Judecarea cauzei în lipsa unei părţi care nu a fost legal citată. Nesoluţionarea laturii civile din oficiu. Consecinţa: trimiterea cauzei spre rejudecare.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia penală Decizie nr. 112/R din data de 14.05.2013
Prin sentința penală nr. 124 din 27.02.2013 Judecătoria Sighetu Marmației a condamnat inculpata Buftea Pălăguț pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180, al.2 C.pen., cu aplicarea art.41, al.2 din C.pen. la pedeapsa de 500 lei amendă, cu consecința prev. de art.63 indice 1 din C.pen.
A constatat că partea vătămată Gangoș Mărioara prin reprezentat legal Casa de Tip Familial Ștefan Cel Mare din Sighetu Marmației, str. Ștefan Cel Mare, nr.67, reprezentată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, cu sediul în Baia Mare, str. Banatului nr.1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpata să plătească statului suma de 485 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosarul nr. 3628/307/07.12.2011, a fost trimisă în judecată inculpata Buftea Pălăguța pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau violențe prev. de art. 180, al.2 din C.pen, cu aplicarea art.41, al.2 din C.pen.
În conținutul actului de sesizare a instanței se reține faptul că inculpata a deținut funcția de instructor cu educația la Casa de Tip Familial Ștefan Cel Mare din Sighetu Marmației. Astfel în timpul programului de lucru, respectiv în data de 16.03.2011, ora 07,30, inculpata i-a cerut părții vătămate minora Gangoș Mărioara să se îmbrace decent pentru a merge la școală dar aceasta a refuzat să-și dea jos un accesoriu, împrejurări în care inculpata a prins-o de mână și de gât și a îmbrâncit-o spre un perete de la baie, iar minora s-a lovit în zona capului. Ulterior în aceeași zi la ora 17,00, minora se afla în sala de meditații cu alți copii, iar inculpata i-a făcut observații cu niște desene pe care minora le-a făcut cu pixul pe mâini și a apreciat că a răspuns necuviincios, astfel că a lovit minora cu pumnul peste cap. Se mai reține că minora a depus un certificat medico-legal din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Din probele de la dosar rezultă următoarea stare de fapt:
Inculpata în calitate de instructor la Casa de Tip Familial din Sighetu Marmației, în data de 16.03.2011 fiind de serviciu, în jurul orei 07,30 a participat la supravegherea elevilor care se pregăteau să plece la școală. Astfel partea vătămată Gangoș Mărioara s-a îmbrăcat și a intrat în baie, iar inculpata care o supraveghea a atras atenția părții vătămate că nu este îmbrăcată adecvat, iar în timp ce minora se aranja în baie, inculpata a intrat și i-a răsucit mâna părții vătămate a prins-o de gât și a lovit-o cu capul da faianță.
În cursul aceleiași zile, la ora 17,00, partea vătămată era la meditații astfel că și-a desenat niște steluțe pe mână, moment în care a intervenit inculpata care i-a solicitat să-i prezinte mâna, iar ca urmare a refuzului i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu dosul palmei peste nas.
Starea de fapt este confirmată de certificatul medico-legal nr. 180/20.04.2011 emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației, rezultă că leziunile au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, dar și de declarația părții vătămate, probe care se coroborează cu declarațiile martorilor Markocsan Ileana, Bota Ileana, Pașca Marian, Ardelean Anuța și Birșe Leonora Narcisa.
Apreciind probele administrate în cauză, instanța a considerat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180, al.2 din C.pen., realizând atât latura obiectivă a infracțiuni prin acte de violență ce au cauzat suferințe fizice, faptă ce a fost comisă în formă continuată, în condițiile art.41 al.2 din C.pen., în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar sub aspectiv subiectiv inculpata a acționat cu intenție.
Apărarea inculpatei că nu a săvârșit infracțiunea este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv de martorii care au văzut când inculpata a intrat în baie după partea vătămată și au auit imediat strigăte, precum și care au văzut la meditație că partea vătămată a fost lovită de inculpată. De asemenea solicitarea apărătorului inculpatei de a se dispune achitarea în temeiul art.10, lit.b1 din C.proc.pen., respectiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu a fost acceptată de instanță, în primul rând că inculpata nu a recunoscut că a comis faptele, iar în ceea ce privește pericolul social al acestora, nu se poate aprecia că acestea au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege penală, în acest caz integritatea fizică și corporală a persoanei în sensul art.181 C.pen., ci au cauzat suferințe fizice.
Față de faptul că vinovăția inculpatei este dovedită, instanța în temeiul art.345, al.2 C.pen., a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa amenzii de 500 lei, luând în considerare la individualizarea pedepsei în condițiile art.72 C.pen., gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitoarei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea amenzii penale, în condițiile art.63 C.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș precum și inculpata Buftea Pălăguța.
Parchetul a solicitat în recurs reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei în sensul majorării ei, dar și obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș critică hotărârea pronunțată sub aceleași aspecte invocate de parchet dar și judecarea cauzei în lipsa lor. În plus, arată că recurenta Casa de tip familial nu are personalitate juridică, ci ei sunt cei care sunt îndrituiți să apere interesele minorilor instituționalizați, așa cum este cazul părții vătămate.
Inculpata în schimb solicită achitarea sa de orice penalitate, susținând că hotărârea de condamnare nu se bazează pe probe concludente. Invocă în acest sens că certificatul medico-legal este eliberat la data de 18.04.2011, pe când ea este acuzată de o faptă care ar fi avut loc la data de 161.03.2011, iar martorii audiați nu confirmă că partea vătămată ar fi avut urme vizibile de lovituri.
Examinând recursurile declarate în baza motivelor invocate și din oficiu, tribunalul constată următoarele:
Sesizată cu rechizitoriu, instanța de fond a procedat la judecarea cauzei audiind partea vătămată Gangoș Mărioara, martorii și pe inculpata Buftea Pălăguța pentru ca apoi, după dezbaterea cauzei pe fond din data de 30 ianuarie 2013 și înainte de pronunțarea hotărârii să repună cauza pe rol, constatând că se impunea citarea și a Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș.
Potrivit art. 291 C.pr.pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
În mod evident, analizând modul de derulare a procesului, reiese că întreaga judecată a avut loc în lipsa reprezentantului legal al minorei și anume Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, dar și faptul că după dezbaterea cauzei, în mod formal a repus cauza pe rol pentru a fi citată această parte. Această modalitate de soluționare a dosarului nu acoperă viciul de procedură care, în primul rând a dus la o încălcare a dreptului la apărare pentru minora - parte vătămată, minoră care este instituționalizată și care nu avea posibilitatea să-și angajeze un apărător pentru a-i reprezenta interesele. Mai mult, instanța putea eventual să analizeze și oportunitatea desemnării unui avocat din oficiu.
De altfel, instanța, în baza rolului ei activ și în respectarea dispozițiilor art. 17 Cod procedură penală așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, avea obligația de a soluționa din oficiu latura civilă prin stabilirea întinderii și naturii prejudiciului cauzat părții vătămate.
Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal.
În rejudecare, după stabilirea cadrului procesual corect și cu citarea tuturor părților, instanța va proceda la reluarea întregii cercetări judecătorești.
În plus, pentru soluționarea judicioasă a cauzei instanța va administra orice alte probe necesare aflării adevărului și soluționării juste a cauzei, ca apoi în final, în funcție de soluția pronunțată sub aspectul laturii penale să hotărască și cu privire la latura civilă a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.d Cod procedură penală a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș precum și inculpata Buftea Pălăguța împotriva sentinței penale nr. 124 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Sighetu-Marmației, pe care a casat-o în totalitate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← Încălcarea dreptului la apărare.Cerere de partaj în cadrul... | Nelegala citare a părţilor. Jurisprudență Citare. Citaţie → |
|---|
