Accesiune imobiliară artificială. Drept de superficie. Consimţământ tacit. Acţiune în constatare
Comentarii |
|
C.civ., art. 492
1. Prezumţia că orice construcţie aparţine proprietarului terenului poate fi răsturnată doar prin dovedirea dreptului de superficie.
Obţinerea autorizaţiei de construcţie nu dovedeşte constituirea dreptului de superficie prin consimţământul tacit al Statului Român - proprietarul terenului.
2. Din punct de vedere procedural, nu este admisibilă o acţiune în constatare cât timp reclamantul nu are recunoscut (realizat) dreptul real a cărui constatare a solicitat-o, iar înscrierea în cartea funciară este o executare a hotărârii, care nu este admisibilă în cazul celor pronunţate în baza art. 111 C.proc.civ.
C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 4441/2000 (Studia Universitatis Babeş-Bolyai nr. 1/2001, p. 120)
Judecătoria Braşov a constatat existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra unui imobil construit pe cheltuiala sa pe terenul aflat în proprietatea Statului Român, administrarea Primăriei Braşov. De asemenea s-a constatat existenţa unui drept de superficie în favoarea reclamantului asupra terenului de sub construcţie şi a terenului aferent, şi s-a dispus intabularea drepturilor mai sus arătate în cartea funciară.
Instanţa a constatat că imobilul a fost ridicat pe cheltuială proprie de către reclamant, în baza autorizaţiei pentru executarea lucrării nr. 152/1976, prin transformarea unei magazii. Pe baza autorizaţiei de construcţie nr. 285/1980 s-au efectuat lucrări de extindere ale aceluiaşi imobil. Fostul I.C.R.A.L. Braşov nu a preluat construcţia în administrare, neîn-cheindu-se un contract de închiriere şi în aceste circumstanţe, instanţa a considerat răsturnată prezumţia instituită de art. 492 C.civ. De asemenea, s-a considerat că în speţă există constituit un drept de superficie prin convenţia părţilor, consimţământul tacit al proprietarului terenului dedu-cându-se din acordarea autorizaţiilor de construcţie şi din pasivitatea manifestată o perioadă de 20 de ani privind reglementarea situaţiei juridice a imobilelor. S-a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor recunoscute, considerându-se că intabularea nu este un act de executare a hotărârii ci o măsură menită să asigure opozabilitatea faţă de terţi a dreptului.
Tribunalul a respins apelul pârâtelor reţinându-se în plus că în speţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 50/1991 şi ale Legii nr. 219/1998 privind dreptul de concesiune, în baza principiului neretroactivităţii legii şi nici dispoziţiile Legii nr. 112/1995, deoarece imobilul nu a fost preluat de către stat.
Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de Primăria Braşov pentru următoarele considerente. Prezumţia că orice construcţie aparţine proprietarului terenului poate fi răsturnată doar prin dovedirea dreptului de superficie. în speţă, nu rezultă din nicio probă depusă la dosar existenţa unei înţelegeri între părţi, iar reclamantul a construit atât în numele său cât şi în numele celui care avea dreptul de administrare operativă,
I.C.R.A.L. Braşov. Prin urmare constructorul, chiar de bună-credinţă fiind, dobândeşte doar un drept de creanţă în despăgubire şi nu un drept real. Pe de altă parte, din punct de vedere procedural, nu este admisibilă o acţiune în constatare cât timp reclamantul nu avea recunoscut (realizat) dreptul real a cărui constatare a solicitat-o, iar înscrierea în cartea funciară este o executare a hotărârii, care nu este admisibilă în cazul celor pronunţate în baza art. 111 C.proc.civ.
← Răsturnarea prezumţiei instituite de art. 492 C.civ. în... | Obligaţie de a face. Constructor de bună-credinţă.... → |
---|