Avocați. clauza privind onorariul de succes.. Jurisprudență Avocaţi
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 1352 din data de 19.12.2016
Contractul de asistență juridică în cauză nu avea în ceea ce privește clauza privind onorariul de succes caracter aleatoriu. Prin modul de stabilire a onorariului au fost încălcate dispozițiile art. 130 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, privind interdicția inserării în contract a unui pact de quota litis. Deși în cuprinsul contractului de asistență juridică se menționează și o sumă fixă, aceasta are o valoare infimă, derizorie și nu a fost stabilită pentru a fi plătită, ci doar pentru a ascunde pactul de quota litis inserat în contract.
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001352
Dosar nr. X/232/2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1352
Ședința publică din data de 19.12.2016
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - CC
JUDECĂTOR: - CC
GREFIER - CC
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - intimat S.C.P.A. CC, cu sediul în municipiul CC, împotriva sentinței civile nr. 1112/25.07.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2016, în contradictoriu cu intimatul - contestator CC, domiciliat în CC și a apelului incident declarat de intimatul - contestator CC, având ca obiect "contestație la executare";.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței din 31.10.2016.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12.12.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în prezenta cauză.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.02.2016, sub nr.X/232/2016, contestatorul CC, în contradictoriu cu S.C.P.A. CC a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare pornite de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați CC, în dosarul de executare nr. 128/A/2016, solicitând, în principal, anularea acestora și în subsidiar, stabilirea întinderii reale a titlului executoriu, în sensul constatării că nu se impune acordarea onorariului de succes, având in vedere că nu sunt îndeplinite condițiile legale si ca activitatea efectiv prestata in baza contractului de asistenta juridica nu justifica un onorariu atât de mare.
În motivarea contestației s-a arătat că la data de 24.011.2015, între contestator si intimata a intervenit Contractul de asistenta juridica seria B nr.14941160 si Actul adițional nr.1 la contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160, obiectul contractului fiind asistare, reprezentare, formulare cereri diverse in fata instanței de judecata, a executorilor judecătorești, a asiguratorului, CC, operațiuni fiduciare, prin actul adițional adăugându-se si alte operațiuni, detaliate in cerere (f. 3-4).
Se arăta că singura activitate realizata de avocatul CC a fost aceea de asistare la unicul termen de judecata de la Curtea de Apel Ploiești.
Sumele pe care urma sa le încaseze cu titlu de despăgubiri morale proveneau din dosarul nr.X/232/2015 ce se afla pe rolul Curții de Apel Ploiești, Secția Penala, in care se judeca apelul declarat, in calitate de parte civila, in urma accidentului rutier din data de 17.08.2014, produs in localitatea CC, in care a decedat CC, soția sa si CC, fiul sau.
În tot cursul urmăririi penale si la fond a fost reprezentat de un alt cabinet de avocatura care a realizat toate procedurile legale, cererile de constituire ca parte civila, asistenta juridica cu ocazia audierilor, studiere acte din dosarul parchetului, consultanta juridica necesara pentru a înțelege situația juridica, reprezentare la fiecare termen de judecata, la fond, in fata Judecătoriei Găești, declarare apel, împreună cu motivele de apel.
La data de 24.11.2015, când a semnat contractul de asistenta juridica, singura activitate desfășurata de avocat a fost aceea de a-l asista la un singur termen de judecata.
Singura motivare reala care l-a determinat sa încheie un nou contract de asistenta juridica pentru care au stabilit un onorariu de succes de 20%, a fost angajamentul avocatului de a obține, prin decizia de apel, majorarea sumelor pe care instanța de fond le stabilise in favoarea sa, lucru care nu s-a întâmplat.
Astfel, prin sentința penala nr. 1766/28.09.2015, pronunțata de Judecătoria Găești in dosarul nr.X/232/2015, CC a fost obligat sa-i plătească suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului soției însărcinate in luna a șaptea si a fiului, in vârsta de 2 ani.
Prin Decizia Penala nr. 46/18.01.2016, pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, in dosarul nr.X/232/2015, a fost respins apelul declarat, hotărârea de fond rămânând definitiva(la acel termen fiind reprezentat de intimat).
Neobținându-se o majorare a cuantumului pretențiilor acordate de instanța de fond, nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea onorariului de succes.
Mai mult decât atât, se impune anularea tuturor formelor de executare, actele de executare fiind îndeplinite de un executor judecătoresc necompetent, fata de dispozițiile art.782 alin.2 Cod proc.civ.
Nulitatea formelor de executare este justificata si prin raportare la Decizia Curții Constituționale din data de 18.12.2015, care a declarat neconstituționale dispozițiile art.666 Cod proc.civ.
Astfel, executarea silita a început in baza unui titlu executoriu care, in mod neconstituțional, a fost investit cu formula executorie, fapt ce era de notorietate la momentul începerii executării.
Prin raportare la dispozițiile art. 713 alin. 2 Cod proc. civ., în ce privește întinderea titlului executoriu, onorariul de succes se acorda in anumite situații pentru a se evita abuzul.
Astfel, acesta nu poate fi perceput decât pentru rezultatul deosebit pe care intimatul putea sa-l obțină. Soluția obținuta in apel nu i-a adus nici un beneficiu, astfel ca nu reprezintă un rezultat remarcabil. Singura activitate realizata de intimat a fost aceea de asistare la un termen de amânare, fără discuție și la termenul de judecata, ceea ce nu justifica un onorariu atât de mare.
De asemenea, fața de dispozițiile Deciziei nr. 2131/2013 a ICCJ, Contractul de asistenta juridica si Actul adițional nr. 1 la contrat nu au caracter aleatoriu, nepresupunând riscul pierderii.
În drept au fost invocate disp.art.712 și urm. cod proc.civ.
Intimata SCPA CC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibila, in principal și in subsidiar, ca neîntemeiata, menținerea actelor de executare in dosarul nr.128A/2016, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este inadmisibila raportat la faptul ca, pe calea contestației partea ar putea invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, in condițiile in care nu ar avea la indemna o alta acțiune pentru valorificarea acestuia, in speța constatarea nulității absolute/restrângerea, lămurirea clauzelor apreciate ca fiind nelegale.
Convenția lor constând in plata unui onorariu fix, plus procentual si nu onorariu de succes, nu întrunește condițiile de pact quota litis fiind o convenție încheiată între părți și negociată.
Onorariul a fost stabilit raportat la natura si complexitatea cauzei si a echitabilității.
În baza contractului de asistenta juridica nr.1494160/21.11.2015, societatea profesionala a depus eforturi susținute față de obiectul cauzei iar contractul s-a încheiat cu condițiile stabilite in acest document.
Nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 712 alin. 2, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cu privire la necompetenta, din punct de vedere teritorial a executorului judecătoresc, se arată că, în afară de contestator au mai fost și alți debitori, astfel că, în mod corect, executorul judecătoresc a pornit procedura executării, notificând toate instituțiile bancare în acest sens.
Legat de Decizia Curtii Constitutionale nr. 895/17.12.2015, aceasta a inceput sa-si produca efectele la data publicarii in Monitorul Oficial, respectiv 04.12.2016, executarea silita începând la data de 03.12.2016.
Cu privire la soluția obținută în calea de atac este de remarcat faptul că pedeapsa inculpatului s-a majorat de la 2 la 3 ani, latura civilă rămânând neschimbată.
Pe cale de consecință, se solicita respingerea ca inadmisibila a contestației, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, menținerea actelor de executare si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
S-au indicat ca probe înscrisuri, martori, interogatoriu.
În drept, au fost invocate disp. art.201 și urm. Cod proc. civ., art.1270 Cod civ., art. 711 si urm. Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1112/25.07.2016 pronunțată în dosarul nr. X/232/2016 Judecătoria Găești a respins excepția inadmisibilității cererii, a admis contestația, a anulat formele de executare în dosarul nr.128/A/2016 al BEJ CC, a constatat că CC nu datorează onorariul de succes și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, către contestator.
În motivare a reținut că prin cererea de executare silita înregistrata la data de 03.02.2016, la BEJA CC, creditoarea SCPA CC a solicitat înregistrarea cererii de executare silita si deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului CC, in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adițional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, investit cu formula executorie.
Prin încheierea din data de 03.02.2016, s-a admis cererea creditoarei, s-a încuviințat executarea silita împotriva debitorului, deschizându-se dosarul de executare silita nr.128/A/2016.
Sumele de executat se compun din 28,000.00 lei, debit, la care se adaugă 3,391.23 lei cheltuieli de executare.
Potrivit Legii nr. 51/1995, CC si SCPA CC au încheiat la data de 24.11.2015 Contractul de asistenta juridica seria B nr.14941160 si Actul adițional nr.1 la contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160, obiectul contractului fiind asistare, reprezentare, formulare cereri diverse in fata instanței de judecata, a executorilor judecătorești, a asiguratorului, CC, operațiuni fiduciare, prin actul adițional adăugându-se si alte operațiuni, detaliate in cerere (f.3-4).
Au convenit un onorariu de avocat aferent prestațiilor, in cuantum de 100 lei (art. 2.1), precum și un onorariu de succes în procent de 20%, fie din totalul despăgubirilor obținute de client in situația in care litigiul avea sa fie soluționat printr-o hotărâre penala definitiva, fie din valoarea tranzacției sau a oricărui alt acord sau act încheiat de aceștia in situația in care litigiul avea sa fie soluționat in mod amiabil, intimatul urmând sa încaseze onorariul de succes pentru fiecare suma încasata de client (contestator) de la persoana vinovata, de la societatea de asigurări sau de la CC, inclusiv in cazul unor plați periodice. Sumele de bani sunt datorate si in situația in care contractul de asistenta juridica încetează prin orice modalitate, inclusiv prin renunțare unilaterala din partea clientului.
A mai reținut soluția pronunțată prin sentința penală nr. 1766/28.09.2015, pronunțata de Judecătoria Găești in dosarul nr.X/232/2015, constatând că prin aceasta CC a fost obligat sa plătească contestatorului suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului soției însărcinate in luna a șaptea si a fiului, in vârsta de 2 ani.
Conform Deciziei Penale nr. 46/18.01.2016, pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.X/232/2015, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecătoria Găești si partile civile CC, etc. împotriva sentinței penale nr.1766/28.09.2015, fiind desființata in parte latura penala, in rejudecare majorând pedeapsa aplicata inculpatului, la 3 ani închisoare, cu menținerea modalității de executare a pedepsei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, respingându-se, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabil civilmente CC
Instanța a reținut că suma ce face obiectul actelor de executare silită în dosarul nr. 128/A/2016, respectiv 28.000,00 lei, debit, reprezintă 20% din sumele menționate cu titlu de despăgubiri, ce fac obiectul sentinței penale nr. 1766/28.09.2015, pronunțata de Judecătoria Găești in dosarul nr.X/232/2015, la care se adaugă 3,391.23 lei cheltuieli de executare.
Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adițional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, investit cu formula executorie are calitatea de titlu executoriu.
În ceea ce privește admisibilitatea contestației, a reținut că potrivit disp. art. 31 alin. 3, teza I din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenta juridica, legal încheiat, este titlu executoriu.
Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adițional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, acte investite cu formula executorie, au calitate de titlu executoriu. Nefiind vorba de o hotărâre judecătorească, contestatorul are dreptul de a invoca pe calea contestației aparari de fond, drept conferit de disp. art. 713 alin. 2 Cod proc.civ.
Potrivit disp.art.31 alin.1 din Legea nr.51/1995, art.129 alin.1, lit.d si alin.6 din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea nr.64/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la onorariu, inclusiv a unuia de succes, stabilit cu titlu complementar, in funcție de rezultatul sau de serviciul furnizat, constând intr-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea de către acesta a unui anumit rezultat, fara sa se încalce dispozițiile art.130 din Statutul profesiei de avocat, privind pactul de quota litis.
Singura motivare reala care l-a determinat pe contestator sa încheie un nou contract de asistenta juridica pentru care au stabilit un onorariu de succes, a fost angajamentul avocatului de a obține, prin decizia de apel, majorarea sumelor pe care instanța de fond le stabilise in favoarea sa, lucru care nu s-a întâmplat.
Astfel, Conform art.2.1 din Contractul de asistenta juridica părțile au convenit un onorariu de succes in procent de 20%, tocmai din valoarea pretențiilor ce urmau sa fie admise contestatorului in cauza penala nr.X/232/2015.
Neobținându-se o majorare a cuantumului pretențiilor acordate de instanța de fond, nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea onorariului de succes.
Având in vedere ca prin clauza prev.de art.2.1 din Contractul de asistenta juridica a fost nesocotita interdicția menționata expres in art.130 din Statutul profesiei de avocat, aceasta este nula absolut.
Conform disp.art.632 Cod proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar în cauză, contractul de asistență juridică și-a pierdut caracterul executoriu, dosarul de executare având ca obiect executarea onorariului de succes, stabilit in baza unei clauze nula absolut, practica judiciară fiind în acest sens.
Intimata a susținut că, în realitate, nu este vorba de un onorariu de succes, ci de unul compus dintr-o suma fixă și una procentuală, aspect contrazis de clauza nr.2.1 din contract, clară precisă neechivocă și care nu poate conduce la o altă concluzie.
Dincolo de cele menționate, se impune anularea tuturor formelor de executare, actele de executare fiind îndeplinite de un executor judecătoresc necompetent, fata de dispozițiile art. 782 alin. 2 Cod proc. civ.
Nulitatea formelor de executare nu este justificata prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr.895/17.12.2015, care a declarat neconstituționale dispozițiile art.666 Cod proc. civ., decizie care a început sa-si producă efectele la data publicării in Monitorul Oficial, respectiv 04.12.2016, executarea silita începând la data de 03.12.2016.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul SCPA CC solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare a arătat că, prin dispozitivul hotărârii apelate, prima instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea tuturor actelor de executare făcute de către executorii judecătorești, că anulările dispuse de către instanță, la cererea contestatorilor au fost justificate, motivate prin hotărârea apelată numai prin afirmațiile făcute de către contestatori pe marginea contractului de asistență juridică seria B nr. 14941160 și a actului adițional nr. 1 la contractul de asistență juridică seria B nr. 14941160, încheiat de către părți la data de 07.02.2014, că deși contractul dovedește semnarea acestuia de către toate părțile implicate, deci manifestarea consimțământului liber al acestora, din motivarea hotărârii, nu rezultă îndeplinirea sau nu a condițiilor de validitate a contractului cerut la anulare sau modalitatea de executare a acestuia în fapt și nici motivele pentru care fiecare act pus în executare sau încheierile cerute a fi anulate au fost supuse acestei sancțiuni.
A mai arătat că greșeala constă în aceea că, deși constată existența în contractul incriminat a onorariului de avocat format din sumă fixă și din onorariu de succes, deci constată existența legală a onorariului, ce corespunde exigențelor art. 129 litera b si c din statutul avocaților și face și mențiunea în alin. 6 al filei 5 din considerente că "avocatul are dreptul la onorariu, inclusiv a unuia de succes"; și, deși redă conținutul normei 129 alin. 6 din statutul profesiei de avocat, cu referire pe larg la categoria onorariului de succes, conchide finalmente că acesta este nedatorat.
Opinează apelantul că instanța a admis contestația la executare ca o consecința a anularii doar a clauzei 2.1 din contractul de asistență juridică ce reprezenta titlul executoriu pus în executare, clauză referitoare la onorariul de succes prevăzut în contractul dintre avocat și contestatori, onorariu agreat de părțile contractante la momentul încheierii contractului.
Totodată, apelantul invocă lipsa de competență materiala a judecătoriei, prin prisma faptului că potrivit art. 131 C.proc.civ., instanța era obligată, din oficiu, să-și verifice și să-și stabilească competența, dat fiind că cea materială este reglementată de norme de ordine publică, având deci caracter absolut, mai ales că, așa cum constată în alin. l fila 7 din considerentele hotărârii, instanța avea de judecat "un alt titlu decât o hotărâre judecătorească";, constatând natura "de alt titlu"; și analizând și prevederi ale legii avocaților referitoare la onorariul avocațial, instanța era obligata să aplice prevederile legii speciale, nu numai din perspectiva prevederilor art. 31 alin. 3, potrivit cu care contractul de asistență juridică în cauză este titlu executoriu, dar și al celor alăturate, respectiv art. 32 din legea avocaților care stabilește că "contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului";, în același sens fiind și prevederea din art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
A mai arătat că potrivit normelor speciale din Legea organică specială, coroborate cu prevederile art. 713 alin. 2 C.proc.civ., ultima teză, referitoare la existența excepției conform căreia dacă o lege prevede în legătura cu un titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, în cadrul contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt și de drept, acolo unde este vorba de un alt titlu decât o hotărâre judecătorească. Așadar, instanța trebuia să constate o altă competență de soluționare a problemei onorariului de avocat, respectiv cea a decanului și, pe de altă parte, în prezența interdicției create pe cale de excepție, nu trebuia să permită judecarea și soluționarea cauzei pe motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în mod greșit instanța menționând că pentru desființarea contractului de asistență juridică, nu ar fi prevăzută o cale procesuală specifică, în afara dreptului comun.
A mai menționat că, contestatorul care se consideră lezat în drepturile sale, nu a înțeles în mai mult de 6 luni de zile de la semnarea contractului să îl rezilieze.
Totodată, a relatat că în cursul anului 2015, la sediul societății de avocatură s-a prezentat intimatul contestator în vederea reprezentării și apărării intereselor sale și ale familiei sale într-un dosar având ca obiect ucidere din culpă, respectiv un accident rutier soldat cu decesul soției și fiului acestuia, primul aspect avut în vedere fiind cel cu privire la onorariul de avocat cu care acesta a fost de acord, că în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate în calitate de apărător ales a depus toate diligentele necesare pentru a le apară interesele prin reprezentarea și formularea de cereri atât în faza de judecată a apelului cât și în faza de executare silită, că dosarul penal a fost soluționat în două termene de judecată, iar la data de 18.01.2016 a fost pronunțată soluția de către Curtea de Apel Ploiești, prin care a fost admis apelul intimatului contestator și agravată pedeapsa inculpatului cu menținerea dispozițiilor civile ale sentinței apelate.
A mai precizat că în decursul celor trei luni de când s-a semnat contractul și până la finalizarea dosarului, intimatul contestator s-a prezentat de nenumărate ori la sediul societății în vederea discutării dosarului, că în vederea încasării sumelor de bani obținute prin hotărârea judecătorească definitivă au fost mandatați prin contractul de asistență juridică să încaseze inclusiv sumele de bani în numele clienților, însă aceștia, prin care și intimatul contestator au înțeles ca exact în ultima secundă, la încasare, să ia legătura cu debitorul societate de asigurări și să urmărească neplata, că până în prezent nu au primit nicio suma de bani reprezentând onorariul pentru serviciile juridice prestate, intimatul contestator nerespectându-și obligațiile contractuale și că pentru acest motiv a înțeles să solicite executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică.
Cu privire la susținerile contestatorului privind faptul că apelul a fost respins și ca nu s-a înregistrat nici un succes al avocatului a arătat că acesta este probabil în eroare, apelul său fiind admis, iar pe latura penală fiind agravată de către instanța de judecată pedeapsa acordată inculpatului de la 2 la 3 ani, aspecte pe care familia insista foarte mult, însă latura civila a rămas la fel și că soluția ar fi putut fi și defavorabilă, în sensul admiterii apelului fondului de protecție și de micșorare a daunelor acordate, cunoscută fiind practica Curții de Apel Ploiești cu privire la micșorarea daunelor morale.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, doi martori și interogatoriul contestatorului.
În drept, invocat dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ., art. 1270 C.civ. și art. 711 și urm. C.proc.civ.
La data de 31.10.2016, intimatul contestator a formulat întâmpinare și apel incident (f. 14-17).
Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare a arătat că a dovedit nevalabilitatea și nelegalitatea contractului de asistență juridică anularea acestuia neavând la baza doar afirmațiile sale, așa cum menționează apelantul, că dispozițiile legale ce au stat la baza anulării au fost Codul civil, Statutul profesiei de avocat și Legea nr. 51/1995, că în mod corect instanța a concluzionat că: neobținându-se o majorare a cuantumului pretențiilor acordate de instanța de fond nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea onorariului de succes, că prin art. 2.1 din contract a fost nesocotită interdicția prevăzut de art. 130 din Statutul profesiei de avocat cu consecința nulității absolute a acesteia și că în speță contractul de asistență și-a pierdut caracterul executoriu, onorariu de succes fiind stabilit în baza unui onorariu de succes stabilit în baza unei clauze nule absolut.
A mai arătat că, mai mult, în cauză constatându-se existența unui pact de quota-litis, apărările superficiale nici nu mai pot fi antamate, în prezența nulității absolute evidente, că apelanta nu înțelege de ce au fost anulate actele de executare, însă aceasta a fost consecința constatării nevalabilității titlului executoriu, că sunt îndeplinite condițiile de constatare a pactului de quota-litis de vreme ce titlul executoriu a fixat un onorariu fix de 100 lei ce nici nu a fost achitat în realitate, onorariu disproporționat față de onorariu de succes pretins în formă procentuală, că activitatea apelantului a fost infimă, iar în dosar au existat 7 părți, fiecăreia pretinzându-i-se câte un procent foarte mare, nejustificat în raport cu munca prestată.
A mai menționat că în mod corect prima instanță nu a primit apărările apelantului potrivit căreia ar fi perceput un onorariu de avocat format din sumă fixă și onorariu de succes, în raport de clauza 2.1 din contract.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a judecătoriei a solicitat respingerea ca tardiv formulată, arătând totodată că prima instanță și-a verificat competența, apelanta exprimându-și la acel moment acordul cu privire la aceasta, că în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 C.proc.civ. în mod corect instanța a ajuns la concluzia că este competentă, de vreme ce contestatorul a intenționat a supune analizei instanței anularea unor clauze contractuale abuzive și nu o mediere asupra onorariului stabilit nelegal
În ceea ce privește diligențele avocațiale prestate a menționat că apelanta admite că doar a susținut apelul declarat de avocatul angajat anterior și cuantumul daunelor nu a fost majorat.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin apelul incident a solicitat analizarea și a contestației sale împotriva executării silite însăși ce nu a mai fost analizată de instanța de fond ca urmare a soluției pronunțate.
În motivare a arătat că a formulat contestație și împotriva executării silite însăși, motivat de necompetența executorului judecătoresc, de vreme ce executarea a fost în mod nelegal efectuată pentru mai mulți debitori cu domicilii diferite, iar domiciliul său nu este în municipiul București.
La data de 21.11.2016 apelantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 34-35), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulata de intimatul CC.
În motivare a arătat că anularea dispusă de către instanță, numai în legătură cu clauza privitoare la onorariul avocat, adică a prețului contractului a fost motivată prin hotărârea apelată numai în considerarea afirmațiilor făcute de către contestatori pe marginea contractului de asistență juridică, că hotărârea ține cont doar de prevederile indicate și de interpretarea subiectiv greșită făcută de către contestatori și numai cu privire la unele aspecte ale pactului de quota litis, fără a observa necesitatea întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru calificarea acestui pact ca atare.
A mai arătat că hotărârea încalcă principiul aflării adevărului, ce implica stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei că hotărârea analizează contractul contestat sub aspectul onorariului de avocat, ignorând prevederile art. 32 din Legea avocaților cât și art. 132 din Statutul profesiei de avocat, care, în materie de onorarii stabilește competența la nivelul organelor de conducere ale baroului, respectiv decanul acestuia, ce soluționează conform principiului medierii (alin. 2 art. 132), că deși se constată existența în contractul incriminat a onorariului de avocat format din sumă fixă și din onorariu de succes, deci existența legală a onorariului ce corespunde exigentelor art. 129 litera b si c din Statutul profesiei de avocat, respinge ideea legalității acestuia printr-o interpretare eronată.
A mai arătat că ceea ce a anulat instanța de fond reprezintă prețul unui contract bilateral și că această sancțiune nu poate fi catalogată ca fiind o nulitate absolută, întrucât nu este vorba de un interes obștesc, general, ci particular, al unei părți contractante, că este imposibilă sustragerea numai a uneia din părți de la îndeplinirea obligației și executarea prestației la care s-a obligat fără ca aceasta să fie sancționată în acest context și că pentru pactul de quota litis, nu este prevăzută prin lege sancțiunea anularii.
Cu privire la apelul incident a solicitat respingerea acestuia, apreciind că executorul judecătoresc este competent raportat la normele de procedura în vigoare la data promovării executării silite.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate,a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește apelul incident, având în vedere că, deși i s-a pus în vedere prin citație să depună dovada achitării taxei de timbru acesta nu s-a conformat, arătând prin avocat că nu mai insistă în soluționare, în raport de dispozițiile art. 197 C.proc.civ., urmează a anula ca netimbrat apelul incident declarat de intimatul - contestator CC, domiciliat în comuna CC.
În ceea ce privește motivul de apel privind necompetența materială a Judecătoriei Găești, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Astfel, pe de o parte, apelantul intimat nu a invocat această excepție la primul termen de judecată în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., fapt care, în raport de dispozițiile art. 480 alin. 4 C.proc.civ., înlătură posibilitatea anulării hotărârii apelate pentru motivul necompetenței materiale.
Pe de altă parte, excepția nu este întemeiată, de vreme ce prima instanță a fost investită cu o contestație la executare propriu zisă și o contestație la titlu, formulată conform art. 712 alin. 2 C.proc.civ., prin care se invocă apărări de fond cu privire la titlul executoriu.
Conform art. 714 alin. 1 și 3 raportat la art. 651 alin. 1 C.proc.civ. competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul debitorului. Ori, cum domiciliul debitorului este în CC, din circumscripția Judecătoriei Găești, în mod corect Judecătoria Găești a constatat că este competentă să judece cauza.
În ceea ce privește motivul de apel privind inadmisibilitatea contestației la titlu, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Conform art. 713 alin. 2 C.proc.civ. "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui";.
Ori, dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat nu reglementează o cale procesuală pentru desființarea contractului de asistență juridică, ci o modalitate de mediere, de conciliere a avocaților cu clienții acestora și privește doar onorariile. Ori, dispozițiile art. 713 alin. 2 C.proc.civ. vizează o cale procesuală, deci de o cale efectivă de acces la o instanță care să permită analiza valabilității clauzelor contractului de asistență juridică.
Tribunalul reține că nu există o cale de atac specifică pentru desființarea contractului de asistență juridică, acesta putând fi desființat doar pe calea de drept comun, respectiv prin acțiunea în anulare/constatarea nulității ce nu îndeplinește condiția specificității cerută de art. 713 alin. 2 C.proc.civ. mai sus citat.
În ceea ce privește motivul de apel privind valabilitatea clauzei privind onorariul în procent de 20%, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Prin sentința penală nr. 1766 din 28.09.2015, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2015 a fost condamnat numitul CC la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, acesta fiind obligat în solidar cu CC la plata către intimatul contestator, în calitate de parte civilă, a sumei de 140.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, CC, solicitând reducerea cuantumului despăgubirii, așa cum rezultă din susținerile apelantului intimat (f. 34 dosar primă instanță) necontestate de intimatul contestator, și intimatul contestator, solicitând majorarea pedepsei și a despăgubirilor, așa cum rezultă din susținerile concordante ale părților.
La data de 24.11.2015 a fost încheiat contractul de asistență juridică seria B, nr. 1494160 (f. 8) și actul adițional la acesta (f. 9) între apelantul intimat Societate Civilă Profesională de Avocați și intimatul contestator în calitate de client.
La punctul 2.1 din contract (f. 8) se menționează că "onorariul convenit este în cuantum de 100 lei + 20 % din totalul despăgubirilor obținute";.
Conform art. 2 din actul adițional se adaugă la clauzele privind onorariul punctul 2.3 ce menționează că "onorariul convenit este în cuantum de 100 lei - onorariu fix"; și 2.4 privind un onorariu de succes de 20 % din fiecare sumă încasată de client, "în afara onorariului fix prevăzut la art. 2.1";.
Prin decizia penală nr. 46 din 18.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. X/232/2015 au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și al intimatului contestator împotriva sentinței penale nr. 1766 din 28.09.2015, pronunțată de Judecătoria Găești cu singura consecință a majorării pedepsei aplicate inculpatului la 3 ani închisoare. Totodată, a fost respins apelul părții responsabile civilmente CC.
Aspectele invocate de apelant vizează inexistența unui onorariu de succes, ci a unui onorariu în cotă procentuală și greșita apreciere privind neîntrunirea condițiilor de valabilitate a clauzei ce stabilea acest onorariu.
În ceea ce privește primul aspect, tribunalul reține că prin contractul de asistență juridică în cauză, așa cum a fost modificat prin actul adițional, s-a stabilit un onorariu de succes.
Astfel, în forma inițială a contractului mențiunea privind onorariul de "20 % din totalul despăgubirilor obținute"; necesita ea însăși interpretare pentru a stabili dacă viza un onorariu în cotă procentuală independent de rezultatul litigiului și raportat la sumele deja obținute prin sentința penală sau un onorariu de succes.
În raport de modificările din actul adițional, prin care se menționează clar că onorariul fix este de 100 lei, iar onorariul de succes este de 20 % din sumele ce se vor încasa de client, rezultă în mod clar existența unui onorariu fix de 100 lei și a unui onorariu de succes de 20 %.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru ca onorariul de succes să fie datorat, tribunalul reține următoarele:
În cuprinsul contractului nu a fost definit succesul, în raport de care acest onorariu ar fi datorat. Astfel, din art. 1.3 din actul adițional rezultă că scopul stabilit de părți demersurilor apelantului intimat pentru intimatul contestator este obținerea daunelor materiale și morale și nu majorarea pedepsei aplicate inculpatului așa cum în mod nereal invocă apelantul.
Contractul de asistență juridică în cauză nu avea în ceea ce privește clauza privind onorariul de succes caracter aleatoriu. Astfel, în oricare dintre soluțiile pronunțate de instanța de apel intimatul apelant obținea cu titlul de onorariu de succes procentul aplicat la suma obținută în primă instanță ce nu era vizată de micșorarea solicitată prin apelul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.
Totodată, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că, prin modul de stabilire a onorariului au fost încălcate dispozițiile art. 130 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, privind interdicția inserării în contract a unui pact de quota litis.
Astfel, deși în cuprinsul contractului de asistență juridică se menționează și o sumă fixă, aceasta are o valoare infimă, derizorie și nu a fost stabilită pentru a fi plătită, ci doar pentru a ascunde pactul de quota litis inserat în contract.
Totodată, suma de 100 lei este de 280 de ori mai mică decât onorariul de succes vizat de apelantul intimat, nu a fost plătită și nici nu a fost măcar pretinsă prin cererea de executare silită.
Ori, onorariul fix trebuie să reflecte aprecierea de către părți a contravalorii activității prestate de avocat, respectiv să îndeplinească condițiile de proporționalitate în raport de natura și complexitatea cauzei și la acesta se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar prin raportare la atingerea unui anumit rezultat convenit de părți.
Totodată, în ceea ce privește motivul de apel privind nemotivarea anulării actelor de executare, tribunalul reține că nu este întemeiat, având în vedere că din cuprinsul sentinței civile apelate rezultă că instanța a motivat în mod judicios această soluție, prin raportare la cele două motive de nulitate menționate: nevalabilitatea clauzei privind onorariul de succes și respectiv necompetența judecătorului.
În legătură cu acest din urmă aspect, tribunalul reține că în mod temeinic și legal instanța a reținut că executorul judecătoresc nu este competent.
Astfel, executarea a fost efectuată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați CC, cu sediul în București.
Conform art. 652 alin. 1 C.proc.civ. și în raport de faptul că în cauză nu a rezultat existența unor bunuri imobile sau mobile sau a unor conturi deschise pe raza Curții de Apel București, competența efectuării actelor de efectuare împotriva intimatului contestator revenea executorilor judecătorești din raza Curții de apel Ploiești, unde este situat domiciliul acestuia. În acest sens, faptul că executarea a pornit împotriva mai multor debitori nu are relevanță, de vreme ce legea nu stabilește vreo excepție pentru această situație de la regula stabilită în art. 652 alin. 1 C.proc.civ.
Prima instanță se raportează în mod eronat în stabilirea competenței executorului la Decizia nr. 895/2015 a Curții Constituționale privind declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 666 C.proc.civ. privind încuviințarea executării silite de către executor, decizie ce nu era aplicabilă în cauză, atât prin raportare la problema de drept în discuție, cât și prin raportare la data încuviințării executării și la îndrumările privind aplicarea acesteia din considerentele deciziei.
Acest aspect nu impietează însă cu nimic asupra soluției pronunțate.
Prin urmare, în mod temeinic și legal prima instanță a constat că onorariul de succes nu este datorat de către intimatul contestator și a anulat actele de executare.
Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 480 C.proc.civ., va respinge apelul formulat ca nefondat și va păstra sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează ca netimbrat apelul incident declarat de intimatul - contestator CC, domiciliat în comuna CC.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - intimat S.C.P.A. CC, cu sediul în CC, împotriva sentinței civile nr. 1112/25.07.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2016, în contradictoriu cu intimatul - contestator CC, domiciliat în CC.
Păstrează sentința civilă apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2016.
| ← Răspundere civilă delictuală. termenul de prescripţie. art.... | Contestație la executare. declararea anticipată a scadenţei → |
|---|
