Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 500/A din data de 04.11.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 17 aprilie 2015, sub nr. 3047/182/2015, reclamanta A F a solicitat evacuarea pârâtului II C din imobilul situat în R nr. 62, jud. Maramureș.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul locuiește cu aceasta în casă însă este violent și agresiv, bătându-o și amenințându-o. Reclamanta a mai susținut că pârâtul consumă băuturi alcoolice, distruge lucrurile din casă, îi vinde din bunuri, o lovește și a scos-o de multe ori din casă.
În continuare, reclamanta a arătat că a formulat plângere împotriva pârâtului la Poliția RC, însă nimic nu-l oprește pe pârât din comportamentul său.
În fine, reclamanta a arătat că solicită evacuarea pârâtului întrucât acesta nu are niciun drept de proprietate pe casă și din cauza comportamentului său nu mai poate locui liniștită în casă.
Din coroborarea adeverinței eliberate de comuna Remetea Chioarului (f. 18), cu extrasul C.F. (f. 20) și sentința civilă nr. 2658/1976 (f. 30) rezultă că aceasta este proprietara imobilului locuință situat în localitatea R, com. RC.
Conform art. 1.041 C. proc. Civ. ,,dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu";.
Noțiunea de ocupant este definită de art. 1.034 alin. 2 lit. e C. proc. Civ. ca fiind ,,oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;";
Raportat la probatoriul administrat în cauză, prima instanța reține că pârâtul are statutul unui ocupant în imobilul în cauză, locuirea acestuia în imobil fiind tolerată de către reclamantă în considerarea relațiilor de familie existente între părți. Faptul că momentan pârâtul nu locuiește în imobilul în cauză, fiind plecat temporar la muncă în străinătate, nu face să înceteze calitatea acestuia de ocupant, având în vedere că actele sale de identitate sunt eliberate pe aceeași adresă și că la întoarcerea în țară, cel mai probabil, se va întoarce la același imobil. Sub acest aspect, instanța apreciază că deține calitatea de ocupant nu doar persoana care ocupă faptic imobilul locuință la momentul formulării cererii de evacuare ci și persoana care deși la momentul formulării cererii nu se mai află în fapt în imobil, însă într-o perioadă anterioară a locuit în imobil și există posibilitatea de ca pe viitor să se întoarcă. O interpretare contrară ar presupune a admite că ocupantul poate paraliza orice acțiune în evacuare formulată de către proprietar prin părăsirea imobilului imediat anterior formulări cererii ori chiar în cursul procesului, doar pentru ca ulterior respingerii cererii să revină în imobil și să-l pună pe proprietar în imposibilitatea de a se bucura de atributul folosinței bunului său.
Totodată, prima instanță reține că în cazul cererii de evacuare a unui ocupant manifestarea unilaterală de voință a proprietarului în sensul evacuării ocupantului este condiția necesară și suficientă pentru a dispune evacuarea.
Față de aceste motive, prima instanță apreciază ca întemeiată cererea reclamantei de a dispune evacuarea pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ivan Ioan Călin prin care acesta a solicitat în principal pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de evacuare.
În motivarea cererii, apelantul a învederat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la prima instanță întrucât a fost plecat din țară pe întreaga durată a procesului, iar reclamanta a cunoscut această împrejurare.
Analizând cererea de apel prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Apelantul a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.
În concret, apelantul a învederat că procedura de citare în ceea ce-l privește în fața primei instanțe a fost viciată întrucât a fost plecat în străinătate, împrejurare cunoscută reclamantei.
Cererea de apel este întemeiată.
Tribunalul reține că, din probațiunea administrată a rezultat faptul că pârâtul a fost plecat din țară pe parcursul soluționării cererii de către prima instanță. Dovada de comunicare a citației de la fila 43 dosar, conține această mențiune efectuată de către agentul procedural învestit cu comunicarea actului de procedură. Cu toate acestea, prima instanță a dispus citarea în continuare a pârâtului la adresa din sat Remecioara nr. 62, jud. Maramureș, imobil din care s-a solicitat evacuarea pârâtului, în care locuia doar reclamanta.
Potrivit art. 153 Cod procedură civilă, instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.
Raportat la cele reținute anterior, Tribunalul apreciază că, față de mențiunile consemnate de agentul procedural, se impunea ca reclamanta să indice adresa pârâtului din străinătate pentru citarea acestuia conform normelor de procedură în materie, ori, în cazul în care adresa din străinătate nu îi era cunoscută reclamantei, prima instanță urma a analiza oportunitatea desemnării unui curator special în cauză, în temeiul prevederilor art. 58 coroborate cu dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, iar citarea pârâtului trebuia efectuată atât la domiciliul indicat cât și prin publicitate, respectiv prin afișare la ușa instanței și pe portalul instanței, doar astfel, fiind respectat dreptul de apărare al pârâtului.
În acest context, se reține că pârâtul nu a avut cunoștință despre proces, iar prima instanță a încălcat prevederile art. 153, Cod procedură civilă, pronunțând hotărârea apelată în lipsa părții ce nu a fost legal citată, vătămarea astfel produsă pârâtului neputând fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură săvârșit de către instanță în acest context, conform art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă
| ← Tribunalul apreciază că, procedând astfel, prima instanţă a... | Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în... → |
|---|
