Pact comisoriu, inserat expres de către părţi în cuprinsul Acordului-cadru . Rezilierea întemeiată pe pactul comisoriu este o reziliere convenţională, reglementată de dispoziţiile art. 1.550 alin. 2 şi art. 1.553 din Codul civil.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 608 din data de 01.03.2016
Prin sentința nr. 1724/06.10.2015 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a apelului de către apelantul reclamant, solicitând admiterea căii de atac, rejudecarea in fond a cererii de chemare in judecată și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că, din analiza prevederilor Acordului cadru, cât și ale legislației speciale a achizițiilor publice, rezultă cu claritate nu numai că obligațiile asumate de aceasta nu sunt raportate la identitatea unui producător, dar și că astfel de obligații nu pot fi asumate in contractele de achiziție publică, constituind o incălcare flagrantă a unor norme exprese.
De asemenea că, obligațiile asumate de societate privesc furnizarea unor produse la anumite standarde, anumite caracteristici tehnice și de performanță, indiferent care ar fi identitatea producătorului. A mai arătat că, prevederile art. 9.1 din Contractul subsecvent, asumate cu deplina respectare a prevederilor legii speciale a achizițiilor publice, sunt clare in sensul că, societatea s-a obligat să furnizeze produsele la standardele și performanțele prezentate in propunerea tehnică. A invederat că, circumstanțierea obligației asumate de societate de face prin raportare la standardele și performanțele și nu la identitatea unui producător.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 7.2 din Acordul cadru " promitentul- furnizor se obligă să furnizeze produsele astfel cum au fost prevăzute in acordul cadru, ori de câte ori autoritatea solicită acest lucru";. De asemenea că, cercetarea atentă a Anexei la Acordul cadru impune in mod invitabil concluzia lipsei desăvârșite a precizării unui anumit producător, acordul cadru circumstanțiind condițiile de furnizare funcție de mai multe date, in mod exclusiv, respectiv denumire produs, forma de prezentare, cantitatea maximă, cantitatea minimă, preț, valoare minimă, valoare maximă.
A mai arătat că, potrivit prevederilor art. 7.1 din Acordul cadru " promitentul furnizor se obligă ca produsele furnizate să respecte cel puțin calitatea prevăzută în propunerea tehnică";.
De asemenea că, rezultă cu claritate că prevederile Acordului cadru și ale Contractului subsecvent obligă societatea la furnizarea unor produse ale căror standarde și performanțe tehnice să fie conforme atât caietului de sarcini cât și propunerii tehnice, fără a obliga societatea la furnizarea unor produse manufacturate de un anumit producător.
Totodată că, prevederile legale incidente impiedică calibrarea obligațiilor furnizorului funcție de un anumit producător și că, impunerea unui anumit producător constituie o incălcare flagrantă a prevederilor achizițiilor publice. De asemenea că, prevderile OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006 conduc la concluzia că, obligațiile furnizorului sun circumstanțiate prin referire la caracteristicile tehnice și nu la identitatea unor producători.
A mai arătat că, legiuitorul nu a dorit să creeze autorităților contractante un spațiu de preferință pentru anumiți producători, prohibind, in mod expres, prin prevederile art. 38 alin.1 din OUG nr. 34/2006 orice astfel de preferință. Din aceste dispoziții rezultă că se interzice definirea in caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație, care au ca efect favorizarea sau eliminare anumitor operatori economici sau a anumitor produse.
A invederat că din cuprinsul prevederilor art. 35 din OUG nr. 34/2006 rezultă că autorității contractante îi este interzisă preferința pentru un anumit producător, dreptul său de decizie limitându-se la impunerea unor specificații tehnice care să asigure atingerea unor obiective precis definite de autoritate.
În privința modului de executarea a obligațiilor contractuale asumate a invederat că, din cele expuse anterior rezultă că, autorităților publice le este expres prohibită preferința pentru un anumit producător, calibrarea nevoilor autorității contractante se face prin raportare la standarde de calitate și performanță și nu prin raportare la identitatea unor producători. De asemenea că, prevederile Acordului cadru și ale Contractului subsecvent stabilesc obligații in sarcina sa prin raportare la standarde de calitate și performanță și nu prin raportare la identitatea unor producători.
În aceste condiții a apreciat ca fiind eronată opinia instanței de fond potrivit căreia societatea și-ar fi incălcat obligațiile contractuale prin ofertarea unor produse identice din perspectiva standardelor de performanță și calitate, deși manufacturate de un alt producător și că autoritatea contractantă, prin impunerea unui producător nu ar fi depășit cadrul contractual stabilit.
De asemenea că, in raport de prevederile legale și contractuale invocate, autoritatea contractantă ar fi avut obligația de a compara standardele de calitate și performanțele produselor cuprinse in propunerea sa tehnică cu standardele de calitate și performanțele produselor ofertate in executarea acordului cadru și nu identitatea producătorilor. Totodată că, relevant este respectarea standardelor de calitate ofertate in cadrul achiziției publice și nu asigurarea identității unui producător și că, preferințele autorității contractante pentru un producător sau altul sunt ilegitime și nu beneficiată de suportul legii și al clauzelor contractuale, angajarea fondurilor publice făcându-se funcție de caracteristicile tehnice obiective ale produselor și nu funcție de identitatea producătorului.
A invederat că, caracterul obiectiv al comparației unor produse nu poate rezulta decât din compararea standardelor și performanțelor produselor și nu din compararea subiectivă a identității unui producător.
A concluzionat că, in cererea de chemare in judecată a arătat pe larg că produsele ofertate se societate satisfac in tot prevederile caietului de sarcini, cu referire la caracteristicile de ordin tehnic și de ambalare precizate in documentația de atribuire, chiar dacă sunt produse de un alt producător.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 34/2006 și ale HG nr. 925/2006.
Prin incheierea de ședință din data de 19.01.2016, Curtea a calificat calea de atac ca fiind recursul pentru motivele expuse pe larg in cuprinsul acesteia
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții la data de 11.02.2016, sub nr. 7064, recurenta reclamantă a indicat drept motive de nelegalitate ale sentinței prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC cu referire la prevederile Capitolului IV Secțiunea 1 din OUG nr. 34/2006 și ale Capitolului V din HG nr. 925/2006.
A invederat totodată că, hotărârea atacată ignoră prevederile contractului de achiziție publică și pe cele ale documentației de atribuire care, toate stabilesc obligații in sarcina furnizorului prin raportare exclusivă la parametrii tehnici ai produselor de livrat și nu prin raportare la identitatea producătorului, ipoteză expres prohibită de legiuitor prin prevederile art. 38 alin.1 din OUG nr. 34/2006.
Din oficiu, în temeiul rolului activ Curtea a dispus efectuarea unei adrese către recurenta reclamanta solicitând depunerea de către aceasta a prospectelor pentru cele două produse vizate, respectiv cel al producătorului X și cel al producătorului Y, relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa inregistrată sub nr. 10078/24.02.2016
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 488 pct. 8 N.C.p.c.
Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art 488 C.proc.civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.
Totodată, aspectele reiterate de recurenta reclamantă în cererea de recurs și care au format obiectul cererii deduse judecății în fața instanței de fond nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în calea de atac a recursului față de dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 1-8 NCPC, recurentul reclamant având obligația de a arăta care sunt motivele de nelegalitate pentru care a înțeles să conteste sentința recurată.
Curtea, in acord cu instanța de fond constată că, la data de 09.06.2015 s-a încheiat intre intimatul pârât, in calitate de promitent achizitor și recurenta reclamantă, in calitate de promitent furnizor Acordul cadru, scopul acestuia fiind stabilirea elementelor/condițiilor esențiale care vor guverna contractele furnizate ce urmează a fi atribuite în temeiul și pe durata derulării acestuia( art. 2.1).
Din cuprinsul prevederile art. 7.1 din același Acord- cadru rezultă că, recurenta reclamantă s-a obligat ca produsele furnizate să respecte cel puțin calitatea prevăzută în propunerea tehnică, anexă la acesta acord, obligându-se totodată, conform prevederilor art. 7.2 să furnizeze produsele astfel cum a u fost prevăzute in acordul cadru, ori de câte ori autoritatea solicită acest lucru.
Ulterior, la data de 01.07.2015, intre același părți s-a incheiat Contractul de furnizare subsecvent nr. 1, recurenta reclamantă, in calitate de furnizor obligându-se, conform prevederilor art. 9.1 să furnizeze produsele la standardele și performanțele prezentate în propunerea tehnică in termen de 5 zile de la emiterea fermă a comenzii.
Față de cele expuse, rezultă, fără putință de tăgadă că, recurenta reclamanta și-a asumat obligația contractuală de a furniza produsele la standardele și performanțele prezentate în propunerea tehnică, urmând ca produsele furnizate să respecte cel puțin calitatea prevăzută în propunerea tehnică.
Așadar, recurenta reclamantă nu și-a sumat obligația de a furniza aceste produse prin raportare la un anumit producător, ci și-a asumat obligația de a furniza produsele la standardele și performanțele prezentate în propunerea tehnică.
De altfel și prevederile art. 38 alin.1 din OUG nr. 34/2006 sunt și in același sens, fiind interzisă autorității contractante ca, in caietul de sarcini, să impună specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.
Instanța de control judiciar, din analiza comparativă a prospectelor celor două produse Truse ELISA: HBs Ag și HCV Ac emise de producătorul X, respectiv Y, inscrisuri ce au fost depus in calea de atac la solicitarea instanței de către recurenta reclamantă, constată însă că, intre produsele emise de cel dintâi producător și cele fabricate de cel de-al doilea producător există diferențe atât sub aspect cantitativ cât și calitativ.
Astfel, au reactivi și materiale furnizate diferite dar și materiale necesar, dar nefurnizate care nu sunt identice. Cu titlu exemplificativ Trusa ELISA: HBs Ag produsă de Y conține 1 sticlă de 8 ml, 1 sticlă de 1,5 ml( control pozitiv), 1 sticlă de 2 ml( control negativ), soluție substrat A TMB- 1 sticlă de 12 ml, soluție substrat B TMB 1 sticlă de 12 ml, soluție concentrată de spălare 1 sticlă de 58 ml, soluție stop 1 sticlă de 12 ml pe când aceeași trusă produsă de celălalt producător conține 1 flacon de 1 ml- cod 8, 1 flacon de 1 ml Cod 7, Ab HRP 1 flacon de 6 ml, Dil SPE 1 flacon de 5 ml, Wash BUF 1 flacon de 30 ml, 1 flacon de 6 ml CHROM Sol A etc. Tot cu titlu de exemplu instanța constată că, trusa produsă de cel de-al doilea producător necesită in plus față de cea produsă de cel dintâi producător și Analizator Elisa complet automat și care nu este furnizat odată cu trusa.
Diferențe in același sens se regăsesc și la Trusa Elisa Anti HCV.
Față de cele expuse, Curtea a constatat că, recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată prin contractul anterior menționat, nefurnizând produse care să respecte cel puțin calitatea prevăzută în propunerea tehnică.
În privința deciziei de reziliere, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 11.3 din Contractul de Furnizare subsecvent nr. 1 la Acordul cadru , încheiat între părți, ,,nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract, in mod culpabil,, dă dreptul părților de a desființa contractul pe cale unitară în termen de 5 zile de la constatarea neindeplinirii culpabile a obligațiilor asumate și de a pretinde plata de daune interese, cu condiția notificării și cu aplicarea unui pact comisoriu de gradul II, fără a fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești".
Este în afara oricărei îndoieli că întinderea și conținutul drepturilor și obligațiilor inserate de părți în cuprinsul contractului au fost cunoscute, determinate, încă de la momentul încheierii actului.
Potrivit art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii ,,în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun".
În speță, ne aflăm în prezența unui pact comisoriu, inserat expres de către părți în cuprinsul Acordului-cadru, deci rezilierea întemeiată pe pactul comisoriu este o reziliere convențională, reglementată de dispozițiile art. 1.550 alin. 2 și art. 1.553 din Codul civil.
Față de cele expuse Curtea constată că, in mod corect intimata pârâtă a emis decizia de reziliere parțială pentru loturile 1 și 2 a Acordului cadru incepând cu data de 25.07.2015, recurenta reclamantă neindeplinindu-și obligațiile contractuale asumate.
In concluzie, instanța de control judiciar constată că, soluția instanței de fond de respingere a cererii de chemare in judecată este corectă insă cu această motivare.
În raport de prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 coroborat cu dispozițiile art. 496 alin.1 NCPC va respinge calea de atac ca nefondată.
| ← Drept fiscal . Drept de deducere TVA aferent construcţiei ... | Efectele autorităţii lucrului judecat. Naşterea dreptului de... → |
|---|
