Legea nr. 10/2001. Cerere de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei şi titlului de despăgubire. Competenţă
| Comentarii |
|
- O.U.G. nr. 81/2007;
- Legea nr. 10/2001;
- Legea nr. 247/2005;
- Cod procedură civilă: art. 297 alin. 2.
în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii vizează neîndeplinirea unei obligaţii de a face, anume de a emite decizia de despăgubire, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această etapă este ulterioară procedurii instituite de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, privind stabilirea îndreptăţirii notificatorului de a primi măsuri reparatorii, de
competenţa instanţei civile, găsindu-şi reglementarea în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 -Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Or, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul VI al acestui titlu din lege, litigiile purtate în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 23 din 27 februarie 2009)
Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani la data de 21 decembrie 2007, reclamanta M P. a chemat în judecată Primăria comunei Ripiceni şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei şi, implicit, a titlului de despăgubire în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007, sub sancţiunea prevăzută de art. 5803 C. pr. civ.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr. 246 din 17 august 2006 emisă de prim-pârâtă s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul ce a constituit proprietatea tatălui său, preluat abuziv şi apoi demolat, însă până la această dată notificarea formulată în termen legal nu i-a fost definitiv rezolvată.
Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007, ale Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 nu stabilesc un termen limită după care persoana îndreptăţită poate reclama Inactivitatea autorităţilor implicate în acordarea despăgubirilor solicitate.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Suceava pentru motivul de nulitate prevăzut de art. 297 alin. 2 C. pr. civ., luat în discuţie din oficiu.
Astfel, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, dacă prima instanţă s-a declarat competentă şl instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente.
în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii vizează neîndeplinirea unei obligaţii de a face, anume de a emite decizia de despăgubire, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această etapă este ulterioară procedurii instituite de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind stabilirea îndreptăţirii notificatorului de a primi măsuri reparatorii, de competenţa instanţei civile, găsindu-şi reglementarea în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Or, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul VI al acestui titlu din lege, litigiile purtate în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
| ← Grăniţuire. Delimitarea terenului aferent gospodăriei... | Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire în natură, pe vechiul... → |
|---|
