Accesiune imobiliară artificială. Constructor de rea-credinţă
| Comentarii |
|
C.civ., art. 489, art. 494
Intervenţia organelor de poliţie pentru ridicarea construcţiei, precum şi continuarea lucrărilor de construire pe parcursul desfăşurării litigiului, deşi s-a întâmpinat opoziţie din partea proprietarului terenului, arată reaua-credinţă a constructorului.
Trib. Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1827/A din 29 mai 2000
(C.P.J.M.C. 2000-2003, op. cit., p. 22-23)
Reclamantul A.T.I. a chemat în judecată pe pârâta I.R. şi a solicitat să se constate dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiei ridicată de pârâtă pe terenul proprietatea reclamantului şi, totodată, să fie obligată pârâta la ridicarea lucrării în termen de o lună iar în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să procedeze la demolarea construcţiei.
Prin cererea depusă ulterior la dosar, reclamantul şi-a precizat acţiunea, chemând în judecată în calitate de pârâţi şi pe numiţii I.I. şi C.I., solicitând să se constate dreptul său de proprietate prin accesiune asupra construcţiei ridicată de I.R. pe terenul proprietatea reclamantului, că reclamantul se obligă la plata valorii materialelor şi preţul muncii ocazionate de ridicarea construcţiei, totodată să fie obligaţi pârâţii la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului şi, de asemenea, să se dispună evacuarea pârâţilor din locuinţă şi de pe teren.
Judecătoria sectorului 6 a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamant şi a obligat pârâţii să demoleze pe cheltuiala lor construcţiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului şi, de asemenea, să plătească în solidar despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta I.R. care a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit probele administrate în cauză reţinând reaua-credinţă a acesteia în edificarea construcţiei pe terenul proprietatea
reclamantului, deşi apelanta a încheiat anterior o convenţie de vân-zare-cumpărare a acestui teren cu numiţii C.V. şi C.I.
Apelul declarat de pârâtă nu este fondat.
Intimatul reclamant a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor edificate pe proprietatea sa, ulterior solicitând ca pârâţii să fie obligaţi la ridicarea construcţiilor pe cheltuiala lor întrucât aceştia au dat dovadă de rea-credinţă.
în raport de ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul a apreciat că instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 489 C.civ., reţinând reaua-credinţă a pârâţilor în ceea ce priveşte edificarea construcţiilor pe terenul proprietatea reclamantului, cunoscând deci că terenul nu le aparţine. în acest sens a rezultat din probe că şi anterior cumpărării terenului de către reclamant, respectiv în cursul anilor 1983 şi 1984, pârâta I.R. a procedat la edificarea unei construcţii din paiantă fără a avea acordul proprietarului, fiind necesară intervenţia organelor de poliţie în vederea demolării acelei construcţii, iar ulterior, în anul 1994, când terenul era deţinut în proprietate de numitul P.Gh., pârâţii au ridicat pe teren mai multe construcţii fără a avea autorizaţie în acest sens din partea organelor competente.
Cu atât mai evidentă este reaua-credinţă a pârâţilor, cu cât pe parcursul desfăşurării prezentului litigiu au continuat să construiască, deşi au întâmpinat opoziţie din partea proprietarului terenului, respectiv a intima-tului-reclamant.
La dosar a fost depusă şi copie de pe sentinţa penală nr. 536 din 26 martie 1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 6, din care rezulta că împotriva inculpatei I.R. s-a formulat o plângere penală de către numitul
I.D. care cumpărase cu act autentic terenul, pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie, constând în aceea că I.R. a ocupat terenul respectiv pe care l-a considerat proprietatea sa.
Susţinerile apelantei-pârâte I.R. în sensul că a dobândit terenul în litigiu pe baza unei convenţii încheiate cu numiţii C.V. şi C.I. au fost infirmate în raport de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 7487/1.07.1998 a Judecătoriei sectorului 6, hotărâre definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea promovată de reclamantă având ca obiect constatarea vân-zării-cumpărării acestui teren.
Pe baza dovezilor existente, tribunalul a considerat că nu sunt fondate criticile aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind corect aplicate dispoziţiile art. 494 C.civ., care reglementează situaţia constructorului de rea-credinţă pe terenul proprietatea altei persoane, aşa
încât s-a apreciat că acţiunea introdusă de reclamant este întemeiată şi de aceea a fost admisă.
| ← Inexistenţa autorizaţiei de construcţie. Rea-credinţă. Consecinţe | Răsturnarea prezumţiei instituite de art. 492 C.civ. în... → |
|---|
