Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 364 cod procedură civilă privind constatarea unei situaţii de fapt constând în existenţa şi inventarierea unor bunuri din patrimoniul debitoarei de către executorul judecătoresc cu dispoziţiile legii insolvenţei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 812 din data de 04.10.2016
Dispozițiile art. 342 alin.1 din Legea nr. 85/2014 stabilesc că prevederile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin cu cele ale Codului de procedură civilă și Codului civil.
În materia insolvenței între principalele atribuții ale lichidatorului judiciar conform dispozițiilor art. 64 lit. b și d din lege sunt conducerea activității debitorului, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, precum și orice alte atribuții stabilite prin încheiere de către judecătorul sindic.
În condițiile în care Legea insolvenței prevede reguli clare în procedura falimentului pentru conducerea activității debitoarei și efectuarea inventarierii bunurilor din patrimoniul acesteia, dispozițiile art. 364 Noul Cod de procedură civilă ce reglementează asigurarea unor probe constând în stabilirea unei situații de fapt privind existența și inventarierea unor bunuri din patrimoniul debitoarei de către executorul judecătoresc sunt incompatibile cu Legea insolvenței.
Prin încheierea din 20 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr.3054/63/2016, s-a respins cererea formulată de debitoarea SCMSRL prin administrator special BM și reprezentată de lichidatorul judiciar CIGMCSPRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, petenta SCMSRL a solicitat să se constate că bunurile mobile din balanța mijloacelor fixe din mai 2014 se află în detenția unei societăți terțe și că sunt proprietatea sa.
Tribunalul a constatat că, în speță, prin contractul nr.117 din 24.06.2014, petenta SC MSRL pretinde că a novat prin schimbare de debitor contractul de închiriere nr. 04/PIC-8//7.12.2004 și actele sale adiționale, contract încheiat cu SCPICSA și care avea ca obiect închirierea unor imobile din str. Aviatorilor, nr. 10, Ghercești, jud. Dolj.
Totodată, instanța de fond a reținut că, proba liberării debitoarei SCMSA de obligațiile către SCPICSA nu a fost făcută, astfel cum prevăd dispozițiile art.1609 alin.2 Cod civil, așa încât contractul nr. 117/2014, încheiat cu SCNSRL nu poate fi interpretat decât ca o subînchiriere.
De asemenea, tribunalul a constatat că, balanța mijloace fixe din mai 2014 nu are dată certă în sensul art. 278 Cod procedură civilă, nu este opozabilă terților și nu face dovada că, în perioada 2004-2016, bunurile respective au rămas în proprietatea petentei SCMSRL și că se află în detenția SCNSRL, care este obligată să le restituie și le stăpânește cu îngăduință acesteia din 2004.
Având în vedere că, în speță, nu s-a demonstrat că bunurile din balanța întocmită în mai 2004 mai aparțin încă petentei SCMSRL și în prezent, instanța de fond a reținut că, aceasta nu justifică interesul pretins de art.364 Cod procedură civilă.
Ținând cont și de împrejurarea că starea de fapt care se cere a fi constatată s-a născut în urma cu aproximativ 12 ani, tribunalul a reținut că, petenta SCMSRL nu demonstrează nici urgența pretinsă de lege pentru realizarea procedurii.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj a declarat apel, în termen legal, debitoarea SCMSRL, prin administrator special M
În ceea ce privește motivele de apel, Curtea a constatat că acestea au fost depuse de către apelanta debitoare SCMSRL prin administrator special BMS la data de 13 iunie 2016, conform ștampilei aplicate de Oficiul poștal pe plicul de expediție, iar motivarea hotărârii apelate i-a fost comunicată la data de 30.05.2016, potrivit procesului-verbal reprezentând dovada de înmânare a acesteia (fila 56 dosar fond) și a dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr.15254 din 30.05.2016 (fila 54 dosar fond).
Prin urmare, motivele de apel depuse de apelanta debitoare SCMSRL, prin administrator special BM, au fost apreciate ca tardiv formulate, potrivit art.470 alin.5 Cod procedură civilă, care prevede că, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. Astfel Curtea s-a pronunțat, în fond, numai pe baza celor invocate de apelanta debitoare la prima instanță, conform art.476 alin.2 Cod procedură civilă.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj prin prisma susținerilor invocate de debitoarea SCMSRL în primă instanță, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente, ce le vor substitui pe cele ale primei instanțe:
Prin încheierea pronunțată la data de 25.06.2014 de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj, în dosarul nr.9408/63/2014, s-a admis cererea formulată de debitoarea SCM SRL și, în temeiul art.32 alin 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SCMSRL, iar ulterior, prin sentința nr.678/2015 din 3 iunie 2015, s-a admis cererea administratorului judiciar CIGMCSPRL și, în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SCMSRL.
Prin cererea promovată la data de 23.03.2016, debitoarea SCMSRL, prin administrator special BM, a solicitat, în temeiul art.364 Noul Cod procedură civilă, efectuarea constatării unei situații de fapt, de către executorul judecătoresc, constând în existența fizică, materială a bunurilor individualizate în balanța mijloacelor fixe la data de 31 mai 2014.
În conformitate cu dispozițiile art.364 alin.1 Noul cod procedură civilă, la cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripția căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la fața locului această stare de fapt, iar potrivit alineatului 3 din același text de lege, în lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanței să încuviințeze efectuarea constatării. Instanța poate încuviința efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispozițiile art. 360 - 363 se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, potrivit art.342 alin.1 din Legea nr.85/2014, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil.
În conformitate cu dispozițiile art.64 lit.b și d din aceeași lege, principalele atribuții ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt: (...) conducerea activității debitorului aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, iar potrivit literei l a acestui text de lege, orice alte atribuții stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
Procedura insolvenței, astfel cum este definită de dispozițiile art.1, 2 și 4 din Legea nr.85/2014, este o procedură specială de executare, colectivă și concursuală și care, potrivit prevederilor legale invocate, stabilește regulile în acest domeniu. Aceste reguli, așa cum s-a relevat, conform art.342 alin.1 din Legea nr.85/2014, se completează în măsura în care nu contravin cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil.
În speță, Curtea a constatat că dispozițiile art.364 Cod procedură civilă, ce reglementează asigurarea unor probe constând în stabilirea unei situații de fapt de către executorul judecătoresc, contravin dispozițiilor Legii insolvenței, întrucât aceasta stabilește reguli clare în procedura falimentului în conducerea activității debitoarei și efectuarea inventarierii bunurilor din patrimoniul debitoarei sau menținerea ori denunțarea unor contracte, de către lichidatorul judiciar.
Prin urmare, în cadrul procedurii falimentului, numai lichidatorul judiciar are atribuții, conform legii, de a efectua constatarea unei situații de fapt în ceea ce o privește pe debitoarea SCMSRL ori de a realiza inventarierea bunurilor acesteia, iar nu executorul judecătoresc.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este nefondat și, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, l-a respins
| ← Salarizare poliţişti. activităţile pe care le desfăşoară... | Interpretare art. 17 din h.g. nr. 728 din 26 iulie 2001 privind... → |
|---|
