunii.
În cadrul ședinței publice din 22 martie 2012 (fila 56) prima instanță a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului L.A.
Deși legal citată, pârâta C. E. nu și-a exprimat poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 14 iunie 1996, vânzătorii L. A., C. E., K. S., au înstrăinat în favoarea reclamanților imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, județ Maramureș, reprezentând teren în suprafață de 682 mp pe care se află amplasate construcții de natură casă de locuit și anexe gospodărești. Contractul mai sus menționat conține clauza achitării în întregime a sumei de 7.000.000 lei, reprezentând prețul aferent vânzării.
Prin Titlu de proprietate nr. 60091-10 din 30.09.1993 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea decujusului L. A.a terenului în suprafață de 682 mp, situat în localitatea Câmpulung la Tisa. Prin încheierea nr. 12073 eliberată la data de 25 noiembrie 2011 de BNP Bledea Steluța, s-a atestat că a fost înregistrată succesiunea defunctului L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995), finalizată prin certificatul de moștenitor nr.50 din 21 iunie 1996, eliberat de Notarul public Marrouche Otilia.
Prin certificatul de moștenitor nr. 50 din 21 iunie 1996 au fost dezbătute masele succesorale ale defuncților L.R., L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995) și L.A. (fiul decujusului L. A.), apreciindu-se că în componența acesora se integrează imobilul din litigiu, proprietate extratabulară, fiind stabiliți și moștenitorii acestora (fila 20).
În scopul clarificării cauzei, instanța a solicitat Biroului Notarului Public Otilia Marrouche să comunice toate actele care au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr. 50 din 21 iunie 1996. Prin adresa nr. 187 din 7 noiembrie 2011, s-a comunicat instanței că, dosarele succesorale din perioada 1995-1996, cu acordul Arhivelor Statului Maramureș, au fost scoase din arhiva biroului notarial în anul 2010 și date la topit.
Conform adresei atașate dosarului cauzei (fla 27), s-a atestat decesul pârâtului Lemak Albert anterior promovării prezentei acțiuni (respectiv la data de 10.12.2010), motiv pentru care excepția lipsei capacității de folosință invocată de instanță, din oficiu, a fost apreciată întemeiată.
Prin încheierea aferentă ședinței publice din 26 ianuarie 2012 prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei interesului pentru capetele de cerere privind dezbaterea masei succesorale după defunctul L. A. (decedat la 23 septembrie 1995). În aplicarea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția și a reținut că potrivit art. 86 din Legea nr. 36-1995, cu modificările ulterioare, după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege iar cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar.
Instanța a reținut că, în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 7-1996, cu modificările ulterioare, notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligații se va face mențiune expresă în cuprinsul actului sau după caz, al certificatului de moștenitor. Mențiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există carte funciară sau există documentație cadastrală.
În condițiile eliberării certificatului de moștenitor nr.50 din 21 iunie 1996 și neprobării existenței unor impedimente în realizarea dreptului (întabularea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor în cartea funciară), instanța a apreciat excepția lipsei interesului privind capetele de cerere vizând dezbaterea masei succesorale a decujusului L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995) întemeiată.
Pe fond, s-a constatat că reclamanții nu au învestit instanța cu un petit privind dezbaterea masei succesorale a decujusului L.A., decedat la data de 10.12.2010 (fiul lui Lemak Albert, decedat la data de 23 septembrie 1995), al cărui ultim domiciliu ar fi putut atrage competența unei alte instanțe (prin raportare și la aspectele menționate în cuprinsul adresei atașate dosarului cauzei-fila 27.
Pe de altă parte, nu s-a probat existența dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul decujusului, în condițiile în care, titlul de proprietate nr. 60091-10 din 30.09.1993 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor se referă doar la terenul în suprafață de 682 mp, nefiind prezentate acte care să probeze dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
Incontestabil, în materia vânzării terenului, legea reclamă ad validitatem, forma autentică a încheierii contractelor de vânzare cumpărare. Lipsa formei autentice atrage nevalabilitatea contractului supus analizei, acesta fiind lovit de nulitate absolută. Pe de altă parte, regula quod nullum est, nullum producit effectum, cunoaște și excepții, reprezentativ în acest sens fiind principiul conversiunii actului juridic.
În speță, principiul conversiunii este reprezentativ pentru analiza valabilității actului încheiat sub semnătură privată (contract de vânzare cumpărare nul pentru lipsa formei autentice) ca un antecontract de vânzare cumpărare.
S-a mai reținut că pentru a opera conversiunea sunt necesare mai multe condiții, printre altele, să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil, unul din acte să fie anulat efectiv și total, actul socotit valabil să întrunească toate condițiile de valabilitate iar aceste condiții să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat, din manifestarea de voință a părților să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
De esența antecontractului de vânzare cumpărare, este obligația părților de a încheia în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare cumpărare. S-a constatat că actul încheiat la 14.06.1996 nu întrunește toate condițiile de valabilitate ale actului socotit valabil, lipsind obligația de a încheia în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare cumpărare.
În condițiile specifice ale speței, capătul de cerere privind validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.06.1996 s-a impus a fi respins și din necesitatea asigurării respectării principiului nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât el însuși are sau ce nu are).
De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că au notificat pârâții în vederea prezentării la notariat și a încheierii contractului în formă autentică iar aceștia au refuzat să consimtă la perfectarea vânzării. Părțile pot conveni să încheie un antecontract de vânzare cumpărare prin care să își asume obligația de a încheia între ele, un contract de vânzare cumpărare, respectiv de a îndeplini toate operațiunile necesare pentru ca vânzarea cumpărarea să poată fi perfectată potrivit legii.
Actul încheiat sub semnătură privată în data de 14.06.1996, nu cuprinde însă clauza de esența antecontractului conform căreia părțile se obligă să îndeplinească toate operațiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. În aceste condiții, lipsește rațiunea aplicabilității dispozițiilor art. 1073-1077 cod civil, instanța neavând ce suplini, în contextul în care nu s-au probat lipsa consimțământului pârâților și neîndeplinirea exactă a unei obligații asumate de aceștia conform art. 1073 cod civil. Chiar și în ipoteza unui acord al pârâtului privind admiterea acțiunii, o astfel de soluție nu poate fi promovată întrucât voința părților nu poate fi situată mai presus de dispozițiile legale aplicabile în materie.
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara dispune intabularea dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română, este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor acestei legi.
In privința titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor funciare, în art. 59 din Legea nr. 7/1996, se arată că pentru înscrierea titlului trebuie întocmită o documentație cadastrală de către o persoana fizica sau juridică autorizatã de Agenția Natională sau de oficiile teritoriale iar potrivit art. 62 din Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, pentru imobilele care nu sunt înscrise în cartea funciară, la prima înscriere se vor deschide cărți funciare în baza documentației cadastrale recepționate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real și a certificatului fiscal sau adeverintei eliberate de primăria în circumscripția căreia se afla situat imobilul.
Potrivit prevederilor art. 63 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din Legea nr. 7/1996. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de lege. În speță, reclamanții sunt beneficiarii unui contract de vânzare a unui teren pentru care s-a emis un titlu de proprietate pe numele antecesorului pârâților.
Terenul din litigiu nu a fost întabulat în cartea funciară, motiv pentru care, este de la sine înțeles că nu s-a putut încheia un act valabil de înstrăinare, în formă autentică. Nu lipsită de relevanță se dovedește a fi și Hotărârea nr. 290 din 11.09.2009 emisă de Uniunea Națională a Notarilor Publici, prin care, notarului public, îi revine obligația de a pune în vedere părților ca în scopul înstrăinării să întocmească documentația cadastrală conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte, nu s-a putut ignora faptul că autentificarea actelor de către notarul public trebuie să fie precedată de eliberarea unui extras de carte funciară pentru autentificare emis de către biroul de cadastru și publicitate imobiliară sau a unui certificat de sarcini și a documentației cadastrale. Notarului public îi incumbă, conform dispozițiilor legale și obligația de a proceda din oficiu la înscrierea în cartea funciară a dreptului născut prin actul întocmit, în ziua încheierii actului sau cel mai târziu în prima zi lucrătoare consecutivă celei în care s-a întocmit actul, la biroul de cadastru și publicitate imobiliară în a cărei rază de activitate se află imobilul.
Incontestabil, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic s-ar eluda prevederile legale incidente în materie. Întrucât instanțelor le revine obligația de a respecta prevederile legale și a de a pronunța hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, s-a impus respingerea acțiunii și pe considerentul că imobilul din litigiu nu este întabulat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea acesteia, păstrarea cauzei spre judecată sau trimiterea spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că recurenții au avut interes să promoveze acțiunea și implicit să formuleze un astfel de petit deoarece masa succesorală a defunctului L. A. decedat la data de 23.09.1995 nu a fost dezbătută. Greșit a reținut prima instanță că prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 50 din 21 iunie 1996 a fost dezbătută succesiunea după defunct atât sub aspectul bunurilor care compun masa succesorală cât și sub aspectul calității de moștenitor deoarece certificatul de moștenitor dovedește ca și forță probantă doar calitatea de moștenitori ai defunctului nu și bunurile care intră în masa succesorală a acestuia.
S-a susținut că recurenții au fost îndriduiți ca pe calea acțiunii oblice, interesul acestora fiind legitim, născut și actual la data introducerii acțiunii, să formuleze petitele din acțiune prin care a solicitat a se dispune înscrierea în CF nr. 3215 Câmpulung la Tisa cu nr. topo 4132/19/23 a suprafeței de 682 mp teren cuprins în titlul de proprietate nr. 60091/10 eliberat la data de 30.03.1993 pe seama defunctului pentru ca ulterior să dovedească că vânzătorii în calitatea lor de moștenitori ai imobilului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, imobil format din casa, anexele și terenul aferent în suprafață de 682 mp (pe care s-a emis titlul de proprietate mai sus amintit), situat în Cîmpulung la Tisa nr. 542 l-au înstrăinat recurenților.
S-a arătat că reclamanții au solicitat instanței de fond dispună înscrierea vânzătorilor în cartea funciară asupra imobilului în natură casa anexele și terenul aferent în suprafață de 682 mp (pe care s-a emis titlul de proprietate enunțat mai sus), situat în Câmpulung la Tisa nr. 542 cu titlu de drept de moștenire pentru ca ulterior să fie validat contractul de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 1996 și pe cale de consecință să își înscrie recurenții dreptul de proprietate asupra imobilului.
Dacă operațiunea de înscriere în CF nr. 3215 Cîmpulung la Tisa cu nr. topo. 4132/19/32 a defunctului în calitate de proprietar precum și a moștenitorilor acestuia asupra imobilului ar fi existat la data introducerii acțiunii apreciază că instanța de fond ar fi fost îndriduită să invoce din oficiu lipsa de interes în promovarea petitelor din acțiune. Vânzătorilor li s-a transmis dreptul de proprietate cu titlu de moștenire. Or, această modalitate de dobândire a proprietății nu-l obligă pe moștenitor să își înscrie în CF dreptul de proprietate.
Recurenții au susținut că greșit a reținut instanța de fond că prin eliberarea certificatului de moștenitor îi revenea notarului obligația de a solicita Oficiului de Cadastru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al moștenitorilor - vânzători din contract asupra imobilului. Asupra terenului exista titlu de proprietate însă asupra construcției nu se știe în ce temei legal ar fi trebuit notarul să solicite înscrierea în cartea funciară.
Conform rolului său activ instanța trebuia să pună în discuția părților formularea unui eventual petit privind constatarea bunurilor cuprinse în masa succesorală a fiului defunctului a cărui succesiune se dezbate în prezenta cauză, respectiv L. A. care este vânzător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurenții la o dată anterioară decesului, respectiv la data de 14 iunie 1996 prin urmare nu exista acest imobil în proprietatea sa la data decesului.
Recurenții au arătat că au promovat petitele mai sus enunțate pe calea acțiunii oblice fiind interesați de a arăta împrejurarea prin care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 1996, petitele au fost formulate tocmai pentru a dovedi modalitatea prin care vânzătorii au devenit proprietari ai imobilului pe care ulterior l-au înstrăinat.
S-a susținut că în mod greșit a apreciat instanța că acțiunea formulată de recurenții-reclamanți este nefondată deoarece aceștia au dovedit cu probele administrate admisibilitatea petitelor formulate, inclusiv pentru petitul vizând validarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14 iunie 1996. Greșit a reținut instanța că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată nu cuprinde clauza de esența antecontractului conform căreia părțile se obligă să îndeplinească toate operațiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deoarece perfectarea contractului în formă autentică este obligația părților impusă de legiuitor, ad validitatem și care se deduce din contractul încheiat chiar dacă aceasta nu este inserată expres în contract.
Instanța de fond nu a observat că temeiul de drept invocat este și art. 5 din Legea nr. 245/2005, prin urmare recurenții nu au invocat și nu și-au motivat încadrarea în drept pe prevederile art. 1073-1077 Cod civil.
Intimata K.S. a comunicat instanței prin scriptul depus la fila 10 dosar că nu are nicio pretenție față de recurenți privind imobilul situat în Cîmpulung la Tisa nr. 542 care a aparținut bunicului din partea tatălui.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au învestit prima instanță cu o acțiune oblică, (primele cinci petite) având ca finalitate pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele casă, anexe și teren în suprafață de 682 mp, situate în Cîmpulung la Tisa nr. 542, județul Maramureș.
Reclamanții au susținut că în data de 14 iunie 1996 au încheiat cu L.A., K. E. și K. S. un "contract de vânzare-cumpărare"; având ca obiect casa de locuit situată în Cîmpulung la Tisa strada Muncitoresc nr. 542, împreună cu curtea și grădina aferentă în suprafață totală de 682 mp, la prețul de 7.000.000 lei, achitat integral, terenul fiind inclus în Titlul de proprietate nr. 60061/10 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș pe numele defunctului L.A.
Pornind de la împrejurarea că succesiunea defunctului L.A.I.I., decedat în 23.09.1995, cu ultimul domiciliu în Cîmpulung la Tisa nr. 592, jud. Maramureș, s-a dezbătut prin certificatul de moștenitor nr. 50 din 21.06.1996 eliberat de Biroul Notarului Public Otilia Marrouche din Sighetu Marmației în dosarul nr. 35/1996, în cuprinsul certificatului relevându-se casa și grădina în suprafață totală de 682 mp, situate în Cîmpulung la Tisa nr. 542, jud. Maramureș, același act atestând calitatea de moștenitori a fiilor L.A.(postdecedat, succesoare K.S.), C. E. și L. A., prima instanță a invocat excepția lipsei de interes.
Prin adresa nr. 5 din 19.04.2012 Comisia locală - Primăria comunei Cîmpulung a confirmat că Titlul de proprietate nr. 60091/10 din 30.09.1993 a fost eliberat în baza cererii depuse de L. A. în baza Legii nr. 18/1991, pârâta K. E. fiind fiica defunctului L. A. pe numele cui a fost eliberat titlul de proprietate.
Trimiterea pe care a făcut-o prima instanță în argumentarea excepției lipsei de interes la dispozițiile art. 54 din Legea nr. 7/1996 nu este riguros exactă. Prevederile art. 56 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor) stabileau că notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. În acest scop, va trimite cererea de înscriere a acestui act, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu a doua zi, la biroul de carte funciară al judecătoriei în a cărei rază de activitate se află imobilul, în afară de cazul în care partea interesată și-a rezervat dreptul de a face diligențele necesare pentru înscriere.
Or, în condițiile în care succesorii promitenți-vânzători nu au înțeles să efectueze demersurile necesare pentru reflectarea drepturilor dobândite de autorul lor, în cartea funciară, nu se poate aprecia că, creditorii invocați ai acestora nu ar avea interesul să solicite a se dispune aceasta.
În ceea ce privește dezbaterea masei succesorale a defunctului L.A., decedat în data de 10.12.2010, Tribunalul apreciază că întrucât prin precizarea de acțiune depusă la fila 63 dosar reclamanții au învederat că singurii moștenitori ai defunctului, sunt pârâtele deja chemate în judecată, în calitate de soră respectiv nepoată de frate, instanța avea îndatorirea de a pune expres în discuția părților acest aspect, solicitând lămuririle cuvenite, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă. Aceeași obligație revenea instanței în ceea ce privește modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra casei care era evidențiată în certificatul de moștenitor și amplasată pe terenul ce a făcut obiectul titlului de proprietate, aspecte care nu au fost puse în discuția părților, deși au fundamentat soluția de respingere a cererii.
În ce privește lipsa din cuprinsul actului sub semnătură privată din data de 14.06.1996, a clauzei conform căreia părțile se obligă să îndeplinească toate operațiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, se reține că potrivit dispozițiilor art. 981 Cod civil, clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul. Așadar, o analiză pe fond a drepturilor și obligațiilor decurgând din contract, a efectelor antecontractului se impunea chiar în absența instituirii unei obligații exprese de încheiere a contractului în formă autentică.
Dacă pârâta K.S. și-a exprimat acordul la admiterea acțiunii, pârâta K. E. nu a relevat o poziție procesuală, iar în acest context și pentru acest argument neanalizarea solicitării reclamanților ar fi de natură a afecta dreptul acestora de acces la o instanță.
În speță, se impunea deopotrivă a se observa dispozițiile art. 3 indice 2 din Legea nr. 146/1997, inclusiv în ceea ce privește reținerea instanței relativă la lipsa unei documentații cadastrale conforme cu cerințele legale.
Raportat la toate aspectele anterior evocate, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, apreciind că s-a efectuat o insuficientă cercetare a fondului, Tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se va depune la dosar integral cartea funciară în care se solicită a se dispune întabularea titlului de proprietate evocat de către reclamanți, se va efectua o expertiză judiciară de identificare a imobilului, avizată de OCPI, conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 146/1997, urmând a se pune în discuție și a se lămuri celelalte aspecte invocate, în funcție și de poziția procesuală a reclamanților.
| ← Excepţia nulităţii sentinţei atacate raportat la... | . Încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul... → |
|---|
