Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în situaţia în care proprietarii tabulari ar fi avut urmaşi direcţi
Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 478/A din data de 29.10.2015
Prin sentința civilă nr. 2978 din data de 21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7367/182/2014 s-a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată de instanță din oficiu. S-a respins acțiunea civilă formulată reclamantul N M, în contradictoriu cu pârâții K Z I, Ș E și PM, ca nefiind introdusă cu respectarea coparticipării procesuale pasive obligatorii.
În considerentele sentinței se reține că, în speță, nu s-a probat în raport de proprietarii tabulari, K E, K T, K Z, K I (din care unii și-au asumat și calitatea de promitenți vânzători), inexistența moștenitorilor din clasa I, obligație ce incumbă reclamantului în virtutea dispozițiilor art. 249 Cod proc. civ. În absența acestei dovezi, legitimitatea procesuală pasivă nu a fost recunoscută pârâților, o ipoteză opusă fiind de natură să deschidă calea eludării principiului chemării la moștenire în ordinea claselor, în baza unor simple afirmații, ceea ce nu poate fi primit.
Drepturile și obligațiile născute în temeiul unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, având caracter patrimonial, pot fi transmise atât pe cale succesorală, cât și pe cale convențională prin acte juridice între vii, cu respectarea anumitor condiții.
Fiind vorba de niște drepturi și obligații cu caracter patrimonial, regula este că, în cazul decesului uneia sau a ambelor părți contractante, acestea se transmit în patrimoniul moștenitorilor acestora, fie prin succesiune legală, fie testamentară.
În speță, obligațiile asumate de promitenții vânzători, s-au transmis în patrimoniul moștenitorilor, motiv pentru care, s-ar fi impus a se chema în judecată, în ambianța art. 59 Cod procedură civilă, pe toții moștenitorii persoanelor decedate ce figurează în convenția din 03.03.1983, respectiv pe toți moștenitorii proprietarilor tabulari decedați, pentru petitele 1 și 3 ale acțiunii, fiind vorba despre un litisconsorțiu pasiv obligatoriu (context în care, sunt inaplicabile prevederile art. 643 cod civil, de care reclamantul se prevalează pentru a paraliza excepția invocată de instanță). Nu poate fi ignorat că primul petit vizează a se lua act de intervenția unui partaj voluntar, partaj pentru a cărui validitate, prevederile art. 730 alin.1 cod civil, impun prezența, la încheierea actului a tuturor coindivizarilor. Neîndoielnic, respectarea regulii simetriei, impune ca, pentru recunoașterea și confirmarea unui partaj voluntar, să fie chemați în judecată toți moștenitorii coindivizarilor decedați.
Instanța a luat act că lipsa unor moștenitori din clasa I pentru proprietarii tabulari K E, K T, K Z, K I, nu a putut fi dovedită decât prin înscrisuri. Concluzia a fost întărită și de prevederile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 119/1996, cu modificările ulterioare.
Din interpretarea textelor legale mai sus amintite a reieșit că admisibilitatea altor mijloace de probă decât înscrisurile pentru probarea stării civile este permisă doar în situația vizată de art. 9 din Legea nr. 119/1996 cu modificările ulterioare și respectiv art. 103 din codul civil, ipoteză neîntrunită în speță.
În condițiile în care nu s-a probat inexistența unor rude din clasa I pentru proprietarii tabulari K E, K T, K Z, K I, instanța a apreciat că, în acest stadiu, cadrul procesual este incomplet iar excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a fost întemeiată și admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel N M care a solicitat admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
În motivarea apelului se arată că soluția instanței de fond este greșită întrucât nu se bazează pe probe certe ci în mod exclusiv pe prezumții în sensul că instanța de fond a prezumat existența unor rude de gradul I care nu au fost chemate în judecată.
Reclamantul a înțeles să cheme în judecată moștenitorii cunoscuți ai proprietarilor tabulari, iar dacă instanța ar fi încuviințat în probațiune interogatoriul acestora s-ar fi putut face dovada existenței sau nu a altor rude care să fie obligatoriu a fi chemate în judecată.
Instanța trebuia să administreze probele solicitate, atât interogatoriul pârâtelor cât și probele testimoniale întrucât în absența actelor de stare civilă este admisibilă proba cu martori pentru dovedirea unor stări de fapt.
Excepția invocată de instanța de fond este una relativă care nu putea fi invocată decât de pârâți în termenul prevăzut de lege, iar pârâții nu au invocat această excepție.
Reclamantul a făcut dovada decesului proprietarilor tabulari, precum și dovada calității procesuale a pârâților chemați în judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 N Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că obiectul litigiului vizează constatarea dobândirii dreptului de proprietate în urma unui partaj voluntar intervenit între proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 313 Cavnic nr. topo 1157 și 1158 și CF 314 Cavnic nr. topo 1159 și 1160 de către K Olga, K Z, K P și K M căsătorită P validarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între ultimii și reclamant cu consecința întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară.
Din actele de stare civilă depuse la dosar reiese că proprietarii tabulari Spiac Rozalia, K E, K T, K O, K Z, K I și K P sunt decedați.
Singurul proprietar tabular care trăiește este pârâta K M căsătorită P. Tot din actele de stare civilă aflate la dosar reiese că pârâta KZI este moștenitoarea proprietarei tabulare KP.
În privința proprietarilor tabulari K E, K T, K Z și K I conform afirmațiilor reclamantului aceste persoane sunt devedate, moștenitorii acestora fiind pârâtele în calitate de soră respectiv nepoate de soră.
Instanța de fond reține că nu au fost chemați în judecată toți moștenitorii proprietarilor tabulari, că lipsa unor moștenitori din clasa I pentru cei patru proprietari tabulari nu poate fi dovedită decât cu înscrisuri.
Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în situația în care proprietarii tabulari ar fi avut urmași direcți. Ori pentru lămurirea acestor aspecte, respectiv dacă au existat urmași direcți, raportat și la împrejurarea că reclamantul este străin față de familia pârâtelor și a antecesorilor acestora și posibilitatea dovedirii succesorilor prin acte este mai dificilă, se apreciază că se impune administrarea probelor solicitate, în primul rând interogatoriul pârâtelor care cunosc cel mai bine și pot lămuri aceste aspecte. Ar fi greșită soluția primei instanțe care a soluționat cauza pe excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în cazul în care s-ar confirma susținerile apelantului.
← Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă... | Situaţia premisă a partajului, astfel cum este acesta... → |
---|