Refuzul pârâtului IPJ de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii în rezervă, stabilit în beneficiul personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 761/R din data de 03.07.2015
Refuzul pârâtului IPJ de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii în rezervă, stabilit în beneficiul personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în raport cu solda funcției de bază, este unul justificat întrucât art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 a prevăzut că nu se acordă pentru anul 2012, printre altele, ajutoarele la ieșirea la pensie, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 a reglementat faptul că art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013, iar art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013 a statuat că aceleași ajutoare nu se acordă nici în anul 2014. Efectele sintagmei "nu se acordă"; utilizată în textele de lege menționate.
Sintagma "nu se acordă"; privește efectiv exercițiul dreptului analizat și nu existența acestuia. Dispozițiile legale anterior menționate care au prevăzut că autoarele solicitate nu se acordă pentru anii 2012, 2013 și 2014, au lipsit instituția publică în cadrul căreia recurentul și-a desfășurat activitatea, de temeiul legal al efectuării plății, fără însă ca aceasta să nege existența dreptului acordat prin dispozițiile art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010.
Textele de lege care au prevăzut neacordarea ajutorului în discuție, se aplică tuturor persoanelor care se încadrează în categoriile menționate de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, nefiind astfel identificată o diferență de tratament judiciar între acestea.
Neacordarea acestui drept pentru anii 2012, 2013, 2014 echivalează cu suspendarea acordării acestuia, nefiind afectată existența sa.
Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 1576/2011 și nr. 291/2013, în analiza art. II art. 9 din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, că aceste prevederi legale "se referă la indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional";. Așa fiind, Curtea a constatat că "drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, astfel încât dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale";. Curtea a mai constatat că aceste prevederi de lege "nu creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică";, reținând în acest context că măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere înseși substanței drepturilor bănești vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizații pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză.
| ← Anulare parţială H.C.L. PUZ în rejudecare după casare.... | Invocarea de excepţii absolute pentru prima dată în recurs -... → |
|---|
