. Încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal de natură a produce nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Nesoluţionarea cererii de recuzare a judecătorului. Consecinţa – casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția penală Decizie nr. 60/R din data de 12.03.2013
Prin sentința penală nr. 120 din 14.12.2012 Judecătoria Dragomirești în temeiul art.345 al.2.C.pr.pen. a condamnat inculpații Dunca Alexandru, și Dunca Șandor pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. la câte o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
A făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a C.pen. iar în baza art. 81 și art. 82 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2ani și 6 luni. A făcut aplicarea art.71 al.5 C.pen. și art.83 C.pen. combinat cu art.359 C.pr.pen.
În temeiul art.14 și art.346 C.pr.pen. cu aplicarea art.998 C.civ. i-a obligat pe inculpați să plătească, în solidar, părții civile suma de 8.663 lei cu titlul de despăgubiri civile (2.400 lei câștigul nerealizat, 6.000 lei daune morale și 263 cheltuieli cu spitalizarea și transport).
În baza art.14 și art.346 C.pr.pen. raportat la art.313 al.1 din Legea 95/2006 i-a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Municipal Sighetu Maramției suma de 798,06 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 23.10.2012 dat în dosar nr. 80/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, fiul lui Alexandru și Maria, n. la data de 02.06.1985 în Dunca Alexandru și Dunca Sandor pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. comisă prin aceea că la data de 19.01.2011 cei doi, împreună, i-au aplicat părții vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului în zona capului si a mâinii stângi producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpații au negat săvârșirea faptei și au arătat că la data de 19.01.2011, când partea vătămată a trecut cu căruța prin dreptul casei lui Dunca Sandor, ar fi făcut afirmații calomnioase la adresa acestuia (aspecte neconfirmate de partea vătămata sau de martora Dunca Maria), însă ei nu au ripostat violent, ci doar au discutat cu aceasta.
La urmărirea penală, partea vătămată Spitalul Municipal Sighetu Marmației a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 197 lei, reprezentând serviciile medicale acordate părții vătămate la Centrul de Primire Urgente in data de 21.01.2011, iar prin înscrisul depus la dosar la data de 20.11.2012 a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 798,06 lei, reprezentând de asemenea cheltuieli de asistență medicală acordate părții vătămate.
Partea vătămată Dunca Vasile a declarat că se va constitui parte civilă în cauză în faza judecății, lucru pe care l-a și făcut prin înscrisul depus la dosar pentru termenul din 12.12.2012 și prin care, a arătat că se constituie parte civilă în cauză, cu suma de 14.900 lei, din care suma de 4.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat pe durata zilelor de îngrijiri medicale, suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, iar 900 lei cheltuieli de spitalizare.
Analizând întreg ansamblul probator, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de 08.02.2011, partea vătămata a sesizat Politia Șieu cu o plângere penală pentru vătămare corporală față de inculpații Dunca Alexandru și Dunca Sandor, arătând ca aceștia ar fi agresat-o fizic în data de 19.01.2011, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a avut nevoie de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din data de 21.02.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații Dunca Alexandru și Dunca Sandor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal, și în urma probelor administrate s-a reținut următoarea stare de fapt :
Conform celor declarate de martori si de către partea vătămata, aceasta din urmă deține un teren în locul numit "Valea lui Seleschi"; de pe raza comunei Șieu , teren care se învecinează cu un altul aparținând inculpaților. Intre partea vătămata și inculpați există o stare conflictuală de mai mulți ani, aceștia având in permanență neînțelegeri cu privire la linia de demarcație a celor doua proprietăți.
În acest context, la data de 19.01.2011, in jurul orelor 10.30 , partea vătămată împreună cu soția sa, martora Dunca Maria, se deplasau cu căruța către terenul lor din "Valea lui Seleschi";.
Întrucât căruța era încărcata cu gunoi de grajd ce urma a fi folosit drept îngrășământ natural, iar drumul este in panta, partea vătămata a oprit căruța în drumul public, în dreptul casei martorei Pop Maria si s-a dus până la locuința fratelui sau, martorul Dunca Gavrilă, pentru a împrumuta o iapa pe care să o folosească la transport.
Când partea vătămata a venit către căruța pentru a înhăma iapa, a fost văzuta de către inculpatul Dunca Sandor, care locuiește in zonă, acesta aruncând cu o piatra in direcția sa, piatră care a lovit calul in zona capului. Partea vătămata nu a ripostat, a înhămat iapa la căruța și și-a continuat drumul. In momentul in care căruța a trecut pe lângă imobilul aparținând inculpatului Dunca Sandor, cei doi inculpați au ieșit din curte având asupra lor cate un topor, i-au smuls părții vătămate biciul din mână, inculpatul Dunca Sandor aplicându-i acesteia o lovitura cu muchia toporului în zona capului, fapt ce i-a provocat pierderea echilibrului si căderea de la același nivel.
Partea vătămată a mai fost lovita o singura data de către inculpatul Dunca Alexandru cu muchia toporului peste mana stânga, după care cei doi învinuiți au plecat, probabil datorita faptului ca soția părții vătămate a început sa strige după ajutor. Partea vătămata si-a revenit după un timp si, ajutată de către soția sa, a urcat in căruță, cei doi continuându-și drumul.
Acuzând dureri la mana stângă si stări de amețeală, la doua zile de la incident, la data de 21.01.2011, partea vătămata s-a deplasat la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei unde, la Centrul de Primire Urgente, i-au fost efectuate radiografii ale craniului si mâinii stângi, fiindu-i stabilit diagnosticul fractura stiloidă cubitală stânga - afirmativ agresiune.
La aceeași dată, partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgenta Baia Mare unde a rămas internata in perioada 21-25.02.2011 la Secția Neurochirurgie cu diagnosticul: contuzie cerebrală minoră, afirmativ agresiune, fractură stiloidă cubitală stângă, imobilizare gipsată. Afirmativ victima unei agresiuni cu pierdere de cunoștință posttraumatică, se internează pentru cefalee, amețeli. Examenul neurologic fără semne neurologice de focar.
La data de 02.02.2011, in urma examinării părții vătămate de către medicul legist, se emite certificatul medico-legal nr.97/2011, in concluziile căruia se retine că leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, pot data din data de 19.01.2011 si necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța din data de 10.08.2011, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale. Potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legală nr.767/17.01.2012 și a suplimentului acestuia din data de 25.09.2012, s-a stabilit - pe baza examinării fizice a părții vătămate si a actelor medicale emise de Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei si Spitalul Județean de Urgenta Baia Mare - ca leziunile suferite de aceasta in data de 19.01.2011 s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur (posibil muchie de topor) si necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Contrar susținerilor celor doi inculpați, precum și avocatului acestora, cele două spitale, prin medicii de specialitate, precum și medicii legiști au stabilit același diagnostic pentru partea vătămată și au concluzionat că leziunile de către acesta în data de 19.01.2011 s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, posibil muchie de topor.
Trebuie reținut că examenul s-a făcut inițial la Spitalul Sighetu Marmației, apoi de către un medic legist, ulterior de către alt medic la spitalul din Baia Mare și ultima dată de către medicul legist din cadrul Serviciului medico - legal județean Baia Mare. Ca urmare a acestor examinări succesive(patru) și de grade diferite, instanța apreciază că examinarea părții vătămate este îndestulătoare și la un nivel corespunzător.
Fiind audiați in cauză, inculpații au negat săvârșirea faptei.
Au declarat ca la data de 19.01.2011, când partea vătămata a trecut cu căruța prin dreptul casei lui Dunca Sandor, ar fi făcut afirmații calomnioase la adresa acestuia (aspecte neconfirmate de partea vătămată sau de martora Dunca Maria), însa nu au ripostat violent, ci doar au discutat cu aceasta.
Declarațiile învinuiților sunt contrazise de probele administrate in cauză , din care rezultă cu certitudine ca cei doi se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii.
Astfel, declarațiile părții vătămate sunt conforme cu actele medicale , cu concluziile certificatului medico-legal nr.97/02.02.2011 si ale raportului de expertiza medico-legale nr.767/17.01.2012.
Cu toate că numai soția inculpatului a fost de față la incident, declarația acesteia a fost confirmată total sau parțial și de către ceilalți. De altfel, toți au plasat pe partea vătămată și pe cei doi inculpați la locul faptei. Inculpații au recunoscut că "au discutat"; în acea zi, cu ocazia transportului făcut cu partea civilă Dunca Vasile, afirmând că acesta le-a adresat cuvinte jignitoare. Apoi fratele acestuia din urmă a declarat că în ziua respectivă, când s-a întors Dunca Vasile pentru a-i aduce iapa, prezenta urme de lovituri și i-a comunicat că inculpații l-au lovit pe el și pe cal. Animalul a fost tratat de medicul veterinar.
Toate aceste declarații, confirmate prin examinările medico legale, duc la concluzia că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
Încercarea inculpaților și a avocatului acestora de a combate declarațiile martorilor, în principal pe cea a soției părții vătămate, pe motiv că nu poate preciza cu exactitate care a fost prima lovitură aplicată sau că susținerile ei nu se conformează perfect cu cele ale soțului, nu pot fi luate în considerare pe motiv că în momentul respectiv, amândoi aflându-se într-o stare de șoc și de traumă psihică nu au realizat cu exactitate cele întâmplate. Oricum nu are nici o9 relevanță faptul că inculpatul a fost lovit mai întâi în cap și apoi la mână sau invers, atâta timp cât în cele două expertize medico legale se consemnează ambele traumatisme, iar martorii care l-au văzut imediat după incident confirmă aceeași situație. Acest lucru nu poate duce la concluzia că fapta nu a fost comisă, că partea vătămată nu a fost lovită și că acesteia nu i s-au cauzat leziuni.
Faptul că și-a însoțit soția la următorul transport cu căruța, fără să fi efectuat vreo lucrare, nu înseamnă că nu a suferit leziuni, care oricum nu au fost exagerat de grave. Orice persoană cu studii medii cunoaște faptul că din cauza adrenalinei care se eliberează cu ocazia unui accident, care are efect calmant, se pot face acțiuni, în unele cazuri chiar salvatoare. În speță, partea vătămată doar a stat alături de soția sa, care potrivit declarației a încărcat, a condus și a descărcat căruța. În zonă este de notorietate că femeile casnice care au în gospodărie animale de tracțiune și atelaje lucrează împreună cu soțul la muncile de acest gen. De aceea nu este cu nimic anormală activitatea prestată de soția părții civile în momentele imediat următoare incidentului.
Între toate declarațiile, cu excepția celor ale inculpaților, nu există contradicții care să ducă la concluzia că ar fi o îndoială cu privire la comiterea infracțiunii și care ar putea să profite inculpaților. Dimpotrivă, din analiza întregului ansamblu probator reiese că fapta a fost săvârșită și consecințele s-au produs.
Se reține că, deși la momentul audierii in calitate de învinuiți, Dunca Alexandru si Dunca Sandor au declarat că sunt de acord sa fie supuși unei testări cu poligraful pentru a-si dovedi nevinovăția, ulterior aceștia au refuzat testarea.
În drept, a apreciat instanța, fapta inculpatului Dunca Alexandru care, la data de 19.01.2011 împreuna cu fiul acestuia, inculpatul Dunca Sandor, i-au aplicat părții vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului in zona capului si a mâinii stângi, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzuta si pedepsita de dispozițiile art.181 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului Dunca Sandor care, la data de 19.01.2011, împreuna cu tatăl său, inculpatul Dunca Alexandru, i-au aplicat părții vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului in zona capului si a mâinii stângi, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzuta si pedepsita de dispozițiile art.181 alin.1 Cod penal.
Integritatea persoanei este ocrotită în primul rând împotriva faptelor săvârșite cu intenție, motiv pentru care li s-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea, care va fi individualizată în dispozitivul sentinței.
În temeiul art. 64 lit. ";a"; teza II C.pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen li s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile.
Apreciindu-se că scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fără executarea ei în regim de penitenciar s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.81 și 82 C.pen., iar la termenul de încercare alături de pedeapsa aplicată, s-a adăugat intervalul de timp de 2 (doi) ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 C. pen., iar în baza art. 359 C.pr. pen. se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În privința laturii civile s-a făcut dovada existenței faptei penale, a prejudiciului cauzat părții vătămate prin comiterea ei, precum și a legăturii de cauzalitate dintre acestea.
Referitor la cheltuielile materiale, instanța a avut în vedere suma de bani pe care partea civilă ar fi realizat-o prin efectuarea de transporturi cu caii și atelajele în cele 40 de zile de îngrijiri medicale, în care ar fi fost plătit cu suma de câte 40 lei până la 120 lei(martorul Nan Ioan) pentru fiecare zi lucrătoare. De aceea s-a făcut o medie pentru 32 de zile a câte 75 lei și s-a constatat un prejudiciu de 2400 lei. S-au scăzut sărbătorile legale și bisericești(6+2=8)
Având în vedere suferința pentru leziunile ce i s-au provocat, cât și în traumele psihice suferite, instanța a apreciat că pentru acestea partea vătămată poate fi plătită cu suma de 6.000 lei cu titlu de daune morale.
Potrivit chitanțelor depuse la dosar aceasta a cheltuit suma de 263 lei pentru a-și procura medicamentele necesare din momentul producerii accidentului și până la însănătoșire, precum și pentru plata unor examinări și transportul la Spital.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 C.pr.pen. cu aplicarea art. 998 C.civil, pentru prejudiciul material și moral cauzat părții civile, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile Dunca Vasile despăgubiri civile în măsura dovedirii lor, iar în baza art.14 și art.346 C.p.p. raportat la art.313 al.1 din Legea 95/2006 au fost obligați, tot în solidar, să plătească părții civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației suma de 798,06 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata integrală a debitului.
Prin încheierea din 23.01.2013 pronunțată în același dosar Judecătoria Dragomirești a respins cererea de scutire de la obligația plății amenzii formulată de petenta Iulia Olar (apărătorul ales al inculpaților Dunca Alexandru și Dunca Șandor).
S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 15.01.2013 sub nr. 753/224/2013, petenta Iulia Olar a solicitat instanței, ca după administrarea probațiunii, să dispună admiterea cererii și scutirea de la obligația plății amenzii în cuantum de 500 lei, care i-a fost aplicată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 12.12.2012.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în baza contractului de asistență juridică încheiat a fost mandatată de inculpații Dunca Alexandru și Dunca Șandor să le acorde asistență juridică în cauza cu nr. 753/224/2012, sens în care la ultimul termen de judecată din 12.12.2012, s-a procedat la citirea actului de inculpare și apoi la administrarea probațiunii în cauză - declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate și declarațiile martorilor audiați și în faza de urmărire penală. Susține că toți justițiabilii au semnalat o atitudine părtinitoare a doamnei judecător Burnar Livia în soluționarea cauzei penale mai sus indicate și totodată intenția acesteia de a nu cerceta aspectele de detaliu susceptibile a ridica un semn de întrebare în ce privește acuzațiile reținute în sarcina inculpaților.
Petenta a mai arătat că, în calitate de apărător ales al inculpaților, a încercat, în măsura în care i s-a permis, să asigure o apărare calificată și a menținut un ton politicos în toate intervențiile sale. Cu toate acestea, în ședința publică din data de 12.12.2012, instanța de judecată, pe fondul unei atmosfere mai tensionate, a înțeles să-i aplice o sancțiune pecuniară, omițând la modul absolut să indice atât temeiul juridic în baza căruia urmează a fi sancționată, cât și cuantumul amenzii ce urmează a se aplica, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoștință ulterior, ocazionat de comunicarea Încheierii.
În ce privește motivul care a stat la baza sancționării sale, astfel după cum se poate observa în Încheierea de ședință, petenta susține că acesta nu este temeinic identificat, sancțiunea fiindu-i aplicată urmare a unui comportament necuviincios (fără a menționa în ce anume a constat acest comportament, lipsa mențiunii fiind probabil determinată de imposibilitatea de a identifica efectiv vreun gest necuviincios) și urmare unor "gesturi cu ochii";, mențiunile fiind cât se poate de vagi, eronate și total neconforme realității.
De asemenea, în ce privește mențiunea conform căreia instanța a respins una dintre întrebările sale, "și peste hotărârea instanței a continuat cu aceeași întrebare, pe un ton ridicat, insistând de mai multe ori";, petenta arată că este neconformă realității câtă vreme întrebarea fusese încuviințată, aspect ce poate fi verificat cu înregistrările audio din ședința de judecată, relevante în acest sens.
Motivul pentru care a insistat cu aceeași întrebare nu a fost nicidecum acela de a trece peste dispozițiile instanței de judecată, ci simplul motiv că persoana audiată în cauză,martora Pop Maria, nu a reușit să înțeleagă întrebarea adresată, problemele de sănătate de natură auditivă, vârsta înaintată și nu în ultimul rând stresul emoțional la care a fost supusă prin simplul fapt al citării în calitate de martor într-o cauză penală.
Petenta susține că a avut o atitudine respectuoasă pe tot parcursul ședinței de judecată, chiar și atunci când doamna judecător a înțeles să îi adreseze diferite apelative, cum ar fi "obraznică";, total nejustificat, spre uimirea justițiabililor și evident spre uimirea sa. De asemenea, pe același ton imperativ, ridicat și total nejustificat, i-a spus în repetate rânduri să "tac";, în condițiile în care tonul folosit de petentă a fost unul politicos și respectuos.
Referitor la mențiunea că ar fi făcut gesturi cu ochii, petenta afirmă că privirea sa a fost una exclusiv de uimire.
Raportat la motivele expuse, petenta a solicitat a se proceda la cercetarea conținutului înregistrării ședinței de judecată pentru a aprecia nemijlocit starea de fapt și gravitatea abuzului comis față de persoana sa.
În drept s-au invocat disp.art. 199 alin. 2 C.pr.pen.
Analizând cerere de scutire de la obligația plății amenzii, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de 12.12.2012 pronunțată în dosar nr. 753/224/2012, petenta Iulia Olar, în calitate de apărător ales al inculpaților Dunca Alexandru și Dunca Șandor, a fost sancționată amendă judiciară în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 198 alin.4 lit. g din C.pr.pen. cu aplicarea art. 298 al. 3 din C.pr.pen. pe motiv că instanța a respins una dintre întrebările puse de acesta și peste hotărârea instanței, d-na avocat a continuat cu aceiași întrebare, pe un ton ridicat, insistând de mai multe ori, iar în momentul în care i s-a atras atenția să păstreze solemnitatea ședinței de judecată a avut un comportament necuviincios. Atunci când i s-a spus că poate fi amendată pentru comportamentul acesteia, a început să facă gesturi cu ochii.
Așa cum reiese din încheierea de ședință din data de 12.12.2012, judecata în primă instanță a decurs cu respectarea tuturor prevederilor codului de procedură penală care o reglementează, iar președintele completului a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul judecății.
Analizând declarațiile părților și ale martorilor se deduce cu ușurință că au fost luate în detaliu, fiind puse întrebări, atât de către reprezentantul Ministerului Public, cât și de către ambele părți, prin avocații lor.
Avocatul inculpaților Iulia Morar, a fost mai insistentă și a pus întrebări mai amănunțit. Instanța le-a admis pe cele care erau pertinente și concludente, pe cele care aveau legătură cu cauza și care au ajutat la aflarea adevărului și soluționarea pricinii.
Nemulțumirea acesteia a apărut în momentul în care a fost audiată martora Pop Maria, care avea probleme auditive și nu auzea bine, lucru observat încă de la primele întrebări. De fapt aceasta, după ce a depus jurământul, a declarat în ședință publică, "Nu, nu am văzut nimic"; , "Nu.Nu am auzit"; și respectiv "Nu am auzit și nu am văzut nimic";. Cu toate acestea și mai ales, după ce i s-au pus întrebări cu o voce mai ridicată pentru că nu auzea, avocatul inculpaților a înțeles să o întrebe și dacă partea vătămată a căutat-o la domiciliu și a amenințat-o. Întrucât martora nu a auzit întrebarea, pe care instanța a apreciat-o și neconcludentă și a respins-o, avocatul a continuat să o întrebe încă de patru ori - lucru care reiese din înregistrarea audio a ședinței, cu toate că i s-a atras atenția că va fi amendată. Pentru că a insistat cu răspunsuri "respectuoase"; dar în fapt jignitoare, pur și simplu comentarii la dispozițiile luate de președintele de complet, i s-a cerut efectiv să tacă. Dimpotrivă a mai făcut gesturi și cu ochii. Prin aceasta a creat o situație tensionată, care trebuia soluționată.
Abia după această atitudine total necuviincioasă, instanța i-a adus la cunoștință că este amendată. S-a făcut mențiunea despre incident în caietul grefierului, ocazie cu care i s-a comunicat și motivul amendării. Nu a fost indicat articolul, apreciindu-se că fiind jurist și pledant în cauze penale cunoaște acest lucru.
Atitudinea avocatului s-a menținut până la finele ședinței. A solicitat încuviințarea probei cu contraexpertiză și după ce și-a spus părerea procurorul care a cerut respingerea, precum și apărătorul părții civile, instanța a respins-o pe motiv că s-a întocmit atât expertiză, cât și o completare a acesteia, în faza de urmărire penală, acte care nu au avut un conținut contradictoriu.
Ca urmare, după acordarea cuvântului pe fond, după ce procurorul și avocatul părții civile au pus concluzii, când i s-a dat cuvântul avocatului inculpaților a declarat că formulează cerere de recuzare pe motiv că i s-a respins cererea de încuviințare a contraexpertizei. I s-a pus în vedere că suntem la cuvântul pe fondul cauzei, fiind întrebată retoric până la care moment în procesul penal se poate formula o astfel de cerere, după care i s-a comunicat că dacă dorește totuși să facă acest lucru poate să o depună în scris și să o timbreze.
Instanța a considerat ca fiind necesar să rezume starea de fapt care a determinat luarea acestei măsuri, cu toate că art.199 al.3 c.p.p. prevede că doar în situația în care persoana amendată justifică de ce nu a putu îndeplini obligația sa, instanța va putea lua măsura scutirii sau reducerea amenzii.
Prin cererea formulată, în temeiul articolului de mai sus, petenta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Față de considerentele reținute și de prevederea legală precizată, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 120 din 14.12.2012 au declarat recurs inculpații Dunca Alexandru și Dunca Șandor, iar împotriva încheierii penale din 23.01.2013 a declarat recurs d-na avocat Olar Iulia.
În motivarea recursului inculpații-recurenți Dunca Alexandru și Dunca Șandor au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de control judiciar și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri prin care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat în principal respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă Dunca Vasile și respectiv de Spitalul Municipal Sighetu Marmației și în subsidiar reducerea despăgubirilor acordate de instanța de fond.
Critica fundamentală adusă sentinței de către cei doi inculpați-recurenți o reprezintă interpretarea eronată a probatoriului care a determinat în opinia acestora reținerea de către instanța fondului a unei stări de fapt greșite, contrare realității. De asemenea, în memoriul depus la dosar, un alt motiv de critică a sentinței o reprezintă lipsa de imparțialitate a instanței de judecată manifestată în administrarea probatoriului și în aprecierea acestuia cu consecința nerespectării dreptului la apărare al inculpaților și totodată nerespectarea dreptului la un proces echitabil. În concret, s-a învederat faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale privitoare la soluționarea cererii de recuzare formulată în cauză de inculpații recurenți prin avocați și a procedat la judecarea cauzei și la pronunțarea unei hotărâri fără a fi soluționată cererea de recuzare a judecătorului titular investit cu judecarea dosarului.
În ceea ce privește recursul formulat de avocatul ales al inculpaților Olar Iulia din cadrul Baroului Maramureș împotriva încheierii din data de 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în memoriul depus la dosar s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii menționate anterior și scutirea de la obligația plății amenzii judiciare în cuantum de 500 lei aplicată apărătorului ales al inculpaților prin încheierea din data de 12.12.2012.
Procedând la judecarea recursului prin prisma motivelor arătate dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul apreciază că sentința penală nr. 120 din 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești este nelegală, încălcându-se dispoziții legale imperative ale legii care guvernează instituții procesuale de natură a garanta dreptul la un proces echitabil.
Astfel, tribunalul constată că la termenul de judecată din 12.12.2012 când a avut loc și dezbaterea fondului cauzei, înainte însă de a se trece la etapa dezbaterilor, avocatul ales al inculpaților-recurenți a formulat cerere de recuzare a judecătorului investit cu soluționarea cauzei, arătând că nu i s-a permis să-și expună punctul de vedere și nu i s-au încuviințat probe pentru dovedirea nevinovăției inculpaților.
Deși prevederile legale care guvernează materia recuzării nu prevăd obligativitatea formulării unei astfel de cereri în scris, instanța în fața căreia a fost formulată cererea ignoră solicitarea de recuzare și solicită avocatului să formuleze concluzii pe fondul cauzei.
Potrivit alin.1 al art. 51 Cod procedură penală, în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății de oricare dintre părți, de îndată ce partea a aflat despre existența cazului de incompatibilitate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol recuzarea se formulează oral sau în scris cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat și a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Așa cum arătam, prin prisma dispozițiilor enunțate anterior, în mod evident instanța de fond a procedat în mod nelegal ignorând cererea de recuzare a judecătorului titular și procedând la judecarea cauzei. Prima instanță trebuia să suspende dezbaterile în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de către avocat, pentru ca un alt complet de judecată, în ședință secretă, fără participarea celui care este recuzat, să soluționeze cererea de recuzare și doar ulterior, în funcție de soluția pronunțată în procedura recuzării, completul putea proceda la judecarea cauzei.
Tribunalul apreciază că în cauză își găsesc incidența dispozițiile art. 3859 pct. 10 Cod procedură penală, existența unei cereri esențiale pentru părți ce natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. De altfel, în cauză a fost pronunțată o hotărâre și cu ignorarea prevederilor vizând existența unui caz de incompatibilitate, caz de casare prevăzut de asemenea la art. 3859 pct. 3 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată în cauză a fost pronunțată cu încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal de natură a produce nulitatea absolută a hotărârii.
În ceea ce privește recursul formulat de către apărătorul ales al inculpaților împotriva încheierii din 23.01.2013 prin care a fost respinsă cererea de scutire de la obligația plății amenzii aplicată d-nei avocat prin încheierea din data de 12.12.2012, tribunalul apreciază că și această hotărâre a fost pronunțată în mod nelegal de către instanță, care se dezinvestise de soluționarea cauzei prin pronunțarea sentinței la data de 12.12.2012. În mod evident instanța de fond nu mai putea soluționa cererea de reexaminare a amenzii judiciare care reprezenta practic o cerere incidentală în cauză, după soluționarea fondului cauzei și dezinvestirea instanței.
Pentru toate aceste considerente tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen. admite recursurile declarate de recurenții-inculpați Dunca Alexandru și Dunca Șandor, împotriva sentinței penale nr. 120 din 14.12.2012 a Judecătoriei Dragomirești, precum și recursul declarat de recurentul-avocat, doamna Olar Iulia din cadrul Baroului Maramureș împotriva încheierii penale din data de 23.01.2013 pronunțată în camera de consiliu în dosarul 753/224/2012, hotărâri pe care le casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Dragomirești.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la reluarea cercetării judecătorești începând de la termenul din 12.12.2012. Astfel, instanța va proceda mai întâi la soluționarea cererii de recuzare formulate în situația în care aceasta se va menține în raport de incidentele procedurale ce pot interveni cu privire la componența completului, având în vedere conținutul prezentei decizii. Ulterior, instanța va administra în măsura în care consideră necesar și util aflării adevărului și soluționării juste a cauzei, probele ce vor fi solicitate de părți. De asemenea, va proceda la soluționarea cererii de scutire depusă la dosar de către apărător, având în vedere însă considerentele prezentei decizii și faptul că încheierea din 12.12.2012 cât și cea din 23.01.2013 au fost casate de către instanță, fiind lovite de nulitate absolută.
| ← Excepţia lipsei de interes invocată din oficiu de către... | Prescrierea dreptului material la acţiune. Dobândirea... → |
|---|
