Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 553 din data de 18.09.2015
Prin sentința civilă nr. 2240 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Onești a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta V.E., decedată în timpul procesului, și continuată de moștenitorii săi V.I., domiciliat în București, și V.T., cu domiciliul ales în București, în contradictoriu cu C.L.D. de aplicare a legilor fondului funciar, județul Bacău, C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cu intervenienta R.N.P.R., D.S. Bacău, cu sediul în județul Bacău.
A fost anulată Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a dispus reconstituirea în favoarea lui V.I. și V.T., moștenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1.684,20 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat în raportul de expertiză, anexa și schițele aferente, efectuate de expert S.Ș. (filele 287-302).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (file 3-4), a fost respinsă contestația nr. 3887 din 16.05.2008 formulată de V.E. împotriva propunerii Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei D. nr. 3656 din 07.05.2008 cu privire la suprafața de 1.449 ha teren cu vegetație forestieră, motivat de faptul că solicitanta V.E. nu face dovada calității de moștenitor după E.G., nefiind depus certificatul de deces al autorului E.G. și documente privind identificarea vechiului amplasament.
Prin cererea formulată V.E. a susținut că are calitatea de moștenitor, anexând acte de stare civilă și înscrisuri cu privire la suprafața de teren solicitată.
Din înscrisurile depuse la dosar (file 27, 36, 38, 33, 34) instanța a reținut că părinții lui E.G. se numeau E. și G. G., că reclamanta V.E. se numea înainte de căsătorie R.E., iar părinții acesteia I.R. și R.R.. I.R. se numea înainte de căsătorie I.Ș., iar părinții acesteia Ș.A. și Ș.M. (bunica reclamantei), iar aceasta din urmă este fiica lui N. G. și a E. G. Astfel, E.G. și I.R. erau rude de gradul IV, reclamanta venind la succesiunea lui E.G. prin reprezentarea mamei sale I.R. Având în vedere cele arătate anterior și că în legătură cu suprafața solicitată de V.E. nu au mai fost făcute cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, față de prevederile art. 13 din HG nr. 890/2005, instanța a reținut că în cauză s-a făcut dovada pentru reclamantă a calității de moștenitor după E.G.
În ceea ce privește suprafața de teren solicitată, în cauză au fost depuse mai multe înscrisuri printre care cel eliberat de A.N.-D.A.N.I.C. (copie extras din data de 06.10.2008 - file 250-251) în cuprinsul căruia este menționat în anul 1948 G. Emil cu o suprafață totală posedată de 2.176 ha, 2 parcele. De asemenea, a fost dispusă efectuarea unei expertize, raportul de expertiză fiind depus la dosar (file 287-303). Pentru efectuarea expertizei au fost avute în vedere mai multe înscrisuri menționate de expert în cuprinsul raportului, printre care și înscrisul menționat mai sus, fiind identificată suprafața de 2.247,46 ha, suprafață din care va fi avută în vedere pentru reconstituirea dreptului de proprietate numai 1.684,20 ha (rezultată din însumarea tuturor suprafețelor menționate în anexa A1 la expertiză), față de faptul că diferența se află în proprietatea diferitelor persoane fizice și juridice, conform constatărilor expertului.
Astfel, față de cele arătate mai sus, față de art. 53 din Legea nr. 18/1991, a fost admisă în parte cererea, a fi anulată Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și s-a dispus reconstituirea în favoarea lui V.I. și V.T., moștenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1.684,20 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat în raportul de expertiză, anexa și schițele aferente, efectuate de expert S.Ș. (filele 287-302).
Împotriva acestei hotărâri, toate părțile au declarat recurs.
Prin recursul declarat, recurenții-reclamanți au arătat că sentința pronunțată este nelegală întrucât pentru diferența de teren de 563,26 hectare, care nu mai poate fi reconstituită în natură, instanța de fond trebuia să se acorde măsuri compensatorii. Legea 165/2013 este de imediată aplicare, iar instanța de fond omologând expertiza efectuată în cauză, a preluat, fără a mai analiza cererea de reconstituire, doar posibilitatea restituirii în natură a terenurilor forestiere aflate în administrarea intervenientei R., ignorând dispozițiile art.21 alin.6 și 7, care prevăd soluționarea cererii prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă C.J.B. a arătat că sentința este netemeinică și nelegală pentru că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamanta V.E. a făcut dovada calității de moștenitor după E.G., că I.R. și E.G. erau rude de gradul IV și că reclamanta vine la succesiunea lui E.G., prin reprezentarea mamei sale; în mod greșit s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.6842,20 hectare, deși reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 1.449 hectare pădure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate în urma reformei agrare din 1945.
Recurenta-pârâtă C.L.D. a declarat recurs împotriva hotărârii, fără însă a-l motiva.
Recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, a criticat hotărârea, arătând că actele de stare civilă depuse nu sunt suficiente pentru a dovedi că reclamanta este cel puțin rudă de gradul IV cu E.G., conform prevederilor art.13 din anexa 1 la H.G. 890/2005; sub un alt aspect se arată că s-a procedat în mod greșit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.6842,20 hectare, deși reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 1.449 hectare pădure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate, privind moșia D. din comuna D., P. Tg. Ocna, județul Bacău.
Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, declarate de recurenta-pârâtă C.J.B. și de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, ca nefondate și anularea recursului declarat de recurenta-pârâtă C.L.D., pentru nemotivare, față de dispozițiile art.303 alin.1 și 2 raportat la dispozițiile art.306 C.pr.civilă.
În motivarea întâmpinării, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, s-a susținut, în esență, că la data decesului autorului E.G., vocație succesorală la succesiunea acestuia aveau E.B., M.B., A.Ș. și E.V., primele trei fiind fiicele M.Ș. și cea de-a patra fiind nepoata M.Ș., prin reprezentarea mamei sale I.R., decedată în 1914, iar toate patru vin la rândul lor la succesiune, prin reprezentarea M. G.; relațiile succesorale dintre mătușile, E.B., M.B. și A.Ș., pe de o parte și nepoata de soră predecedată, E.V. au fost stabilite prin hotărâri judecătorești și prin certificate de moștenitor; este neîntemeiată critica recurentelor, referitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate, întrucât instanța de fond a avut o deosebită grijă în analizarea probatoriului, înscrisurile au fost verificate și coroborate cu actele normative, înregistrările din tabelele intervenientei, expertiza efectuată și înregistrările proprietăților, conform legislației timpului.
La termenul din data de 27.02.2015, recurenta-intervenientă a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția tardivității plângerii formulate, împotriva H.C.J.12.658/11.11.2008.
În motivarea excepției se arată că plângerea a fost formulată la data de 24.02.2009, deși din cuprinsul său rezultă că a fost comunicată la data de 20.01.2009, astfel încât a fost formulată cu încălcarea termenului de 30 zile, prevăzut de dispozițiile art.53 alin.2 din legea 18/1991; la momentul înregistrării la Judecătoria Onești, plângerea nu conținea motivele pentru care hotărârea era considerată nelegală, acestea fiind depuse abia la data de 24.03.2009.
În dovedirea recursului declarat, recurenta RNP-R.-D.S. Bacău a depus înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, în ceea ce privește recursurile declarate de recurenta-pârâtă C.J.B.și de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, constată că acestea sunt fondate, recursul recurenților-reclamanți este nefondat, iar al recurentei-pârâte C.L.D. este nul pentru nemotivare, pentru următoarele considerente:
Excepția tardivității plângerii formulate împotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, invocată ca motiv de ordine publică, este neîntemeiată.
Tribunalul reține că potrivit art.53 alin.1 din legea 18/1991, hotărârile comisiilor județene se comunică celor interesați, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, astfel încât, singurul moment de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii, este acela al comunicării, în forma expres și limitativ prevăzută de lege.
La solicitarea instanței, la termenul din data de 11.09. 2015, recurentele-pârâte au precizat că dovada comunicării hotărârii contestate înțeleg să o facă cu înscrisul pe care l-au depus la fila 107 dosar recurs.
Înscrisul invocat de recurentele-pârâte este o recipisă din care rezultă că reclamantei V.E., în prezent decedată, i s-a trimis o scrisoare recomandată, purtând numărul 16, expeditor fiind Consiliul Local.
Or, în condițiile în care, recurentele nu au depus la dosar dovada confirmării de primire a hotărârii, de către destinatar, nu se poate considera că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, astfel încât plângerea putea fi formulată oricând, fără a se putea invoca sancțiunea decăderii din dreptul de a o formula.
Cât privește aspectele care vizează soluționarea pe fond a plângerii, tribunalul constată că în mod greșit, instanța de fond a stabilit că reclamanta V.E. este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a defunctului E.G., pe considerentul că acesta și mama reclamantei erau rude de gradul IV, iar reclamanta vine la succesiune prin reprezentarea mamei sale.
Tribunalul reține că defunctul E.G. și reclamanta V.E. au fost rude de gradul V, întrucât E.G. și I.R., mama reclamantei au fost veri primari, aspect recunoscut de altfel de recurenții-reclamanți, astfel încât, rudenia dintre aceștia era de gradul IV.
Instanța de fond a reținut gradul IV al reclamantei, în raport de defunctul E.G., prin aplicarea instituției reprezentării succesorale, conform căreia un moștenitor legal urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său, care este decedat, la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia, dacă ar fi mai fost în viață.
Instituția reprezentării, este derogatorie de la normele devoluțiunii legale a moștenirii, normele care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât, nu poate opera în favoarea descendenților din veri primari, întrucât, pe linie colaterală, reprezentarea nu operează decât în privința descendenților fraților și surorilor defunctului, conform art.666 C.civil din 1864.
Or, în cauză, având în vedere că defunctul E.G., la a cărui succesiune pretinde reclamanta că are vocație, și I.R., mama reclamantei au fost veri primari, reprezentarea succesorală nu operează în privința reclamantei( descendent din văr primar), nefiind întrunite condițiile art.666 C.civil, astfel încât a fost reținută în mod greșit calitatea de moștenitor de gradul IV, a acesteia.
Așadar, în condițiile în care reclamanta a fost rudă de gradul V cu defunctul E.G., iar în linie colaterală se poate moșteni, potrivit art.676 C.civil, doar până la gradul IV, inclusiv, în mod greșit s-a stabilit calitatea reclamantei, de moștenitor legal al defunctului E.G.
Recurenții-reclamanți au arătat prin întâmpinare că relațiile succesorale dintre mătușile, E.B., M.B. și A.Ș., pe de o parte și nepoata de soră predecedată, E.V. au fost stabilite prin hotărâri judecătorești și prin certificate de moștenitor, stabilindu-se că aceasta este singura moștenitoare a mătușilor și a lui E.G.
Tribunalul reține că susținerile recurenților-reclamanți sunt neîntemeiate, întrucât prin sentința civilă nr.1412/02.07.2009 a Judecătoriei Vânju Mare, s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru două suprafețe de teren, aflate pe raza județului Mehedinți, în favoarea reclamantei E.V., dar în calitate de moștenitoare a defunctelor M.B. și A.Ș., surorile mamei sale, I.R., nefiind în discuție calitatea de moștenitor după defunctul E.G., care este vărul I.R., astfel încât nu există putere de lucru judecat cu privire la chestiunea invocată.
Cât privește existența unui certificat de moștenitor, care să stabilească calitatea de moștenitor legal a reclamantei, după defunctul E.G., tribunalul constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Față de aceste aspecte, instanța consideră că analiza celorlalte motive referitoare la dovada dreptului de proprietate, în patrimoniul defunctului E.G., la data preluării abuzive, respectiv că acesta ar fi fost proprietar pentru o suprafață mai mică decât cea acordată de instanța de fond, precum și criticile recurenților-reclamanți, referitoare la neacordarea de măsuri compensatorii, pentru suprafața de teren pentru care nu se poate dispune restituirea în natură, nu se mai impune a fi făcută, prin raportare la lipsa calității de moștenitor legal, în ceea ce o privește pe reclamantă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.2 și 3, art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă C.J.B.și de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, va modifica sentința civilă recurată și în consecință, va respinge plângerea formulată împotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, ca nefondată.
În temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul recurenților-reclamanți.
În temeiul art.306 C.pr.civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L.D., având în vedere că nu cuprinde motivele pentru care se critică hotărârea.
| ← Rezoluţiune. Jurisprudență Rezoluţiune | Revendicare imobiliară. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... → |
|---|
