Fondul funciar. art.23 din legea 18/1991 . proprietarul exclusiv al imobilului
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 1292 din data de 29.11.2016
Chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile art.23 din Legea 18/1991 reclamantul-apelant nu poate pretinde că este proprietarul exclusiv al imobilului, atâta timp cât terenul a aparținut tatălui părților, reconstituirea terenului având loc pe numele său și al mamei sale, a cărei unică moștenitoare este pârâta-intimată. În aceste condiții, terenul ce excede suprafeței cuprinsă în titlu de proprietate revine ambilor părți.
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001292
Dosarul nr. X/232/2015 APEL
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA -SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR:1292
Ședința publică din data de 29.11.2016
Instanța constituită din:
Președinte - CC
Judecător - CC
Grefier - CC
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant CC, domiciliat în CC, împotriva sentinței civile nr. 1215/14.10.2015 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2015 în contradictoriu cu intimatele pârâte CC, cu sediul în CC și CC, cu sediul în CC, dosarul având ca obiect "fond funciar ";.
Mersul dezbaterilor, prezența și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.11.2016, 18.11.2016, 24.11.2016 care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi 29.11.2016.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr. X/232/2015, reclamantul CC, în contradictoriu cu pârâtele CC și CC, a solicitat să se constate că este proprietarul terenului în suprafață de 1174,80 m.p. categoria intravilan, aferent casei și anexelor gospodărești, situat pe raza localității CC, CC, având ca vecini: N- CC, E- CC, CC, S- DE 109, V- CC.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietate privată terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, aflându-se în prezența dobândirii proprietății, prin efectul legii.
Susține reclamantul că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, el deținea suprafața de 1174,80 m.p. ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești și cu aceste imobile apare în evidențele fiscale, anterior apariției Legii fondului funciar, plătind taxele și impozitele la zi.
Mai arată că suprafața de teren pe care se află gospodăria lui, este cu totul alta decât suprafața de 1200 m.p. din titlul de proprietate în care apare în calitate de moștenitor al lui CC, alături de CC, amplasamentele fiind diferite.
Întrucât toate demersurile sale în vederea obținerii titlului constatator al proprietății pe care a dobândit-o ope legis au fost sortite eșecului, consideră că este nevoit să se adreseze instanței de judecată cu prezenta cerere.
Probe: înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie, înscrisurile aflate la filele 5-26.
La data de 20.04.2015, pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
În motivare arată că art. 23 alin. 1 din Legea nr.18/1991 invocat de reclamant, are în vedere membrii cooperatori și terenurile, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr.42/1990, simpla posesie a terenului nefiind o condiție expresă impusă de textul de lege în vederea constituirii dreptului de proprietate.
Învederează că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului CC pentru suprafața de 8400 m.p. din care 600 m.p. teren intravilan, emițându-se titlul de proprietate nr. 91607/1998.
La constituirea dreptului de proprietate consideră că instanța trebuie să aibă în vedere că reclamantului i-a fost reconstituită suprafața de teren cu care autorul figura în evidențele agricole existente la momentul cooperativizării, respectiv 1959, iar constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1174.80 m.p. nu ar face decât să atribuie o suprafață de teren pentru care nu se face dovada dreptului de proprietate.
Învederează pârâta că nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate suprafețele de teren ce nu au fost preluate de cooperativa agricolă și nu se mai află la dispoziția comisiei locale și consideră că instanța nu este competentă atunci când stabilește amplasamentul suprafeței ce urmează a fi constituit, ignorând dispozițiile imperative ale deciziei nr.1/1997 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție care reține în sarcina comisiei locale acest atribut și nu al instanței de judecată.
Concluzionează că plângerea cu care instanța este investită nu intră sub incidența prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991 și solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 24.04.2015, pârâta CC a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
În motivare arată că gospodăria defuncților CC și CC era în suprafață de circa 1800 m.p.. Cei doi defuncți au ca moștenitori pe reclamantul CC, CC și CC. Gospodăria lui CC este separată de gospodăria defuncților CC și CC, acesta posedând gospodăria în care locuiește de la o altă rudă.
Mai arată că pe suprafața de teren pe care locuiește în prezent reclamantul, se află o casă bătrânească a autorilor (care a fost atribuită lui CC prin certificatul de moștenitor al defunctei CC), reclamantul construind o altă locuință compusă din parter și etaj.
Pe suprafața de teren curți construcții înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului și al defunctei CC, numita CC a construit un imobil casă de locuit, după anul 1998. Gospodăria reclamantului este delimitată parțial prin gard de gospodăria sorei acestuia CC, între ei existând divergențe în ceea ce privește modul de folosință a gospodăriilor. În gospodăria în care locuiește CC, reclamantul este și el coproprietar, în nume propriu cu cota de ¾.
În continuare pârâta arată că în spatele gospodăriei în care locuiește CC, pe o suprafață de circa 180 m.p., se află amplasat un solar construit de către fiul acesteia, suprafață de teren ce este folosită de către acesta și nu de către reclamant.
Față de faptul că gospodăria reclamantului cât și gospodăria numitei CC a aparținut defuncților CC și CC (CC fiind decedat anterior apariției Legii fondului funciar), faptul că între reclamant și CC există divergențe în ceea ce privește delimitarea gospodăriilor, cât și faptul că la expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu a participat și CC, consideră că reclamantul ar fi trebuit să solicite prin cererea de chemare în judecată să se constate existența dreptului de proprietate al lui cât și al defunctei CC pentru diferența de la suprafața de 600 m.p. înscriși în titlul de proprietate și suprafața de teren aferentă gospodăriei defuncților CC și CC.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Probe: înscrisuri și atașarea dosarului nr.X/232/2008 și nr.X/232/2014, dosare despre care susține că au ca obiect aceeași suprafață de teren respectiv de 1174,80 m.p..
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate reclamantului probele cu înscrisuri și 2 martori, iar pârâtei CC, proba cu înscrisuri. Au fost audiați martorii CC (f 47-48) și CC (f 49-50), propuși de reclamant.
Au fost atașate dosarele nr. X/232/2008 și nr. X/232/2014, la care sunt atașate dosarele nr. X/232/2008, nr. X/232/2012, nr. X/232/2011, nr. X/232/2010.
Cauza a fost soluționată prin sent. civ. nr.1215/14.10.2015 prin respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin titlul de proprietate nr. 91607/1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița (f 7), reclamantului CC și mamei lui CC, în calitate de moștenitori ai defunctului lui tată CC, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8400 mp, teren situat pe raza com. CC.
CC a decedat la data de 29.08.1996, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 58/16.02.1998 (f 35 dosar nr. X/232/2008 fond), unica moștenitoare a acesteia este CC, în calitate de fiică, aceasta culegând întreaga masă succesorală din care face parte și cota de ¼ din terenul de 8400 mp cuprins în titlul de proprietate menționat mai sus, precum și un pătul situat pe terenul de 600 mp curți construcții din același titlu de proprietate.
Din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, instanța reține că reclamantul locuiește în gospodăria care a aparținut părinților lui, unde, înainte de anul 1989 a ridicat o casă, după ce a demolat-o pe cea bătrânească. Au mai susținut martorii că gospodăria părinților reclamantului a fost inițial mai mare, dar aceștia au dat nepotului de fiică, numitul Herghelegiu Aurel, o parte din teren, cu ieșire la stradă. A mai declarat martora CC că reclamantul a locuit în aceeași gospodărie cu părinții lui până când aceștia au decedat.
Prin sentința civilă nr. 719/2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2008, irevocabilă prin decizia nr. 1210/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în același dosar, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul CC, prin care acesta solicita să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 155510/2008 emis pe numele pârâtului din acea cauză CC, cu privire la suprafața de teren ce s-ar fi suprapus cu terenul reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că titlul de proprietate al pârâtului CC este legal emis și a îndrumat pe reclamant și pe intervenienta CC să solicite verificarea legalității propriului titlu cu privire la terenul intravilan și curți construcții, având în vedere că din concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert CC a rezultat un excedent de 1.043 m.p. teren aflat în posesia părților, în gospodăria acestora, nerevendicat de alte persoane.
Prin sentința civilă nr. 2380/22.12.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 505/29.04.2010, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul CC, în contradictoriu cu pârâții CC, CC și CC, prin care reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1900 mp situat în com.CC, prin uzucapiunea de 30 de ani. În motivarea acelei acțiuni, reclamantul a arătat că terenul a fost primit de la părinții lui CC și CC, cu mai mult de 50 de ani în urmă, iar pe acest teren și-a construit o casă.
În considerentele sentinței civile nr. 2380/22.12.2009 s-a reținut că suprafața ce face obiectul acțiunii, pe care se află casa edificată de reclamant, este o diferență de teren care, deși a aparținut autorului părților, nu se regăsește înscrisă în titlul de proprietate eliberat reclamantului ca moștenitor, alături de mama sa și a pârâților, așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr.719/2009 a Judecătoriei Găești. Mai mult, reclamantul a locuit în gospodăria situată pe teren împreună cu mama sa, iar după decesul acesteia și pârâții pot invoca dobândirea dreptului de proprietate prin moștenire.
Față de acestea, instanța constată că terenul de 1174,80 mp aferent casei reclamantului, pentru care acesta solicită prin prezenta acțiune să se constate dreptul lui exclusiv de proprietate, în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, a aparținut părinților reclamantului, reclamantul și numita CC fiind moștenitori ai acestora. Acest teren, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin cele două sentințe civile menționate mai sus, excede titlului de proprietate nr. 91607/1998 eliberat reclamantului, alături de mama sa, CC.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, invocat de reclamant ca temei de drept al acțiunii, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990.
Astfel, terenul intravilan deținut de reclamant și care nu se regăsește în titlul de proprietate nr. 91607/1998, a aparținut părinților acestuia, iar în situația în care ar fi îndeplinite condițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, el ar reveni în proprietate tuturor moștenitorilor defuncților CC și CC, printre care se numără și numita CC, conform certificatului de moștenitor nr. 58/16.02.1998, neputând fi vorba de proprietatea exclusivă a reclamantului.
Ținând seama că reclamantul pretinde pentru sine proprietatea exclusivă asupra terenului ce a aparținut părinților lui, instanța apreciază că acțiunea acestuia este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe CC a declarat apel.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond a respins acțiunea deși a reținut că terenul nu face parte din titlul de proprietate emis de pe urma defunctului CC.
Singurii moștenitori ai defunctului CC au fost reclamantul și CC care la rândul său a decedat, la data decesului neavând în patrimoniul său decât cota parte din terenul reconstituit în temeiul legii 18/1991 de pe urma defunctului său soț, CC și o construcție situată pe un teren în suprafață de 600 mp inclusă în titlul de proprietate.
Numai reclamantul este proprietar exclusiv al construcțiilor, casă și anexe gospodărești situate pe terenul de 1174 mp, faptul că mama sa CC a locuit cu acesta până la momentul decesului netransformând-o în proprietara construcțiilor de pe teren.
Analizând sentința apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată urmatoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 91607/1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița (fila 7 dosar fond), apelantului împreună cu mama sa CC, în calitate de moștenitori ai defunctului său tată CC, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8400 mp, teren situat pe raza com. CC.
CC a decedat la data de 29.08.1996, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 58/16.02.1998 (fila 35 dosar nr. X/232/2008 fond), unica moștenitoare a acesteia este CC, în calitate de fiică, aceasta culegând întreaga masă succesorală din care face parte și cota de ¼ din terenul de 8400 mp cuprins în titlul de proprietate menționat mai sus, precum și un pătul situat pe terenul de 600 mp curți construcții din același titlu de proprietate. În cuprinsul certificatului de moștenitor se face vorbire despre faptul că cei doi fii ai defunctei - CC și CC sunt străini de succesiune ca urmare a neacceptării conform art.700 Codul civil. Certificatul de moștenitor nu a fost anulat, bucurându-se la acest moment de prezumția de validitate.
Din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, instanța reține că apelantul locuiește în gospodăria care a aparținut părinților lui, unde, înainte de anul 1989 a ridicat o casă, după ce a demolat-o pe cea bătrânească. Au mai susținut martorii că gospodăria părinților reclamantului a fost inițial mai mare, dar aceștia au dat nepotului de fiică, numitul CC, o parte din teren, cu ieșire la stradă. A mai declarat martora CC că apelantul a locuit în aceeași gospodărie cu părinții lui până când aceștia au decedat.
Și martorul audiat în apel (CC -fila 33 dosar apel) a declarat că apelantul a locuit cu soția și a construit o casă pe un teren primit de la părinți, el fiind cel care a muncit terenul împreună cu părinții săi. Suprafața era mai mare, după care a ajuns la aproximativ 1.200 mp, terenul fiind împrejmuit.
Art.23 din legea 18/1991 prevede că "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii. Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.";
Chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, reclamantul apelant nu poate pretinde că este proprietarul exclusiv al imobilului, atâta timp cât terenul a aparținut tatălui părților - CC, reconstituirea terenului având loc pe numele său și al mamei sale CC, a cărei unică moștenitoare este pârâta intimată. În aceste condiții, terenul ce excede suprafeței cuprinsă în titlu de proprietate revine ambilor părți, adică apelantului CC și intimatei CC în calitate de unică moștenitoare a defunctei CC.
Așa fiind, demersul juridic al apelantului este neîntemeiat, considerent pentru care, tribunalul potrivit art.480 și urm. Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelului civil declarat de apelantul reclamant CC, domiciliat în CC, împotriva sentinței civile nr. 1215/14.10.2015 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2015 în contradictoriu cu intimatele pârâte CC, cu sediul în CC și CC, cu sediul în CC, dosarul având ca obiect "fond funciar ";.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11.2016.
| ← Contracte. repunerea părţilor în situaţia anterioară | Uzucapiune. cheltuieli de judecată. Jurisprudență Uzucapiune... → |
|---|
