Drept fiscal . refuz drept de deducere tva aferent unei tranzacţii intracomunitare pentru neregului formale în documentele justificative ale utilizării în folosul activităţii impozabile. nelegalitate .încălcarea principiului proporţionalităţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ Decizie nr. 2772 din data de 29.09.2016
Prin sentința nr.649 din 13 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.3089/101/2015, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți. A fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea SC Bodimpex SRL în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.
A fost anulată Decizia nr.386/30.05.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Decizia de impunere nr.F-MH 111/28.02.2014, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINȚI, atât în nume propriu, cât și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, recurenta a susținut în esență următoarele:
A considerat sentința ca fiind nelegala, întrucât este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, fiind prin urmare incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila.
A apreciat că instanța de fond a interpretat in mod eronat dispozițiile legislației fiscale aplicabile situației deduse judecații, în concret dispozițiile pct.451 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (art. 1451 Cod fiscal).
Recursul nu este fondat.
Curtea a concluzionat că sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.488 pct.8 Cod Procedură Civilă, invocat de recurentă în cuprinsul cererii de recurs.
Instanța de fond a analizat corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Problema juridică dedusă judecății este aceea de a stabili dacă TVA-ul aferent achiziției intracomunitare a autoturismului cu numărul de înmatriculare MH 10 BOD este deductibil ori nedeductibil.
Organul fiscal a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA întrucât nu a putut proba cu documente justificative, în momentul în care i-au fost solicitate, că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare MH 10 BOD a fost folosit exclusiv în folosul activităților comerciale ale societății.
Această cerință, în vederea recunoașterii dreptului de deducere este impusă de art.1451 alin.1 din Lg.nr.571/2003 privind Codul fiscal, conform căruia deducerea taxei aferente achiziției de vehicule este recunoscută doar dacă aceste vehicule sunt utilizate exclusiv pentru categoriile de activități menționate la lit.a)-d) ale art.1451 , în speță, exclusiv pentru transportul personalului la și de la locul de desfășurare a activității.
Curtea contrar susținerilor recurentei apreciază că actele prezentate de către intimata reclamantă fac dovada utilizării autovehiculului sus menționat în folosul activității comerciale.
În conformitate cu pct.451 lit.f, din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal -HG nr.44/2004, vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la și de la locul de desfășurare a activității reprezintă vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaților în scopul desfășurării activității economice la și de la reședința acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la și de la sediul angajatorului la locul în care se desfășoară efectiv activitatea ori la și de la reședința angajaților/locul convenit de comun acord la locul de desfășurare a activității, atunci când există dificultăți evidente de a găsi alte mijloace de transport și există una cord colectiv între angajator și angajați prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport.
Prin raportare la aceste dispoziții legale și având în vedere probatoriul administrat pe parcursul judecății, în mod corect a reținut Tribunalul că acțiunea introductivă este întemeiată.
În contextul în care autoturismul a fost folosit pentru transportul angajaților din localitatea de domiciliu în diferite localități din Germania, în scopul de a efectua operațiuni de sortare, încărcare și manipulare a anvelopelor second hand achiziționate, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dreptul de deducere a TVA.
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză coroborat cu înscrisurile depuse la dosarul de fond(filele nr.146-151;159-172), reiese fără echivoc că reclamanta, în perioada 13.09.2011-31.12.2013 a achiziționat din Germania anvelope, piese auto și alte mijloace fixe.
Totodată în privința deplasărilor cu autoturismul cu număr de înmatriculare MH 10 BOD, acestea au fost evidențiate cu un număr de patru foi de parcurs, precum și cu acte adiționale și acorduri încheiate cu salariații în scopul deplasării personalului la și de la locul de muncă spre domiciliu, în interesul serviciului.
În raport de situația de fapt anterior expusă se reține că reclamantaul îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.1451 alin.1 lit.a din Codul fiscal și ale art.451 din Normele de aplicare a Legii nr.571/2003, în forma aplicabilă la data efectuării achiziției ,pentru a beneficia de deductibilitatea TVA.
Criticile recurentei pârâte sunt nefondate, pentru că înlăturarea beneficiarului deducerii de TVA aferent achiziției intracomunitare din cauza oricărei neregularități minore în documentele justificative, așa cum tinde autoritatea fiscală ar depăși ceea ce este necesar și rezonabil pentru protejarea bugetului public, încălcând principiul proporționalității.
Împrejurarea că în soluționarea cauzei au fost avute în vedere și înscrisuri care nu au fost prezentate cu ocazia inspecției fiscale nu atrage nelegalitatea sentinței.
Interpretarea contrară, susținută de recurenta pârâtă este de natură să lipsească de conținut controlul exercitat de instanța judecătorească asupra actelor administrativ fiscale și să-l transforme într-unul cu caracter formal.
Având în vedere motivele arătate, Curtea în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, raportat la art.496 Cod procedură Civilă, apreciind că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod Procedură Civilă ,va respinge recursul ca nefondat.
| ← Achiziţii publice. notificarea prealabilă a autorităţii... | Salarizare poliţişti. activităţile pe care le desfăşoară... → |
|---|
