Constatarea unor clauze abuzive a în cuprinsului contractul de leasing financiar. consecinţe
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 345 din data de 29.03.2017
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZĂRNEȘTI
JUDEȚUL BRAȘOV
DOSAR NR.1203/338/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 345
Ședința publică din data de 13.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: (…) - JUDECĂTOR
GREFIER - (…)
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față având ca obiect - contestație la executare - privind pe contestatorul SM în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 06.03.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 12.03.2014, 13.03.2014.
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
În urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2013 sub nr. 1203/338/2013, contestatorul SM în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 și a solicitat instanței anularea în parte a acestuia, respectiv înlăturarea clauzelor abuzive cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007, precum și a tuturor actelor de executare, respectiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.01.2011, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 22.04.2013 și somația din data de 22.04.2013.
Prin aceeași cerere a fost invocată excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită.
În motivare s-a arătat, în esență, că Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 a încetat la data de 30.06.2009 iar autovehicolul a fost valorificat de către S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A. la data de 10.09.2009, dată la care intimata cunoștea întinderea creanței și ar fi trebuie să sesizeze executorul judecătoresc cu o cerere de executare silită.
Arată contestatorul că la încetarea contractului a fost informat cu privire la debitul în valoare de 10.000 lei, debit pe care îl recunoaște. Cu privire la sumele care depășesc cuantumul de 10.000 lei contestatorul susține că nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. De asemenea, prin contestație se invocă faptul că pactul comisoriu de grad IV prevazut în contract nu si-a produs efectele și intimata are incă obligația de a pune autovehicolul la dispoziția contestatorului. Contestatorul invoca neprevederea in contract a termenului până la care curg penalitățile în cazul rezilierii și, de asemenea, contestă modul de calcul al penalităților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399-400, 389 și 405 C.proc.civ.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea capătului de cerere privind anularea art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat, respingerea excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. De asemenea, a invocat prin întâmpinare excepția tardivității contestației la executare, având în vedere că somația i-a fost comunicată contestatorului la data de 25.04.2013 iar contestația a fost înregistrată la data de 03.06.2013, cu nesocotirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 714 N.C.proc.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită intimata a arătat că dreptul său nu este prescris având în vedere că prima cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 a fost formulată în anul 2011, iar în toată perioada următoare au fost efectuate acte de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 7/2011.
Cu privire la debitul total de 64.170,31 Lei, intimata arată că este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Mai susține intimata că lipsa folosinței bunului nu exonerează pe conestator de obligația restituirii finanțării de care a beneficiat, împreună cu beneficiul acesteia. Contractul de leasing a fost reziliat în baza art. 12.4 ii din condițiile generale de leasing financiar, care reprezintă un pact comisoriu de grad IV, iar intervenția instanței nu e necesară.
În ceea ce privește modul de calcul al penalităților intimata a arătat ca acesta a respectat dispozițiile contractuale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm.N C.proc.civ. și Legea nr. 51/1997.
În temeiul art. 223 alin.3 C.proc. civ. s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
La dosarul cauzei a fost depus dosarul execuțional nr. 7/2011 al BEJ BGh.
La data de 05.07.2013 a fost depusă la dosar o completare a întâmpinării cu privire la modul de calcul al debitului.
La termenul din data de 17.09.2013 contestatorul a depus la dosarul cauzei precizare la contestația la executare prin care a arătat că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 lit. a) și c) C.proc.civ. curge de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare, respectiv de la data de 25.05.2013 când a luat cunoștință de somație. De asemenea, a arătat contestatorul că de mai bine de 2 ani locuiește în temeiul unui contract de închiriere în Râșnov, unde ar fi trebuit comunicate toate actele de executare.
În ceea ce privește clauzele abuzive contestatorul a arătat că, în conformitate cu cele stabilite în mod repetat de Curtea Europeană de Justiție,instanțele naționale au obligația de a verifica, din oficiu, titlurile executorii care nu provin de la organele cu putere jurisdicțională pentru identificarea și înlăturarea clauzelor cu carater abuziv.
A invocat contestatorul dispozițiile Legii nr. 105-XV privind protecția consumatorului, Directiva 91/13 CEE a Consiliului Europei din 05.04.2003, cauza C415/2011 Muhamed Aziz contra Catalunya.
Clauzele cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 au fost apreciate ca abuzive având în vedere că nu au fost negociate ți crează un dezechilibru contractual vădit în favoarea creditorului, permițându-i acestuia să aibă un beneficiu mult mai mare în cazul în care debitorul nu-și execută obligațiile decât ar fi avut în cazul în care contractul se desfășura în mod normal. De asemenea, au fost reiterate aspectele cu privire la calculul greșit al debitului și cu privire la faptul că de la începerea executării și până în prezent au mai fost poprite sume de bani din salariul contestatorului.
Prin încheierea din data de 17.09.2013 contestatorul a fost repus în termenul de contestare a executării silite și s-a încuviințat pentru acesta proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La data de 13.11.2013 intimata a depus la dosarul cauzei note de sedință cu privire la precizarea contestației la executare.
Prin încheierea din data de 11.12.2013 instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 încheiat între intimată, în calitate de finanțator și contestatorul, în calitate de utilizator, s-a transmis către utilizator dreptul de folosință asupra autoturismului R cu un preț de achiziție de 8411 Euro, fără TVA, din care a fost achitat un avans de 2523, 30 Euro, o valoare finanțată de 5887,70 Euro și o valoare reziduală de 1682,20 Euro. Perioada de leasing stabilită prin contract a fost de 60 de luni.
Potrivit contractului încheiat, în patrimoniul contestatoarei a luat naștere obligația de a achita rate lunare de leasing conform planului de eșalonare a ratelor, parte integrantă din contract, în baza facturilor emise de intimată, conform art. 10.4 din Contract.
Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de către contestator, intimata, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Contractul de leasing, a reziliat contractul în baza pactului comisoriu de grad IV și a reluat în posesie bunul ce a făcut obiectul contractului.
Având în vedere neîndeplinirea obligațiilor din Contract, intimata a formulat, la data de 11.01.2011, cerere de executare silită a contestatorului în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, cu privire la debitul de 11.129,41 Lei, reprezentând contravaloare facturi emise în temeiul Contractului de leasing și rămase neachitate, pentru rate de leasing, taxe de somație, penalități, diferențe de curs valutar, asigurări, cheltuieli de recuperare, formându-se dosarul de executare al BEJ B Ghe nr. 7/2011.
Prin Încheierea nr. 32 din data de 18.01.2011, pronunțată în dosarul nr. 70/338/2011, Judecătoria Zărnești a încuviințat executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire a tilului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 în vederea recuperării creanței în valoare de 11.129,41 Lei de la debitorul SM.
In cadrul procedurii de executare silită a fost comunicată către contestator, la data de 01.02.2011, somație privind executarea obligației de plată și către angajatorul acestuia, SC A SRL, la data de 23.02.2011, somație de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești datorate debitorului.
În ceea ce privește solicitarea de înființare a popririi asupra salariului debitorului, prin Adresa nr. 369/11.04.2011, SC A SRL a adus la cunoștința executorului judecătoresc că SM nu mai este angajat al societății începând cu data de 10.03.2011.
De asemenea, s-au emis adrese de înființare a popririi asupra salariului debitorului și catre SC S-M SRL, adrese la care societatea angajatoare a debitorului nu a răspuns.
La data de 17.01.2013, intimata a formulat, in cadrul aceluiași dosar de executare nr. 7/2011, o noua cerere de executare silită cu privire la același titlu executoriu, Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, prin care a solicitat poprirea fără somație a tuturor conturilor bancare și a tuturor veniturilor debitorului, executarea mobiliară și imobiliară în vederea achitării debitului în cuantum de 64.170 lei, reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debie rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente Contractului de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.
Prin Încheierea nr. 214 din data de 07.03.2013, pronunțată în dosarul nr. 675/338/2013, Judecătoria Zărnești a încuviințat executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire a tilului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 în vederea recuperării creanței în valoare de 64.170,31 Lei de la debitorul SM.
In cadrul procedurii de execuare silită a fost comunicată către contestator, la data de 11.06.2013, somație privind executarea obligației de plată în cuantum de 64.170,31 Lei.
Având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 precum și faptul ca procedura de executare silită contestată în prezenta cauză a fost începută la data de 11.01.2011, instanța apreciză că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedura civilă din 1865.
Conform art. 399 alin. 1 Cod pr. civ, "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare";.
Instanta constata ca, in sustinerea contestatiei la executare, contestatorul invoca, in esență, următoarele motive: prescripția dreptului de a cere executarea silită; necomunicarea încheierii de incuviințare a executarii silite pentru ultima somație, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creantei; neproducerea efectelor pactului comisoriu de grad IV în lipsa intervenirii instanței de judecată; calculul greșit al debitului; existenta unor clauze abuzive in cuprinsul titlului executoriu.
In cele ce urmeaza, vor fi analizate pe rand de catre instanta aceste motive de nelegalitate invocate prin contestația la executare.
In ceea ce priveste exceptia prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator întrucât de la data rezilierii contractului, respectiv 30.06.2009 și data valorificării aumobilului, respectiv 10.09.2009, și pana la data de 03.01.2013, data efectuării calculului debitului, au trecut mai mult de 3 ani, instanța reține dispozițiile art. 405 Cod pr. civ care stabilesc că dreptul de a cere executarea silită în materia creanțelor este de 3 ani, termen care curge de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. De asemenea, instanța mai reține dispozițiile art. 4052 lit. d Cod pr. civ. care stabilesc că prescripția se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, iar conform art. 405 2 alin.2 Cod pr. civ după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Totodată, același text de lege stabilește că prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea
Pentru a putea aprecia asupra incidenței prescripției dreptului de a cere executarea silită instanța este nevoită a analiza executarea silită demarată împotriva contestatorului în ansamblul ei.
Astfel, dreptul creditoarei intimate de a solicita executarea silită a Contractului de leasing s-a născut la data de 30.06.2009 - data rezilierii Contractului de leasing și a întoarcerii bunului în posesia intimatei, dată de la care a început să curgă termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de lege.
Creditoarea a depus cerere privind demararea procedurii executarii silite la BEJ BGh la data de 11.01.2011, în cadrul termenului de trei ani. Ulterior, în cadrul desfășurării procedurii de executare silită în dosarul execuțional nr. 7/2011 au fost emise mai multe somații către debitor, adrese de înființare a popririi catre cele doua societăți care au avut calitatea de angajator al debitorului, ultimul act de executare fiind efectuat la data de 25.11.2011 (fila 99 din dosarul execuțional nr. 7/2011). Prin urmare, cursul executării silite a fost întrerupt și de la data de 25.11.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție de trei ani.
În cadrul acestui nou termen de prescripție, la data de 17.01.2013, intimata a formulat, in cadrul aceluiași dosar de executare nr. 7/2011, o noua cerere de executare silită cu privire la același titlu executoriu, Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, prin care a solicitat poprirea fără somație a tuturor conturilor bancare și a tuturor veniturilor debitorului, executarea mobiliară și imobiliară în vederea achitării debitului în cuantum de 64.170 lei, reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente Contractului de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cadrul procedurii executării silite în ansamblul ei demarată împotriva contestatorului, termenul de prescripție de trei ani referitor la dreptul de a cere executarea silită, nu a fost depășit, motiv pentru care urmează să respingă exceptia prescripției dreptului de a cere executarea silită ca neîntemeiată.
O altă susținere a contestorului vizează necomunicarea încheierii de incuviințare a executarii silite pentru ultima somație. Instanța urmează să respingă aceasta critică având în vedere ca dispozițiile art. 387 alin. 2 C.proc.civ. stabilesc în mod expres și limitative înscrisurile care trebuie să însoțească somația comunicată debitorului, încheierea de incuviințare a executarii silite nefiind menționată.
In cuprinsul contestatiei la executare, contestatorul a invocat și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, critică cu privire la care instanța reține că este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 și 4 "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală";.
Procedura de executare ce face obiectul contesației la executare a fost demarată inițial pentru recuperarea debitului în cuantum de 11129,41 Lei, reprezentând ratele de leasing, taxe de somație, penalități, diferențe de curs valutar, asigurări, cheltuieli de executare (conform graficului de plăți, filele 12-14 din dosarul de executare nr. 7/2011) datorate, până la momentul rezilierii Contractului de leasing, ca urmare a denunuțării unilaterale a Contractului, conform dispozițiilor art. 12.4 din Contractul de leasing .
În conformitate cu dispozițiile art. 12.4 din Contractul de leasing, sunt considerate cazuri de neîndeplinire a obligațiilor contractuale întârzierea la plată a utilizatorului cu mai mult de 30 de zile a oricărei rate de leasing, scadente, integral sau parțial, sau întârzierea la plată cu mai mult de 60 de zile a oricărei alte sume scadente în cadrul Contractului.
Din suma în cuantum de 11129,41 Lei a fost recuperată de către intimată suma de 4721, 12 lei, pe calea executării silite prin poprire, rămânând un rest de 6408, 29 Lei. Cu privire la suma în cuantum de 11129,41 Lei, nu a fost formulată contestație la executare, contestatorul recunoscând creanța datorată.
În cadrul aceluiași dosar de executare a fost formulată o a doua cerere de executare, ulterior vânzării autoturismului ce a facut obiectul Contractului de leasing, pentru suma de 64.170, 31 Lei, reprezentând diferența de capital finanțat de la data stopării, dobânda calculată la diferența de capital finanțat, penalități la facturi neachitate, panalități la facturi achitate, diferențe de curs valuar, asigurări și comision de recuperare.
Toate aceste sume au caracter cert, existența lor reieșind din dispozițiile art. 13 ale Contractul de leasing care reglementează consecințele apariției unui caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale.
Aceste clauze contractuale au fost însușite de părți prin semnarea contractului de leasing, contract care se completează cu dispozițiile OG nr. 51/1997.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997(forma în vigoare la data încheierii contractului) dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Contractul de leasing, în cazul încetării înainte de termen a Contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina uilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării Contractului, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către Finanțator.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 10.9.1 din Contractul de leasing, în caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de utilizator Finanțatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă, pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel, prin clauzele contractuale însușite de către părți, acestea au procedat la evaluarea convențională anticipată a prejudiciului suportat de către Finanțator ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de către Utilizator, ceea ce determină caracterul cert prejudiciului ce face obiectul executării silite.
De asemenea, creanța are un caracter lichid cuantumul ei fiind în mod clar indicat prin înscrisurile care conțin situația ratelor de leasing (filele 190-224 volumul I al dosarului) și caracter exigibil, care rezultă din scadența anticipată în cazul neîndeplinirii obligaților de plată și a intervenirii rezilierii, în baza pactului comisoriu de grad IV, prevăzut de art. 12.4 din Contractul de leasing.
In ceea ce privește critica contestatorului cu privire la neproducerea efectelor pactului comisoriu de grad IV în lipsa intervenirii instanței de judecată, instanța urmează a o respinge, având în vedere că prin esența sa, pactul comisoriu de grad IV exclude intervenția instanței de judecată sau orice altă formalitate în rezilierea sau denunțarea contractului.
În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, instanța reține, în primul rând, că raportul contractual dintre contestator si intimată intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre de raporturi decurgând dintr-un comercial încheiat între un comerciant și un consumator, așa cum acesta este definit la art. 2 din actul normativ indicat.
Astfel, referitor la noțiunea de "consumator" se constată că art. 2 din Legea nr. 193/2000, așa cum a fost modificată, a preluat definiția dată de art. 2 alin. (1), lit. b) din Directiva 93/13/CEE, atribuind această calitate oricărei persoane fizice sau grup de persoane fizice care, prin încheierea contractului de consum, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Contestatorul are calitatea de consumator, fiind o persoană fizică ce a contractat un contract de leasing financiar.
Cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, instanța reține că art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 prevede că "se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii". Potrivit art. 4 alin. 1 "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuziva dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților". La alineatul 2 se arată că "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențele natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv". De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. în preambulul acestei directive se arată că evaluarea caracterului inechitabil nu se efectuează asupra condițiilor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate / preț al mărfurilor sau serviciilor furnizate; obiectul principal al contractului și raportul calitate / preț pot fi, cu toate acestea, luate în considerare la evaluarea corectitudinii altor condiții
Analizând clauzele cu privire la care s-a invocate caracterul abuziv prin raportare la dispozițiile legale invocate anterior, instanța reține că susținerile contestatorului nu sunt întemeiate.
Mai mult decât atât, contestatorul nu a indicat care sunt motivele pentru care aceste clauze au fost apreciate ca abuzive, limitându-se la a invoca prevederile Legii nr. 193/2000 prin raportare la art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.
Deși, asa cum a decis și Curtea Europeană de Justiție (cauza Murciano Quintero, C-240/98) protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva Consiliului 93/13/CEE presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv, instanța nu poate ignora în aceste litigii sarcina probei și nu poate pleca în analiza cauzei de la premisa caracterului abuziv al unor clauze din contractele încheiate cu consumatorii.
Clauza prevăzută de art. 10.4 din Contractul de leasing reglementează modalitatea în care se realizează plata de către Utilizator în executarea Contractului de leasing, respectiv informații cu privire la contul plății, emiterea facturilor și conversia valutară, dispoziții care nu sunt susceptibile de a se încadra în situațiile reglementate ca fiind abuzive de prevederile Legii nr. 193/2000.
Clauza prevăzută de art. 10.4 din Contractul de leasing reglementează penalitățile aplicabile în caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de utilizator Finanțatorului,, penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă, pentru fiecare zi de întârziere, precum și modalitățile de înștiințare a debitului restant.
Penalitățile de întârziere stabilite prin această clauză nu creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților atât timp cât ele reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de către Finanțator ca urmare a executării cu întârziere sau a neexecutării obligației de plată a unei sume de bani și atât timp cât aceasta valoarea a penalităților a fost cunoscută de către conestator la momentul încheierii contractului.
Astfel, la momentul perfectării contractului, clauza a fost previzibilă, consumatorul fiind în posesia tuturor informațiilor și având posibilitatea aprecierii consecințelor neexecutării obligației de plata la data scadentă.
Ultima clauză cu privire la care s-a invocate caracterul abuziv este reprezentată de art.13 din Contractul de leasing care stabilește că, în cazul încetării înainte de termen a Contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina uilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării Contractului, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către Finanțator. În acest sens Finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract. Aceste debite vor fi deduse din prețul obținut din vânzarea bunului. De asemenea, Finanțatorul va fi îndreptățit la plata de către Utilizator a unor despăgubiri suplimentare, în special, cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe au orice alte cheltuieli suplimentare. Scadența acestor obligații va fi în termen de 5 zile de data emiterii facturii de către Finanțator. În cazul în care plățile nu sunt efectuate la termen, Utilizatorul va plăti Finanțatorului penalități de întârziere conform art. 10.9. În cazul în care debitul Utilizatorului față de Finanțator nu este acoperit în totalitate din suma de bani obținută din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat în termen de 15 zile de la data încetării contractului, Utilizatorul va plăti întreaga sumă în termen de 5 zile de data emiterii facturii de către Finanțator.
Niciuna dintre aceste prevederi nu are un caracter abuziv, asa cum esta acesta definit de prevederile Legii nr. 193/2000, având în vedere că situația reglementată de art. 13 din Contract este cea de neexecutare a contractului din culpa Utilizatorului, ceea ce înseamnă o rupere a raporturilor contractuale, un eșec al întregii operațiuni de leasing și un prejudiciu financiar suferit în primul rând de către Finanțator.
Acest prejuduciu se explică prin faptul că Finanțatorul, deși este totodată achizitorul bunului, deținând dreptul de proprietate asupra acestuia, de natura obiectului său de activitate nu este cumpărarea spre închiriere a unor bunuri, nici exploatarea în nume propriu al acestora, ci contractarea finanțării bunurilor, la cererea utilizatorilor lipsiți de mijloace financiare, pentru a le asigura acestora exploatarea bunurilor astfel achiziționate, în schimbul unor rate de leasing și a unor dobanzi.
Încetarea contractului din culpa Utilizatorului poate avea ca efect cauzarea unui prejudiciu, constând în ratele de leasing și dobânzile pe care Utilizatorul s-a obligat să le plătească iar Finanțatorul avea speranța legitimă ca le va încasa.
În speță, contestatorul nu a facut dovada ca s-ar fi aflat într-o stare de constrângere și că, în mod deliberat, profitând de situația sa, intimate i-ar fi impus clauzele contractual apreciate ca abusive și nici a disproporției vădite între contraprestații.
Pentru acete motive instanța urmează a respinge contestația la executare formulată de contestatorul SM, inclusive capătul de cerere privind anularea ca abuzive a clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul SM, cu domiciliul în Râșnov, str. (…), jud. Brașov, în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul în București, str. (…), și sediul procesual ales în București, str. (…), ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind anularea ca abuzive a clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007.
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatorul SM, cu domiciliul în Râșnov, str. (…), jud. Brașov, în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul în cu sediul în București, str. (…) și sediul procesual ales în București, str. (…).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
(…) (…)
| ← Agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenţie nu a... | Chemarea în garanţie pentru evicţiune, în cadrul acţiunii... → |
|---|
