fond funciar . Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 5427 din data de 08.07.2013
Dosar nr. 24167/318/2010
R O M Â N I A
Cod operator 2445
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
TÂRGU JIU
JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5427
Ședința publică de la 08 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE PARASCHIVA CATRINOIU
Grefier ALINA MEZDREA
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 04.07.2013 privind judecarea cauzei Civile formulată de reclamantele M.M. și B.V. în contradictoriu cu pârâții V.V. și L. I. I. și cu intimatele COMISIA LOCALĂ .................... DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ .......................... DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. 24167/318/2010, reclamantele M.M. și B.V. în contradictoriu cu pârâții V.V., V.C. și L. I. I. și cu intimatele COMISIA LOCALĂ ................... DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ .................... DE FOND FUNCIAR au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1351911/30.09.1999 și a documentelor premergătoare, respectiv procesul verbal de punere în posesie din data de 30.08.1999 și schița anexă la acesta pentru terenul cu lățimea de 6,57 m în partea de sud, 6,73 m în partea de nord și lungimea de 121 m situat în intravilanul și extravilanul mun. Tg-Jiu cartier Preajba, tarlalele 16 și 126, parcelele 8,9,10 și 10/1 cu vecini: la S-Ds35, la N-M. M., la E-rest proprietate pârâți și la V-rest proprietate reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că prin adeverința parțială de proprietate nr. 395 din 6.05.1997 și procesul-verbal de punere în posesie, reclamantei M.M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,2823 ha, teren situat în intravilanul mun. Tg-Jiu, cartier Preajba, tarlaua 16, parcelele 11 și 10/1, teren pe care a fost pusă în posesie pe lățimea de 24 m și lungimea de 121 m, întocmindu-se schița anexă la procesul-verbal de punere în posesie.
Reclamantele au mai arătat că prin actul autentificat sub nr. 3396 din 3.07.1997, reclamanta M.M. i-a vândut fiicei sale, B.V., suprafața de teren de 0,2473 ha din 0, 2823 ha ce îi fusese reconstituită.
Că, întrucât terenul pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pentru care parțial a intervenit actul de vânzare-cumpărare este ocupat de pârâți a introdus acțiune în revendicare împotriva acestora, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 4087/318/2009 aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu și că prin expertiza întocmită în acea cauză s-a constatat că terenul pentru care a fost eliberat titlul de proprietate deținut de pârâți se suprapune parțial cu terenul pentru care au fost eliberate acte de proprietate reclamantei M.M..
Că, autorul pârâților, L. I. a fost fratele reclamantei M.M., iar terenul a aparținut autorilor lor, la reconstituirea dreptului de proprietate fiind împărțit în două, reclamantei M.M. revenindu-i lățimea de 24 m.
Că, întrucât pe teren se afla o parcelă plantată cu vie, iar hotarul dintre proprietăți, după reconstituire s-a intersectat cu această parcelă, au fost formate două parcele, respectiv Vh 10 care revenit pârâților și Vh 10/1 care a revenit reclamantei
M.M..
Că, după ce pârâții au obținut titlul de proprietate, au modificat amplasamentul parcelei Vhl0/1 pentru a justifica faptul că trenul proprietatea reclamantelor ar fi avut numai 17 m lățime.
Că, în cauză sunt incidente disp. art. 27 alin. 22 din Legea 18/1991 deoarece 1a data eliberării titlurilor de proprietate reclamantele dețineau adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie, aplicabilă fiind teza a II-a a dispoziției legale, întrucât titlul de proprietate a intrat în circuitul civil deoarece autorul pârâților, pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate, a decedat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. III din Legea nr. 169/1997 rap. la art. 27 al. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, precum și pe art. 274 C.pr.civ.
Pentru dovedire, reclamantele au depus la dosar, în copie, adeverința nr. 395/1997, titlul de proprietate nr. 1351911/1999 și procesul - verbal de punere în posesie.
Legal citată, pârâta V.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că reclamantele nu pot solicita anularea titlului de proprietate eliberat pârâților întrucât nu a contestat adeverința sa de proprietate nr. 395/1997, fiind de acord cu amplasamentul terenului.
La termenul de judecată din 20.01.2011 reclamantele au renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâtul V.C. La același termen de judecată a fost emisă adresă către Comisia Locală ................... pentru a depune la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1351911/30.09.1999, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 4122/01.02.2011. A anexat întâmpinării raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 4087/318/2009 al Judecătoriei Tg-Jiu.
La termenul de judecată din 03.02.2011, la solicitarea reclamantelor, prin apărător, s-a dispus revenirea cu adresă către Comisia Locală ................. pentru a depune la dosar referatul care se întocmește cu ocazia validării propunerii privind reconstituirea dreptului de proprietate, extras de pe fișele cadastrale, inclusiv cea din anul 1987, precum și actele care au stat la baza eliberării adeverinței de proprietate parțială nr. 395/6.05.1997, răspuns comunicat cu adresa nr. 6898/23.02.2011.
La data de 15.02.2011, pârâta V.V. a depus la dosar, completare la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor -fila 43, fiind făcute precizări cu privire la excepția invocată(fila 46 din dosar).
La data de 02.03.2011 reclamantele au depus la dosar răspuns la completarea la întâmpinarea formulată de pârâta V.V., solicitând respingerea excepția lipsei de interes.
La termenul de judecată din 24.03.2011 instanța a dispus revenirea cu adresă către Comisia Locală ................... pentru a depune la dosar o copie a procesului verbal de punere in posesie din data de 30.08.1999, cu mențiunea " conform cu originalul";, răspuns depus cu adresa nr. 16.101/31.03.2011.
La termenul din 07.04.2011 s-a dispus revenirea cu adresă către Comisia Locală ............... pentru a depune la dosar referatul care se întocmește cu ocazia propunerii de validare cu privire la terenul descris in titlul de proprietate și in adeverința parțială de proprietate nr. 395/6.05.1997, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 18467/27.04.2011.
În cauză a fost efectuat expertiză topografică, de către expertul S. E. care a fost desemnate în locul expertului C. C., fiind fixate următoarele obiective: identificarea terenului din titlul de proprietate nr. 1351911/30.009.1999, eliberat pârâților; identificarea terenului din adeverința de proprietate nr. 395/6.05.1997 și procesul verbal de punere în posesie nr. 2152/1996; identificarea terenului din contractul de vânzare cumpărare nr. 3396/1997; identificarea terenului în litigiu cu dimensiunile și vecinii din cererea de chemare in judecată; să se precizeze dacă terenul în litigiu se regăsește în actele vechi de proprietate ale pârâților, respectiv registrul agricol, cererea de înscriere în CAP, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate;. să se verifice dacă există suprapunere de terenuri astfel cum a fost întocmită documentația premergătoare întocmirii și eliberării actelor de proprietate în baza legii Fondului Funciar; identificarea parcelelor Vh 10 și Vh 10/1, conform documentației premergătoare întocmirii actelor de proprietate pentru fiecare parte din litigiu.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar, la data de 05.09.2011, reclamantele formulând obiecțiuni cu privire la acesta.
La termenul din 06.12.2012 s-a dispus citarea expertului S. E., în instanță, pentru a da lămuriri cu privire la refacerea raportului de expertiză, expertul prezentându-se în instanță la termenul din 24.01.2013. La același termen de judecată, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, cu convocarea părților, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire și s-a constatat nulitatea raportului de expertiză întocmit inițial.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus la dosar, la data de 27.02.2013, reclamantele formulând obiecțiuni cu privire la acesta, obiecțiuni admise de instanță.
Răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză refăcut a fost depus la data de 29.03.2013.
La data de 02.04.2013 pârâta V.V. a depus la dosar note de ședință-fila 238, anexând notelor de ședință filă din registrul agricol, raport de expertiză tehnică judiciară și cererea înregistrată sub nr. 5667/08.09.1993.
La data de 16.04.2013 reclamantele au depus note de ședință cu privire la răspunsul la obiecțiuni-fila 248.
La solicitarea reclamantelor, prin apărător, instanța a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a preciza dacă există suprapunere de acte de proprietate eliberate conform Legii 18/1991, iar în caz afirmativ să se identifice terenul ce se suprapune, în ceea ce privește amplasamentul, suprafața și dimensiunile și să indice amplasamentul parcelei Vh 10/1 potrivit schiței din anul 1997, ținând seama de lățimea terenului de 24 m, răspunsul solicitat expertului fiind depus la data de 19.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei de interes a reclamantelor,excepție pe care o va respinge cu următoarea motivare:
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant , iar acesta trebuie să fie legitim, personal și direct.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct dacă justifică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare. Cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că nu este îngăduit unei persoane să apere interesul altei persoane și deci nici interesul colectiv.
În speță, instanța consideră că reclamantele au interes să solicite anularea titlului de proprietate al pârâților pentru că, pentru terenul în litigiu acestea au adeverință de proprietate și respectiv contract de vânzare cumpărare, formulând totodată și acțiune pentru revendicarea unei părți din terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților.
Nu se va reține susținerea pârâților în sensul că reclamantele nu au interes pentru că nu li s-a eliberat titlu de proprietate. Nu se va reține această susținere deoarece interesul în formularea unei acțiuni privind nulitatea titlului de proprietate este justificat chiar în situația în care reclamantul are doar hotărâre de validare a dreptului de proprietate, cu atât mai mult se justifică interesul in speță pentru că reclamantele au adeverință de proprietate în care terenul este individualizat.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 1351911/30.09.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților pentru suprafața de 0,3377 ha, teren situat în cartier ........................
Titlul de proprietate a fost eliberat în baza procesului verbal de punere în posesie încheiat în data de 30.08.1999.
La data de 06.05.1997 s-a eliberat reclamantei M.M. adeverința de proprietate nr. 395 pentru suprafața de 0,2823 ha și proces verbal de punere în posesie, terenul fiind vecin cu terenul pârâtului, iar pentru suprafața de 0,2473 ha s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare între M.M. și B.V.
Considerând că o parte din terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților se suprapune cu terenul din adeverința de proprietate și contractul de vânzare cumpărare, reclamantele au formulat prezenta acțiune pentru anularea parțială a titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie eliberate pârâților.
Din probatoriul administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Titlul de proprietate reprezintă actul final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, titlu ce trebuie să fie în concordanță cu actele premergătoare, respectiv hotărârea de validare și procesul verbal de punere în posesie, precum și actele vechi de proprietate.
Verificând înscrisurile depuse la dosar de Comisia Locală de Fond Funciar, instanța constată că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2821/4.03.1991, pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ari în vatra satului, cerere însoțită de declarația numitei D. M., care este înscrisă în titlul de proprietate ca vecină a terenului în litigiu, în partea de nord și est.
În baza cererii de reconstituire s-a validat dreptul de proprietate prin HCJ nr. 2685/10.09.1999 pentru suprafața de 0,4163 ha și s-a eliberat proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,3377 ha.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert S. E. reiese că terenul din adeverința de proprietate nr. 395/6.05.1997 eliberat reclamantei M.M. este de 2.823 mp, insă suprafața măsurată este de 2.086 mp, iar suprafața parcelei 10/1 cultivată cu vie, măsurată este de 477 mp față de suprafața de 350 mp înscrisă în adeverința de proprietate.
Referitor la terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților, expertul precizează că terenul măsurat are suprafața de 2889,5 mp față de 3377 mp din titlu de proprietate, expertul concluzionând că există un deficit de teren de 737 mp pentru reclamante și 487,5 mp pentru pârâți, actele de proprietate ale părților fiind eliberate pentru suprafețe mai mari decât suprafața reală măsurată.
De asemenea, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a precizat că terenul din titlul de proprietate nr. 1351911/1999 nu poate fi transpus pe schița anexă deoarece în procesul verbal de punere în posesie nu sunt trecute dimensiunile, iar terenul din adeverința de proprietate eliberată reclamantei M.M. a fost transpus pe schiță, însă parcelele din această adeverință nu au putut fi redate pe schiță pentru că nu sunt trecute dimensiunile față de marginile terenului (sud și nord). Astfel, expertul menționează că pe schiță este redată situația din teren și nu cea din parcelele din adeverința de proprietate.
În completarea răspunsului la obiecțiuni, expertul concluzionează că " dacă se iau în considerare actele de proprietate ale părților, se poate vorbi de o suprapunere de teren de 1278 mp";, deci expertul concluzionează că există suprapunere de 1278 mp in acte (fila 269) și nu în teren.
Întrucât expertul a concluzionat că terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților și din adeverința eliberată reclamantei nu se regăsește în totalitate în teren, existând un deficit pentru ambele părți, instanța constată că nu se poate verifica ce suprafață din terenul menționat în titlul de proprietate eliberat pârâților se suprapune cu terenul reclamantelor.
Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 5667/8.07.1993 formulată de reclamanta M.M. (fila 245) reiese că aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o jumătate de pogon (2500 mp) ce are ca vecini pe L. I., Stația Meteo, drumul satului și M. F., prin adeverința de proprietate reconstituindu-i-se însă suprafața de 2823 mp, deci mai mult decât a solicitat prin cerere, ceea ce demonstrează că adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu au fost eliberate corect, fapt confirmat și de adresa nr. 14058/8.04.2013 (fila 277) emisă de Comisia Locală în care se precizează că procesul verbal eliberat lui M.M. pentru suprafața de 0,2823 mp nu este datat și nu se poate preciza dacă schița acestui teren a fost întocmită la fața locului.
În situația în care, la eliberarea actelor de proprietate emise părților în baza Legii 18/1991, terenul nu a fost măsurat de către Comisia Locală, existând un deficit față de actele emise, nu se poate stabili ce suprafață se suprapune și în actele vechi de proprietate ale cărei părți se regăsește terenul suprapus.
Întrucât atât adeverința de proprietate eliberată reclamantei M.M., cât și titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberate pârâților nu au fost întocmit pe baza măsurătorilor efectuate de Comisia Locală (dovadă că schița procesului verbal de punere în posesie nu cuprinde dimensiunile parcelelor, motiv pentru care nu a putut fi individualizat de expert), instanța constată că acțiunea este prematur formulată pentru că numai după anularea propriei adeverințe de proprietate și eliberarea alteia pentru suprafața de 2500 mp (cât a cerut reclamanta M.M. prin cererea de reconstituire), expertul va putea verifica dacă titlul de proprietate eliberat pârâților este corect , ținând seama și de faptul că terenul in litigiu a avut suprafața de 5.000 mp, fiind cumpărat de autorul părților și fiecare parte a primit jumătate din teren.
Din moment ce actele de proprietate eliberate părților în procedura Legii 18/1991 nu au fost eliberate corect, Comisia Locală de Fond Funciar trebuie să rectifice această greșeală și să-și îndeplinească obligațiile prev. de art. 5 din HG 890/2005 în sensul de a măsura terenurile și de a pune efectiv în posesie pe foștii proprietari sau pe moștenitorii acestora.
Reclamantele susțin în notele de ședință și în concluzii faptul că expertiza nu este concludentă, deoarece expertul trebuia să individualizeze pe parcele terenul din titlul de proprietate și că pentru fiecare parcelă trebuiau menționate lungimea și lățimea, recunoscând că acestea lipsesc din schița întocmită de expert.
Nu se va reține această susținere pentru că expertul a redat pe schiță dimensiunile terenului măsurat de el și a precizat că dimensiunile terenului din titlul de proprietate nu pot fi redate pentru că nu sunt pe schița întocmită de Comisia Locală, iar pentru parcela cultivată cu vie nu este menționată nici în adeverința de proprietate a reclamantelor distanța față de marginile terenului. Deci, expertul față de marginile terenului măsurat de el, nu putea să întocmească schița terenului din titlul de proprietate cu dimensiuni inventate de acesta.
De asemenea, reclamantele precizează că nu s-a menționat, în raportul de expertiză, pe ce lățime, terenul reclamantelor se învecinează că D. M. și M.M.. Instanța constată că nu existau elemente pentru a identifica aceste dimensiuni.
De asemenea, instanța constată că în mod corect expertul a precizat că există deficit de teren pentru ambele părți, precizând că această diferență este între terenul din actele eliberate în baza Legii 18/1991 și terenul efectiv măsurat de expert și nu diferă față de actele vechi de proprietate.
Nu se va reține susținerea reclamantelor în sensul că cele două parcele nu au fost identificate greșit pentru că expertul a identificat parcelele în funcție de existența actuală, deși în actele emise în baza Legii Fondului Funciar suprafețele sunt diferite.
Deși reclamantele susțin că terenul lor are lățimea de 24 m, nu au probat această susținere, iar cu privire la suprafața de 2823 mp din adeverința de proprietate față de suprafața de 2500 mp solicitată prin cererea de reconstituire nu fac referire prin concluziile scrise și obiecțiuni. Adeverința de proprietate trebuia eliberată numai pentru 2.500 mp solicitați, și nu 2.823 mp.
Cu aceste considerente, instanța va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamantele M.M. domiciliată în ................... și B.V. domiciliată în ............................. în contradictoriu cu pârâții V.V. și L. I. I. domiciliați în ................................și cu intimatele COMISIA LOCALĂ ................... DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ .......................... DE FOND FUNCIAR.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2013.
Președinte,
PARASCHIVA CATRINOIU
Grefier,
ALINA MEZDREA
Red. C.P/Tehnored. A.M. 08 Iulie 2013
8 ex
| ← REVENDICARE IMOBILIARĂ. Jurisprudență Chemare în judecată... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
