Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire în natură, pe vechiul amplasament. Teren atribuit altor persoane
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001;
- Cod procedură civilă: art. 296.
Faţă de probele administrate, care reflectă corecta identificare a vechiului amplasament al terenului aparţinând reclamantului, în sensul că acesta coincide cu cel solicitat a fi restituit în natură, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Faptul că ulterior emiterii dispoziţiei de soluţionare a notificării reclamantului, până la comunicarea efectivă a acesteia, au fost emise alte două dispoziţii prin care a fost atribuit terenul în natură altor persoane, în compensare pentru suprafeţele de teren ce le-au aparţinut şi care nu mai pot fi restituite în natură (filele 16-43), nu poate înlătura îndreptăţirea reclamantului la restituirea proprietăţii sale, unitatea emitentă fiind cea care va trebui să ia măsurile corespunzătoare în vederea despăgubirii acelor persoane. Prin modalitatea în care s-a procedat la comunicarea către reclamant, acesta a fost practic împiedicat să conteste dispoziţia nr. 154/2003, înainte de atribuirea efectivă a terenului pe care l-a solicitat către alte persoane.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 80 din 19 mai 2009)
Prin dispoziţia nr. 154 din 30 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Botoşani a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 465 mp teren, situat pe str. Uzinei nr. 2, formulată de P.G., motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, respectiv pe terenul solicitat sunt edificate blocuri, alei de acces şl dotări tehnico-edilitare aferente. Prin aceeaşi dispoziţie s-a stabilit că solicitantul va beneficia de măsuri reparatorii ce urmează a fi stabilite conform art. 11 alin. 4 şi 8 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani, reclamantul P.G. a solicitat anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a terenului ori acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
în motivare a arătat că a fost proprietarul unei suprafeţe totale de 2.500 mp teren, situată în str. Uzinei nr. 2 din oraşul Botoşani, dobândită prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 1988 din 3 octombrie 1967, terenul fiind expropriat în două etape, a doua ducând la deposedarea sa de suprafaţa de 465 mp în temeiul Decretului prezidenţial nr. 274/1975. Reclamantul a susţinut că această din urmă suprafaţă este liberă de construcţii şi poate fi restituită în natură, dispoziţia prin care i s-a respins solicitarea adresată Primăriei Botoşani fiindu-i comunicată împreună cu adresa nr. 12344 din 11 mai 2007. Diferenţa de 2.035 mp teren expropriat în prima etapă a fost restituită în temeiul Legii nr. 18/1991, prin Ordinul Prefectului judeţului Botoşani nr. 51 din 31 august 1992, ordin ce a fost ulterior anulat.
Primăria Municipiului Botoşani a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea de restituire în natură a fost respinsă prin dispoziţia nr. 154/2003, stabilindu-se cu acea ocazie că reclamantul va beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau ca tardivă.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Botoşani a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, reţinând că intimata nu a făcut dovada comunicării dispoziţiei către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 5 iunie 2008, Tribunalul Botoşani a admis plângerea formulată de reclamant, a dispus anularea dispoziţiei nr. 154/2003 a primarului municipiului Botoşani şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 465 mp teren, identificat conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul, împreună cu soţia sa, în prezent decedată, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 2.500 mp situat pe str. Uzinei nr. 2 din oraşul Botoşani, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1988/1967. Suprafaţa de 465 mp a fost expropriată în temeiul Decretului prezidenţial nr. 274/1975, amplasamentul acesteia fiind identificat prin raportul de expertiză topometrică dispus a fi efectuat în cauză. Constatând că preluarea imobilului a fost una abuzivă, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar terenul este liber de construcţii, instanţa a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură, conform art. 3 alin. 1 lit. a) din acelaşi act normativ. Chiar dacă intimata a arătat că terenul în litigiu a făcut obiectul restituirii către alte persoane considerate a fi îndreptăţite, instanţa a apreciat că nu poate analiza concursul vocaţiilor la restituire a acestor persoane şi a reclamantului, celui din urmă cuvenindu-i-se suprafaţa în litigiu, în calitate de fost proprietar deposedat.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel Primăria municipiului Botoşani, care a susţinut că în mod greşit s-a dispus restituirea terenului solicitat către reclamant, întrucât fostul amplasament al acestuia este efectiv ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv două blocuri, alee de acces şi dotări tehnico-edilitare. Faţă de această situaţie de fapt, prin dispoziţia nr. 154/2003 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii, amplasamentul solicitat în prezenta cauză de reclamant şi identificat de expert fiind atribuit altor persoane prin dispoziţiile nr. 1181/2003 şi 3754/2007, nefiind vorba de fostul amplasament al reclamantului. Identificarea făcută de expert nu prezintă relevanţă, neavând temei legal, întrucât se bazează pe Ordinul Prefectului nr. 51/1992, ce a fost deja anulat, şi pe declaraţia reclamantului.
La termenul din 23 septembrie 2008 au formulat cerere de intervenţie în interesul apelantei numiţii J.A. şi V.G., în calitate de beneficiari ai dispoziţiilor de atribuire în natură a suprafeţei de 465 mp teren, solicitând respingerea plângerii reclamantului, întrucât terenul ce a făcut obiectul restituirii nu constituie vechiul amplasament al acestuia. Pentru a dovedi situaţia de fapt, au solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize topometrice judiciare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată apelul ca fiind neîntemeiat.
Din analiza sistematică a tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv planurile de amplasament întocmite cu ocazia cumpărării terenului în litigiu de către reclamant (fila 14 dosar apel), a exproprierii suprafeţei de 465 mp (filele 29, 30, 114, 57), planurile de situaţie depuse de Primăria municipiului Botoşani, care reflectă situaţia actuală a terenului (filele 31-33, 37, 13-15, 43, 60, 61), instanţa reţine că, deşi terenul aparţinând reclamantului şi dobândit de acesta în anul 1967 a fost numerotat,
conform menţiunilor din contractul de vânzare cumpărare, cu nr. 2 din str. Uzinei, amplasamentul acestuia nu a fost limitrof acestei străzi. Din planurile de situaţie depuse rezultă că străzile Uzinei şi Pacea nu sunt învecinate, dar cu toate acestea terenul reclamantului a fost situat în apropierea străzii Pacea, aspect susţinut în mod repetat de către reclamant şi confirmat de menţiunea din planul de situaţie întocmit în 1967, conform căreia terenul se afla în apropierea intersecţiei dintre şoseaua Botoşani - Suceava şi „drumul spre cimitirul Pacea”. Reclamantul a susţinut că str. Pacea a suferit o modificare de amplasament, susţinere confirmată de planul de amplasament ataşat de expertul desemnat de instanţă suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 94, 119), precum şi de constatările expertului, consemnate în suplimentul de expertiză (fila 118), modificarea fiind determinată de construirea ansamblului de locuinţe şi sistematizarea zonei.
Pârâta apelantă nu a confirmat aceste susţineri, dar nici nu a putut explica în ce modalitate a fost arondat str. Uzinei terenul solicitat de reclamant, respectiv cum a putut face obiectul exproprierii în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe în municipiul Botoşani, o suprafaţă de teren situată în străzile Păcii nr. 2, Uzinei nr. 2, respectiv I.C. Frimu nr. 52 (filele 114, 29, 57).
Faţă de menţionarea în acelaşi plan de situaţie anexat Decretului prezidenţial de expropriere nr. 274/1975 a suprafeţelor expropriate, care nu puteau fi decât învecinate unele celorlalte şi formând un trup de teren compact, pe care a fost efectiv construit ansamblul de blocuri de locuit, instanţa constată că terenul ce a aparţinut reclamantului şi a fost expropriat nu s-a aflat în vecinătatea str. Uzinei, astfel cum a susţinut pârâta apelantă (filele 32, 33, 37, 14).
Susţinerile privind amplasamentul terenului aparţinând reclamantului s-au dovedit a fi convingătoare şi sub aspectul identificării şi explicării existenţei în vecinătatea terenului solicitat a unei fântâni, susţinerile reclamantului cu privire la acest aspect nefiind infirmate în vreun fel de către pârâta apelantă sau de către intervenienţi, fiind însă confirmate, prin suplimentul la raportul de expertiză topometrică.
Faţă de aceste constatări privind corecta identificare a vechiului amplasament a terenului aparţinând reclamantului, în sensul că acesta coincide cu terenul solicitat a fi restituit în natură, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Faptul că ulterior emiterii dispoziţiei privind soluţionarea notificării reclamantului, până la comunicarea efectivă a acesteia, au fost emise alte două dispoziţii prin care a fost restituit terenul în natură altor persoane, în compensare pentru suprafeţele de teren ce le-au aparţinut şi care nu mai pot fi restituite în natură (filele 16-43), nu poate înlătura îndreptăţirea reclamantului la restituirea proprietăţii sale, unitatea emitentă fiind cea care va trebui să ia măsurile corespunzătoare în vederea despăgubirii acelor persoane.
Prin modalitatea în care s-a procedat la comunicarea dispoziţiei către reclamant, acesta a fost practic împiedicat să conteste dispoziţia nr. 154/2003, înainte de atribuirea efectivă a terenului pe care l-a solicitat către alte persoane.
Constatând că prima instanţă a făcut o corectă stabilire a situaţiei de fapt, probele administrate în apel confirmând-o, precum şi o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în baza art. 296 C. pr. civ., raportat la art. 2, 3, 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată, instanţa urmează a respinge ca nefondat apelul.
| ← Legea nr. 10/2001. Cerere de obligare a Comisiei Centrale pentru... | Plângere împotriva unei dispoziţii emisă de primar în baza... → |
|---|
