Grăniţuirea a două imobile pentru care titularii deţin titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. nerespectarea liniei de graniţă stabilită cu ocazia punerii în posesie echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 48
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 72 din data de 07.02.2013
Grănițuirea a două imobile pentru care titularii dețin titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. nerespectarea liniei de graniță stabilită cu ocazia punerii în posesie echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 480 Cod civil.
Grănițuirea este fixarea hotarului, adică fixarea prin semne exterioare și vizibile, a liniei de separație dintre două proprietăți vecine. Grănițuirea poate comporta o serie de operațiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina întinderea fondurilor, măsurătoarea și întocmirea planului, apoi însemnarea și tragerea hotarului pe teren.
Secția I civilă - Decizia civilă nr. 72/07 februarie 2013
Prin sentința civilă 523/2011 dată de Judecătoria Brad în dosar nr. 1201/195/2008 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta BD, în contradictoriu cu pârâții FV, BA, și pârâții formali TI căs. B, TA lui Gh, TN lui Gh, TN, necunoscuți, reprezentați de curatorul litis AP, și în consecință:
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în titlul de proprietate nr. 87745/751/20.11.2006 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr. 96/a Baia de Criș, ca fiind materializată prin punctele topografice 62-2-1, pe anexa grafică nr.1, a raportului de expertiză topografică și completării la acesta, efectuat de expert tehnic judiciar CA, raport care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietară asupra terenului situat în comuna Baia de Criș, conform titlului de proprietate nr. 87745/751/20.11.2006, eliberat în baza Legii 18/1991.
Pârâta FV este proprietară asupra terenului în suprafață de 77 mp. situat în comuna Baia de Criș, cu profilul curți, construcții, parcela 465, conform titlului de proprietate nr. 20/1188/26.10.2007 emis în baza L. nr. 18/1991.
De asemenea, pârâta FV și pârâții BLM, TA lui Ghe, TN lui Ghe și BA, născută D sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF. nr. 60125.
Pârâta FV a dobândit imobilul care face obiectul litigiului de grănițuire, prin cumpărare în anul 1971 de la TP.
Este evident în atare împrejurare că, comisia județeană de fond funciar a eliberat titlu de proprietate pentru un imobil, pentru care mai exista un titlu, respectiv contract de vânzare cumpărare și care era întabulat în CF, astfel că suprafața de 77 mp., atribuită prin titlu face parte din suprafața de 221 mp din CF nr. 96/a.
Cum în prezenta cauză nu s-a dovedit cu certitudine că suprafața de 77 mp. este localizată sub anexele pârâtei, ci doar experta a menționat acestea, fără a aduce însă nici un argument, nu se poate reține că linia de graniță este cea stabilită ulterior de expertă.
Apelul declarat de pârâta FV împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 96/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În considerentele deciziei s-a reținut că din titlul de proprietate nr. 20/1188 din 26.10.2007 rezultă că suprafața de 77 mp. atribuită pârâtei FV vizează o parcelă situată în intravilan și aferentă curții și construcțiilor acesteia și nu o suprafață situată separat de gospodăria ei așa cum susține în apel.
Raportul de expertiză a propus evidențierea liniei de graniță pe aliniamentul punctelor 62-2-1 ( anexa grafică 1 ) ținând seama de situația de cf și de situația din teren, respectiv de traseul unei văi canalizate.
Față de aceste considerente apelul pârâtei a fost respins ca nefondat reținându-se că soluția primei instanțe este legală și temeinică, stabilind ca linie de graniță un traseu vechi preexistent obținerii de către pârâtă prin titlul de proprietate a 77 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 523/2011 a Judecătoriei Brad, și a deciziei civile nr. 96/2012 a Tribunalului Hunedoara, în sensul stabilirii liniei de graniță pe actualul amplasament, respectiv pe aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1 din expertiza topografică efectuată de către experta CA.
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța a ținut seama la stabilirea acesteia doar de faptul că pe vechiul aliniament a existat o vale canalizată care despărțea cele două nr. topografice, însă această carte funciară nu mai prezintă relevanță juridică în condițiile în care nu mai constituie actul de proprietate a părților. Raportat la faptul că atât reclamantei cât și pârâtei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, instanța trebuia să stabilească linia de graniță având în vedere modalitatea în care părțile au fost puse în posesie în temeiul Legii 18/1991. Raportat la aceste înscrisuri, linia de graniță dintre cele două imobile este aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1, respectiv amplasamentul actual al gardului. Recurenta mai arată că actuala linie de garniță există de zeci de ani și nu a fost modificată în timp.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
Grănițuirea este fixarea hotarului, adică fixarea prin semne exterioare și vizibile, a liniei de separație dintre două proprietăți vecine. Grănițuirea poate comporta o serie de operațiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina întinderea fondurilor, măsurătoarea și întocmirea planului, apoi însemnarea și tragerea hotarului pe teren.
Dreptul de proprietate al părților a fost supus prevederilor Legii 18/1991, în sensul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2550 mp conform TP 87745/751/2006, și ocupă în realitate 2620 mp, potrivit completării la expertiza întocmită în cauză.
Recurenta pârâtă are două categorii de titluri de proprietate: un drept de proprietate dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 595 mp și un TP nr. 20/1188/2007 parcela 465 mp pentru suprafața de 77 mp.
Experta CA a menționat că față de fișele de punere în posesie întocmite de Comisia locală de fond funciar, linia de graniță între cele două proprietăți învecinate este pe actualul amplasament al gardului, conform folosinței.
Se constată că dreptul de proprietate asupra terenurilor părților (în totalitate al reclamantei și parțial al pârâtei) sunt guvernate de Legea 18/1991, ceea ce înseamnă că la punerea în posesie s-au făcut măsurători exacte și s-au stabilit limitele de proprietate ale părților. Ca urmare, s-a și ridicat un gard între cele două proprietăți. A nu avea în vedere limitele de proprietate și reconstituirea acestui drept, înseamnă a încălca dreptul de proprietate a uneia dintre coproprietare, drept garantat de art. 480 cod civil.
Cartea funciară garantează dreptul de proprietate, nu și întinderea acestuia, însă sub incidența Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe suprafețe măsurate și menționate în planuri cadastrale și planuri de situație, care indică și limitele fiecărei proprietăți.
În consecință, având în vedere că linia de graniță dintre cele două proprietăți a fost stabilită pe linia actualului gard și că nu s-a făcut dovada că acest gard ar fi fost mutat, precum și limitele de proprietate stabilite cu ocazia punerii în posesie, Curtea a constatat că tribunalul a aplicat greșit prevederile legale, art. 584 cod civil, cu încălcarea dreptului de proprietate, astfel că este incident art. 304 punctul 9 cod procedură civilă. Ca urmare, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei, și a modificat decizia atacată, ca și sentința nr. 523/2011 a Judecătoriei Brad, în ceea ce privește amplasamentul liniei de graniță pe care o stabilește pe linia actualului gard.
| ← Drept de superficie. Imposibilitatea constituirii dreptului de... | Intabulare drept de proprietate dobândit prin act de... → |
|---|
