Ipotecă. Bun comun. Lipsa consimţământului expres al celuilalt soţ. Consecinţe
| Comentarii |
|
Decretul-lege nr. 115/1938 C. fam., art. 30, art. 35 alin. (2)
Art. 30 C. fam. prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Contractul de garanţie ipotecară asupra unui imobil bun comun încheiat de unul dintre soţi fără consimţământul expres al celuilalt este
lovit de nulitate deoarece încalcă art. 35 alin. (2) teza a Il-a C. fam., chiar dacă ipoteca a fost intabulată în cartea funciară.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 419 din 27 ianuarie 2000
(B.J. - bază de date)
Notă: Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare a fost abrogat prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 C. fam., bunurile achiziţionate de soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, prezumţia de comunitate nefiind înlăturată chiar dacă bunul a fost înscris în cartea funciară doar pe numele unuia dintre soţi. De altfel, prin art. 44 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei s-a prevăzut dreptul soţilor de a cere împreună intabularea dreptului de proprietate devălmaşă asupra imobilului în cartea funciară, în cazul în care o asemenea intabulare s-ar fi făcut numai de unul dintre soţi, soţul prejudiciat putând exercita acţiunea în prestaţie tabulară reglementată de dispoziţiile art. 22-23 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Recurenta se prevalează, în susţinerea recursului său, de extrasul de carte funciară prezentat de soţul intervenientei la încheierea contractului de ipotecă, extras care atestă că el este singurul proprietar asupra 2/4 din imobil, numai că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Decretul-lege nr. 115/1938, cartea funciară se întregeşte cu planul, înscrisurile privitoare la înscrieri şi registrul de intrare.
Dacă ea ar fi fost diligentă şi ar fi studiat aceste acte cu care se întregeşte cartea funciară şi în baza cărora s-au făcut menţiunile în cartea funciară, ar fi constatat că soţul intervenientei a dobândit dreptul de folosinţă asupra terenului pe care a edificat construcţia ipotecată fiind „căsătorit”, aşa încât la înscrierea contractului de garanţie imobiliară ar fi putut constata că nu erau respectate dispoziţiile art. 35 alin. (2) teza a Il-a C. fam.
Neîntemeiată este şi critica privitoare la constatarea nulităţii relative a contractului de ipotecă deoarece instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) teza a Il-a C. fam. reţinând că soţia nu şi-a exprimat acordul expres pentru ipotecarea imobilului bun comun de către soţ sau neputându-se aprecia că aceasta ar fi ratificat tacit acest act prin durata de timp lăsată să treacă de la ipotecare până la formularea acţiunii câtă vreme acţiunea sa a fost formulată înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.
în consecinţă, recursul creditoarei a fost respins, ca nefondat.
| ← Contracte de garanţie. Caracter accesoriu. Ipotecă.... | Contract de credit comercial. Garanţie ipotecară furnizată de... → |
|---|
