Expropriere în baza Legii nr. 198/2004. Persoană îndreptăţită la despăgubiri
| Comentarii |
|
- Legea nr. 198/2004
Partajul mai înainte amintit, anterior donaţiei, exclude cu evidenţă indiviziunea între cei doi şi ilustrează cu prisosinţă proprietatea exclusivă a celor doi asupra unor loturi determinate.
(Secţia civilă, sentinţa nr. 161/F/2009, nepublicată)
Prin acţiunea înregistrată reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâţii B.A., Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin mandatar Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tiha Bârgăului, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea parţială a Hotărârilor nr. 1 din data de 15 noiembrie 2007 de acordare a despăgubirilor şi de rectificare, precum şi a proceselor verbale nr. 1 din datele de 11 şi, respectiv, 15 noiembrie 2007 emise de CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tiha Bârgăului şi, pe cale de consecinţă, să se dispună radierea pârâtului B.A. din hotărârile şi procesele verbale atacate; să fie obligat expropriatorul la plata către reclamantă a sumei de circa 60.000 lei cu titlu de despăgubiri şi a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în proces.
Examinând lucrările dosarului, tribunalul reţine:
I. Din coala de carte funciară reiese că terenul de natură fânaţ, situat în Piatra Fântânele, în suprafaţă de 8766 mp, a constituit în întregime proprietatea reclamantei M.M. (B4). în anul 2004, aceasta a procedat la parcelarea imobilului şi a donat pârâtului B.A. lotul de 240 mp rămânând în continuare în proprietatea sa terenul de 8526 mp, stare de fapt sustinută de înscrierile de sub B6.7 şi de contractul autentic nr. 5876/2004.
O suprafaţă de 1047 mp, în litigiu, s-a expropriat pentru cauză de utilitate publică, constând în reabilitarea şi modernizarea unor sectoare din reţeaua română de drumuri europene, şi, drept consecinţă, prin Hotărârea nr. 1/15 noiembrie 2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tiha Bârgăului a aprobat acordarea în favoarea reclamantei a unor despăgubiri în sumă de 18.720 lei. în cuprinsul hotărârii se notează că terenul pentru care s-au stabilit despăgubirile, cu o întindere de 1047 mp, se identifică cadastral prin nr. 342/4/1 şi reprezintă parte din terenul în suprafaţă totală de 8766.
în aceeaşi zi (15 noiembrie 2007), comisiei i s-a prezentat coala de carte funciară în formă evolutivă şi s-a emis o nouă hotărâre, de rectificare a primei, în care s-a consemnat că la momentul analizării actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, comisia nu a observat toate înscrierile din cartea funciară, respectiv cele de sub B6 şi B7, astfel că l-a identificat ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, alături de reclamantă şi pe pârâtul B.A., acordându-le ambilor despăgubirea de 18.720 lei.
La baza întocmirii hotărârilor au stat procesele verbale nr. 1 şi 2. Deşi ambele conţin elementele ce fundamentează hotărârile din 15 noiembrie 2007, se remarcă de petentă o inadvertenţă asupra datelor în care s-au instrumentat, adică în primul se prevede data de 15 noiembrie 2007, iar în secundul 11 noiembrie 2007. Din compararea şi coroborarea hotărârilor cu procesele verbale nu se poate concluziona decât că în cel de-al doilea proces verbal s-a strecurat o greşeală materială, în realitate fiind dresat în 15 noiembrie 2007, pentru rectificarea celui dintâi, din aceeaşi zi. Diferenţa sesizată nu poate fi interpretată conform tezei enunţate în cererea de chemare în judecată şi, prin urmare, nu influenţează fondul raporturilor juridice dintre părţi.
Rămâne deci să se dezlege care este persoana îndrituită să beneficieze de despăgubiri, instanţa hotărăşte că pretenţia din acţiunea introductivă este întrutotul fondată şi că despăgubirile trebuie acordate în exclusivitate reclamantei. Opinia din întâmpinarea companiei referitoare la titularul proprietăţii expropriate este eronată. Niciuna dintre intabulările din evidenţele de publicitate imobiliară nu îndreptăţea comisia să aprecieze că reclamanta şi pârâtul B.A. au deţinut vreodată o proprietate comună. Partajul mai înainte amintit, anterior donaţiei, exclude cu evidenţă indiviziunea
între cei doi şi ilustrează cu prisosinţă proprietatea exclusivă a celor doi asupra unor loturi determinate.
Că nu s-a înţeles corespunzător conţinutul cărţii funciare se desprinde şi din împrejurarea că se determină porţiunea expropriată prin trimitere la numărul topografic 342/4/1, nedezmembrat, deşi în hotărârea de rectificare se face trimitere la inducerile de sub B6.7, unde, cum s-a motivat anterior, parcelarea este clar prevăzută.
Greşeala în fixarea celui în drept să primească despăgubiri constă în lipsa dili-genţei de a solicita reclamantei, care se pretindea expres proprietară exclusivă asupra celor 1047 mp, prezentarea schiţei anexe la actele autentice care au stat la baza intabulărilor.
Situaţia creată nu poate atrage justeţea apărării din întâmpinare, aceea că oricând reclamanta poate să înfăţişeze expropriatorului schiţa asupra proprietăţii exclusive, urmată de reconsemnarea sumei numai pe numele ei. Tranşarea corectă a problemei discutate trebuie să se înfăptuiască încă din etapa administrativă a exproprierii, atunci când există suficiente dovezi, ca în cazul prezent. Contrar, reclamantei îi este deschisă calea în justiţie. Această soluţie se impune de vreme ce termenii litigiului se circumscriu regulii din articolul 5 alin. 1-3 din Legea nr. 198/2004, nefiind cazul ipotezelor de excepţie din alineatele 4-7 din acelaşi articol.
Expertiza întocmită în cauză înlătură orice discuţii în legătură cu temeinicia pretenţiei principale din acţiune, însoţită, în acelaşi timp, de poziţia procesuală a pârâtului BA, manifestată prin întâmpinare. S-a stabilit prin lucrarea de specialitate, concluzie necontestată de expropriator, că cei 1047 mp expropriaţi constituie o parte din 8526 mp de sub nr. top 342/4/1/a, aparţinând reclamantei.
II. Analiza probelor produse de părţi în faţa instanţei atrag, de asemenea, soluţia încuviinţării şi celei de-a doua pretenţii deduse judecăţii privind despăgubirile cuvenite proprietarului expropriat.
Principiul după care se îndestulează persoanele afectate de expropriere prin despăgubiri băneşti este stipulat în art. 26 din Legea nr. 33/1994, aplicabil în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004. Textul legal prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului acesteia, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială şi de daunele aduse proprietarului.
Expropriatorul se prevalează în aceste sens de documentaţia tehnică de la filele 102-119. Metoda aleasă de expertul evaluator G.P. este cea a comparaţiei prin boni-tare. Se motivează opţiunea astfel: „nu sunt disponibile suficiente informaţii referitoare la tranzacţii similare în zonă", dar relevă că prin corectarea valorii de bază a terenului cu elemente de comparaţie (bonităţi) s-ar asigura echilibrul patrimonial garantat de lege creditorului despăgubirii.
Modalitatea de calcul nu poate fi acceptată, deoarece nu corespunde regulii de drept citate.
în schimb, prin expertizele judiciare se procedează la o evaluare conformă cu principiul legal enunţat. Expertul T.V. expune atât un calcul după metoda comparaţiei prin bonitate, comună cu precedenta, cât şi după procedeul comparaţiei directe prin care se exprimă valoarea de piaţă a imobilului. Rezultatul final s-a obţinut prin aflarea mediei aritmetice dintre sumele obţinute prin ambele modalităţi de calcul tocmai pentru a se proteja interesele tuturor părţilor implicate în litigiu.
Pertinenţa obiecţiunilor ridicate la raportul de expertiză întocmit după legala citare a tuturor participanţilor în proces este contrazisă de răspunsurile expertului. Argumentele
sale se fondează pe o completă localizare şi individualizare a bunurilor, pe criterii economice sigure, cu descrierea elementelor concrete şi reale care concură la stabilirea unei reparaţii drepte (situarea în intravilanul localităţii, învecinare cu drumul european, acces direct ia calea publică, dotare cu utilităţi şi alte asemenea).
Din această perspectivă trebuie subliniată inexactitatea afirmaţiei din întâmpinare din punctul de vedere al situării terenului. Se precizează că se află în extravilanul comunei Tiha Bârgăului. în realitate, se regăseşte în intravilanul acestei localităţi.
O altă expertiză ori o contradovadă a preţului practicat în zonă, relevat de expert prin indicarea contractului de vânzare-cumpărare folosit ca instrument în demonstraţie, nu s-a cerut sau efectuat de pârâţi. De altfel, nu s-a dorit să se dea eficienţă nici dreptului conferit de articolul 25 din Legea nr. 33/1994, deşi instanţa l-a asigurat.
întemeiat pe art. 27 din Legea nr. 33/1994, comparând oferta cu pretenţiile reclamantei, tribunalul decide că secunda trebuie să beneficieze de despăgubirile dovedite prin expertizele judiciare, de 56.255 lei.
Pentru considerentele de mai sus, acţiunea se va admite (Judecător lacob Corina).
| ← Exercitarea dreptului de proprietate. Bună-credinţă | Fond funciar. Articolul 48 din Legea nr. 18/1991. Incidenţă → |
|---|
