fond funciar . Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 6512 din data de 26.09.2013
Dosar nr. 8855/318/2011*
R O M Â N I A
Cod operator 2445
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
TÂRGU JIU
JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6512/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE PARASCHIVA CATRINOIU
Grefier ALEXANDRINA BLOANȚĂ CĂRĂVAN
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. N. pentru restituirea proprietăților - reprezentată de C. - S. M., în contradictoriu cu pârâții C. R., C. l., C. A., S. O. R., S. R. V. și S. I. și cu intimatele Comisia Locală ...................... pentru aplicarea legilor fondului funciar, D. S. G. și Comisia Județeană ................pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar, precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Prefectul Județului ..............
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pârâții C. R., C. l., C. A. și S. O. R. fiind reprezentați de procurator P. R., pârâții S. R. V. și S. I. fiind reprezentați de avocat G. C., intimata Comisia Locală ................ fiind reprezentată de consilier juridic M. R., intimata Direcția Silvică .............fiind reprezentată de consilier juridic A. I., intimata Comisia Județeană ............ și intervenientul în interes propriu fiind reprezentați de consilier juridic D. L.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat G. C. a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Procurator P. R. a depus la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic M. R. a solicitat admiterea acțiunii.
Consilier juridic D. L. a solicitat, de asemenea, admiterea acțiunii.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.8855/318/2011 pe rolul Judecătoriei Tg.Jiu, reclamanta A. N. Pentru Restituirea Proprietăților - reprezentată de C. S. M. - Vicepreședinte a chemat în judecată pârâții C. R., C. I., C. A., S. O. R., S. I.., S. E. și intimatele D. S. G., Comisia Locală de fond funciar ............. și Comisia Județeană .............. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a HCJ 3900/2006, adoptată de Comisia Județeană de fond funciar ............, prin care li s-a reconstituit pârâților dreptul de proprietate asupra unui teren de 960 ha teren forestier și pășune alpină și a tuturor actelor administrative subsecvente acesteia, inclusiv procesul verbal de punere în posesie nr. 218/03.10.2006 întocmit de Comisia Locală de fond funciar .............. ( anexa nr. 10), respectiv titlul de proprietate nr. 664/2007 ( anexa nr. 9) și stabilirea de către instanța de judecată a întinderii dreptului de proprietate la a cărui reconstituire sunt îndreptățiți pârâții.
În motivarea plângerii reclamanta a arătat că, la propunerea Comisiei Locale de fond funciar .............., prin HCJ 3900/2006, Comisia Județeană ................de fond funciar a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților pentru suprafața de 960 ha teren, pe raza orașului ................, în punctul "Muntele Dumitra";.
Reclamanta arată că în opinia sa reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu depășirea suprafeței la care erau îndreptățiți pârâții.
Astfel, suprafața de 1000 ha teren, asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate (prin hotărârea contestată și hotărârile anterioare), apare ca atare într-un singur document, din toate actele ce au stat la baza cererii de reconstituire, respectiv Monitorul Oficial din 05.07.1914 unde, la poziția nr. 111, Muntele Dumitra figurează cu o suprafață de 1000 ha.
Precizează reclamanta că în documentele ulterioare, prin care pârâții fac efectiv dovada proprietății, această suprafață nu mai apare. În acest sens, menționează că S. Ș., cel care în Monitorul Oficial apare ca proprietar al Muntelui Dumitra, donează fiului său, S. N. Ș., prin actul de donație nr. 3429/14.07.1915, între altele, Muntele Dumitra în întindere de 735,3896 m.p. pe care îl deține în baza actului de cumpărare transcris sub nr. N/445/1895 la Tribunalul Romanați și retranscris sub nr. N/2037/1895 la Tribunalul Gorj.
Arată că ulterior, T. I. a cumpărat Muntele Dumitra de la C.S.Ș., fiul lui S. N. Ș., prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 19768/1921 și transcris la Tribunalul Gorj sub nr. 4259/1921.
Că, la rândul său, T. I. a vândut jumătatea indiviză din Muntele Dumitra, așa cum l-a cumpărat de la domnul C.S.Ș. lui G. N. C., stipulându-se în actul de vânzare că dacă G. C. va efectua unele plăți către fostul proprietar, C.S. Ș., acesta va deveni proprietar și pe jumătatea lui T. I..
Reclamanta arată că pârâții nu au făcut dovada că antecesorii lor au efectuat aceste plăți și nu există documente din care să reiese că G. C. ar fi devenit proprietar al întregului munte, astfel că, dat fiind actul de vânzare nr. 1584/14.04.1941 (prin care F. Gr. C. vinde G. A. C. întreaga sa parte indiviză în cotă de ¼ din Muntele Dumitra, în suprafață de 132,5 ha teren), se poate cel mult prezuma acest aspect.
Dezvoltând acest motiv, precizează că suprafața de 132,5 ha teren, anexa nr. 6, corespunde aproximativ unei pătrimi din suprafața cumpărată de către T. I. de la C.S.Ș., din care s-ar fi scăzut suprafața de 223 ha gol alpin, cu care moștenitorii lui G. C. au fost expropriați de către Statul Român în anul 1930 ( adresa nr. 228/27.02.1935 a Ocolului Silvic ............... , Cartea de judecată civilă nr. 387/20.06.1935 a Judecătoriei Mixte Tg.-Jiu), suprafață care, fiind expropriată anterior anului 1945, nu poate face obiectul legilor fondului funciar.
În opinia reclamantei, pârâții fac dovada că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra unei suprafețe maxime de 530 ha teren forestier, din care li s-au atribuit anterior 40 de ha, urmând a li se reconstitui dreptul de proprietate doar pentru diferența de 490 ha teren forestier.
Menționează că nici unul din litigiile promovate anterior nu au privit stabilirea întinderii suprafeței la care sunt îndreptățiți pârâții.
În drept își întemeiază acțiunea pe disp. art. III alin.1 lit. a , pct.6 și alin.2 din Legea 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 C.pr.civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea cererii reclamanta depune la dosarul cauzei H.C.J. nr. 3900/17.03.2006, tabel nominal cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora ( anexă la H.C.J. nr. 3900/2006), Monitorul Oficial din 05.07.1914, actul de donație nr. 3429/14.07.1915, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 19768/1921, act dotal din 09.01.1930, act de vânzare nr. 1584/14.04.1941, adresa nr. 288/27.02.1935 a Ocolului Silvic Cărbunești, Cartea de judecată civilă nr. 387/20.06.1935 a Judecătoriei Mixte Tg.-Jiu, sentința civilă nr. 411/27.10.1937 a Tribunalului Gorj, titlul de proprietate nr. 664/18.01.2007, procesul verbal de punere în posesie nr. 218/2006, raportul Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor nr. 252888/28.12.2010.
Prefectul Județului Gorj, Prof. Universitar Dr. L. A., a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, solicitând, de asemenea, constatarea nulității absolute a H.C.J. nr. 3900/2006 și a actelor subsecvente acestei hotărâri, precum și stabilirea întinderii dreptului de proprietate la a cărei reconstituire sunt îndreptățiți pârâții.
În esență, a motivat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut fără o verificare din partea celor două comisii, locală și județeană, cu privire la pertinența și concludența documentelor depuse în justificarea dreptului de proprietate și fără a se realiza o identificare în teren și pe plan a suprafeței forestiere în cauză, deci prin fraudarea legii.
Intervenientul, după ce expune pe larg conținutul actelor privind dreptul de proprietate al pârâților, precizează că există neconcordanță între suprafața forestieră ce rezultă din aceste acte și suprafața reconstituită, arătând că prin HCJ nr. 3900/2006, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut teoretic pe fostul amplasament individualizat în anexa 37, însă, practic, fără o verificare temeinică a întinderii suprafeței Muntelui Dumitra. A învederat acesta că persoanele în favoarea cărora s-a efectuat reconstituirea, realizând că suprafața ce reprezintă vechiul amplasament cuvenit este cu mult mai mică decât suprafața validată și, în același timp, mizând pe faptul că Muntele Dumitra face parte dintr-o arie naturală protejată, perimetrul în care nu este posibilă exploatarea masei lemnoase, a solicitat instanței de judecată obligarea Comisiei Județene Gorj de a înscrie în Anexa 42, pe amplasamente situate în afara sferei de competență a Comisiei Locale ........................, suprafața de 720 ha teren cu vegetație forestieră.
Că, acțiunile formulate de-a lungul timpului în instanță de pârâții din prezenta cauză au vizat doar schimbarea amplasamentului suprafeței de 720 ha din totalul de 960 ha și niciodată nu a fost verificată până în prezent întinderea dreptului de proprietate cuvenit acestora. Mai arată că, instanța, având în vedere disp. art.69 alin.1 din H.G. 890/2005, a dispus obligarea Comisiei Județene Gorj să completeze anexa nr. 42 și să atribuie un alt amplasament pârâților, fără a modifica sau anula H.C.J. nr. 3900/17.03.2006, întrucât obiectul acțiunilor nu a fost de verificare a legalității atribuirii suprafeței de 960 ha, ci doar de schimbare a amplasamentului fostei proprietăți forestiere.
Se menționează că în dosarul civil nr. 951/318/2009 Comisia Județeană ................. și Comisia Locală ...................., printr-o acțiune comună inițiată sub semnătura președinților respectivelor comisii (Prefect și Primar - ca președinți de Comisiei Județeană și locală), și nu în calitate de Prefect și Primar, calitate la care se referă art. III din Legea 169/1997, au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a H.C.J. nr. 3900/2006, acțiune respinsă prin sentința nr. 3603/14.05.2009 a Judecătoriei Tg.-Jiu și menținută prin decizia nr. 2594/04.11.2009 a Tribunalului Gorj, pe motivul tardivității formulării plângerii, reținându-se în considerente că acestea au avut cunoștință de hotărâre încă de la adoptare, putând să o atace în termenul prevăzut de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Legat de acest aspect, intervenientul arată că nulitatea absolută este o sancțiune care constă în lipsirea actului juridic de efectele sale firești, întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative, iar în cazul de față sunt suficiente argumente că H.C.J. nr. 3900/2006 a fost adoptată prin fraudarea legii.
Că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 931/318/2009 nu s-a cercetat fondul cauzei, instanța rezumându-se la a admite excepția tardivității, iar între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul respectivului dosar nu există identitate de părți, astfel că nu poate fi opusă excepția autorității de lucru judecat.
În drept, cererea de intervenție este întemeiată pe disp. art. III alin.1 lit. a din Legea 169/1997, art.82, coroborat cu art. 122 și următoarele C. proc. civ.
Au fost anexate cererii de intervenție HCJ nr. 3900/17.03.2006, tabel nominal - anexă la hotărâre, procesul verbal de punere în posesie nr. 218/03.10.2006, titlul de proprietate nr. 664/18.01.2007, contractul de vânzare nr. 531/14.02.1922, proces verbal încheiat la 21.03.1936, act dotal din 09.01.1930, Monitorul Oficial din 05.07.1914, act de donațiune nr. 3429/14 iulie 1915, act de vânzare n. 1584/14.04.1941, adresa nr. 288/27.02.1935, Cartea de judecată civilă nr. 387/20.06.1935 a Judecătoriei Mixte Tg.-Jiu, sentința civilă nr. 411/27.10.1937 a Tribunalului Gorj, sinteza Comisiei Locale ....................., înregistrată sub nr. 5325/18.05.2004.
Legal citate, Comisia Locală ........................ de Fond Funciar și Comisia Județeană .........................au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea acțiunii.
Au formulat întâmpinare pârâții S. I., S. R. V. prin care au solicitat respingerea acțiunii (fila 144 din dosarul nr. 8855/318/2011).
De asemenea, au formulat întâmpinare pârâții C. R., C. I., C. A. și S. O. R. și au invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 8015/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu, a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii împotriva HCJ nr.3900/2006 și a actelor subsecvente acestei hotărâri, invocată de instanță din oficiu și s-a respins ca tardivă plângerea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și plângerea formulată de intervenientul Prefectul Județului Gorj.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și intervenientul în interes propriu, iar prin decizia nr. 209/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, recursurile au fost admise, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond pe rolul căreia a fost reînregistrată sub nr. 8855/318/2011*.
S-a reținut în decizia de casare că deși prin cererea formulată de ANRP, cât și în cea formulată de Prefectul Județului Gorj se invocă nulitatea absolută a actelor de reconstituire emise în favoarea pârâților, întemeiată pe disp. art. III din Legea 169/1997, modificată prin Legea 247/2005, instanța de fond a adoptat soluția de respingere a cererilor ca tardiv formulate și că această soluție este greșită deoarece încalcă regimul juridic al nulității absolute, nulitate pentru care nu operează un termen limită în care să poată fi invocată.
Soluția instanței este greșită și întrucât, deși se invocă motive de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea 169/1997, instanța soluționează cererile în raport de art. 53 din Legea 18/1991, fără a analiza dacă motivele de fapt menționate în cereri se circumscriu sau nu disp. art. III din Legea 169/1997 sau dispozițiile art. 53 din Legea 18/1991.
Totodată, instanța de recurs a constatat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, în soluționarea excepției lipsei interesului legitim în promovarea plângerii, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe disp. art. III alin. 2 din Legea 167/1997, modificată prin Legea 247/2005 (stabilind implicit că motivele invocate sunt de nulitate absolută), iar ulterior respingerii acestei excepții, respinge ca tardive cererile în raport de termenul prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
La data de 21.02.2012 pârâții S. I. și S. R. V. au depus la dosar note de ședință prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 3603/14 mai 2009.
Prin încheierea de ședință din data de 22.03.2012 s-a respins excepția autorității de lucru judecat deoarece nu există identitate de părți, ANRP fiind instituție diferită de Comisia Județeană de Fond Funciar ..................... De asemenea, s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii, instanța calificând obiectul acțiunii ca fiind constatare nulitate absolută a hotărârii Comisiei Județene care poate fi formulată oricând și nu plângere împotriva acestei hotărâri, plângerea fiind formulată în termen doar de persoanele nemulțumite și cărora le-a fost comunicată această hotărâre cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ceea ce nu este cazul în speța de față deoarece HCJ nr. 3900/2006 nu a fost comunicată ANRP -ului, nefiind persoană înscrisă în tabelul anexă la Hotărârea Comisiei Județene.
În cauză a fost efectuată expertiză topografică, fiind stabilite următoarele obiective: să se identifice în teren, să se măsoare, să se transpună (prin coordonate determinate in sistemul de proiecție stereo 70) pe planul cadastral al zonei (existent în baza de date a OCPT Gorj, la scara 1: 5000), si sa se determine suprafața totală a Muntelui Dumitra (teren forestier plus gol alpin), potrivit vecinătăților respectivului munte descrise în actele de proprietate : nr.3429/6/915 din 14 iulie 1915, Cartea de Judecată Civilă nr. 387/20 iunie 1935, Sentința Civilă nr. 411 din 27 octombrie 1937 a Tribunalului Gorj, Actul de Vânzare nr. 1584/2810 din 14 aprilie 1941 și contractul de vânzare nr. 531 din 17 februarie 1922, vecinătăți care sunt următoarele : La Răsărit- Apa Jiului și șoseaua Bumbești - Petroșani, La Apus - Culmea Candet - Vulcan (Muntele Candetu, vechea graniță Austro Ungară), la Miază-noapte cu Muntele Murgele prin pârâul Murgele (pr. Murga) și la miază - zi cu Muntele Chema și Muntele tainei, prin pârâul Dumitra; să se precizeze ce suprafață este împădurită și cât este gol alpin (pășune, teren neproductiv), stabilind amplasamentul cadastral (tarla, parcelă) și amplasamentul silvic (unități amenajistice); să se precizeze dacă s-a reconstituit, in baza Legilor fondului funciar, altei persoane îndreptățite drept de proprietate pe terenul reprezentând Muntele Dumitra, anterior emiterii HCJ nr. 3900/2006; să se precizeze dacă terenul din M.O. al României din 5 iulie 1914 se regăsește in actele de proprietate ale pârâților; să se identifice in teren, să se măsoare și să se transpună pe planul rezultat prin îndeplinirea obiectivelor nr. 1 și 2, terenul forestier reconstituit prin procesul verbal de punere in posesie nr. 2 i 8/3.10.2006 și prin titlul de proprietate nr. 664/18.01.2007, cu scopul determinării suprafeței reale existente in teren, cât și cu scopul de a se stabili dacă reconstituirea s-a realizat pe vechiul amplasament, în perimetrul Muntelui Dumitra sau pe alt amplasament.
S-a solicitat de către interveniet avizarea raportului de expertiză de către OCPI Gorj, cerere respinsă de către instanță pentru că a fost formulată după numirea experților și potrivit adresei înaintate de OCPI Gorj lucrarea de avizare este complexă și trebuie efectuată numai de experți autorizați, situație în care înainte de numirea experților ar fi trebuit să se facă verificări pentru a numi numai experți autorizați.
A fost emisă adresă către Direcția Silvică ................. pentru a preciza suprafețele terenurilor cu vegetație forestieră din UP III Bratcu, din Muntele Dumitra , ce au stat la baza validării propunerii Comisiei Locale .........................., conform HCJ nr. 3900/17.03.2006, anexa 37, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 508/05.03.2013.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 06.03.2013, intimata Comisia Locală .................... de Fond Funciar și intervenientul în interes propriu,Prefectul Județului Gorj formulând obiecțiuni cu privire la acesta, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 29.05.2013.
La data de 13 iunie 2013, instanța a dispus revenirea cu adresă către cei trei experți pentru a proceda la remăsurarea muntelui Dumitra( teren forestier și gol aplin), ținând seama de vecinul din partea de nord, respectiv muntele Murgele, așa cum reiese din actele vechi de proprietate ale părților și din planul parcelar din care reiese că pârâul Murga Mare curge la poalele muntelui Murgele, iar până la pârâul Ploștina Murgelor sunt două culmi din muntele Murgele , respectiv Culmea Murga Mare și Culmea Murga Mică, răspunsul experților fiind depus la dosar la data de 14.09.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâții C. R., C. l., C. A., S. O. R., S. R. V. și S. I. sunt moștenitorii lui C. G., care prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în luna februarie 1922, a cumpărat de la T. I."jumătate parte indiviză din muntele Dumitra";, cealaltă jumătate rămânând în proprietatea vânzătorului I. T., teren cumpărat de la N. S.S. prin actul înregistrat la nr. 19768/1921.
În contractul de vânzare-cumpărare încheiat între T. I. și G. C. se menționează vecinii întregii suprafețe din muntele Dumitra, respectiv: la Răsărit-Apa Jiului și Șoseaua Bumbești-Petroșani, la Apus-golul muntelui ce se întinde până în Culmea Cândet - Vulcan, la Miazănoapte muntele Murgele prin pârâul cu același nume și la Miazăzi cu muntele Chenia și muntele Lainici prin pârâul Dumitra.
Moștenitorii autorului C. G. au formulat cerere de reconstituire în baza Legii 1/2000 și au fost validați cu câte 10 ha teren forestier, în total suprafața de 40 ha, pârâții recunoscând că li s-a reconstituit acest teren tot din muntele Dumitra.
Ulterior, în baza Legii 247/2005, aceștia au formulat cerere de reconstituire pentru diferența nereconstituită, toți cei patru moștenitori ai lui C. G. solicitând ¼ din muntele Dumitra, respectiv 132,5 ha.
Prin HCJ nr. 3900/2006 s-a validat propunerea Comisiei Locale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii lui C. G. pentru suprafața de 960 ha.
Considerând că această hotărâre de validare nu este legală, A.N.R.P. a formulat acțiune pentru a se constata nulitatea absolută a HCJ nr. 3900/2006, precum și nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 664/2007 și a procesului verbal de punere în posesie.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că HCJ nr. 3900/2006 este nelegală deoarece s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafață pentru care pârâții nu dețin acte vechi de proprietate.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către experții T. C. M., N. P. și A. G. reiese că suprafața totală a Muntelui Dumitra este de 893,4 ha, din care 649,5 ha reprezintă teren cu vegetație forestieră și 243,9 ha gol alpin (205,8 + 38,1).
Având în vedere că autorul pârâților, G. C., a cumpărat, prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1922 jumătate din Muntele Dumitra, instanța constată că această suprafață este de 446,7 ha, reprezentând jumătate din 893,4 ha. Din această suprafață s-au reconstituit 40 ha înainte de emiterea HCJ nr. 3900/2006, așa încât suprafața care trebuia validată în baza Legii 247/2005 este de 406,7 ha.
Pârâții susțin că autorul lor, C. G., a fost proprietar pe întreaga suprafață a Muntelui Dumitra pentru că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu T. I. se menționează că dacă G. C. va achita diferența de preț fostului proprietar, C.S.Ș. "G. C. se va considera proprietar în partea de jumătate indiviză ce-mi rămâne din această proprietate";. Instanța nu va reține această susținere, pentru că pârâții nu au făcut dovada că autorul lor a achitat diferența de preț, până la 50.000 lei fostului proprietar, C.S.Ș. sau vânzătorului T. I.
De asemenea, chiar dacă prin actul dotal din 1930, G. C. donează fiicei sale, M. Gr. C. a patra parte indiviză din Muntele Dumitra, acest act fiind subsecvent contractului de vânzare cumpărare din 1922 și autorul actului nu a dovedit că este proprietarul întregului Munte Dumitra, nu poate avea relevanță în cauză, fiind contrazis de contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus. Donatorul nu putea să dispună de un teren mai mare decât terenul pe care îl avea în proprietate.
Nu poate fi reținută nici susținerea intimaților în sensul că suprafața Muntelui Dumitra se întinde în partea de nord până la pârâul Ploștina Murgelor, așa cum au concluzionat inițial experții în raportul de expertiză. Nu se va reține această susținere pentru că, deși pârâții au invocat actul de la fila 131, instanța constată că, verificând vecinii golului alpin în suprafață de 223 ha expropriat în 1935, se constată că la răsărit se învecinează cu pădurea Muntelui Dumitra și cu golul muntelui Murgele. Astfel, din schița întocmită de cei trei experți (fila 305), instanța constată că golul alpin al Muntelui Dumitra depășește spre nord suprafața împădurită a muntelui Dumitra, această suprafață fiind, conform schiței, de 38,1 ha, suprafață ce a fost avută în vedere de instanță la calcularea suprafeței totale a muntelui Dumitra. Deci, dacă golul alpin se învecinează la răsărit și cu golul muntelui Murgele, este evident faptul că suprafața de 303,1 ha identificată de experți pe schiță, suprafață ce se întinde de la pârâul Murga Mare până la pârâul Ploștina Murgelor nu aparține muntelui Dumitra, ci muntelui Murgele.
Chiar dacă experții au stabilit că această suprafață nu este gol alpin al muntelui Murgele, ea face parte din acest munte, categoria de folosință schimbându-se în decursul anilor. Dacă și suprafața de 303,1 ha făcea parte din muntele Dumitra, atunci golul alpin de 223 ha expropriat în 1935 nu s-ar fi învecinat la răsărit cu suprafața împădurită din muntele Dumitra și cu golul alpin din muntele Murgele, ci s-ar fi învecinat numai cu muntele Dumitra. Or, acest act dovedește contrariul.
Din contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1922 între T. I. și G. C., reiese că în partea de vest, Muntele Dumitra se învecinează cu golul muntelui ce se întinde până la culmea Cândet. Deci, din această formulare, instanța reține că doar golul muntelui se întinde până la Culmea Cândet și nu întregul Munte Dumitra.
Un alt argument care demonstrează că suprafața de 303,1 ha nu face parte din muntele Dumitra este acela că acest teren este cuprins între două ape ce poartă numele muntelui, ce-l delimitează (Murga Mare și Pârâul Ploștina Murgelor).
Este de necontestat faptul că orice apă care curge în baza unui munte ia denumirea muntelui la baza căruia curge. Deci, suprafața care se întinde spre nord de pârâul Murga Mare aparține muntelui Murgele și nu muntelui Dumitra.
De asemenea, este evident faptul că suprafața de 303,1 ha face parte din Muntele Murga și nu din Muntele Dumitra pentru că pe schița de la fila 306 se pot observa două culmi ale muntelui Murgele, respectiv culmea Murga Mare și culmea Murga Mică. Ar fi absurd ca cele două culmi (Murgele) să facă parte din muntele Dumitra.
Nu se va reține nici susținerea pârâților în sensul că și-au dovedit dreptul de proprietate cu Monitorul Oficial în care este menționată suprafața de 1000 ha reprezentând Muntele Dumitra.
Nu se va reține această susținere pentru că, în primul rând în anul 1922 măsurarea terenurilor se făcea pe versantul munților și nu pe orizontală cum se procedează în prezent, reieșind astfel o suprafață mai mare, iar în al doilea rând, în Monitorul Oficial este înscris numele proprietarului S. C. Ș. și nu autorul pârâților respectiv G. C., pârâții nefăcând dovada că autorul lor a achitat ratele pentru cealaltă jumătate de teren din muntele Dumitra care a rămas în proprietatea lui T. I., conform actelor de vânzare cumpărare din 1922.
În concluziile scrise, pârâții S. I. și S. R. V. prin apărător susțin că reclamanta nu are interes legitim să promoveze această acțiune pentru că nimeni nu este prejudiciat prin această restituire, neformulând alte persoane cererii de reconstituire. Nu se va reține această apărare pentru că potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997 "Nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților si de alte persoane care justifica un interes legitim";. Astfel instanța reține că primarul, prefectul și ANRP-ul pot solicita nulitatea fără să dovedească interesul legitim, acestea apărând interesul general, respectiv aplicarea corectă a legii, în textul de lege menționându-se că numai "alte persoane"; trebuie să dovedească interesul.
Referitor la suprafața de 223 ha gol alpin expropriat de la C. G. în anul 1935, instanța constată că deși a fost expropriat nu s-a făcut dovada că proprietarul a primit despăgubiri. Or, cum pârâții nu au făcut dovada că autorul lor a achitat diferența de preț pentru jumătatea cealaltă a muntelui Dumitra, nici reclamanta nu a făcut dovada că pentru suprafața de 223 ha gol alpin, s-au primit despăgubiri, deși prin hotărâre judecătorească s-au stabilit aceste despăgubiri. Astfel, va fi respectată egalitatea de șanse pentru toate părțile din proces.
Având în vedere că prin HCJ nr. 3900/2006 s-a validat dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare decât suprafața avută în proprietate de autorul pârâților , nefiind respectate astfel dispozițiile art. 9 alin. 5, din Legea 18/1991 și art. 6 din Legea 1/2000, instanța consideră că această hotărâre este nelegală.
Referitor la titlul de proprietate nr. 664/2007 și procesul verbal de punere în posesie eliberate pârâților pentru suprafața de 240 ha, instanța constată că, acestea fiind acte subsecvente HCJ nr.3900/2006 care este nelegală, se impune anularea lor.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de Instituția Prefectului jud. Gorj, deși este intitulată intervenție în interes propriu, instanța constată că obiectul și motivele sunt aceleași ca în acțiunea principală, fiind de fapt o intervenție în interesul reclamantei, așa încât va admite și cererea de intervenție.
Cu aceste considerente, instanța va admite acțiunea și cererea de intervenție și va constata nulitatea absolută a HCJ nr. 3900/2006, a titlului de proprietate nr. 664/2007 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 218 din 03.10.2006.
Va dispune reconstituirea dreptului de proprietate, în indiviziune pentru moștenitorii lui C. G. pentru suprafața de 406,7 ha, teren forestier situat în muntele Dumitra.
În temeiul art.274 C. pr. civ., având în vedere că pârâții și intimatele Comisia Locală ................ și Comisia Județeană Gorj sunt în culpă procesuală, vor fi obligați în solidar la plata sumei de 6.000 lei, către reclamantă, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. N. pentru Restituirea Proprietăților, reprezentată de C. - S. M., vicepreședinte, cu sediul în ..............................., în contradictoriu cu pârâții C. R., domiciliat în ..............................., C. I., cu domiciliul în .........................., C. A., domiciliată în ............................., S. O. R., domiciliată în ..............................., S. I., domiciliat în ......................................, S. R. V., cu domiciliul ................................, și cu intimatele D. S. G., Comisia Locală de fond . și Comisia Județeană ..................pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cererea de intervenție formulată de Prefectul Județului Gorj.
Constată nulitatea absolută a HCJ nr. 3900/2006, a titlului de proprietate nr. 664/2007 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 218 din 03.10.2006.
Dispune reconstituirea dreptului de proprietate, în indiviziune pentru moștenitorii lui C. G. pentru suprafața de 406,7 ha, teren forestier.
Obligă pârâții și intimatele Comisia Locală .................. și Comisia Județeană ............, în solidar, să achite reclamantei suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. P.C. /Tehnored. A.M./01 Octombrie 2013
13 ex
| ← amenzi. Jurisprudență Amenzi | pretentii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
