Potrivit art.430 C.proc.civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 557/A din data de 25.11.2015
Prin sentința civilă nr. 3133 pronunțată la data de 28 aprilie 2015 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 294/182/2015 a fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârât. Prin aceeași hotărâre a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul V L, în contradictoriu cu pârâtul F C, astfel că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2480 lei (reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr. 7414/182/2012).
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 11958 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de 5 decembrie 2013 în dosar nr. 7414/182/2012, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul F C în contradictoriu cu pârâții F Z, T.F., T.E., V.B..
Numitul V L a învestit instanța, în cadrul dosarului nr. 7414/182/2012, inclusiv cu un petit privind obligarea reclamantului F C la plata cheltuielilor de judecată, solicitare respinsă în considerarea constatării conform căreia, hotărârea nu se poate întemeia decât pe înscrisuri depuse după închiderea dezbaterilor, apreciindu-se că o soluție opusă echivalează cu nerespectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Pronunțarea de către instanță asupra acestei solicitări, nu generează premisa autorității de lucru judecat în raport de prezenta acțiune, în contextul în care, depunerea înscrisurilor privind probarea cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor, a reprezentat un impediment în analiza și verificarea pe fond a temeiniciei petitului vizând acordarea cheltuielilor de judecată.
Întrucât pricina finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr. 11958 din 5 decembrie 2013 a fost guvernată de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, instanța a apreciat că, în cauza dedusă judecății, sunt incidente prevederile art. 274, în conformitate cu care, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Caracterul cert, real, efectiv și rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, emerge din înscrisurile anexate acțiunii, respectiv factura nr. 265 din data de 14.11.2013 și chitanța nr. 77 din data de 14.11.2013.
Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel F C. Apelul declarat nu a fost motivat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a rețținut că apelul declarat de F C nu a fost motivat. Potrivit art. 476 C.proc.civ., în măsura în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond numai pe baza celor invocate în fața primei instanțe. Instanța urmează, raportat la articolul arătat anterior să reanalizeze solicitările și apărările formulate de părți în fața primei instanțe.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V L a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată achitate de acesta în dosarul nr. 7414182/2012 al Judecătoriei Baia Mare, cheltuieli care nu au fost acordate în dosarul amintit.
S-a arătat că cererea formulată de F C a fost respinsă, însă reclamantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta este motivul pentru care a fost formulată cerere care face obiectul prezentului dosar.
Instanța constată că prin sentința civilă nr. 11958 pronunțată la data de 5 decembrie 2013 în dosarul nr. 7414/182/2012 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F C. Prin aceeași sentință depusă în copie la filele 9-14 din dosarul Judecătoriei Baia Mare, s-a respins cererea pârâtului V L, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța constată că susținerea din cererea de chemare în judecată în sensul că nu au fost acordate cheltuieli de judecată în dosarul nr. 7414/182/2012, trebuie avută în vedere în sensul că nu au fost acordate cheltuieli de judecată deoarece, instanța a respins capătul de cerere formulat de pârâtul V L având acest obiect.
În considerentele hotărârii atacate s-a menționat faptul că dovada achitării cheltuielilor de judecată s-a depus la dosarul cauzei ulterior reținerii cauzei spre soluționare, astfel că înscrisurile respective nu au fost avute în vedere, cererea fiind respinsă.
Potrivit art.430 C.proc.civ., "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.";
În prezenta cauză, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluționată de instanță, în mod irevocabil în dosarul nr. 7414/1882/2012. Nu are importanță în reținerea autorității de lucru judecat, motivul pentru care a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Cererea fiind respinsă, iar soluția devenind irevocabilă, această solicitare nu mai poate fi pusă în discuție într-un nou proces.
Instanța nu poate reține susținerea intimatului care a arătat că în cauză nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Dimpotrivă, potrivit art. 274 C.proc.civ. 1864 aplicabil în cauza înregistrată sub nr. 7414/182/2012, partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat procesul.
În dosarul nr. 7414/182/2012, partea care a câștigat procesul este pârâtul V L, cererea de chemare în judecată formulată de F C fiind respinsă. Instanța în considerentele expuse a reținut faptul că nu s-a depus dovada achitării cheltuielilor de judecată decât după închiderea dezbaterilor, astfel că respectivele înscrisuri nu au fost avute în vedere.
Astfel, instanța nu a respins cerere privind cheltuielile de judecată pentru că s-a depășit un termen pentru a se depune înscrisurile la dosarul cauzei, nu a lăsat nesoluționată cererea ci constatând că anumite mijloace de probă care trebuiau administrate într-un anumit termen nu au fost depuse la dosarul cauzei ulterior închiderii dezbaterilor, nu au fost avute în vedere. Raportat la acest fapt, instanța a considerat că cererea formulată nu a fost probată, deși partea interesată avea obligația de a face dovada avansării respectivelor cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, instanța a considerat nedovedită, cu probele administrate până la reținerea cauzei spre soluționare), cererea privind cheltuielile de judecată.
În prezenta cauză nu poate fi reanalizat raționamentul instanței în dosarul nr. 7414/182/2012, deoarece nu a fost învestită cu o astfel de cerere. În prezenta cauză instanța poate verifica dacă o instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererii care face și obiectul prezentului dosar. Având în vedere considerentele anterior expuse, se constată că există identitate între cele 2 cereri formulate.
Susținerea faptului că dezbaterile au avut loc la data de 7.11.2013, la această dată fiind formulate concluziile părților, iar onorariul avocațial a fost achitat doar la data de 14.11.2013, este un argument în sensul considerentelor arătate anterior.
Reținând că în ambele dosare,-dosarul nr. 7414/182/2012, respectiv în prezentul dosar, cererea intimatului-reclamant V L a formulat cererea care are ca obiect cheltuielile de judecată efectuate pentru dosarul nr. 7414/182/2012, instanța consideră excepția autorității de lucru judecat fondată, astfel că apelul declarat va fi admis, iar excepția arătată urmează să fie admisă, cererea fiind respinsă.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța consideră că solicitarea pârâtului F C prin care acesta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată la fond este fondată, cheltuielile fiind justificate cu chitanța nr. 150 din data de 24.04.2015 (f.36 din dosarul Judecătoriei). Astfel pentru procedura în fața primei instanțe, urmează a fi acordate cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
În privința solicitărilor formulate în fața instanței în apel, se constată că apelul declarat urmează să fie admis, astfel că sunt îndeplinite condițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmând să acorde în apel cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 ei justificată cu chitanța nr. 1 din 11.11.2015 (f. 36 din prezentul dosar).
| ← Conform art.304 pct. 5 CPC modificarea ori casarea unor... | Ordonanţă preşedinţială. Competenţa şi admisibilitatea... → |
|---|
