Cazuri şi condiţii în care dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea 448/2006 poate fi suspendat pe baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 517 din data de 28.01.2013
Cazuri și condiții în care dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea 448/2006 poate fi suspendat pe baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 "Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistență socială sub formă de prestații sociale se face conform legii, în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene";, însă legea și actele normative subsecvente adoptate în această materie nu prevăd decât cazul reglementat la art. 902 alin. 1 lit. b și alin. 5 din Legea nr. 448/2006 în care dreptul la prestații sociale poate fi suspendat pe baza deciziei de reevaluare a Comisiei Superioare, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în care aceeași comisie se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale.
Secția de contencios Administrativ și Fiscal -Decizia 517/28 ianuarie 2013
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara s-a înregistrat sub nr. 8276/97/2011 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului H., Serviciul de evaluare complexă D., Consiliul Județean H., Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Dispoziția nr. 1107/5.10.2011, emisă de pârâta 1 și obligarea pârâtei 4 să dispună prin decizie încetarea suspendării dreptului la asistența socială sub forma de prestații sociale începând cu data de 5.10.2011.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este încadrată în grad de handicap din anul 2005, prin decizia Î.C.C.J. nr. 1846/2011 pârâtele au fost obligate să-i recunoască statutul de persoană cu handicap permanent, eliberându-i-se un certificat nerevizuibil, astfel că suspendarea drepturilor bănești acordate în baza acestui certificat valabil este ilegală.
Prin sentința administrativă nr. 2823/CA/2012 tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a anulat Dispoziția nr. 1107/5.10.2011 emisă de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara.
De asemenea, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara împotriva reclamantului - pârât reconvențional Muntean Maria, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și a Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La baza emiterii dispoziției atacate a stat procesul-verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcției Generale de Inspecție Socială din cadrul M.M.F.P.S. prin care la măsura nr. 12 s-a dispus reanalizarea tuturor dosarelor cu privire la persoanele cu handicap în special psihic și mintal, precum și suspendarea dreptului la prestații sociale în cazul prezentării unor documente justificative irelevante. În baza acestui proces-verbal s-a întocmit de către D.G.A.S.P.C.H. un referat din care rezultă că reclamanta a fost solicitată să se prezinte la reevaluare prin trimiterea a două adrese, cărora nu le-a dat curs.
Potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 "Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistență socială sub formă de prestații sociale se face conform legii, în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene";, însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu altele de aceeași forță juridică cu legea pentru a stabili cazurile de suspendare. Textul suscitat îi conferă Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția a Copilului H. doar competența de a lua măsura suspendării fără însă a stabili și condițiile în care aceasta poate fi luată.
Conform procedurilor interne, aprobate de Directorul General, în cazul unor reclamații se solicită persoanei vizate prezentarea la reevaluare, iar în caz de refuz se emite dispoziție în vederea suspendării drepturilor bănești.
În ce privește nelegalitatea măsurii luate de pârâte se constată că potrivit disp. art. 59 lit. a din Legea nr. 448/2006 persoanele cu handicap au obligația să se prezinte din oficiu sau la solicitare pentru evaluare și reevaluare la comisiile cu competență în domeniu, indiferent de temeiul de valabilitate al certificatului de încadrare în grad și tip de handicap, iar lit. b arată că aceste persoane trebuie să depună diligențele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege.
Legea 448/2006, în varianta în vigoare la data de 05.10.2011 (momentul emiterii actului administrativ atacat) prevede în art. 902 alin. 5 că, "pe baza deciziei de reevaluare reglementate la alin. (1) lit. b), emisă în 5 zile de la raportare, conducătorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului competente din punct de vedere teritorial suspendă, prin act administrativ, dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale, până la încheierea procesului de reevaluare";.
Actul la care se face trimitere, prevăzut de art. 902 alin. (1) lit. b), este decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap prin care se solicită reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale.
Or în speță, nu rezultă că la emiterea actului atacat s-ar fi avut în vedere o astfel de decizie individuală chiar dacă se invocă procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcției Generale de Inspecție Socială din cadrul M.M.F.P.S. Valorificarea concluziilor acestui act trebuie realizată cu respectarea etapelor prevăzute de lege și nu omisso medio prin ignorarea dispozițiilor art. 902 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006.
În măsura în care concluziile controlului ar fi relevat neregularități cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competența Comisiei Superioare să analizeze această situație și ținând cont și de faptul că gradul de handicap și caracterul său permanent au fost confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile, opozabile tuturor, inclusiv pârâtelor să dispună sau nu reevaluarea acestuia.
În lipsa acestui act și respectiv a unor dispoziții cu putere de lege (atât ca forță juridică cât și ca accesibilitate), Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General în mod evident nu au un astfel de caracter și implicit nu pot fi opozabile unui terț așa cum este reclamantul.
Neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 59 lit. c din Legea 448/2006 de către debitorul ei este astfel, în mod aparent, lipsită de sancțiune, astfel că opțiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sancționată, în contextul procedural descris mai sus, cu măsura suspendării dreptului la prestații sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidența direcției generale de asistență socială și protecția copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Deși prin dispozițiile art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 se atribuie directorului executiv al Direcției generale județene de asistență socială și protecția copilului competența suspendării acestor drepturi, nici legea și nici actele normative subsecvente acesteia nu reglementează cazurile în care dreptul la prestații sociale poate fi suspendat. Ori lipsa reglementării acestor cazuri face ca orice măsură de suspendare să apară ca fiind lipsită de temei legal. Metodologia internă a Direcției pârâte nu este în măsură să suplinească lipsa normelor legale în materia suspendării drepturilor susmenționate, aceste norme având doar caracter intern, de îndrumare, ele nu reprezintă acte normative cu caracter general.
Neprezentarea reclamantului la reevaluare apare astfel a fi o conduită lipsită de sancțiune juridică, cel puțin la momentul la care s-a dispus suspendarea drepturilor sociale cuvenite reclamantului, persoană încadrată în grad de handicap permanent în baza unei sentințe judecătorești irevocabile, ce produce efecte juridice erga omnes, deci inclusiv față de pârâte.
Prin urmare, s-a admis acțiunea în ce privește anularea dispoziției nr. 115/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția a Copilului H., solicitând admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, admiterii cererii reconvenționale și a cererilor de chemare în garanție a Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și a Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială.
Curtea a constatat că recursul pârâtei este nefondat, arătând în esență că în speță este incident art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 în conformitate cu care "Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistență socială sub formă de prestații sociale se face conform legii, în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene";, însă legea și actele normative subsecvente adoptate în această materie nu prevăd decât cazul reglementat la art. 902 alin. 1 lit. b și alin. 5 din Legea nr. 448/2006 în care dreptul la prestații sociale poate fi suspendat respectiv pe baza deciziei de reevaluare a Comisiei Superioare, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în care aceeași comisie se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale, emisă în 5 zile de la raportare.
Ori, pârâta recurentă a emis dispoziția de suspendare într-o altă situație decât cele reglementate legal. Pe de altă parte, neîndeplinirea acestei obligații legale de către debitorul ei, era, așa cum s-a arătat, lipsită de sancțiune, astfel încât conduita reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare, chiar în ipoteza în care avea această obligație, nu era sancționabilă cu măsura suspendării dreptului la prestații sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidența direcției generale de asistență socială și protecția copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Elaborarea unei Proceduri interne nr. 650/24.01.2011 de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului H., la îndrumarea forurilor superioare, de natură a reglementa cu caracter intern proceduri privind încetarea, suspendarea ori repunerea în drepturi de prestații sociale nu poate suplini lipsa normelor legale în materie, metodologia în sine neîntrunind calitățile unui act normativ.
În consecință, Dispoziția emisă de Directorul General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului H. este nelegală astfel că în mod corect a fost anulată de prima instanță, motiv pentru recursul pârâtei a fost respins.
| ← Indemnizaţia reparatorie de revoluţionar. Modalitate de calcul | Certificat de moştenitor. Prescripţia dreptului de a cere... → |
|---|
