Contracte. repunerea părţilor în situaţia anterioară
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 1229 din data de 16.11.2016
Obligația repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod Civil. Esența acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite inclusiv plata prețului imobilului cumpărat cu clauza întreținerii, chiar dacă aceste obligații au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. În concluzie, principiul restituirii in integrum nu se confundă cu acțiunea în nulitatea actului juridic-rezoluțiunea contractului de întreținere, ci este consecința acestei acțiuni civile în instanță.
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001229
Dosar nr.X/232/2015 APEL
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.1229
Ședința publică din data de 16.11.2016
Instanța constituită din :
Președinte : CC
Judecător: CC
Grefier : CC
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă CC, domiciliată în comuna CC, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.447/9.03.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.X/232/2015, în contradictoriu cu intimata intervenientă CC, domiciliată în CC și cu intimatul reclamant CC, domiciliat în CC, având ca obiect restabilire situație anterioară.
Apel legal timbrat cu suma de 303 lei, conform chitanței aflată la fila 16 dosar apel.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă CC, asistată de avocat CC, lipsă fiind celelalte părți.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, pentru după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
La întrebarea instanței apelanta pârâtă CC arată că nu cunoaște și nici nu crede că tatăl său ar fi primit suma de 10.000 lei drept preț pentru încheiarea contractului cu clauză de întreținere.
Apărătorul apelantei pârâte, avocat CC arată că nu mai au alte cereri de formulat sau incidente de soluționat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantei pârâte, avocat CC, având cuvântul, arată că prin sentința civilă nr.554/5.04.2011 rămasă definitivă și irevocabilă la 16.03.2012 s-a stabilit că este un contract pur de întreținere și s-a dispus rezoluțiunea acestuia. Faptul că nu s-a plătit acel preț, această plată nu a fost făcută efectiv ci a fost menționat în contract în vederea evaluării taxelor notariale. Intenția a fost de înstrăinare sub formă de întreținere. Acțiunea este înregistrată la data de 16.03.2015 și s-a încercat să se obțină o plată nedatorată. Având în vedere aspectele detaliate prin cererea de apel, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii. În caz de respingere a acestui prim motiv de apel, solicită admiterea apelului cu privire la cel de-al doilea motiv de apel invocat în subsidiar. Consideră că erau aplicabile disp.art.6 alin.5,6 cod civil și pe cale de consecință trebuia să se aibă în vedere că reclamantul nu putea să solicite întreaga sumă ci numai cota parte din această sumă. Mai arată că intimata CC nu și-a însușit cerere de chemare în judecată și că au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel cum au detaliat și argumentat prin cererea de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.X/232/2015 reclamantul CC a chemat în judecată pe pârâta CC solicitând să se dispună repunerea părților în situația anterioară, ca urmare a rezoluțiunii contractului de întreținere autentificat de notar public CC sub nr.726 din 21.02.007 și restituirea sumei de 10.000 lei, reprezentând prețul achitat pentru imobilul dobândit în baza contractului menționat anterior; restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit al imobilului. Solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că la data de 21.02.2007 a cumpărat de la numitul CC, tatăl pârâtei (decedat la data de 24.08.2010) imobilul situat în intravilanul comunei CC, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53, compus din suprafața de 4.209 mp teren din care: 651 mp curți - construcții, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53 - 1 și cota de 5/8 din casa C1 construită din cărămidă, acoperită cu tablă, în suprafață de 34,70 mp, cota de 5/8 din anexa C2 construită din paiantă, acoperită cu carton, în suprafață de 34 mp; 3.558 mp teren arabil, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53 - 2 cu următoarele vecinătăți: N- moștenitorii defunctului CC; E- DC 1 - moștenitorii defunctului CC și V- DE 119.
Prețul contractului a constat în suma de 10.000 lei, care a fost primit de la înstrăinător în ziua autentificării, conform declarațiilor, respectiv în data de 21.02.2007, precum și obligația dobânditorilor de a acorda întreținerea constând din procurarea hranei zilnice, asigurarea menajului și în caz de neputință, asistență medicală, iar la deces obligația de a îndeplini rânduielile obișnuite conform datinii.
Se precizează că prin sentința civilă nr.1581 pronunțată de Judecătoria Găești la data de 11.10.2007 s-a admis cererea formulată de CC și CC, în contradictoriu cu pârâta CC și s-a dispus partajarea bunurilor și ieșirea din indiviziune conform încheierii interlocutorii și raportului de expertiză tehnică de specialitate construcții; s-a atribuit în proprietate și posesie reclamanților lotul nr.1 compus din: casă cu 2 camere (12.566 lei) și anexa cu 2 camere (valoare 9.550 lei) Total valoare lot: 13.823 lei. Au fost obligați să plătească sultă lotului nr.2 în valoare de 8.293 lei. Sentința a fost definitivă și irevocabilă.
Datorită faptului că pârâta CC a refuzat în mod constant, chiar și la intervenția executorului judecătoresc, primirea sultei, suma datorată a fost achitată prin mandat poștal.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.X/232/2010 CC i-a acționat în judecată solicitând să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.726/21.02.2007 de notar public CC, contract sus menționat în prezenta cerere.
Prin sentința civilă nr.554 pronunțată de Judecătoria Găești la data de 5.04.2011 s-a admis acțiunea formulată și s-a dispus rezoluțiunea contractului arătat, iar sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr-.274/16.03.2012 prin care Tribunalul a respins ca nefondat recursul.
Deși până la pronunțarea sentinței arătate reclamantul a făcut multe cheltuieli de îmbunătățire, aducând plus valoare imobilului, aceste pretenții vor face obiectul unei alte cereri, ce va avea ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra construcțiilor existente, datorită faptului că are calitatea de coproprietar, deținând cota de 3/8 din casa C1 construită din cărămidă, acoperită cu tablă în suprafață de 34,70 mp și cota de 3/8 din anexa C2 construită din paiantă, acoperită cu carton, în suprafață de 34 mp, construcții situate în intravilanul comunei CC, identificat cu nr. cadastral 726/2007.
Se mai menționează că CC a investit instanța cu o cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere menționat în prezenta cerere, însă în timp, în luna august 2010 acesta a decedat, iar pârâta CC, în calitate de fiică vitregă și moștenitoare a defunctului și-a însușit și continuat acțiunea introdusă.
În ceea ce privește impozitele plătite până la momentul rezoluțiunii, în caz de rezoluțiune, ele trebuie să fie restituite de către proprietarul imobilului, deoarece el redobândește dreptul de proprietate.
De asemenea, se precizează că principiul restabilirii situației anterioare este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Acest principiu este consecința principiului retroactivității efectelor nulității și totodată, apare ca mijloc de asigurare a eficienței lui practice.
Se mai arată că regimul juridic aplicabil rezoluțiunii/rezilierii contractului încheiat înainte de data de 1 octombrie 2011 este cel stabilit de dispozițiile vechiului Cod civil, inclusiv în ceea ce privește materia prescripției extinctive și decăderii, această interpretare fiind confirmată de alin 4, art.6 din Codul civil și disp.art.201 - 205 din Legea nr.71/2011.
De asemenea, mai arată că restituirea prețului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligații contractuale are semnificația repunerii părților în situația anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluțiunii contractului, în temeiul art.1020-1021 Cod civil, ceea ce în momentul de față are autoritate de lucru judecat.
La data de 31.03.2015 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care arată că obiectul cererii nu este rezoluțiunea contractului ci restituirea prețului achitat la încheierea contractului de întreținere, respectiv suma de 10.000 lei, suma arătată este cu precizie determinată în contractul nr.726/2007, nefiind necesar nici un calcul distinct pentru acest aspect. A mai precizat că înscrisul pe care se sprijină cererea este contractul de întreținere autentificat sub nr.726/21.02.2007 de notar public CC, coroborat cu cele două sentințe atașate la dosarul cauzei iar în cuprinsul convenției părților CC și CC, pe de o parte și CC pe de altă parte, s-a stipulat expres ca suma de 10.000 lei a fost primită de la înstrăinător chiar la data autentificării, recunoscând acest aspect prin însuși cuprinsul și semnarea actului.
Ca efect al rezoluțiunii, bunul înstrăinat în patrimoniul beneficiarului întreținerii, cu efect retroactiv, adică de la data încheierii contractului desființat. Din acest punct de vedere este ca și cum acel contract nu s-ar fi încheiat. În schimb, beneficiarul întreținerii nu este obligat să restituie celeilalte părți contravaloarea întreținerii de care a beneficiat. Tot astfel, beneficiarul întreținerii trebuie să restituie și suma de bani primită cu titlu de preț al imobilului înstrăinat, în condițiile în care a primit o astfel de sumă și a primit-o, așa cum a arătat. În ceea ce privește impozitele plătite până la momentul rezoluțiunii, în caz de rezoluțiune, ele trebuie să fie restituite de către proprietarul imobilului, deoarece al redobândește dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 447/9.03.2016, Judecătoria Găești, a admis acțiunea formulată de reclamantul CC, contradictoriu cu pârâta CC, și intervenient forțat CC, astfel cum a fost restrânsă la data de 31.03.2015, a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 10.000 lei, reprezentând suma achitată de acesta în timpul căsătoriei cu intervenienta forțată, cu titlu de preț, în contractul de întreținere autentificat sub nr.726/21.02.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 605 lei cheltuieli de judecată către reclamant (taxa judiciară de timbru).
A reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr.554/05.04.2011 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.X/232/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.274/2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul CC, decedat în cursul procesului și continuată de moștenitoarea CC împotriva pârâților CC și CC și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.726 la data de 21 februarie 2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați CC și CC din CC, obligând pe pârâți la cheltuieli de judecată constând în timbru judiciar și taxă judiciară de timbru.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la restabilirea situației anterioare, deoarece nu a fost învestită cu o astfel de cerere, formulată însă pe cale separată în cauza de față.
Din cuprinsul contractului de întreținere instanța reține că s-a consemnat primirea prețului de 10.000 lei de către înstrăinător, beneficiarul întreținerii și plata acestuia de către întreținători, la data autentificării contractului, acest aspect fiind reținut și în considerentele sentinței civile nr.554/2011 (a se vedea paragraful penultim de la fila 8 a sentinței).
Deși contractul de întreținere este în esență un contract aleatoriu, s-a reținut în doctrină și jurisprudență că, urmare a rezoluțiunii, creditorul are obligația să restituie suma de bani primită cu titlu de preț, ca prestație accesorie întreținerii, sub acest aspect contractul neavând caracter aleatoriu.
Instanța nu poate reține, peste cuprinsul contractului autentificat de notarul public cât și peste cuprinsul hotărârii judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, apărarea pârâtei că în realitate nu s-ar fi achitat suma menționată cu titlu de preț în contract.
De asemenea, este lipsit de relevanță că doar reclamantul, care în prezent este divorțat de soția sa, parte în contractul de întreținere, a solicitat restituirea prețului, acesta fiind îndreptățit să pretindă și să primească întreaga sumă, iar nu doar ½, urmând a se desocoti ulterior cu fosta soție, cocreditoare a obligației de restituire a prețului de către debitoarea pârâtă.
Din perspectiva pârâtei, ca debitor al obligației de restituire a prețului în calitate de moștenitoare a defunctului CC, beneficiarul contractului de întreținere, obligația de plată nu este divizibilă ci solidară față de cei doi creditori îndreptățiți la restituirea prețului.
Conform art.1034 din Codul civil în vigoare la data contractului, aplicabil deci efectelor acestuia, conform art.6 alin.2 din Cod civil intrat în vigoare de la data de 1.10.2011, în cazul solidarității active fiecare dintre creditori este îndreptățit să ceară debitorului obligației plata întregii creanțe datorate iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori debitorul comun este liberat față de toți creditorii săi solidari.
Totuși, după chemarea sa în judecată de către unul dintre creditori, debitorul nu poate plăti decât acestuia, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1035 alin. 1 Cod civil.
Tot astfel, instanța reține că, potrivit art.1038 Cod civil, creditorul solidar reprezintă pe ceilalți cocreditori în toate actele care pot avea ca efect conservarea obligațiilor, însă potrivit art. 1037 Cod civil creditorul solidar care a încasat creanța este obligat să o împartă cu ceilalți creditori, dacă nu probează că obligația a fost contractată în interesul său.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtă CC, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună , admiterea apelului , casarea sentinței civile nr.447/09.03.2016 , iar pe fond respingerea acțiunii.
Analizând cu atenție si la justa lor valoare considerentele reținute de instanța de fond in susținerea soluției pronunțate , se poate observa foarte clar faptul ca instanța nu a dat dovada de imparțialitate , interpretând probele administrate strict in favoarea reclamantului , dand astfel o interpretare greșita actului juridic dedus judecații , pronunțând o hotărâre judecătoreasca netemeinica si nelegala .
Prin Sentința civila nr.554/05.04.2011 pronunțata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010 rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 274/16.03.2012 pronunțata de Tribunalul Dambovita in Dosarul civil nr. X/232/2010 , a fost soluționat in tot fondul procesului , astfel ca are de la pronunțare putere de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșata .
Astfel , in considerentele Sentinței civile nr.554/05.04.2011 , instanța in mod corect a reținut ca natura contractului ( pag.9 alin.4 ) care face obiectul prezentei cauze este de intretinere si nicidecum de vanzare-cumparare asa cum si-au formulat parații apărarea , aceasta fiind considerata ca neîntemeiata .
Astfel ca , prin hotărârea judecătoreasca enunțata mai sus ,s-a dispus rezolutiunea contractului de intretinere autentificat sub nr.726/02.02.2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați CC si CC , ca urmare a neindeplinirii obligațiilor de
intretinere asumate de CC si CC , fara sa se dispună restabilirea situației anterioare , intrucat de drept bunul reintra in patrimoniul beneficiarului intretinerii ( sau moștenitorilor acestuia ) in cazul desființării contractului ca urmare a neindeplinirii obligațiilor de intretinere asumate .
Instanța se pronunța asupra restabilirii situației anterioare numai in cazul in care din conținutul contractului a cărui rezolutiune se cere si se dispune ,se constata ca acesta are la baza prestații reciproce ( exemplu : contract de vanzare-cumparare ,in care urmare a desființării contractului, cumpărătorul restituie bunul, iar vânzătorul restituie prețul primit).
In cazul contractului de intretinere , ca urmare a desființării acestuia , nu se pune problema restabilirii situației anterioare , in sensul predării prestaților reciproce ( predarea bunului si a prețului primit ca in cazul vânzării cumpărării ), nefiind aplicabil principiul de drept restitutio in integrum ,intrucat asa cum am arătat si mai sus in urma desființării contractului de intretinere bunul se intoarce de drept in patrimoniul proprietarului care nu a beneficiat de intretinerea asumata , iar debitorul intretinerii nu are ce sa primească pentru a fi pus in situația anterioara , intrucat el era beneficiarul imobilului doar in baza intretinerii pe care trebuia sa o acorde ,dupa decesul beneficiarului intretinerii .
Mai mult decât atat, se poate observa ca in cadrul Dosarului nr. X/232/2010 in care Judecătoria Gaesti a pronunțat Sentința civila nr. 554/05.04.2011, reclamantul CC si fosta sa soție CC ,nu au formulat nici o apărare sau produs vreo proba din care sa rezulte ca au achitat efectiv suma de 10.000 lei precizata in contractul de intretinere .
In considerentele Sentinței civile nr. 554/05.04.2011 pagina 5 alin . 7, 8,9,10 si 11 instanța a menționat punctul de vedere al paraților CC si CC invederat in întâmpinarea formulata , din care rezulta cu certitudine ca aceștia nu au achitat suma de10.000 lei solicitata in prezenta cauza , contractul fiind doar de intretinere , aspect pe care insa instanța de fond care a pronunțat Sentința civila nr.447/09.03.2016 in Dosarul civil nr X/232/2015 , aflat pe rolul Judecătoriei Gaesti ( hotărâre judecătoreasca atacata prin prezenta cerere de apel ) , nu le-a luat in considerare la pronunțarea soluției , dar care erau justificate in aflarea adevărului.
Conform contractului de intretinere nu numai reclamantul CC trebuia sa asigure intretinere , ci si foasta sa soție CC , ambii aveau calitatea de beneficiari ( dobanditori) ai imobilului in schimbul intretinerii ce trebuiau sa o asigure .
Aceștia au divorțat in anul 2011 , conform Sentinței civile nr. 7207 / 07.10.2011 pronunțata de Judecătoria Sector 6 București in Dosarul civil nr. X/303/2011 .
Suma de 10.000 lei precizata in Contractul de întreținere nr. 726/21.02.2007 , nu a fost achitata efectiv de către reclamant si fosta sa soție , aceasta suma a fost menționata in contract in vederea evaluării intretinerii , evaluare ce era necesara pentru stabilirea taxelor notariale ce trebuiau percepute de notarul public in vederea perfectării si autentificării contractului de întreținere.
Astfel ca , aceasta suma nefiind achitata in mod efectiv, este inadmisibil sa se solicite restituirea sa .
Faptul ca , suma de 10.000 lei nu a fost achitata efectiv , rezulta atat din considerentele , cat si din dispozititvul Sentinței civile nr.554/05.04.2011 pronunțata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010, instanța constatând si reținând ca , contractul este unul de intretinere si nu de vanzare-cumparare , motiv pentru care nu a dispus restituirea sumei de 10.000 lei, pe care o solicita reclamantul CC in prezenta acțiune.
Consideră ca , in mod corect instanța de fond trebuia sa aiba in vedere dispozițiile art. 6 alin. 5 si 6 din Noul Cod civil.
Astfel , desi contractul de intretinere ce a făcut obiectul rezolutiunii a fost încheiat sub imperiul legii vechi ( codul civil vechi ) , obligația de restituire a pretinsului pret s-a născut la data de 16.03.2012 , data la care Sentința civila nr. 554 /5.04.2011 pronunțata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010 , prin care s-a dispus rezolutiunea contractului de intretinere, a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 274/16.03.2012 pronunțata de Tribunalul Dambovita ( adică , este o situație juridica născuta dupa intrarea in vigoare a noului cod civil ) .
Mai mult decât atat, se poate observa ca reclamantul a înregistrat prezenta acțiune la instanța la data de 16.03.2015 , data la care se implinea termenul de prescripție de 3 ani de la care s-a născut dreptul la acțiune , situație fata de care instanța a apreciat ca aceasta este formulata in termen .
Astfel , având in vedere ca asa cum a arătat mai sus aceasta obligație de restituire s-a născut la data de 16.03.2012 , deci ulterior intrării in vigoare a noului cod civil , reprezentând o situație juridica născuta dupa intrarea in vigoare a noului cod civil, consideră ca instanța de fond trebuia sa aiba in vedere si sa aplice la pronunțarea hotărârii dispozițiile noului cod civil privind - obligațiile divizibile si obligatiile indivizibile .
Prin întâmpinarea formulată reclamantul CC a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și nefondat, păstrarea ca legală și temeininică a sentinței atacate.
Se arată că, contractul părților îndeplinește condițiile art.1171 Cod civil și se bucură de prezumția de validitate.
Ca efect al rezoluțiunii, bunul înstrăinat se reîntoarce în patrimoniul beneficiarului întreținerii, cu efect retroactiv, adică de la data încheierii contractului desființat.Din acest punct de vedere este ca și cum acel contrat nu s-ar fi încheiat. În schimb beneficiarul întreținerii nu este obligat să restituie celeilalte părți contravaloarea întreținerii de care a beneficiat.
Susținerile apelante sunt netemeinice și nefondate.
Cu privire la autoriatea de lucru judecat, privește rezoluțiunea contractului de întreținere dar, așa cum a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul cererii este repunerea părților în situația anterioară ca urmare a rezoluțiunii contractului și restituirea sumei de 10.000 leo achitată cu titlu de preț, în virtutea principiului restabilirii situației anterioare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, câtă vreme sentința nr.554/2011 a rămas definitivă și irevocabilă la 16.03.2012 prin decizia nr.274 a Tribunalului Dâmbovița, iar sesizarea instanței a fost făcută la 13.03.2015, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, fiind aplicabile dispozițiile vechiului cod civil.
Principiul restabilirii situației anterioare sau al repunerii în situația anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituiot, astfel încît părțile raportului juridic să ajungă la situația în care acet act juridic nu s-ar fi încheiat.
Cu privire la divizibilitatea obligației, este lipsit de relevanță, întrucât dpar el a solicitat restituirea prețului, fiind îndreptățit cum în mod corect a statuat instanța să primească întreaga sumă.
Aplicabilitatea noului cadru de reglementare al rezoluțiunii/rezilierii contractului și dispoziții tranzatorii.Față de disp.art.2 și 5 ale art.6 din Codul civil rezultă că noul cadru de reglementare se aplică exclusiv în materia contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.
Restituirea prețului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligații contractale, are semnificația repunerii părților în situația anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluțiunii contractului, în temeiul art.1020-1021 Cod civil,ceea ce în momentul de față are autoritate de lucru judecat.
Cu privire la lipsa de la interogatoriu, în raport de actul autentic existent, administrarea interogatoriului apare ca fiind inutilă, cererea fiind probată prin chiar actele depuse la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată apelul ca nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor privind efectele rezoluțiunii unui contract de vânzare cumpărare cu clauza întreținerii asupra restituirii prețului plătit cu ocazia încheierii acestui contract, autentificat sub nr.726/21.II.2007 de Notar Public CC urmare a principiului restitutio in integrum sau repunerii părților în situația anterioară încheierii actului juridic.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei pârâte CC în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de imparțialitate, interpretând probele din dosar în favoarea reclamantului CC, dând astfel o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre judecătorească netemeinicp și nelegală.
S-a susținut de către apelantă că natura contractului de întreținere autentificat sub nr.726/21.II.2007 de către Biroul Notarului Public CC, este un contract de întreținere nu de vânzare-cumpărare cu plata prețului bunului vândut.
Cu privire la natura contractului încheiat între părți, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, atât în cuprinsul sentinței civile nr.554/5.IV.2011, pronunțată de Judecătoria Găești, cât și prin decizia civilă nr.274/16.III.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a respins recursul pârâtului CC, împotriva sentinței precizate, că natura contractului ce face obiectul acestei cauze este de întreținere, așa cum este precizată prin chiar titlul contractului și prin calificarea expresă dată în conținutul acestuia, stabilită de ambele părți contractante, prin voința lor,precizată în scris și încheiată în fața unui notar public, constituind astfel un act juridic autentic, cu efecte erga omnes.
Acest caracter al contractului de întreținere încheiat între părți rezultă din însuși dispozitivul sentinței civile nr.554/5.IV.2011, pronunțată de Judecătoria Găești, prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.726/21.II.2007 la BNP CC și CC pentru neexecutarea obligației de întreținere de către pârâții CC și CC față de vânzătoarea imobilului CC, în prezent decedată, acțiunea fiind continuată de succesoarea acesteia CC.
Nimeni nu poate împiedica părțile în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii să instituie și plata unui preț, o sumă de bani, în completarea întreținerii vînzătoarei până la deces, așa cum s-a procedat în cazul analizat, din care rezultă că prețul bunului vândut constă din plata sumei de 10.000 lei care a fost primită de defuncta vânzătoare CCia la data autentificării actului 21 februarie 2007 (f.5-6 dosar fond), precum și obligația dobânditorilor CC și CC de a acorda înstrăinătorului întreținere la domiciliul acestuia din imobilul înstrăinat-casă și anexe și suprafața de 4209 mp teren aferent, situat în extravilanul comuneiCC, satulCC, județul Dâmbovița.
Cu alte cuvinte, natura contractului de întreținere încheiat între părți, este complexă, fiind atât un contract de întreținere pe tot timpul vieții vînzătoarei, cât și un contract de vânzare-cumpărare, avându-se în vedere plata prețului imobilului de 10.000 lei primită de vânzătoare la data autentificării actului.
Cum prin sentința civilă nr.554/5.IV.2011, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.X/232/2010, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr.726/21.II.2007 încheiat între părți, se consideră actul desființat de plin drept, ca și când acesta nu ar fi existat niciodată între părți.
Drept urmare, se impune restituirea în întregime a tuturor prestațiilor efectuate de părți, inclusiv restituirea prețului imobilului vândut, respectiv a sumei de 10.000 lei.
Repunerea părților în situația anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat niciodată.
Acest principiu vizează efectele nulității actului juridic între părțile raportului juridic născut din actul respectiv și se poate realiza atât în cadrul acțiunii dse bază privind rezoluțiunea contractului de întreținere, cât și separat, printr-o acțiune civilă în pretenții, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie de speță.
În vechiul cod civil care este aplicabil în acțiunea de față, acest principiu nu a fost reglementat în mod special, nici în vreo lege specială.
Cu toate acestea, a fost frecvent întâlnit în viața socială, fiind creația practicii judiciare și a libertății de specialitate, care i-au aplicat regulile din teoria generală a obligației civile, dacă părțile nu au prevăzut aceste reguli.
În noul cod civil s-a legiferat contractul de întreținere în art.2254-2263, stabilindu-se condițiile de valabilitate, efectele pentru părți, anularea, rezoluțiunea ori rezilierea sa prin hotărâre judecătorească.
Ori, instanța de judecată trebuia să judece în litera și spiritul legii, acesta din urmă rezultând, așa cum s-a precizat mai sus și din practica judiciară și literatura de specialitate, care s-au pronunțat în mod constant, prin admiterea principiului restituirii integrale a prestațiilor părților dintr-un contract de întreținere rezoluționat de instanța de judecată.
Cu atât mai mult, trebuie reținut de către tribunal că, potrivit principiului restitutio in integrum, tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
Această obligație a repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod civil, text ce rezultă din practica judiciară și literatura de specialitate referitoare la această instituție juridică.
Esența acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite inclusiv plata prețului imobilului cumpărat cu clauza întreținerii, chiar dacă aceste obligații au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
În concluzie, principiul restituirii in integrum nu se confundă cu acțiunea în nulitatea actului juridic-rezoluțiunea contractului de întreținere, ci este consecinșa acestei acțiuni civile în instanță.
Cu alte cuvinte, urmare a admiterii acțiunii în rezoluțiune contractul de întreținere prin sentința civilă nr.554/5.IV.2011 pronunțată de Judecătoria Găești s-a admis și acțiunea în pretenții a cumpărătorilor imobilului cu clauza întreținerii și plata prețului de 10.000 lei,. Moștenitorii vânzătoarei defuncte fiind obligați la plata prețului achitat de reclamanții intimați la data autentificării vânzării cumpărării cu clauza întreținerii.
Este neîntemeiată susținerea apelantei pârâte potrivit căreia reclamanții nu au achitat prețul bunului cumpărat de 10.000 lei, întrucât, pe de o parte suma este precizată în mod expres în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare încheiat la notariat, iar pe de altă parte, împotriva actului scris nu se poate face dovada contrară cu privire la plata bunului vândut, respectiv neplata prețului.
De altfel, nu există nici o dovadă la dosarul în rezoluțiunea contractului de întreținere ori în dosarul de pretenții, de neplată a acestei sume de către reclamanții intimați.
Neîntemeiată este și susținerea apelantei potrivit căreia autoarea sa nu a vândut imobilul în discuție, întrucât nu avea unde locui după vânzarea imobilului, întrucât, din cuprinsul contractului de întreținere rezultă fără dubii, că vânzătoarea CC a înstrăinat imobilul proprietatea sa, cu prețul de 10.000 lei și obligaația de întreținere pe parcursul vieții și cheltuieli de înmormântare, fără a-și prerezerva vreun drept de habitație, ceea ce înseamnă că părțile s-au înțeles ca aceasta să locuiască în continuare în același imobil.
Nefondată este și susținerea apelantei privitoare la faptul că acțiunea în pretenții a fost fprmilată doar de un cumpărător al imobilului-CC și nu și de soția acestuia CC în prezent divorțați, întrucât, potrivit art.78 Cod procedură civilă instanța de fond a dispus introducerea în cauză a intervenientei forțate CC, parte în contractul de întreținere, din care derivă pretențiile deduse judecății.
Cu privire la principiul solidarității active dintre creditori, art.1034 Cod civil prevede că, oricare dintre creditori este îndreptățit să ceară debitorului obligației plata întregii creanțe datorate iar plata efectuată numai unuia dintre creditori liberează creditorul față de toți creditorii săi solidari.
În sfârșit, restituirea prețului bunului cumpărat, respectiv a sumei de 10.000 lei, se fundamentează pe îmbogățirea gără justă cauză (actio de in rem verso), iar în cazul contractelor sinalagmatice, deci și a contractului de întreținere, acțiunea se fundamentează pe plata nedatorată (art.1092 Cod civil vechi), întrucât obligațiile părților dintr-un contract sinalagmatic desființat retroactiv apare ca și când nu a existat niciodată.
Urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr.447/9.03.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.X/232/2015, în contradictoriu cu intimata intervenientă CC, domiciliată în CC și cu intimatul reclamant CC, domiciliat în CC.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2016.
| ← Calitatea procesuală a unităților administrati-teritoriale | Fondul funciar. art.23 din legea 18/1991 . proprietarul exclusiv... → |
|---|
