Fond funciar – Anulare titlu de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 1145 din data de 15.04.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1145/2013
Fond funciar - Anulare titlu de proprietate
Acțiunea a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor.
Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 7 decembrie 2012 și înregistrată sub nr. ……. reclamanta X cu domiciliu în municipiul ……., a chemat în judecată pe pârâtul Y domiciliat în comuna …… și Comisia Județeană de Legea 18 / 1991 de pe lângă Prefectura ….. pentru ca , prin hotărârea ce se va pronunța , să se dispună :
- anularea titlului de proprietate emis pârâtului Y , pentru imobilul și terenul aferent acestuia , situat în ……. și a terenului extravilan în suprafață de 6,8 ha;
- să se constate că ¼ din imobilul și terenul situat în comuna Ciocănești , str. Calei , nr. 12 - 16 și terenul extravilan de 6,8 ha îi aparțin în calitate de moștenitoare a bunicilor materni C.S. și C.M.
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat următoarele : bunicii materni C.S. și C.M. au deținut în timpul căsătoriei imobilul și terenul aferent gospodăriei, situat în comuna …… și un teren extravilan de 8 ha .
Din căsătoria bunicilor au rezultat 6 copii cu drepturi egale la succesiune, respectiv : C. F. - fără moștenitori, C.Ghe. - doi moștenitori, dar unul singur în viață, C. E. - mama reclamantei aceasta fiind unica moștenitoare, C. M. - un moștenitor, C.S. fără moștenitori și pârâtul C.I. care are un fiu moștenitor și doi nepoți .
De la decesul defuncților bunici și până în prezent nu s-a deschis succesiunea acestora .
La primăria comunei C…., unde figurează imobilele, apare ca unic proprietar, pârâtul C.I.
La data de 31.05. 2012 a solicitat printr-un fax, primăriei, relații cu privire la actele în baza cărora pârâtul C. I. figurează ca proprietar atât pe terenul din intravilan cu gospodăria aferentă , cât și pentru terenul extravilan. Nu a primit nici un răspuns .
Reclamanta, înțelege să solicite partea de ¼ din bunurile aparținând bunicilor săi , bunuri ce consideră că se împart în mod legal, la 4 persoane : ¼ fiul lui C. Ghe. în calitate de nepot, ¼ pentru P.A., fiica lui C. E., căsătorită N… - în calitate de nepoată, ¼ pentru fiul lui C.M., în calitate de nepot și ¼ pentru pârâtul C.I. , în calitate de fiu al defuncților.
Ceilalți 2 copii ai defuncților, adică C.F. și C. S. au decedat fără să aibă copii .
Deoarece nu a putut obține actele necesare pentru a cunoaște temeiul de drept pentru care s-a emis titlul de proprietate doar pârâtului C.I., reclamanta va depune până la primul termen de judecată o copie a titlului deținut de pârât.
Înțelege ca până la proba contrară să-și întemeieze acțiunea pe prevederile L 18 / 1991 modificată și completată .
Potrivit art. 52 , pct. 1 din L. 18 /1991 /R, în sensul acestei legi " Comisia Județeană " este autoritate publică cu activitate administrativ - jurisdicțională și în această calitate, intimata poate modifica, anula sau înlocui titlul de proprietate, în conformitate cu dispozițiile cu dispozițiile art. 58 din L. 18 / 1991 .
Acțiunea introdusă de reclamantă are ca obiect principal anularea titlului de proprietate, formulată în temeiul L. 18/1991, emiterea, pe cale de consecință a unui nou titlu pe numele său, astfel încât nu este identică cu o acțiune în revendicare, nu este evaluabilă în bani și nu trebuie exercitată de către toți coproprietarii.
În acest sens invocă practica judiciară a unor instanțe , făcând referire la sentința civilă nr. 469/ 2003 a Judecătoriei Aiud și la Decizia civilă nr. 896 /A/ 2003 a Tribunalului Alba și Decizia civilă nr. 486/07.09. 2004 a Curții de Apel Alba.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate, interogatoriu, testimonială și orice ală probă ar rezulta din dezbaterii .
A solicitat ca situația în acre nu se va putea prezenta în instanță să solicite judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 al.2 C.p. civ.
În drept, a invocat dispozițiile art. 82, art. 112 , art.242 , art.274 al.1 C.p. civ. coroborate cu dispozițiile L. 18 / 1991 modificată și completată din L.169/ 1997, L. 1/ 2000, L.10/ 2001 și L. 247 / 2005.
A anexat acțiunii - copie certificat naștere, și certificat de deces, C. E., certificat de naștere N.A., certificat de căsătorie, copie C.I. reclamantă, Notificarea din 31.05. 2012 către Primăria comunei C…. cu dovada de transmitere prin fax ;
Actele propuse în probatoriu au fost suplimentate și trimise prin poștă instanței, la termenul de 04.02.2013 , fiind cusute la dosar la filele 38 - 52.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, pârâtul C.I, a invocat excepția lipsei calității de moștenitor a reclamantei, de pe urma defuncților C. S. și C.M. În susținerea excepției se invocă faptul că reclamanta a solicitat prin petitul 2 al acțiunii să se constate că are dreptul la ¼ din imobilul rămas de pe urma defuncților, în calitate de moștenitoare.
Pe cale de consecință a ridicat și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, care nefăcând dovada calității de moștenitor nu poate avea nici calitate procesual activă în cauză .
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât autoarea reclamantei C. E. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor L. 18 / 1991 , iar în această situație nu poate cere anularea titlului de proprietate.
A mai susținut pârâtul că fiecare dintre frații săi și-au primit drepturile cuvenite de la părinți, iar cererea pentru terenul ce face obiectul litigiului a fost formulată în nume propriu.
A ridicat excepția insuficientei timbrării a acțiunii , considerând că aceasta trebuie timbrată la valoarea petitului II al acțiunii , iar ulterior a ridicat aceiași excepție - în ședința din 15.04. 2013, în concluziile puse pe fond și cu privire la capătul principal al cererii .
Excepția de netimbrare , pentru ambele capete a de cerere va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că acțiunea în anulare a unui titlu de proprietate, introdusă în temeiul L. 18 / 1991 este scutită de plata taxei de timbru conf. art. 16 din L.146/ 1997 și pe cale de consecință este scutit de plata taxei de timbru și capătul de cerere subsecvent .
Ulterior introducerii acțiunii , reclamanta a făcut o precizare a acesteia , indicând numărul T.P. a cărui anulare o cere , acesta fiind 21427 ( fila 59 dosar ) .
În combaterea excepțiilor lipsei calității de moștenitor respectiv a calității procesual active , reclamanta a învederat că mijloacele de probă admisibile în acest cadru sunt : certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor, testamentul , actele de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de leg.
În finalul precizărilor , reclamanta a solicitat instanței să pună în vedere pârâtului să depună la dosar înscrisul cu care el face dovada calității de proprietar .
Reclamanta a învederat că în urma demersurilor sale , a primit o adresă de la primăria comunei Ciocănești conform căreia , pârâtul figura în registrul agricol cu suprafața de 6,82 ha în vol. 5 /I/ 2013 poziția 44 , conform cu T.P. nr. …..
Anexează cererii precizatoare în copii conform cu originalul următoarele acte : Certificat de naștere C. E., Certificat de căsătorie C.E., Certificat de deces N.E. ( C. E. căsătorită ), Certificat de naștere P. A., ( fostă N.A. ) , adresa nr. 872/20.02. 2013 a Primăriei C….. , fișa de punere în posesie nr. …. , copie C.I. P.A .
Prin întâmpinare/ note scrise depuse la dosarul cauzei ( întâmpinarea fiind depusă în termenul prev. de art. 132 C.p. civ. ) pârâta C.J.P.S.D.P.P.A.T.Călărași, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente :
Conf. disp. art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar republicată, modificată și completată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și. în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere prin eliberarea unui titlu de proprietate (...). Reclamanta nu face dovada respectării acestei proceduri legate.
De la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, respectiv de la data de 19.02.1991. reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se realizează numai prin procedura specială, stabilită de această lege, și, în consecință, acțiunea formulată direct în fața instanței de judecată este o revendicare de drept comun și este inadmisibilă deoarece Legea nr. 18/1991 este o lege specială și derogatorie de la dreptul comun.
S-a considerat că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun nu poate fi admisă nici atunci când persoanele îndreptățite au urmat procedura administrativă obligatorie, atât în situațiile în care această procedură a fost finalizată, prin emiterea titlului de proprietate, cât și în situația în care această procedură nu a fost încheiată.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, aplicarea operațiunii juridice de restituire integrală (restitutio in integrum), a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispozițiile din Codul civil.
Legea nr. 18/1991, ca lege nouă, suprimă, practic, acțiunea dreptului comun și, fără a elimina accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.
Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 18/1991 interesează substanțial și procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare. în acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, acțiunea în revendicare a terenurilor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Este de precizat, însă, că o acțiune fondată pe dispozițiile noii legi este condiționată de parcurgerea unei proceduri administrative: obligatorii, prealabilă sesizării instanței judecătorești. Declanșarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art.8 și urm. din Legea nr. 18/1991, pe calea unei cereri adresate de persoana îndreptățită primăriei localității în a cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează a fi reconstituit dreptul de proprietate.
În cazul unor întârzieri nejustificate ale răspunsului la cererea adresata primăriei persoanele îndreptățite pot obține soluționarea acesteia și, ca atare, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, pe calea unei acțiuni în justiție îndreptate împotriva refuzului nejustificat al comisie locale de a soluționa cererea, iar nu pe calea unei acțiuni în revendicare de drept comun.
O asemenea condiție prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, întrucât vizează faza administrativă a procedurii necontencioase și nu afectează substanța dreptului garantat atât constituțional, cât și prin art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut";
precum și că "există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept";. Așadar , cu condiția ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiție și chiar să îl supună unor limitări sau restricții.
O modalitate prin care un stat-parte la Convenție poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este și obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "rațiuni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica, intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele menționatelor prevederi ; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiția juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei". Această posibilitate reprezintă marja de apreciere pe care Curtea o recunoaște statelor membre în privința drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este și dreptul la un proces echitabil.
Accesul la justiție presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administrație, partea interesată să aibă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești. În lipsa unei asemenea posibilități, dreptul de acces la instanță ar fi atins în substanța sa . În măsura în care aceste exigențe sunt respectate, dreptul de acces la justiție nu este afectat.
Se poate constata că, prin Legea nr. 18/1991, au fost reglementate nu numai procedurile administrative de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor dar și modalitățile de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri . Astfel , potrivit art. 27 al. 3 din HG nr. 890/2005, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, iar, potrivit disp. art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, modificată și completată, împotriva hotărârii comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Deci, persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate hotărârile care se iau în cadrul procedurii legilor fondului funciar, inclusiv refuzul persoanei juridice de a soluționa cererea formulată.
Pe de altă parte, s-a reținut că, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare de drept comun formulată după data intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, care garantează protecția unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranțe legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă. Ori, așa cum reiese din jurisprudența sa în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că simpla solicitare de a obține un bun preluat de stat nu reprezintă niciun bun actual și nici o speranță legitimă. Prin urmare, terenurile care se încadrează în domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu mai pot fi restituite decât în condițiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acțiunea în revendicare de drept comun, cu excepția acțiunilor pendinte la data de 19 februarie 1991.
Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991- lege specială și derogatorie de la dreptul comun - sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport și de adagiile generația specialibus non derogant și specialia generalibus derogant.
În consecință, legiuitorul permite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile Legii nr. 18/1099, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate fată de prevederile din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării, în caz contrar, s-ar ajunge la situația în care dispozițiile Legii nr. 18/1991 ar fi golite de conținut, astfel încât să nu-și producă efectele juridice, or nu aceasta este rațiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparație.
În drept. art. 115-118 C.pr. civ.
La termenul din 25.03. 2013 , pârâtul prin apărător a formulat, cerere pentru lipsă de apărare , solicitând a-i fi comunicate ( apărătorului ) copii de pe actele de proprietate de care se prevalează pârâtul . Cunoașterea acestor acte este necesară deoarece , în afara titlului de proprietate nr.21427 / 1998 ar mai exista încă un titlu, în baza căruia pârâtul a înstrăinat nuda proprietate asupra imobilului casă de locuit.
Instanța a comunicat pârâtului doar copia T.P. depus de pârât în dosar
( nr. 21427) reclamantului revenindu-i obligația de a dovedi acțiunea prin administrarea probelor în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil ; instanța nu se poate substitui reclamantului în ce privește acest aspect, în virtutea rolului său activ .
La termenul următor acordat , în lipsa reclamantului și apărătorului acestuia , pârâtul , prin apărător a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate ; instanța a reținut cauza în pronunțare considerând cercetarea judecătorească terminată și având în vedere că reclamantul a evocat judecarea cererii sale și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Cu privire la excepția de netimbrare a capătului II al cererii - constatarea calității de moștenitoare a reclamantei , pentru cota de ¼ din imobilul casă de locuit și terenul aferent ,totul situat în com. C….. , județul Călărași instanța reține că doar capătul de cerere având acest obiect , referitor la terenul aferent poate fi considerat subsecvent acțiunii principale introduse în baza dispozițiilor L. 18 / 1991.
Într-adevăr , acțiunile introduse în aceste condiții sunt scutite de plata taxei de timbru , în conformitate cu disp. art. 15 lit. p din L. 146 / 1997, coroborate cu dispozițiile din L. 18 / 1991.
Constatarea dreptului de proprietate pentru 1/4 din respectivul teren , este subsecvent acțiunii principale , și va urma același regim juridic în privința timbrării, în sensul că este scutit de plata taxei de timbru .
În ce privește constatarea aceluiași drept de proprietate pentru 1/4 din imobilul casă de locuit - acțiunea se bazează pe dreptul comun , ar fi trebuit să fie introdusă în contradictoriu cu toți moștenitorii cu vocație succesorală ai defuncților C. S. și C. M.
În raport cu cele arătate mai sus acțiunea ar fi trebuit timbrată la valoarea obiectului acțiunii , în conformitate cu disp. art. 3 lit. c ( indice 2) din L. 146 / 1997 cu suma de 50 lei / moștenitor .
Reclamanta a refuzat în mod constant timbrajul cu argumentația prezentată anterior în considerent ;în consecință instanța va anula capătul de ceree privind constatarea calității de moștenitor pentru ¼ din casa de locuit ( cota parte ideală, în indiviziune cu alți moștenitori ).
Referitor la excepția lipsei calității de moștenitor respectiv a lipsei calității procesual active a reclamantei , instanța a respins-o întrucât prin actele de stare civilă depuse la dosar se face dovada că reclamanta este nepoată bunicilor materni C.S. și C.M.
În conformitate cu disp. art. 109 ( indice 1 ) C.p. civ. instanța constată că prin acest capăt de cerere a fost ivestită cu o acțiune având ca obiect dezbaterea succesiunii defuncților C.S.și C.M. , în condițiile în care se cere stabilirea calității de moștenitor a reclamantei pentru ¼ din imobilul situat în com. C….., rămas de pe urma de defuncților .
Sesizarea instanței se putea face numai după îndeplinirea procedurii notariale prealabile.
Reclamanta avea obligația să atașeze acțiunii încheierea emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege ( art. 109( indice 1 ) al.4 ) .
Excepția neîndeplinirii procedurii succesorale notariale a fost pusă în discuție din oficiu și admisă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada respectării cerințelor prevăzute de art. 109 ( indice 1 ) C.p. civ. -cererea sa adresată instanței fiind prematură.
Pe fondul cauzei instanța a pronunțat o soluție de respingere a capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate cu nr.21427/ din 19.03. 1998, emis pentru suprafața de 6,8 ha pentru următoarele considerente :
Dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991- lege specială și derogatorie de la dreptul comun - sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport și de adagiile generația specialibus non derogant și specialia generalibus derogant.
În consecință, legiuitorul permite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile Legii nr. 18/1099, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate fată de prevederile din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării, în caz contrar, s-ar ajunge la situația în care dispozițiile Legii nr. 18/1991 ar fi golite de conținut, astfel încât să nu-și producă efectele juridice, or nu aceasta este rațiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității de moștenitor respectiv a lipsei calității procesual active a reclamantei X, ridicată de pârâtul Y .
Admite excepția prematurității capătului II al acțiunii , respectiv al constatării dreptului de proprietate al reclamantei, pentru 1/4 din imobilele deținute de bunicii materni C.S. și C.M. și pe cale de consecință respinge acțiunea cu privire la acesta.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate nr. 21427/ 1998 cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul C. I.și C.J.P.S.D.P.P.A.T. Călărași .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
| ← Arestare Preventiva. Jurisprudență Arest preventiv | DREPT CIVIL – PLÎNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. Jurisprudență → |
|---|
