Inexistenţa autorizaţiei de construcţie. Rea-credinţă. Consecinţe
| Comentarii |
|
C.civ., art. 492, art. 494, Legea nr. 50/1991, art. 3
Reaua-credinţă a constructorului rezultă nu numai din lipsa titlului de proprietate asupra terenului, dar şi din împrejurarea că edificarea construcţiei s-a făcut fără autorizaţia de construire impusă prin art. 3 din Legea nr. 50/1991.
C.A. laşi, secţia civilă, decizia nr. 1539 din 6 septembrie 2000
(C.A.I.B.J. 2000, op. cit., p. 42-43)
Notă. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor a fost republicată (M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004).
Articolul 492 C.civ. dispune „Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.
în următoarele două articole, Codul civil reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială, dar cel mai frecvent caz este cel reglementat prin art. 494 C.civ., care priveşte construcţiile, plantaţiile sau alte lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia.
Dispoziţia legală se aplică exclusiv construcţiilor noi, iar drepturile proprietarului materialelor sunt diferite, după cum construcţia s-a edificat cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă.
Constructorul este de rea-credinţă atunci când ridică o construcţie pe terenul care ştie că aparţine altei persoane.
în asemenea situaţii, proprietarul terenului are, la alegere, una din următoarele posibilităţi:
1. să păstreze construcţia cu obligaţia de a-1 despăgubi pe constructor cu preţul muncii şi valoarea materialelor;
2. să oblige pe constructor să ridice construcţia pe cheltuiala sa.
în speţă, reaua-credinţă a pârâtului care a edificat construcţia pe terenul proprietatea intervenientului, nu se deduce doar din lipsa titlului de proprietate asupra terenului. Ea rezultă cu certitudine, raportat la condiţiile în care s-a construit, deoarece edificarea construcţiei s-a făcut fără
autorizaţia de construire impusă prin art. 3 din Legea nr. 50/1991 şi a fost începută de pârât după ce intervenientul a cumpărat terenul de la fosta proprietară, acesta continuând lucrările, deşi a fost somat să le sisteze fiind şi amendat contravenţional, la sesizarea intervenientului.
Prin urmare, cererile formulate de reclamant - Primarul municipiului Iaşi - şi intervenient - proprietarul terenului — privind obligarea pârâtului să ridice construcţiile edificate pe cheltuiala sa, sunt întemeiate.
| ← Constructor de bună-credinţă. Acţiune în despăgubiri.... | Accesiune imobiliară artificială. Constructor de rea-credinţă → |
|---|
