Prescripţii. cerere în despăgubire.. Jurisprudență

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia I civila Decizie nr. 4341 din data de 25.10.2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 582/95/2016, reclamantul SEC , în contradictoriu cu pârâta SCEO, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea cotizațiilor nereținute și nevirate aferente lunilor: iulie 2013, august 2013, septembrie 2013, octombrie 2013, decembrie 2013, ianuarie 2014, februarie 2014, sume actualizate de la data când trebuiau achitate până la data plății efective. De asemenea, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 994/22.04.2016 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 582/95/2016 s-a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, reținându-se următoarele:

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dolj sub același nr. 582/95/2016.

În ședința publică din 08.06.2016 instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 268 alin. 1 litera e din codul muncii și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 2051/22.06.2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, și s-a respins cererea formulată de reclamantul SEC LA CAB. AV. DONDERA ANCA , Județ .., în contradictoriu cu pârâta SCEO cu sediul în TG-JIU, A.I.CUZA, nr. 5, Județ .., ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând contravaloarea cotizațiilor membrilor de sindicat, nereținute și nevirate de pârâtă din salariul lunar al membrilor de sindicat, aferente lunilor: iulie 2013, august 2013, septembrie 2013, octombrie 2013, decembrie 2013, ianuarie 2014, februarie 2014, sume actualizate de la data când trebuiau achitate până la data plății efective.

Se pretinde că pârâta avea accesată obligație asumată prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, că lunar din salariul membrilor de sindicat, pârâta trebuia să rețină cotizația datorată de salariați sindicatului din care făceau parte și că pârâta nu a respectat această obligație ceea ce a produs sindicatului u prejudiciu material.

Astfel potrivit art. 25 alin 8 din CCM 2013-2014 s-a stabilit că "Părțile convin ca, prin reprezentanții administrației ce au sarcini de serviciu privind plata salariilor, să fie încasată și virată lunar cotizația de sindicat pe baza listelor și a cuantumului cotizației prezentate de organizațiile sindicale. Modificările intervenite în structura membrilor, precum și cuantumul cotizației vor fi comunicate în timp util de către organizațiile sindicale și condiționează încasarea și virarea acesteia, conform anexei 6 ".

Reclamanta pretinde deci că pârâta nu a executat o obligație rezultată exclusiv din contractual colectiv de muncă, neexistând și un alt temei al obligației.

Potrivit art. 268 lit. e) din Codul Muncii, "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv ori a unor clauze ale acestuia".

Așadar termenul în care putea fi promovată o acțiune pentru neexecutarea prevederilor contractului colectiv ori a unor clauze ale acestuia era de 6 luni de la data nașterii dreptului, adică de la data stabilită pentru plata lunară a salariului aferent lunilor iulie 2013, august 2013, septembrie 2013, octombrie 2013, decembrie 2013, ianuarie 2014, februarie 2014.

Având in vedere ca prezenta acțiune a fost formulată la 15.02.2016 și are ca obiect soluționarea unui conflict referitor la neexecutarea unei clauze din CCM încheiat la nivel de societate, valabil în anii 2013-2014, (se invoca încălcarea dispozițiilor art.25 alin.8 Capitolul IV, secțiunea 3), respectiv nereținerea și nevirarea cotizațiilor membrilor de sindicat aferente lunilor: iulie 2013, august 2013, septembrie 2013, octombrie 2013, decembrie 2013, ianuarie 2014, februarie 2014 și că potrivit art. 268 alin.1 litera e din codul muncii, pentru astfel de acțiuni termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului, instanța a constatat că prezenta acțiune a fost formulată cu mult peste termenul de prescripție de 6 luni.

Ca urmare instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins cererea formulată, ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat apel reclamantul SEC , criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În principal, solicită, în condițiile în care se va aprecia că motivarea sumară a sentinței și nereținerea tuturor criticilor formulate, constituie o motivare care împiedică realizarea controlului judiciar, dar și pentru soluționarea cauzei pe fond, anularea hotărârii și trimiterea cauzei la rejudecare.

În subsidiar, solicită, în temeiul disp. art. 480, al. 2 CPC, admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției și admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, respectiv obligarea intimatei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea cotizațiilor nereținute și nevirate pentru perioada iulie 2013 - februarie 2014 inclusiv.

Motive:

I. Principala critică a sentinței vizează greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, motiv ce tinde la anularea hotărârii și trimiterea cauzei la rejudecare.

Pentru a pronunța o astfel de soluție instanța a reținut că în cauză ar fi aplicabile dips. art. 268, lit. e din C. Muncii, normă de drept aplicată eronat în cauză. A indicat instanța că în cauză ar fi incidente disp. art. 268, lit e din C. Muncii, în sensul că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

În cauză nu sunt indícente disp. art. 268, al. 1 lit. e, ci fiind vorba de drepturi bănești, disp. art. 268, al. 1, lit. c C. Muncii text ce prevede:,Art. 268. - (1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salaríale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.,, Mai mult decât atât, același art. 268, la al. (2) indică în mod expres că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Cum în cauză se solicită alte drepturi decât cele prevăzute la al. 1, respectiv daune interese, indicând ca temei al cererii răspunderea contractuală delictuală, potrivit disp. art. 1350 cod civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală. Acest text dispune că :"Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această hotărâre, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în persoana altora reguli care i-ar fi mai favorabile.,,

Ori față de această motivare, urmează a se avea în vedere că potrivit disp. art. 2517 C.Civ., termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Pe de altă parte, potrivit disp. art. 2.537 C.Civ.:" Prescripția se întrerupe: 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere;.,,

În aceste condiții, prin adresele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, solicitând în permanență unității plata drepturilor cuvenite, cursul prescripției a fost întrerupt.

II. In ceea ce privește fondul cauzei, pentru teza subsidiară, urmează să se aibă în vedere că: Potrivit disp. art. 25, al.8 din CCM la nivel de unitate, menționat la Capitolul IV. secțiunea 3, "Obligațiile angajatorului,,:,, Părțile convin, ca prin reprezentanții administrației ce au sarcini de serviciu privind plata salariilor, să fie încasată și virată lunar cotizația de sindicat pe baza listelor și a cuantumului cotizației prezentate de organizațiile sindicale....,,

Face mențiunea că acest contract colectiv de muncă a intrat în vigoare în luna februarie 2013. Ca urmare a dorinței reprezentanților pârâtei de a destabiliza organizația sindicală reprezentativă FNME și de a crea un sindicat "afiliat,, intereselor politice ale reprezentanților unității, urmare a unor neînțelegeri intervenite între sindicate și patronat, pârâta a decis că varianta cea mai ușoară de a face să dispară cei care susțin interesele salariaților, este aceea de a nu le mai acorda nici un ban și nici o facilitate. Astfel, începând cu luna iulie 2013 unitatea a refuzat să încaseze de la salariați cotizația de sindicat și ca atare nu a mai virat nici un leu către sindicatul petent până în luna mai 2015. Pentru a crea o aparență de legalitate a demersului de a nu reține cotizațiile sindicale, Directoratul societății pârâte a adoptat Hotărârea nr. 51/05.07.2013 a Directoratului Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., unde la art. 19 s-a stabilit o modalitate nelegală de încasare și virare lunară a cotizației de sindicat, din hotărâre făcând parte și Anexa parte integrantă a acesteia privind " Procedura Operațională de încasare și viramentul cotizației de sindicat".De la momentul adoptării acestei Proceduri Operaționale proprii, indiferent de demersurile pe care le-au făcut organizațiile sindicale și de încercarea de a se "conforma,, unor reguli nelegale ale unității angajatoare, cotizațiile nu au fost virate.

Potrivit Anexei 7 la CCM care prevede Modelul Contractului Individual de Muncă al fiecărui salariat, respectiv a Contractelor Individuale de Muncă ale fiecărui salariat în parte, alineate ultime, se specifică în mod expres acordul de voință al salariatului ca unitatea să rețină lunar cotizația pentru activități sindicale la organizația sindicală al cărei membru este salariatul:,, Consimt/Nu consimt să mi se rețină lunar cotizația pentru activități sindicale la organizația sindicală al cărei membru sunt.,,Interpretarea prevederilor CCM, verificarea modului de aplicare a acestor prevederi chiar și cu privire la modul de încasare și virare a cotizației de sindicat, adică a art. 25 din CCM, atribuție ce revine Comisiei Pari tare conform art. 6 din Anexa nr. 5 Regulament de Organizare și Funcționare a Comisiei Paritare Sindicate Administrație și a art. 12, al. 2 și 3 din CCM.Obligația invitației organizației sindicale inclusiv la ședințele Directoratului a fost prevăzută expres în CCM: "Art.25. (1). Administrația, prin reprezentanții săi, se obligă să adopte o poziție neutră și imparțială față de organizațiile sindicale reprezentative și reprezentanții acestora din cadrul societății și să nu se implice în problemele interne ale acestora; (2). Membrilor organelor de conducere aleși ai organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitate a exercitării funcțiilor lor. Abuzând de puterea pe care le-o conferă poziția privilegiată, reprezentanții administrației, respectiv membrii Directoratului nu au convocat Comisia, interpretând în mod unilateral și subiectiv clauzele CCM.

POTRIVIT ART. 12 DIN CCM LA NIVEL DE UNITATE:

Secțiunea 4: Comisia paritară

Art.l2. (1). Pentru preîntâmpinarea unor conflicte colective de muncă și interpretarea unitară a prezentului contract colectiv de muncă, părțile convin să instituie o comisie paritară administrație - organizații sindicale reprezentative. (2). Pentru interpretarea modului de aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă comisia paritară poate emite precizări și instrucțiuni obligatorii. (3). Comisia paritară va emite de asemenea precizări și instrucțiuni obligatorii pentru situațiile în care a fost împuternicită în mod expres prin prezentul contract colectiv de muncă. (4). Dacă din lucrările comisiei paritare rezultă necesitatea modificării contractului colectiv de muncă, aceasta va sesiza părțile semnatare. (5). Structura și modul de funcționare al comisiei paritare sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al acesteia. (Anexa nr. 5)."

Faptul că nici interpretarea și nici modificarea clauzelor CCM nu este un atribut dat de lege doar angajatorului, ci celor doi parteneri sociali, angajat și angajator, rezultă din conținutul art. 149 și 150 din Legea 62/2011 a Dialogului Social: "Art. 149. - Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcurs executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori toate părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru. Art. 150. - (1) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se consemn într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul.,,

Ca modalitate de interpretare a CCM, roagă să se observe că în ultimii 15 ani cotizațiile membrilor de sindicat, au fost reținute direct de către unitate, în baza acordurilor de voință ale salariaților materializate prin contractele individuale de muncă virate în contul sindicatelor. De asemenea până la adoptarea Hotărârii 51/2013, cotizația a fost reținută direct de la salariat și virată în contul sindicatelor.

Ca atare, este lesne de înțeles că la momentul încheierii CCM (art. 25) părțile au dorit ca reținerile să se facă direct din statul de plată, nu ca anterior să fie virate salariatului, pentru ca mai apoi acesta să se deplaseze la casieria unității (uneori fiind vorba de kilometrii de la locul unde se desfășoară activitatea la casierie), să întrerupă eventual concediu de odihnă pentru a aduce, returna, suma la care s-a obligat în calitate de membru de sindicat.

Acest aspect reiese atât din simpla lecturare a art. 25 din CCM, a CIMuri, dar și din aplicarea disp. art. 1266 C. Civ., privind interpretarea clauzelor contractuale: "Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.

(2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și a. comportamentul lor ulterior încheierii contractului...

Ori, cum, până la încheierea noului CCM în februarie 2013, dar și ulterior până în luna iulie 2013, modalitatea de încasare a cotizațiilor a fost a reținerii de pe ștat și virării către organizațiile sindicale, este lesne de înțeles că aceasta a fost voința concordantă a părților la momentul inserării art. 25. Scopul luării acestei măsuri a fost acela de a cauza o vătămare a intereselor legale ale sindicatelor și implicit ale federației. În exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, pentru adoptarea acestor măsuri Directoratul Complexului Energetic Oltenia S.A. nu a respectat procedura de convocare a Comisiei Paritare și a schimbat metodologia de încasare a cotizațiilor de membru de sindicat cu scopul de a diminua veniturile sindicale și a întârzia încasarea și virarea acestora, în realitate de a lipsi totalmente de orice venit aceste persoane juridice. În lipsa fondurilor (cotizațiilor) activitățile sindicale sunt paralizate, fiind în imposibilitatea exercitării drepturilor și obligațiilor prevăzute în art. 27, Secțiunea 5 Obligațiile și drepturile sindicatelor ca organizații profesionale ale salariaților din CCM și art. 25 din L.62/2011, de a sprijini material membrii săi in exercitarea profesiunii, de a constitui case de ajutor proprii, de a edita si tipări publicații proprii, de a înfiinta si a administra, in condițiile legii, in interesul membrilor, unități sociale, de cultura, învățământ si cercetare in domeniul activității sindicale, societăți comerciale, de asigurări, de a constitui fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi, de a organiza si sprijini material si financiar activități cultural-artistice, de a organiza si desfășura cursuri de pregătire si calificare profesionala, in condițiile legii, de a desfășura si alte activități prevăzute prin statut, in condițiile legii etc.

Asemenea măsuri sunt în contradicție cu disp. art. 40 din L.62/2011 echivalând cu suspendarea activității în baza unor acte de dispoziție ale patronatelor.

Potrivit disp. art. 9 din L. 62/2011 membrilor organelor de conducere alese ale organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare în exercitarea funcțiilor lor. Virarea cu întârziere sau lipsa efectuării acestor viramente sub pretextul ..salariatul nu s-a prezentat pentru a achita cotizația de membru, are efecte directe și imediate inclusiv asupra membrilor organelor de conducere ale organizațiilor sindicale.

Ca atare, membrii Directoratului, deși nu aveau abilitarea legală să dispună o modificare a modului de reținere și virare a cotizațiilor de membru, au făcut-o, constrângând, în acest mod, cu scopul limitării exercitării atribuțiilor funcției membrilor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

In interpretarea clauzelor contractuale, singura modalitate care poate duce la finalitatea instituită de CCM, adică virarea cotizației de sindicat este cea a reținerii de pe ștat și virării în conturile organizațiilor sindicale. Nu se poate reține faptul că sumele de bani reprezentând cotizația de sindicat vor fi încasate de la salariați în numerar prin casieriile subunităților, având în vedere că majoritatea casierilor unității nu au în fișa postului atribuții de plată a salariilor, prin art. 25. al. 8 din CCM:" Părțile convin ca, prin reprezentanții administrației ce au sarcini de serviciu privind plata salariilor,, să se facă reținerile și viramentele. De asemenea, unitatea nu are posibilitatea să încaseze și să emită chitanță pentru sumele încasate cu titlu de cotizație sindicală, o asemenea operațiune neputând fi înregistrată în contabilitatea Societății Complexului Energetic Oltenia S.A.. Prin metodele stabilite unilateral, angajatorul a dispus stabilirea unui termen ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârșirea actului de către partea interesată, respectiv imposibilitatea fizică de a lua lunar declarații fiecărui salariat și de a se încasa personal de la aceștia cotizația de sindicat (art. 2546 C.Civ.)

O altă chestiune care trebuie analizată este aceea a lipsei temeiului de drept în baza căruia unitatea să poată reține după data încasării de salariat și până la virarea către sindicat a sumei reprezentând cotizația de membru. Ori toate aceste aspecte relevă intenția unității angajatoare de a nu încasa aceste sume, pe de o parte, iar pe de altă parte o încălcare flagrantă a Legii Contabilității.Tot în interpretarea voinței reale ale părților și a posibilității producerii unei consecințe a clauzei contractuale, disp. art. 57 din Codul Fiscal. Constituția României consacră dreptul la asociere sindicală. De asemenea, sindicatul se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum și în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi. Pentru susținerea și promovarea acestor interese, sindicatele au la dispoziție o singură formă substanțială de sprijin material, sumele provenite de la membrii de sindicat sub formă de cotizații.

La articolul 24 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 a dialogului social - republicată, se prevede: cotizația plătită de membrii de sindicat este deductibilă în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, potrivit prevederilor Codului fiscal".

Codul fiscal al Românie prevede, la articolul 57, modalitatea prin care se face deducerea cotizației sindicale înainte de impozitarea veniturilor lunare din salarii, astfel: yArt 57 (l)Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar; final, care ie calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. (2)Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel: la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele: deducerea personală acordată pentru luna respectivă; cotizația sindicală plătită în luna respectivă.

Din conținutul textului anterior se constată că această sarcină revine, în mod nemijlocit, angajatorului. De asemenea, art. III2 din Normele Metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44 din 2004 se prevede că în cazul sumelor plătite direct de către angajat, membru de sindicat, pentru determinarea bazei de calcul al impozitului pe veniturile din salarii, cotizația sindicală plătită se deduce, în limitele stabilite potrivit legii, din veniturile lunii în care s-a efectuat plata cotizației, pe baza documentelor justificative emise de către organizația de sindicat. " Și din această prevedere legală reiese clar faptul că angajatorul este cel care înregistrează dovada plății cotizației și realizează, fără interpuși, deducerea fiscală.

Având în vedere cele expuse mai sus, apare foarte clar intenția legiuitorului de a înlesni angajatului, membru de sindicat, posibilitatea de a beneficia de deducerea fiscală a cotizație de sindicat, prin implicarea angajatorului în acest circuit în momentul acordării salariului, text, care, în opinia apelantului, ar simplifica relația dintre angajat, membru de sindicat, angajator și organizația sindicală. Prin această carență intervenită odată cu nereținerea cotizației sindicale pe statul de plată rămâne la bunul plac al angajatorului care, fără motive temeinice, poate să hotărască în mod arbitrar asupra acestei chestiuni.

Arată că nu a solicitat obligarea angajatorului la plata cotizației, ci doar acoperirea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei, adică prin punerea în imposibilitatea de a primi cotizațiile ce i se cuveneau pentru perioada în litigiu.

Nerespectând prevederile legale indicate, angajatorul a nesocotit obligațiile contractuale, creând un prejudiciu reclamantei.

Face precizarea că prin în luna iulie 2013, au fost virate cotizațiile pentru luna iunie 2013, pentru un număr de 1080 de salariați. In luna iulie 2013 nu a intervenit o modificare a numărului de membri, fiind tot 1080, astfel că de la sucursală a fost întocmită și înaintată către centru, lista cu membrii acestei organizații sindicale pentru care urmau a se reține cotizațiile. În luna august 2013, au avut 1075 de membrii, astfel că au indicat prin adresa a se nu se reține cotizația pentru 5 salariați, astfel că de la sucursală a fost întocmită și înaintată către centru lista cu 1075 membri ai acestei organizații sindicale pentru care urmau a se reține cotizațiile. Pentru luna septembrie 2013, prin adresele 1128/30.09.2013, 1126/30.09.2013 și nr. 1129/30.09.2013, au înaintat lista cu cei 1081 salariați membri ai organizației sindicale la acel moment, depunând totodată și adeziunile din septembrie 2013 ale celor 6 salariați membri care s-au înscris în sindicat. În luna octombrie 2013, au solicitat prin adresa 1165/04.10.2013, reținerea cotizației pentru un număr de 1064 membrii, depunând adeziunile a 5 membri noi, dar și cererile de retragere a 22 de membri aferente lunii octombrie 2013. De asemenea în luna noiembrie 2013, au depus la unitate solicitarea de a se vira cotizația pentru luna aceasta pentru 1070 de salariați, atașând și cele 6 noi adeziuni. În luna decembrie 2013, prin adresa nr. 1224/06.12.2013 au solicitat cotizația pentru 1075 salariați, cererea fiind atașată și de cele 5 adeziuni noi ale salariaților. În luna ianuarie 2014, au înregistrat la unitate solicitarea de se reține și vira cotizația .pentru 1072 de membrii, cu copie de pe cele 3 cereri de retragere. În luna februarie 2014, au înregistrat la unitate solicitarea de se reține și vira cotizațiile pentru 1071 de membrii, cu copie de pe 1 cerere de retragere.

Pârâta a încălcat obligațiile contractuale prevăzute în CCM la nivelul societății pentru anii 2013 - 2014, răspunderea pârâtei derivând din dispozițiile art.. 1350 Cod civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală. Acest text dispune că : "Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractant: Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această hotărâre, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în persoana altora reguli care i-ar fi mai favorabile.,,

Din analiza dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că răspunderea civilă contractuală își are sursa în principiul "pacta sunt servanda". Acest principiu stă la baza acordului de voință între părți, are forță obligatorie între părțile contractante, care sunt ținute să execute întocmai prestațiile la care s-au îndatorat, prin angajamentul lor contractual. In situația în care debitorul nu-și execută obligația asumată prin contract și nici nu se realizează executarea silită, creditorul poate obține executarea prin echivalent. Deci, se angajează răspunderea civilă contractuală a debitorului, care va fi obligat să-i plătească creditorului sume de bani cu titlu de despăgubire pentru a-i repara prejudiciul cauzat, despăgubiri care poartă denumirea de daune interese. Răspunderea contractuală presupune îndeplinirea următoarelor condiții: fapta ilicită. existența unui prejudiciu, existența raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția debitorului. Intre părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2013-2014. care și-a produs efectele, nu a fost anulat, așa încât prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art.25 pct.8 din CCM.

Sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile contractuale: prejudiciul, fapta ilicită, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. Deși prejudiciile ce pot fi cauzate prin neexecutarea obligațiilor contractuale sunt de 3 feluri, respectiv patrimoniale sau materiale, nepatrimoniale sau morale și corporale, în speță reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau material ce a constat în diminuarea patrimoniului organizațiilor sindicale, cu contravaloarea cotizațiilor ce trebuiau să li se vireze pe perioada dedusă judecății.

Pentru a fi reparat este necesar ca prejudiciul să îndeplinească anumite condiții : să fie cert, previzibil și imputabil debitorului. Prejudiciul este cert atunci când existența sa este sigură, atât în privința cuantificăm sale, cât și în privința posibilității de a fi stabilit, adică de a fi constatat și evaluat în bani.

La dosar există tabele nominale cu salariații ce fac parte din sindicatul reclamantul, cu data înscrierii în sindicate și numărul de cerere depusă, iar cotizația se stabilește conform art.24 din Legea nr.62/2011, legea dialogului social, în cuantum de 1 % din venitul brut realizat conform prevederilor Codului fiscal, 1,5% din salariu de bază conform CCM și deciziei organelor de conducere sindicale.

Fapta ilicită a pârâtei constă în neexecutarea obligațiilor ce rezultă din CCM, neexecutare culpabilă fiindcă pârâta a refuzat cu rea credință să respecte dispozițiile art.25 pct.8 din acest contract.

Cât privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența acestuia este rezumată în materie contractuală. In baza acestei prezumții, numită și prezumție de responsabilitate, creditorul nu trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între fapt și prejudiciu, însă debitorul poate răsturna prezumția de cauzalitate, dovedind că prejudiciul suferit de creditor provine dintr-o cauză ce nu-i este imputabilă, prezumție care în cauză nu poate fi răsturnată.

In ceea ce privește a patra condiție, a răspunderii civile contractual: respectiv vinovăția, urmează să se aibă în vedere atât definirea acesteia în doctrină cât și reglementarea ei în materie civilă. Doctrina definește vinovăția ca fiind atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare la momentul săvârșirii faptei sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia față de fapta respectivă și față de urmările acestei fapte. Noul cod civil prevede două forme ale vinovăției în art. 16, respectiv intenția și culpa. In dreptul nostru însă gravitatea greșelii nu exercită nici o influență asupra răspunderii civile fie delictuale, fie contractuale, căci în principiu oricare ar fi gravitatea sau lipsa de gravitate a greșelii, de îndată ce este greșeală, iar celelalte condiții ale răspunderii sunt întrunite, ia naștere obligația de a o repara, iar repararea va fi integrală. In cauză nu se poate vorbi, de culpă, ci de intenția pârâtei de a nu executa prevederile CCM-ului, aceasta rezultând și din modificarea procedurii operaționale de reținere și virare a cotizației, prin adoptarea Hotărârii nr.51/2013 a Directoratului societății, de refuzul de punere în executare a sentinței nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, prin care în prima fază procesuală a fost anulată parțial această hotărâre.

In consecință, apreciind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, soluția urmează a fi de admitere a acțiunii.

Problema supusă litigiului a fost tranșată definitiv de către instanțe, când, pe același temei de drept și aceeași motivare instanțele au obligat intimata să acopere prejudiciul creat în luna februarie 2014 către alte organizații sindicale, perioadă în care sa reținut că prejudiciul este echivalentul cotizației nereținute și nevirate. A înțeles să uzeze de puterea de lucru judecat a altor hotărâri judecătorești, sent. nr. 5353/18.12.2014, a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. 1396/95/2014, rămasă definitivă prin dec. nr. 1855/08.04.2015 a Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța aceste soluții instanțele au avut în vedere tocmai îndeplinirea în speță a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale : prejudiciul, fapta ilicită. legătură,de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. Înțelege să uzeze de puterea de lucru judecat a deciziei 1855/08.04.2015 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 1396/95/2014, atât cu privire la considerente, cât și cu privire la soluția de respingerea a apelului și menținere a sent. 5353/18.12.2014. Prin sent. nr. 5353/18.12.2014, a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. 1396/95/2014,, rămasă definitivă prin dec, nr. 1855/08.04.2015 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus: admite acțiunea în parte, a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la reținerea și virarea către organizațiile sindicale a cotizației membrilor de sindicat, potrivit prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, valabil pentru anii 2013-2014. Obligă pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., să vireze contravaloarea cotizației sindicale aferentă lunii februarie 2014 către: Sindicatul Liber "Minerul" Peșteana, Sindicatul Liber E.M.C. Roșia, Sindicatul ,. Energia" Rovinari, Sindicatul Liber "Minerul" E.M.C. Rovinari Pinoasa, conform listelor și adeziunilor înregistrate la pârâtă, a fost obligată pârâta SCEO la plata către reclamanții a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, a fost respins capătul de cerere privind plata sumei de 1 leu pentru fiecare reclamant în parte, cu titlu de daune morale. Analizând capătul 2 de cerere, atât instanța de fond, cât și cea de control, în dosarul nr. 1396/95/2014, au statuat că: "Nerespectând prevederile legale, angajatorul a nesocotit obligațiile contractuale, creând un prejudiciu reclamantei. Pârâta a încălcat obligațiile contractuale prevăzute în CCM la nivelul societății pentru anii 2013 - 2014, răspunderea pârâtei derivând din dispozițiile art.1350 Cod civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală. Acest text dispune că : "Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractant.

Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această hotărâre, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în persoana altora reguli care i-ar fi mai favorabile.,, Din analiza dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că răspunderea civilă contractuală își are sursa în principiul "pacta sunt servanda". Acest principiu stă la baza acordului de voință între părți, are forță obligatorie între părțile contractante, care sunt ținute să execute întocmai prestațiile la care s-au îndatorat, prin angajamentul lor contractual.

In situația în care debitorul nu-și execută obligația asumată prin contract și nici nu se realizează executarea silită, creditorul poate obține executarea prin echivalent.

Deci, se angajează răspunderea civilă contractuală a debitorului, care va fi obligat să-i plătească creditorului sume de bani cu titlu de despăgubire pentru a-i repara prejudiciul cauzat, despăgubiri care poartă denumirea de daune interese.

Răspunderea contractuală presupune îndeplinirea următoarelor condiții: fapta ilicită, existenta unui prejudiciu, existenta raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția debitorului.

Intre părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2013-2014, care și-a produs efectele, nu a fost anulat, așa încât prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art.25pct.8 din CCM.

Sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile contractuale : prejudiciul, fapta ilicită, legătură,de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. Deși prejudiciile ce pot fi cauzate prin neexecutarea obligațiilor contractuale sunt de 3 feluri, respectiv patrimoniale sau materiale, nepatrimoniale sau morale și corporale, în speță reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau material ce a constat în diminuarea patrimoniului organizațiilor sindicale, cu contravaloarea cotizațiilor ce trebuiau să li se vireze pe perioada dedusă judecății.

La dosarul există tabele nominale cu salariații ce fac parte din sindicatul reclamantul, cu data înscrierii în sindicate și numărul de cerere depusă, iar cotizația se stabilește conform art.24 din Legea nr.62/2011, legea dialogului social, în cuantum de 1 % din venitul brut realizat conform prevederilor Codului fiscal, 2% din salariu de bază conform CCM și deciziei organelor de conducere sindicale.

Cât privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența acestuia este prezumată în materie contractuală. In baza acestei prezumții, numită și prezumție de responsabilitate, creditorul nu trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între fapt și prejudiciu, însă debitorul poate răsturna prezumția de cauzalitate, dovedind că prejudiciul suferit de creditor provine dintr-o cauză ce nu-i este imputabilă, prezumție care în cauză nu poate fi răsturnată.

In ceea ce privește a patra condiție, a răspunderii civile contractual: respectiv vinovăția, urmează să aveți în vedere atât definirea acesteia în doctrină cât și reglementarea ei în materie civilă.

Doctrina definește vinovăția ca fiind atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare la momentul săvârșirii faptei sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia față de fapta respectivă și față de urmările acestei fapte.

Noul cod civil prevede două forme ale vinovăției în art. 16, respectiv intenția și culpa. In dreptul nostru însă gravitatea greșelii nu exercită nici o influență asupra răspunderii civile fie delictuale fie contractuale, căci în principiu oricare ar fi gravitatea-sau lipsa de gravitate a greșelii, de îndată ce este greșeală iar celelalte condiții ale răspunderii suni întrunite, ia naștere obligația de a o repara iar repararea va fi integrală.

In cauză nu se poate vorbi, de culpă, ci de intenția pârâtei de a nu executa prevederile CCM-ului, aceasta rezultând și din modificarea procedurii operaționale de reținere și virare a cotizației, prin adoptarea Hotărârii nr. 51/2013 a Directoratului societății, de refuzul de punere în executare a sentinței nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, prin care în prima fază procesuală a fost anulată parțial această hotărâre.

In consecință, apreciind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, soluția urma a fi de admitere a acțiunii.,,

Deci, instanța a fost investită în capătul 2 de cerere cu același obiect răspundere contractuală delictuală, pentru o perioadă diferită, astfel că a tranșat definitiv problema litigioasă, statuând că prin nereținerea și virarea cotizației, angajatorul a creat organizației sindicale un prejudiciu pe care trebuie să-l acopere.

"Excepția puterii lucrului judecat", care diferă de "excepția autorității de lucru judecat" este o excepție de fond care a fost dezvoltata de doctrina pe baza principiului conform căruia "hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

In jurisprudența mai recenta a instanței supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronunțata de ICCJ - Secția Comerciala in dosarul nr. 4679/44/2006) s-a arătat ca "din verificarea deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul acțiunii in anulare in primul litigiu, ca si criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționata.

Drept urmare, fata de cele ce preced, Înalta Curte, constatând ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție are putere de lucru judecat in raport cu obiectul acțiunii in anulare de fata, configurat de art. 364 Cod Civil, va admite excepția invocata de intimata."

Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde si asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesara a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. Așadar, de vreme ce aceeași problema dedusa judecații intr-un litigiu dintre aceleași parți a fost soluționata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond intr-un anumit sens, rezulta ca acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instanța sesizata ulterior.

Argumentele prezentate la acest punct sunt valabile in mod egal pentru ambele situații semnalate mai sus, anume soluționarea aceleiași probleme pe cale incidentala intr-un litigiu cu aceleași parți, cat si soluționarea unei probleme identice intr-un litigiu cu alte parți. Jurisprudența CEDO din ultima perioada statuează, cu valoare de norma supraconstitutionala, imposibilitatea pronunțării in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse, utilizând noțiuni foarte apropiate de precedentul judiciar. De remarcat ca înseși hotărârile CEDO sunt precedente judiciare care obliga instanțele naționale la pronunțarea unor hotărâri in consens cu practica CEDO in respectiva problema de drept.

De asemenea, trebuie remarcat ca hotărârile CEDO citate mai jos se refera in mod direct sau indirect la precedentul judiciar ca element de asigurare a interpretării si aplicării unitare a legii. In prealabil, trebuie precizat ca, in conformitate cu art. 20 din Constituție, dispozițiile privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie sa fie interpretate in concordanta cu pactele si celelalte tratate la care România este parte. Cum România este parte la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, hotărârile CEDO sunt obligatorii pentru instanțele romanești.

Ca atare hotărârile irevocabile anterioare nu trebuie contrazise chiar dacă au fost pronunțate cu privire la alte persoane, dar problema juridica tranșata este identică. In acest sens este și I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie :007.

În concluzie prejudiciul a fost cauzat exclusiv din fapta ilicită a angajatorului, eventuală acțiune în regres putându-se îndrepta doar împotriva persoanelor responsabile (în opinia apelantului, membrii directoratului) care au dispus măsura de a nu reține și vira cotizațiile la momentul când ar fi trebuit reținute.

Față de cele învederate, urmează să se aibă în vedere că:

-prin sent. nr. 5353/18.12.2014, a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. 1396/95/2014, rămasă definitivă prin dec. nr. 1855/08.04.2015 a Curții de Apel Craiova, instanța a tranșat definitiv problema litigioasă, statuând că prin nereținerea și virarea cotizației angajatorul a creat organizației sindicale un prejudiciu pe care trebuie să-1 acopere.

-imposibilitatea sindicatului de a încasa în altă modalitatea cotizația întrucât prin dispozițiile CCM, s-au obligat să nu primească direct de la salariat cotizația sindicală ci prin intermediul reținerilor angajatorului, ACEASTA FIIND SINGURA PROCEDURĂ LEGALĂ INSTITUITĂ DE LEGEA PĂRȚILOR CCM, iar potrivit CIM , se specifică în mod expres acordul de voință al salariatului ca unitatea să rețină lunar cotizația pentru activități sindicale la organizația sindicală al cărei membru este salariatul

-imposibilitatea sindicatului de a aplica deducerea fiscală, această obligație fiind de Lege alocată angajatorului, sindicatul neavând bază legală pentru a opera o asemenea mențiune fiscală.

Față de situația de fapt și drept descrisă, consideră că se impune admiterea apelului.

În drept își întemeiază cererea pe disp. art. 466-482 C.P.C.. Dovada o face cu acte.

Solicită emiterea unei adrese către unitatea pârâtă pentru a comunica:dacă în lunile în litigiu a virat cotizația sindicală către vre-o organizație sindicală din unitate în caz afirmativ urmând a depune dovada acestor documente și a menționa care sunt aceste organizații sindicale; lista cu membrii sindicatului înregistrată la unitate pentru lunile în litigiu, așa cum au fost transmise de subunitate lunar.

Solicită atașarea dosarului 1396/95/2014 al Tribunalului Gorj.

In caz de imposibilitate de prezentare, solicită judecarea în lipsă.

Intimata-pârâtă SCEO, a formulat întâmpinare, arătând, în esență, că soluționarea cauzei pe excepția prescripției este corectă și, de asemenea, pe fond, acțiunea nu este întemeiată, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.

Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente :

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de apelant și prevederile art.477-479 Cod procedură civilă, Curtea reține că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale în materia prescripției dreptului la acțiune.

Astfel, nu se contestă că dreptul pretins de reclamant are ca singur temei contractul colectiv de muncă, respectiv, art. 25 alin. 8 din CCM 2013-2014, care prevede că "Părțile convin ca, prin reprezentanții administrației ce au sarcini de serviciu privind plata salariilor, să fie încasată și virată lunar cotizația de sindicat pe baza listelor și a cuantumului cotizației prezentate de organizațiile sindicale. Modificările intervenite în structura membrilor, precum și cuantumul cotizației vor fi comunicate în timp util de către organizațiile sindicale și condiționează încasarea și virarea acesteia, conform anexei 6 "; reclamantul își motivează cererea, pe faptul că pârâta nu a executat această clauză a contractului, respectiv, de a încasa și vira cotizația de sindicat, fiind, deci, și în ceea ce o privește pe pârâtă, o obligație rezultată exclusiv din contractul colectiv de muncă, neexistând și un alt temei al obligației.

Cum, potrivit art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii "cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv ori a unor clauze ale acestuia", iar, în speță, izvorul obligației constă în neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul a aplicat prevederile acestui text de lege și, în condițiile introducerii acțiunii peste termenul de 6 luni, a respins cererea reclamantului pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Susținerea apelantului, în sensul că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, cu trimitere la art. 268, al.1, lit.c C. Muncii, este neîntemeiată, întrucât, acest text are caracter general și vizează plata unor drepturi de natură salaríală, a unor despăgubiri către salariat sau răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator, în timp ce art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii, este o prevedere specială, pentru altfel de clauze ale contractului, care nu vizează drepturi și obligații patrimoniale decurgând din raporturile specifice de muncă dintre salariat și angajator, cum este și clauza în speță, de a se încasa și vira lunar cotizația de sindicat.

În cauză nu este aplicabil nici art. 268 al. (2) din Codul Muncii, întrucât, după cum rezultă chiar din cuprinsul textului, acesta se referă într-adevăr și la alte situații când termenul de prescripție este de 3 ani, însă, altele decât cele prevăzute la alin. (1), ceea ce înseamnă că nu se aplică pentru situațiile reglementate de art. 268 alin. 1 lit. a) - e) din Codul Muncii, respectiv, nici in cazul neexecutării unor clauze ale contractului colectiv, reglementat de art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.

În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a prevederilor codului civil, de asemenea, critica apelantului este nefondată, întrucât, cererea ce formează obiectul cauzei are ca temei un contract de muncă, iar, potrivit art. 1 din Codul Muncii, domeniul raporturilor de muncă, izvorâte din contactul de muncă sau legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, este reglementat de acest cod.

Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile codului muncii, și nu dispozițiile codului civil; potrivit art. 278 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile codului muncii se întregesc cu dispozițiile legislației civile, numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de acest cod, ceea ce înseamnă că legislația civilă nu poate substitui prevederile codului muncii, respectiv, în speță, nu se pot aplica prevederile din codul civil, privind termenul de prescripție de 3 ani, cum susține apelantul.

Referitor la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 2.537 pct. 4 C.Civ., privind întreruperea prescripției extinctive prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere, cu trimitere la adresele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul a solicitat unității plata drepturilor cuvenite, de asemenea, critica apelantului este nefondată, întrucât textul art. 2.537 pct. 4 C.Civ. trebuie coroborat cu art. 2540 din același cod, care prevede că prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere…numai dacă aceasta este urmată de chemarea în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Or, în speță, verificând susținerile apelantului sub acest aspect, Curtea reține că adresele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, datează din anii 2013 - 2014, iar cererea de chemare în judecată, din februarie 2016, deci, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege, astfel încât, chiar și în ipoteza în care ar fi operat o punere în întârziere, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține întreruperea prescripției extinctive.

În consecință, Curtea reține ca nefondate criticile apelantului, ce vizează soluționarea cauzei pe excepția prescripției, motiv pentru care, față de prevederile art. 248 Cod procedură civilă, nu se mai impune examinarea criticilor sau a probatoriilor referitoare la fondul cauzei.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins, ca nefondat.

← Plangere impotriva hotararii comisiei judetene de fond funciar		Competenţa instanţei române în soluţionarea acţiunii de divorţ →

Prescripţii. cerere în despăgubire.. Jurisprudență

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Prescripţii. cerere în despăgubire.. Jurisprudență