Fond funciar. Nulitate titlu de proprietate. Interesul în promovarea acţiunii. Justificare
| Comentarii |
|
- Legea nr. 169/1997: art. III alin. 2
De vreme ce în persoana reclamantului nu se mai regăseşte vocaţia de a primi terenul în proprietate, condiţia interesului legitim (protejat de lege, personal, direct, actual) din articolul III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nu mai subzistă.
(Secţia civilă, decizia nr. 282/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 182/2009 pronunţată de Judecătoria Beclean s-a admis acţiunea civilă completată formulată de reclamantul E.B. împotriva pârâţilor M.V. şi M.E., Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Beclean şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa Năsăud şi, în consecinţă: s-a constatat nulitatea absolută parţială a TP nr. 2235/5.09.2002 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, pe numele pârâtului M.V., pentru terenul în suprafaţă de 2740 mp, situat în intravilanul localităţii Beclean, tarla 64, parcela 1947; s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.09.1971 între pârâţii M.V. şi M.E., în calitate de promitenţi vânzători, şi reclamantul
E.B., în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect diferenţa de teren în suprafaţă de 2273 mp, situat în intravilanul localităţii Beclean, str. (...) şi preţul de
110.000 lei; s-a dispus ca sentinţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul mai sus menţionat.; s-a dispus dezmembrarea nr. top. 1169/2/2 şi înscrierea în CF la nr. top. nou 1169/2/2/1 şi nr. cadastral 1026 a dreptului de proprietate al reclamantului E.B. asupra imobilului teren arabil în suprafaţă de 2273 mp, cât a rezultat efectiv în urma măsurătorilor, situat în intravilanul Beclean, tarla 64, parcela 1947, identificat în titlul de proprietate nr. 2235/2002, conform tabelului de mişcare parcelară din raportul de expertiză întocmit de expert P.I.H., raport care face parte integrantă din hotărâre.
împotriva sentinţei expuse au declarat recurs pârâţii M.V. şi M.E., Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud.
Recursurile sunt fondate.
Pârâţii M.V. şi E. prezintă o calificare a acţiunii introductive şi un regim juridic al acestuia întrutotul corecte. Din verificarea capetelor de cerere şi a motivelor de fapt indicate în susţinerea pretenţiei supuse cercetării judecătoreşti se deduce cu claritate că reclamanţii urmăresc să obţină perfectarea şi executarea obligaţiei de a face grefate pe o convenţie de vânzare-cumpărare încheiată în formă orală între ei şi pârâţii persoane fizice la data de 30 septembrie 1971 referitoare la terenul înscris în CF (...) şi în titlul de proprietate nr. 2235/2002, tarla 64, parcela 1947, obligaţie ce constă în predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului de proprietate în evidenţele de publicitate imobiliară. Demersul judiciar se subscrie dispoziţiilor art. 1077 C. civ., art. 22, 24 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Raportul juridic ce izvorăşte din antecontract are un caracter personal. Astfel, dreptul achizitorului reclamant este supus reglementărilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 şi valorificarea lui pe calea acţiunii în prestaţie tabulară se prescrie în termen de 3 ani.
Art. 7 alin. 1 din decret fixează regula că prescripţia începe să curgă de la data când dreptul la acţiune ia naştere, adică de la data scadenţei obligaţiei asumate. Momentul coincide cu încheierea promisiunii de înstrăinare
Prescripţia cunoaşte însă şi cazuri de întrerupere. în articolul 16 lit. a) se stipulează cazul întreruperii prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, adică de către debitorul vânzător.
în speţă, promitentul reclamant afirmă că a doua zi după intervenirea contractului autentic nr. 888/29 septembrie 1971 i s-a predat spre folosinţă diferenţa de suprafaţă, excedentară contractului perfect, în baza unei înţelegeri orale, nematerializată din cauza interdicţiilor impuse de regimul comunist.
în acelaşi timp, declară că „subsemnatul am folosit fără probleme întreaga suprafaţă de teren din 1970 până în cursul anului 1991, când reclamanţii ne-au interzis accesul la o parte din teren, în prezent subsemnatul folosind doar 1300 mp, teren care este în prezent în cuprinsul TP nr. 904/01.08.1996 emis în favoarea subsemnatului.
Accesul ne-a fost interzis în condiţiile în care reclamanţii au început demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, „uitând” astfel de obligaţiile care îi incumbau în temeiul antecontractului intervenit între subsemnatul şi pârâţi”.
împrejurarea evocată echivalează cu încetarea cauzei de întrerupere, aşa încât cererea în prestaţie tabulară trebuia promovată în termen de 3 ani de la data pierderii posesiei imobilului.
Recunoaşterea este valabilă, determinantă în proces şi îşi produce efectele sub incidenţa art. 1204, 1206 C. civ. Schimbarea opiniei în recurs, prin poziţionarea contestării dreptului său în timp, în contextul introducerii în anul 2005 a procesului cu
obiect servitute de trecere, motivată prin faptul că de abia atunci a cunoscut cert că vânzătorului i s-a eliberat titlu de proprietate asupra terenului pretins cumpărat, contravine nejustificat mărturisirii judiciare iniţiale, neviciată de eroare de fapt.
Calculul termenului de prescripţie s-a abordat prin raportare la datele de mai sus, neluându-se în considerare elementele reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea părţilor contractuale, deoarece concluzia primei instanţe, a necooperativizării terenului litigios, este incontestabil fundamentată probator de prevederile contractului autentic corelate cu dovezile testimoniale şi cele extrajudiciare, pe larg descrise în motivarea sentinţei, şi, nu în ultimul rând de acceptarea acestei situaţii de drept şi de fapt prin întâmpinarea din recurs.
Se observă, de asemenea, o modificare a poziţiei reclamantului în recurs vis-a-vis de modalitatea învestirii primei instanţe. Se zice în calea de atac că vânzarea suprafeţei cerute a avut loc, „indiferent de modul de redactare al acţiunii", în acelaşi timp cu instrumentarea contractului autentic. Interpretarea conţinutului cererii de chemare în judecată conduce fără dubiu la ideea pretenţiei îmbrăcării antecontractului privat din 30 septembrie 1971 într-un tipar autentic, distinct de contractul autentic din 29 septembrie 1971, pentru o suprafaţă în puls decât cea notată în secundul. Teza din recurs nu se constituie într-o simplă apărare, ci într-o transformare a obiectului acţiunii. Procedeul este exclus de art. 294 alin. 1 C. pr. civ., aplicabil prin prisma art. 316.
Consideraţiile de până acum atrag temeinicia excepţiei prescripţiei extinctive, sens în care se va respinge petitul de validare în mod corespunzător. Fiind absolută, de ordine publică, cu caracter imperativ (art. 1, 18 din Decretul nr. 167/1958, art. 162 C. pr. civ.), peremptorie (art. 137 alin. 1 C. pr. civ.) poate fi ridicată înaintea instanţei de recurs, discutată şi soluţionată pentru prima dată în această fază, întrucât nu a fost nevoie de verificări a împrejurărilor de fapt din afara dosarului; împiedică judecata pe fond a cauzei. Aşadar, criticile recurenţilor şi apărările intimatului cumpărător din acest punct de vedere nu se mai impun a fi tratate.
Soluţia determină de la sine respingerea inclusiv a completării acţiunii, de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 2235/2002. De vreme ce în persoana reclamantului nu se mai regăseşte vocaţia de a primi terenul în proprietate, condiţia interesului legitim (protejat de lege, personal, direct, actual) din articolul III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nu mai subzistă.
Recursul pârâtei Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud urmează soarta recursului prim. Văzând temeiurile respingerii cererii introductive, unitatea soluţiei relativ la toţi pârâţii, subordonarea recursului secund, motivele pârâtei comisii în legătură cu temeinicia dispoziţiei de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanţă devin irelevante (Judecător lacob Corina).
| ← Fond funciar. Constituirea dreptului de proprietate. Condiţia... | Fond funciar. Persoana pe numele căreia se emite titlul de... → |
|---|
