încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 56 alin 1 lit g din codul muncii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia I civila Decizie nr. 4692 din data de 24.11.2016
Prin sentința civilă nr. 2349 din 8 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.8758/63/2015, s-a admis cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE " FORȚA LEGII, pentru membrul de sindicat C.M. , în contradictoriu cu pârâta …
S-a anulat Dispoziția nr. 37 din 10.07.2015 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu data de 10.07.2015 și până la data reintegrării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a rețin ut următoarele :
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, în funcția de paznic, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 238 din 27.12.2007.
Prin adresa nr.113709/09.07.2015, IPJ Dolj a comunicat pârâtei retragerii atestatului profesional al reclamantului, seria DJ nr. 0003833 eliberat de IPJ Dolj la data de 03.11.2008.
Prin urmare, prin Dispoziția nr.37 din 10.07.2015, pârâta a constatat încetat de drept contractul individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 10.07.2015, în conformitate cu prevederile art.56 alin 1 litera g din L 53/2003 - Codul Muncii.
Reclamantul a contestat în instanță măsura administrativă a retragerii atestatului profesional, iar prin sentința nr. 2024 din 4.11.2015 dată în dosarul nr. 9332/63/2013, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată, dispunând anularea acestei măsuri. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia nr.1061 din 29.03.2016 dată de Curtea de Apel în dosarul nr. 9332/63/2015.
Potrivit dispozițiilor art. 56 alin 1 litera g din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
Însă, în speța dedusă judecății, măsura retragerii atestatului profesional al reclamantului a fost anulată de către instanța de judecată.
Este adevărat că L 53/2003 nu cuprinde dispoziții referitoare la consecințele anulării sau modificării situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept, însă, în cauză, sub acest aspect, sunt incidente dispozițiile art. 278 alin 1 din Codul Muncii potrivit cărora, dispozițiile acestui cod, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, se întregesc cu dispozițiile legislației civile.
Așadar, având în vedere dispozițiile art.1254 alin 2 din NCC și art. 1325 NCC precum și faptul că măsura de retragere a atestatului profesional care a constituit temeiul emiterii dispoziției contestate în cauză, a fost anulată, tribunalul a apreciat întemeiată cererea formulată de reclamant, astfel că aceasta a fost admisă, s-a dispus anularea dispoziției nr.37 din 10.07.2015 emisă de pârâtă, cu consecința reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior. Totodată, pârâta a fost obligată și la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat de la data de 10.07.2015 și până la data reintegrări efective, sub acest aspect instanța apreciind că - în lipsa unei reglementări exprese - poate fi pe deplin aplicabil art. 80 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul pârâta …, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
În fapt, prin sentința apelată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de către reclamant și a dispus anularea Dispoziției nr. 37/10.07.2015 emisă de D.J.P.S Dolj prin care "contractul individual de munca" al reclamantului a fost încetat de drept, a dispus reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior si plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 până la data reintegrării.
Soluția astfel pronunțată în prezenta cauză de către Tribunalul Dolj este vădit nelegală și netemeinică, prin aplicarea greșită a normelor legale de drept al muncii și ale Codului Civil, printr-o greșită aplicare a principiului anulării actului subsecvent, urmând ca la constatarea acestei situații de fapt si de drept sa aveți in vedere următoarele motive:
1. Direcția Județeană de Pază și Servicii Dolj este instituție publică subordonată Consiliului Județean Dolj, având ca obiect de activitate asigurarea pazei obiectivelor de interes județean din județul Dolj.
Reclamantul a desfășurat activitate în cadrul Direcției Județene de Pază și Servicii Dolj, având funcția de paznic, în baza "Contractului individual de muncă" nr. 238/27.12.2007, in perioada 03.01.2008-10.07.2015.
Activitatea de pază este o activitate cu caracter special si este reglementată de dispozițiile Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, H.G. nr. 301/2012 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 333/2003, Legea nr. 17/1996 privind uzul de armă și Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și muniției modificată și completată prin Legea nr. 117/2011.
Potrivit acestor prevederi legale, paza este "activitatea desfășurată în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea". Activitatea de pază desfășurată de D.J.P.S. Dolj la obiectivele de interes județean are un caracter permanent, asigurându-se 24 de ore din 24, cu paznici (cate 5 pentru fiecare obiectiv păzit) posesori ai "ATESTATULUI DE PAZA", obligatoriu pentru desfășurarea acestei activități.
Salariatul C.M. a fost posesor al atestatului profesional seria DJ nr.0003833 eliberat de I.P.J.Dolj la data de 03.11.2008.
La data de 10.07.2015, I.P..I. Dolj prin adresa nr. 113709 din 09.07.2015 înregistrată la DJ.P.S. Dolj cu nr. 2320/10.07.2015 comunica instituției apelante ca în temeiul art. 61 alin 1, lit.a si alin.2 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor ca s-a dispus retragerea atestatului profesional seria DJ nr.0003833 deținut de Chirtu Marian eliberat de I.P.J. Dolj la data de 03.11.2008.
Astfel, de la aceea dată reclamantul s-a aflat în situația de a nu mai putea desfășura activitate de pază deoarece nu corespunde condițiilor Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor: "Art. 37(1) Angajarea personalului cu atribuții de paza sau garda de corp se face pe baza atestatului eliberat in condițiile prevăzute la art. 38 si a certificatului de cazier judiciar", situație in care conform art. 56, alin.l, lit.g din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - Contractul individual de munca existent încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organele competente a avizelor, autorizărilor ori atestărilor necesare exercitării profesiei , motiv pentru care s-a emis Dispoziția conducerii unității :ir. 37 din 10.07.2015, prin care s-a dispus încetarea de drept a "Contractului individual de munca" al salariatului Chirtu Marian conform art.56 alin.l Lit g din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii.
2. In ceea ce privește solicitarea reclamantului de anulare a dispoziției nr. 37 din 10.07.2015, precizează că nu ne aflam in situația unei concedieri din inițiativa angajatorului i art. 58 C. Muncii) sau pentru motive care țin de persoana salariatului (art. 61 C. Muncii), ci într-unul din cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă (art. 56 alin. 1 lit g C.Muncii).
De asemenea, nu trebuie făcuta confuzia intre art. 61 din Codul Muncii, care prevede situația concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, cu art. 61 din Legea nr. 333/2003, care prevăd procedura retragerii atestatului profesional de către Inspectoratul de Politie.
Reiterează faptul că, în prezenta speța nu ne aflam in situația unei concedieri nelegale/abuzive, ci ne aflam in prezenta unei încetări de drept, prevăzuta strict si limitativ de lege, a contractului individual de muncă, art. 78-80 Codul Muncii aplicându-se numai concedierilor nelegale si abuzive, ori in cazul de fata încetarea CIM a intervenit de drept, în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Necesitatea avizelor, autorizațiilor sau atestatelor este legată de specificul si importanța unor profesii și meserii pentru a căror exercitare se impune certificarea unui anumit grad de pregătire și competența profesională care excede aprecierii angajatorului, datorită specializării ridicate a domeniului respectiv de activitate.
Situația este diferită în cazul în care, pe parcursul executării contractului individual de muncă, organul emitent retrage salariatului avizul acordat pentru exercitarea unei anumite profesii. Intr-o asemenea circumstanța, voința angajatorului de a continua raportul de munca nu mai este suverana, in sensul ca raportul juridic de munca încetează, prin efectul legii, concomitent cu retragerea avizului de către autoritatea sau organismul competent.
Textul art. 56 lit. g C.muncii vizează strict situația de imposibilitate a continuării exercitării unei profesii sau meserii in lipsa unei pregătiri corespunzătoare, dar nu obstrucționează posibilitatea prestării unei alte activități pentru care salariatul este apt, in ipoteza modificării convenționale a tipului de activitate ce face obiectul raportului juridic de munca. Existenta avizelor, autorizațiilor ori atestărilor reprezintă condiții de valabilitate ale contractului individual de munca, absenta lor la data încheierii contractului fiind sancționată cu nulitatea absoluta, iar lipsa lor pe parcursul executării contractului se sancționează cu încetarea de drept a raporturilor de munca, începând cu data retragerii lor de către autoritățile sau organismele competente sa le emită. Prin retragerea lor, salariatul nu mai poate continua prestarea muncii in condiții adecvate de siguranța si profesionalism, ceea ce determina încetarea raporturilor de munca
Contractul individual de munca încetează de la data retragerii avizului, autorizației sau atestatului de către autoritățile competente, deoarece de la acel moment încetează unul dintre elementele sale de valabilitate relative la existenta acestor înscrisuri pentru încheierea relațiilor juridice de munca.
Încetarea se produce prin efectul legii și nu în baza actului de retragere a avizului, autorizației sau atestatului profesional, deoarece, in caz contrar, ar însemna o intruziune nepermisa a unui terț în raporturile juridice dintre părți.
3. In literatura de specialitate si in practica judiciara s-a statuat ca, fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul este reziliat chiar în momentul apariției cauzei de încetare (respectiv la momentul retragerii atestatului necesar pentru exercitarea profesiei), fără a fi nevoie de vreo formalitate sau de intervenția angajatorului, tocmai având în vedere faptul ca art. 56 lit. g stabilește momentul exact când intervine încetarea de drept a contactului.
Astfel, prin Decizia nr. 545/2004 a Curții Constituționale s-a statuat ca persoanele care optează pentru exercitarea unor profesii sau meserii și pentru încadrarea în funcții pentru care reglementările legale cer și existența avizului, autorizației ori atestării din partea unor autorități de specialitate se află într-o situație diferită față de celelalte categorii de salariați cărora nu li se cer aceste documente în momentul încadrării în funcție, ceea ce justifică, în mod obiectiv și rezonabil, tratamentul juridic diferit.
Retragerea de către autoritatea care le-a emis a avizului, autorizației ori atestării, în momentul în care constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile acordării, retragere ce determină încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru încheierea căruia existența acestor documente era o condiție obligatorie, nu reprezintă un tratament juridic discriminator, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituție, ci aplicarea unui tratament juridic diferențiat în raport cu situația diferită în care se află anumite categorii de persoane.
De asemenea, Curtea reține că în momentul încheierii contractului individual de muncă persoanele ce încheie acest contract sunt conștiente de existența condiției obligatorii a obținerii avizului, autorizației sau atestatului, în lipsa cărora nu pot fi numite în funcție, precum și de consecințele retragerii acestor documente, care se materializează în încetarea de drept a contractului individual de muncă.
4. In ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.78-80 din Codul Muncii privind anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reintegrarea si plata de despăgubiri, trebuie avut in vedere ca aceste texte legale se aplica numai concedierilor nelegale si abuzive făcute din inițiativa angajatorului si nu sunt incidente in cazul încetării de drept a contractului individual de munca.
Numai in situația unor concedieri nelegale se poate retine vinovăția angajatorului pentru a se putea atrage măsura plații de despăgubiri. Ori, în situația de față, D.T.P.S. Dolj era obligata de textul legal sa constate îndeplinirea condițiilor cerute de art. 56 lit g Codul Muncii si sa dispună încetarea contractului individual de munca.
5. In situația în care reclamantul se considera neîndreptățit si dovedește ca măsura retragerii atestatului profesional s-a făcut abuziv si cu rea-credință, se poate îndrepta pentru a obține aceste despăgubiri egale cu salariul pe care l-ar fi obținut, împotriva instituției care a luat acesta măsura dovedita ca fiind abuziva, in speța Inspectoratul de Politie al județului Dolj - Serviciul de Ordine Publica, in temeiul art. 19 din Legea 554/2004, iar obținerea acestor despăgubiri este condiționata de îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanța, producerea unui prejudiciu si dovedirea legăturii de cauzalitate intre actul administrativ nelegal si prejudiciul suferit de reclamant.
Ori, D.J.P.S. Dolj în calitate de angajator nu are legătura în emiterea actului administrativ, îndeplinindu-și strict obligația sa legală de a înceta contractual individual de muncă prin efectul legii.
6. Referitor la aplicabilitatea principiului anularii actului subsecvent, trebuie avut în vedere că deși actul de retragere a atestatului profesional este un act administrativ, actul emis de către instituția noastră este un act juridic civil de dreptul muncii, iar efectele actului administrativ primar s-au epuizat din momentul emiterii sale in virtutea legii, deci nu în virtutea mențiunilor din acel act administrativ anulat, apreciind că nu sunt incidente prevederilor art.1254 alin 2 NCC și ale art.1325 NCC
7. In situația în care se considera legala aplicabilitatea nomelor generale prevăzute de Codul Civil, atunci soluția instanței de fond in ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 pana la data reintegrării, este nelegala, în situația în care prin această soluție este obligată la plata unei despăgubiri (prejudiciu) o persoana care insa nu se face vinovată de producerea acestui prejudiciu.
Ori, în condițiile art. 1350 alin. 2 NCC privind răspunderea contractuala -
"Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire ( respectiv de a executa obligațiile contractate), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile Legii si 1357 NCC privind răspunderea pentru fapta proprie - "Cel care cauzează un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.", este prevăzută ca și condiție esențială, vinovăția.
Dar, art. 1353 - "Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv", fapt care conduce la concluzia ca și în ipoteza în care anularea retragerii atestatului de paznic (privit ca act principal) conduce la anularea dispoziției de constatare a încetării de drept a CIM (privit ca act subsecvent), obligarea la despăgubiri nu poate fi admisă întrucât încetarea CIM a intervenit de drept, prin efectul legii, D.J.P.S. Dolj fiind obligată să o constate, acest exercițiu al drepturilor sale (si implicit al obligațiilor legale corelative) s-a făcut în mod legal, fără niciun abuz de drept, iar datorită acestor împrejurări nu exista vinovăția, condiție esențială a reparării prejudiciului (art. 1547 NCC).
Solicită admiterea apelului si schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește anularea dispoziției de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă și reîncadrarea pe postul deținut anterior (întrucât contractul a fost reziliat de drept chiar la momentul apariției cauzei de încetare), cat și în privința obligării la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi bănești cuvenite, începând cu data de 10.07.2015 și pana la data reintegrării.
În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din Codul ce Procedură Civilă.
La data de 07 octombrie 2016 intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 56 alin.(1) lit.g din Codul muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 545/2004 a stabilit că obținerea avizelor, autorizațiilor sau atestatelor este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum și anumite aptitudini pe care cel ce dorește să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor la locul de muncă ales.
Așadar, retragerea avizului, autorizației sau atestatului de către autoritatea sau organismul competent se face numai în momentul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute la data acordării acestora.
Prin urmare, fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul individual de muncă încetează în chiar momentul apariției cauzei de încetare.
Potrivit dispozițiilor art.80 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Având în vedere că art. 56 lit. g din Codul muncii stabilește cu certitudine data la care încetează contractul individual de muncă, în cazul retragerii avizului de funcționare de către organele competente, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a admis capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata despăgubirilor prevăzute de dispozițiile art.80 alin.1 din Codul muncii, text legal ce este aplicabil doar concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.
Dacă, potrivit dispozițiilor art.58 alin.1 din Codul muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, aceasta trebuie deosebită de încetarea de drept a contractului care operează în cazurile expres prevăzute de lege, în speță, fiind incident cazul prevăzut de art. 56 lit. g din Codul muncii.
Așadar, numai în situația unor concedieri nelegale se poate reține vinovăția angajatorului pentru a se putea atrage măsura plații de despăgubiri. Or, în situația de față, Direcția Județeană de Pază și Servicii Dolj, în calitate de angajator, era obligată în baza textul legal să constate îndeplinirea condițiilor cerute de art. 56 lit.g Codul muncii și să dispună încetarea contractului individual de muncă, neputându-se reține, astfel, vreo culpă a pârâtei în emiterea deciziei contestate, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă.
Împrejurarea că reclamantul a contestat în instanță măsura administrativă a retragerii atestatului profesional, iar prin sentința nr. 2024 din 4.11.2015 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. 9332/63/2015, rămasă definitivă prin decizia nr.1061 din 29.03.2016 a Curții de Apel Craiova, s-a admis cererea formulată, dispunând anularea acestei măsuri, nu justifică obligarea angajatorului la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul pe care l-ar fi obținut, dat fiind faptul că nu a avut loc o concediere nelegală, contractul individual de muncă încetând de drept, reclamantul putându-se, eventual, îndrepta, pentru a obține aceste despăgubiri, împotriva instituției care a luat această măsură dovedită ca fiind nelegală, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru repararea prejudiciului.
În privința anulării deciziei de încetare a contractului individual de muncă și a reintegrării pe postul deținut anterior, Tribunalul a reținut întemeiat, incidența dispozițiilor art. 278 alin.1 din Codul muncii, raportate la dispozițiile art.1254 alin.2 din NCC și art. 1325 NCC, dat fiind faptul că a fost anulată măsura de retragere a atestatului profesional, care a constituit temeiul emiterii dispoziției contestate în cauză, fiind astfel, nefondate aceste critici din apel.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba în parte sentința civilă, în sensul că se va admite în parte acțiunea. Se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 până la data reintegrării. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | înlocuire amendă cu munca în folosul comunităţii → |
|---|
