Încălcarea dreptului la apărare.Cerere de partaj în cadrul contestaţiei la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 261/R din data de 22.05.2013
În cazul în care este efectuată expertiza încuviințată în cauză, aceasta trebuie depusă de expert la dosar cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecarea pricinii (art. 209 alin. 1 C.proc.civ.). Termenul de 5 zile a fost stabilit de legiuitor pentru a da posibilitate părților să studieze raportul de expertiză și pentru a putea formula obiecțiuni la termenul de judecată.
Termenul de 5 zile, astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., este un termen procedural, astfel că acest termen trebuie calculat pe zile libere (potrivit art. 101 C.proc.civ), astfel încât la data stabilită pentru soluționarea cauzei termenul să fie împlinit.
Pentru a se putea formula cerere de partaj în cadrul contestației la executare este nevoie de existența unui proces-verbal din partea executorului în cuprinsul căruia să se menționeze impedimentul la executare, iar împotriva acestuia în termenul prevăzut de lege să se solicite și partajul bunurilor comune ale părților.
Decizia civila nr.261/ R din 22.05.2013
Prin Sentința civilă nr. 596 pronunțată la data de 6 martie 2012 de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2067/336/2011 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâților T. G. și T. V. și în consecință constată că pârâții sunt proprietari cu titlu de moștenire și cumpărare asupra imobilelor: teren situat în com. Moisei la numărul administrativ 920/ înscris în cf 5378 nr. top. 5648/1/1/1 în suprafață de 520 mp (cumpărat în timpul căsătoriei în cotă de ½ parte) și nr. top. 5648/1/1/2 (moștenit de pârâtul T.G. de la mama sa). S-a constatat că pe acest teren pârâții au construit o casă de locuit compusă din parter și etaj și o anexă gospodărească și s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între pârâți și atribuie bunurile în întregime pârâtului T. G. pe care îl obligă să plătească pârâtei T.V. suma de 19.804 lei cu titlu de sultă.
Au fost obligați pârâți în solidar să plătească reclamantului suma de 3.479 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, s-a constatat din probele administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza întocmit, că în patrimoniul pârâților se afla imobilul de natura teren arabil situat la locul numit "Lunca pe Tunsu"; in suprafața de 1120 mp înscris in cf 5378 Moisei nr. top. 5648/1/1 dobândit de T, G,cu titlu de moștenire si cumpărare. Din suprafața totala de 1120 mp, suprafața de 520 mp a fost dobândita prin cumpărare in timpul căsătoriei de la C, A, si soțul ei C,G,, iar suprafața de 600 mp împreuna cu casa de locuit, a fost moștenită de la mama sa, defuncta T,N.
Astfel, s-a apreciat de instanța de fond că din suprafața totala de 1120 mp, pârâtului T. G. îi revin 860 mp din care 600 mp cu titlu de moștenire cuprins in nr. top. 5648/1/1/2, iar 520 mp constituie bun comun al ambilor soți si este cuprins in nr. top. 5648/1/1/1.
Partajarea a fost realizată valoric, în sensul ca imobilul a fost atribuit în întregime pârâtului iar soția sa, a primit sultă in valoare de 19.804 lei conform calculelor rezultate din raportul de expertiză.
Terenul situat la locul numit "Deluț"; a fost vândut si nu se mai afla in patrimoniul pârâților la data intentării acțiunii.
Pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată către reclamant, cheltuieli constând în taxa de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert și deplasările la instanță.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a fost declarat recurs de către T. V., în cuprinsul căruia a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, aceasta conținând și dispoziții contradictorii. De asemenea s-a arătat că hotărârea nu a fost motivată în drept, iar cercetarea judecătorească realizată nu este completă.
S-a arătat că bunurile care au fost partajate de instanța de judecată nu sunt bunuri care au fost dobândite de soți în timpul căsătoriei ci sunt bunuri pe care recurenta a susținut că le-a dobândit de la părinții săi prin moștenire. Instanța nu a verificat aceste aspecte și a considerat că toate aceste bunuri sunt bunuri comune.
Sub un alt aspect a fost contestată soluția primei instanțe în ceea ce privește modul în care s-a realizat partajul. Astfel s-a arătat că și în situația în care bunurile ar fi fost bunuri comune, acest fapt nu putea să determine instanța de judecată să atribuie toate aceste bunuri soțului, iar recurentei să nu-i fie atribuit nici un fel de bun.
În privința probelor administrate s-a arătat că expertiza nu a fost comunicată recurentei care nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, din acest punct de vedere susținându-se că s-a încălcat dreptul la apărare.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 1,2,3,4,5,7,6,8,9 C.proc.civ., respectiv art. 3041 C.proc.civ.
La data de 20.04.2012 a fost înregistrat recursul declarat de T.G., în cuprinsul căruia a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că partajarea bunurilor comune s-a realizat deoarece prin Încheierea civilă nr. 3302 din 10.12.2003 din dosarul nr.3895/2003 al Judecătoriei Vișeu de Sus a fost admisă cererea creditorului P. G.,iar recurentul din prezentul dosar a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei, reținând că până la acest moment nu a achitat nici o sumă de bani din debitul arătat.
S-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere chitanțele nr. 1943859/18.11.2011 când a fost achitată suma de 1000 lei și chitanța nr. 1943796/12.01.2012 când a fost achitată suma de 3.000 lei, sens în care s-a arătat că jumătate din debit a fost achitat de recurent.
În privința acțiunii oblice s-a susținut că aceasta este pusă la dispoziția creditorului chirografar care o poate exercita dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, această acțiune îndeplinind o funcție preventivă, de conservare a patrimoniului debitorului și se întemeiază pe principiul potrivit căruia debitorul răspunde de îndeplinirea obligațiilor cu toate bunurile sale prezente și viitoare, întregul său patrimoniu servind pentru garantarea comună și proporțională a tuturor creditorilor.
Instanța de fond nu a analizat condițiile prevăzute de lege ci a dispus doar partajarea bunurilor comune, fără a reține neglijența sau refuzul de a exercita drepturile care să ducă la pericolul de insolvabilitate sau de pierdere a dreptului creditorului.
S-a mai arătat în cuprinsul recursului că nu există dovada insolvabilității și nici pericolul de a deveni insolvabil în viitor, deoarece la acest moment este încadrat cu salariul de 700 lei în funcția de pădurar la Ocolul Silvic Borșa, iar creditorul are posibilitatea de a solicita înființarea popririi.
Sub un alt aspect, recurentul a arătat că instanța de fond nu a verificat în nici un fel dreptul de proprietate al bunurilor și a constatat că acestea sunt bunuri comune doar în baza susținerilor reclamantului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 1,2,3,4,5,7,6,8,9 C.proc.civ., respectiv art. 3041 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului recurs îl constituie Sentința civilă nr. 596 pronunțată la data de 6 martie 2012 de Judecătoria Vișeu de Sus, prin această hotărâre fiind partajate bunurile comune ale soților T. G. și T. V., la cererea reclamantului P.G. creditorul soțului T. G.
În cuprinsul recursurilor declarate se constată că, în drept, aceștia au invocat prevederile art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., însă din motivarea recursului nu rezultă că sentința ar fi fost criticată sub toate aspectele prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ. Astfel, instanța va încadra susținerile în fapt în temeiul motivelor de recurs formulate de recurenți, acestea putând fi încadrate în cuprinsul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 respectiv 9 C.proc.civ., încălcarea de către instanță a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv pronunțarea unei hotărâri fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În privința recursului declarat de recurenta T. V.se constată că acesta este întemeiat. Susținerea recurentei potrivit căreia nu i s-a comunicat raportul de expertiză este conformă cu adevărul. Cu toate acestea instanța constată că potrivit prevederilor art. 201-214 C.proc.civ., instanța nu are obligația de a comunica expertiza întocmită în cauză.
În cazul în care este efectuată expertiza încuviințată în cauză, aceasta trebuie depusă de expert la dosar cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecarea pricinii (art. 209 alin. 1 C.proc.civ.). Termenul de 5 zile a fost stabilit de legiuitor pentru a da posibilitate părților să studieze raportul de expertiză și pentru a putea formula obiecțiuni la termenul de judecată.
Termenul de 5 zile, astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., este un termen procedural, astfel că acest termen trebuie calculat pe zile libere (potrivit art. 101 C.proc.civ), astfel încât la data stabilită pentru soluționarea cauzei termenul să fie împlinit.
În cauză raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 29 februarie 2012, astfel că acest termen de 5 zile libere s-a împlinit la data de 7 martie 2012. Instanța de judecată avea fixat termenul de judecată la data de 6 martie 2012, iar la acest termen de judecată cauza a fost soluționată.
Astfel, se consideră că în măsura în care termenul nu este respectat instanța de judecată trebuie să asigure dreptul părților de a lua la cunoștință de actele depuse la dosar și de a le discuta, astfel că revine instanței obligația de a asigura ambelor părți posibilitatea de a discuta în contradictoriu și cu respectarea principiului dreptului la apărare cuprinsul înscrisului depus la dosar.
Nerespectarea dreptului recurentei de a lua la cunoștință de actul depus la dosarul cauzei i-a produs acesteia un prejudiciu, imposibilitatea de a formula apărări, vătămare care nu poate fi remediat decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În privința susținerilor că bunurile supuse partajului nu sunt bunuri comune, instanța de fond urmează a le analiza.
În ceea ce privește recursul declarat de T. G. se consideră că și acesta este întemeiat în sensul că pentru a se putea formula cerere de partaj în cadrul contestației la executare este nevoie de existența unui proces-verbal din partea executorului în cuprinsul căruia să se menționeze impedimentul la executare, iar împotriva acestuia în termenul prevăzut de lege să se solicite și partajul bunurilor comune ale părților.
În cauza dedusă judecății nu există o astfel de solicitare din partea creditorului.
Temeiul de drept al cererii este textul art. 30 alin. 1 și art. 36 C.fam., respectiv prevederile art. 1718 C.civ., dosarul fiind înregistrat ca și acțiune oblică.
Instanța consideră că partajul bunurilor realizat în timpul căsătoriei reprezintă o situație de excepție, astfel că aceasta trebuie justificată temeinic. După cum se menționează în cuprinsul cererii de recurs formulată de Tomoiagă Grigore, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se admite o cerere având ca obiect acțiune oblică.
Natura juridică a cererii formulate de reclamant nu a fost pusă în discuția părților pentru a se verifica de către instanță îndeplinirea condițiilor specifice fiecărui tip de acțiune și pentru a permite fiecăreia dintre părți să formuleze apărări pertinente și concludente asupra solicitărilor.
În rejudecare, instanța va pune în discuție temeiul de drept al acțiunii și se va pronunța asupra acestuia, astfel cum va fi calificat, urmând să realizeze în măsura în care este necesară expertiza judiciară în condițiile prevăzute de art. 201-214 C.proc.civ.. De asemenea va analiza toate apărările formulate de părți sens în care va administra orice probă se consideră utilă soluționării cauzei.
Reținând aspectele arătate mai sus, instanța va admite recursurile formulate în prezenta cauză, potrivit art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., sentința pronunțată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de fond.
| ← Accesiune imobiliară. Condiţii de invocare. Jurisprudență... | Judecarea cauzei în lipsa unei părţi care nu a fost legal... → |
|---|
