Ocolul silvic privat este un subiect de drept privat, nu unul de drept public, astfel încât relaţiile de muncă dintre acesta şi salariaţii săi sunt în mod evident reglementate de codul muncii. o.u.g. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic se aplică n
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ Decizie nr. 2657 din data de 19.09.2016
Ocolul silvic privat este un subiect de drept privat, nu unul de drept public, astfel încât relațiile de muncă dintre acesta și salariații săi sunt în mod evident reglementate de Codul Muncii. O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic se aplică numai personalului silvic ce provine din structurile R.N.P. Romsilva.
Prin sentința nr. 1031 din data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 6196/95/2014*, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic Eparhial Gorj.
Împotriva sentinței nr. 1031 din data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 6196/95/2014* a formulat recurs reclamantul X, criticând-o pentru nelegalitate.
În esență, recurentul a considerat că Secția Contencios Administrativ și Fiscal nu este competentă material să judece această speță, deoarece acțiunea sa se bazează atât în fapt, cât și în drept, pe dispozițiile Codului Silvic, care atât în vechea, cât și în noua variantă menționează acest spor de pericol.
Intimatul pârât Ocolul Silvic Eparhial Gorj nu a formulat întâmpinare, însă la data de 07.01.2016 a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurată și trimiterea cauzei la instanța Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de muncă.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce succed:
Curtea observă că acțiunea formulată de către reclamant a fost judecată în fond de către Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, în considerarea calității de pădurar a acestuia și a dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic.
Curtea constată că sentința recurată a fost pronunțată prin aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere faptul ca instanța de fond a considerat, în mod neîntemeiat, ca speței de față i se aplică prevederile Legii nr. 188/1999 și nu prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
Așa cum a reținut și instanța de fond, prevederile O.U.G. nr. 59/2000 sunt aplicabile personalului silvic ce își desfășoară activitatea în conformitate cu art. 58 din același act normativ ce prevede faptul că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Totodată, art. 117 din Legea 188/1999 prevede că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.";
Aplicabilitatea la prezenta cauză a prevederilor Legii nr. 188/1999 trebuie nuanțată, în sensul că prevederile art. 58 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 59/2000 împart personalul silvic în două categorii, respectiv funcționari publici numiți în funcție printr-un act administrativ (decizie, ordin, dispoziție) și personalul contractual care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, încheiat în condițiile art. 10 Codul Muncii.
Trimiterea pe care o face art. 58 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2000 la Legea nr. 188/1999, trebuie interpretată ca vizând alte aspecte nereglementate de această normă legală, raportându-se la faptul că personalului contractual i se aplică prevederile Codului Muncii, nu cele ale Legii nr. 188/1999, având în vedere faptul că relațiile contractuale ale celor două părți sunt în mod evident reglementate de un contract individual de muncă.
Întrucât intimatul pârât este un ocol silvic privat, fiind astfel un subiect de drept privat, nu unul de drept public, relațiile de muncă dintre acesta și salariații săi sunt în mod evident reglementate de Codul Muncii, nu de legea specială vizată de instanța fondului.
Nu se poate susține faptul că o entitate de drept privat trebuie să fie reglementată din punct de vedere a relațiilor de muncă de către o norma legală ce prevede modalitatea efectivă de desfășurare a activității funcționarilor publici. Elemente ca negocierea salariului, a locului muncii, a răspunderii personale, drepturile și obligațiile părților se efectuează în lumina reglementărilor Codului Muncii, având în vedere în primul rând calitatea de personal contractual al tuturor angajaților.
Întreaga activitate lucrativă, modalitatea de contractare, precum și relațiile de muncă sunt specifice relațiilor dintre entitățile de drept privat și salariați și nu au la bază procedura stabilită de prevederile Legii nr. 188/1999. Salariații nu se află într-un raport de serviciu cu o autoritate, născut și exercitat în baza unui act administrativ de numire, ci își desfășoară activitatea în baza unui contract individual ce muncă, ce în mod evident este supus Codului Muncii.
Potrivit art. 6 lit. a din Legea 188/1999 "Prevederile prezentei legi nu se aplică: a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii;";
Având în vederea calitatea de salariat a recurentului reclamant în baza unui contract individual de muncă, prin prisma prevederilor legale invocate anterior, activitatea sa lucrativă este reglementată în totalitate de prevederile legislative în domeniul dreptului muncii, acesta neavând calitatea de funcționar public.
Curtea constată că instanța de fond a considerat în mod neîntemeiat aplicabilitatea Legii nr. 188/1999 în detrimentul dispozițiilor Codului Muncii.
O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind personalul silvic se aplică numai personalului silvic ce provine din structurile R.N.P. Romsilva.
Așa cum a reținut și instanța de fond din înscrisurile existente la dosar, reclamantul a fost angajat al Ocolului Silvic Eparhial Gorj, în funcția de Șef de Ocol, până pe data de 28.05.2013, contractul individual de muncă încetând ca urmare a demisiei.
Reclamantul nu face parte din personalul silvic descris în ordonanța de urgență, deoarece încadrarea sa a fost realizată în condițiile H.G. nr. 997/1999, acesta încheind un contract de muncă cu angajatorul său Ocolul Silvic Eparhial Gorj, astfel că raportul juridic ce guvernează relațiile dintre părți este cel specific dreptului muncii, iar competența soluționării cauzei revenea în primă instanță Tribunalului - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări sociale.
Tribunalul trebuia să-și verifice competența și să se învestească în primă instanță în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. Neprocedând astfel, a încălcat dispozițiile legale de ordine publică privind competența și a pronunțat o hotărâre casabilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 3 din Noul Cod de procedură civilă "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii";.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza celorlalte critici formulată de reclamant, sentința este nelegală, astfel că recursul va fi admis, va fi casată sentința în raport de dispozițiile art. 498 alin. 2 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 3 N.C.proc.civ. și trimisă cauza spre competentă soluționare Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări sociale.
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Pretenţii-excepţia de necompetenţă. Jurisprudență Contracte → |
|---|
