Tribunalul apreciază că, procedând astfel, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 6 din Legea 1/2000, anterior invocat

Comentarii

0

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 330/R din data de 06.11.2015

Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 4819 din 24 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte cererea reclamantei A N, s-a admis în tot cererea conexată a Prefectului jud. Suceava și s-a admis în parte cererea de intervenție accesorie cererii Prefectului jud. Suceava formulată de A N în contradictoriu cu pârâții: U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C, L M, D A, U R, L M, M I, I O, S D P, L G Ș, C O F, P D I, N V, Comisia Locală Moldova Sulița De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Regia Națională A Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, D R A, Prefectul Județului Suceava, L A, B I, Comisia Locală Cârlibaba De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, Comisia Locală Breaza de aplicare a Legilor Fon¬dului Funciar, P D A, U V, H M A Și U Z și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută totală, adică cu privire la întreaga suprafață validată pârâților,

- a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziția nr. 2 din anexa 37-16, referitoare la pârâți și a procesului verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.02.2007 referitor la punerea în posesie a pârâților,

- a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 1841/31.07.2007, poziția nr. 2 anexa 37-17, referitoare la pârâți și a procesului verbal de punere în posesie nr. 218 din 13.09.2007 referitor la punerea în posesie a pârâților,

- a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008, poziția nr. 10 din anexa 37-19, referitoare la pârâți și a procesului verbal de punere în posesie nr. 267 din 23.04.2009 referitor la punerea în posesie a pârâților,

- a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 121/2009 și a Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 122/2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 276/2009,

- a Titlului de proprietate nr. 453/18.11.2009 eliberat pârâților de Comisia Jud. Suceava.

S-a dispus emiterea de către Comisia Jud. Suceava a unei hotărâri în favoarea pârâților prin care să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 28,081 ha din C.F. 759 Fundu Moldovei, C.F. 2686 Fundu Moldovei, C.F. 3015 Fundu Moldovei.

Pârâții persoane fizice au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 14900 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea introdusă la data de 01.02.2010 și precizată la termenele din 03.03.2010 și 20.04.2011 reclamanții A N, Brunello Stanca, A G și Pintea N A, în contradictoriu cu pârâții U I, U V, U O, L N, L Ion, L Ilie, L C C, L M, D A, U R, L E, M I, I O, S D P, L G Ș, Cl O F, P E, N V, precum și în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Moldova Sulița, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Suceava și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava au solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârilor nr. 1841/31.07.2007, nr. 5/23.01.2008, nr. 1149/24.05.2007, nr. 121/2009 și 122/2009 ale Comisiei Județene Suceava, a Titlului de proprietate nr. 453/18.11.2009 și a proceselor-verbale de punere în posesie nr. 218/2007, nr. 267/2009, nr. 302/2007 și nr. 276/2009, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a precizat că pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea la care erau îndreptățiți, după cum urmează:

- prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1841/31.07.2007-33,36 ha pădure;

- prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008 - 8,65 ha pădure;

- prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1149/24.05.2007 - 83,0487 ha.

S-a arătat că, potrivit Procesului-verbal de punere în posesie nr. 302/06.09.2007 și nr. 218/13.09.2007, pârâții au fost puși în posesie pentru suprafața de 100 ha (66,0487 ha și, respectiv, 33,3620 ha), în același loc, numit "Tatarca";, la care se adaugă cele 4 ha cu privire la care exercită posesia, în baza Legii nr. 18/1991, pârâții Cl O F, P E, N V, D Ma prin moștenitorul D A, astfel că în posesia pârâților se află o suprafață totală de 104 ha, ce excede cu 19 ha suprafața de 85 ha înscrisă în Tabelul pădurilor întocmit de Ocolul Silvic Breaza în 1949 și care reprezintă întinderea cea mai mare a suprafeței predate la naționalizare, cu concluzia expusă de reclamanți în sensul că, dat fiind acest excedent, nu se mai justifică reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților pentru suprafața de 17 ha la care se referă cererea lor inițială, subliniindu-se că dreptul de proprietate s-a reconstituit succesiv, în baza hotărârilor menționate, după aceeași autori (U Ion a V și soția U Parasca) și în baza acelorași acte doveditoare.

Părțile din proces sunt urmași ai succesorilor unui autor comun, U V a Toader, așa cum rezultă din arborele genealogic depus în dosarul nr. 302/206/2010 (f. 42), astfel încât, în anul 1950, succesorii acestuia stăpâneau amplasamente individual determinate din pădurea înscrisă în cărțile funciare după acest autor, părțile fiind, la rândul lor, succesori ai acestora din urmă, denumiți de reclamanți proprietari deposedați.

Reclamantei, în baza Legii nr. 1/2000, i-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 521-522/2004, prin H.C.J. Suceava nr. 1203/2004, pentru suprafața de 17 ha teren pădure (8 ha, după autorul deposedat Valach P, zisă Parasca a Ghe., bunică maternă și 9 ha după autorul deposedat A Teodor, zis și Toader, tatăl reclamantei.

S-au atașat extrase de carte funciară (f. 154-165), Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1203/15.07.2004 și anexa acestuia, Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008 și anexa acestuia, Certificatul nr. 39/10.01.1996, Adresa nr. 3535/2008, Nota de propuneri nr. 3755/2009, adresa nr. 1269/2010, împreună cu tabelul la care se referă, Extrase din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din comuna Breaza, plasa Câmpulung, Județul Câmpulung, întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948.

La termenul din 07.09.2011 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzei trimise de Judecătoria Miercurea-Ciuc sub nr. 654/206/2010 și înregistrate la Judecătoria Baia Mare sub nr. 9805/182/2011.

În dosar nr. 654/206/2010, conexat, Instituția Prefectului Suceava a chemat în judecată persoanele ce figurează în calitate de pârâți și în cauza la care s-a conexat, alături de Comisia Locală Cârlibaba și a solicitat constatarea nulității absolute cu privire la următoarele acte, pentru suprafețele cu privire la care pârâții nu erau îndreptățiți:

- Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1841/2007 - poziția 2 din anexa 37-17, cu suprafața de 33,3620 ha teren cu vegetație forestieră, reconstituită moștenitorilor autorilor U I și P;

- Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/2008 - poziția 10 din anexa 37-19, cu suprafața de 6,65 ha teren cu vegetație forestieră, reconstituită aceleiași persoane, după aceiași autori;

- Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1149/2007 - poziția 2 din anexa 37-16, cu suprafața de 83,0478 ha teren cu vegetație forestieră, reconstituită aceleiași persoane, după aceiași autori, din care 66,0487 ha cu amplasament și 17 ha numai cu drept de proprietate;

- Fișă proces-verbal de punere în posesie nr. 267/2009, întocmită de Comisia Locală Cârlibaba, pentru suprafața de 6,65 ha teren cu vegetație forestieră;

- Fișă proces-verbal de punere în posesie nr. 218/2007, întocmită de Comisia Locală Cârlibaba, pentru suprafața de 33,3620 ha teren cu vegetație forestieră;

- Fișă proces-verbal de punere în posesie nr. 302/2007, întocmită de Comisia Locală Moldova Sulița, pentru suprafața de 66,0487 ha teren cu vegetație forestieră;

- Titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis pentru moștenitorii acelorași autori.

În motivarea cererii conexate s-a arătat, în esență, că prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1149/2007; nr. 1841/2007 și nr. 5/2008, pe raza Comunei Moldova Sulița și a Comunei Cârlibaba, s-a reconstituit pârâților persoane fizice dreptul de proprietate pentru suprafața de 123,0598 ha teren cu vegetație forestieră.

Astfel, moștenitorilor autoarei U P (P) le-a fost reconstituită proprietatea prin H.C.J. Suceava nr. 1841/2007 și nr. 5/2008 pe vechiul amplasament, situat pe raza Comunei Cârlibaba (Ocolul Silvic Cârlibaba și Iacobeni), suprafața reconstituită depășind suprafața avută în proprietate de această autoare la data naționalizării "în contextul în care U I a V era decedat în anul 1948 și nu putea avea calitate de proprietar deposedat";.

Moștenitorii cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate au beneficiat de suprafețe ce exced cotelor avute de fiecare dintre autorii după care au solicitat reconstituirea, fără să se facă dovada vocației succesorale pentru întreaga suprafață reconstituită.

Astfel, moștenitorii defunctei U P au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 123,0598 ha, ce excede suprafețelor de 62 ha sau 85 ha, cu care acesta a figurat în Registrul agricol, respectiv în Tabloul Pădurilor, în anul 1948.

S-a afirmat că urmează a se revalida dreptul de proprietate în mod corect, cu solicitarea ca instanța să ia în calcul "și suprafețele de teren cu vegetație forestieră pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorii U P (P) și U Ion în contextul în care suprafața (...) reconstituită după acești autori este de 134,0587 ha teren cu vegetație forestieră";.

S-au atașat la cerere actele a căror anulare s-a cerut și documentația ce a stat la baza emiterii acestora (f. 11-399).

Reclamanții din cauza nr. 13066/182/2010 au formulat în dosarul nr. 654/206/2010 cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 1149/24.05.2007 și a Fișei proces-verbal de punere în posesie nr. 302/16.11.2007 întocmită de Comisia Locală Moldova Sulița în favoarea moștenitorilor autoarei U P (f. 427). Cu același obiect și în contradictoriu cu aceleași părți, aceleași persoane au formulat cerere de intervenție "în numele altuia"; (f. 427).

La termenul din 11.05.2010 cererea intervenienților a fost calificată ca fiind una accesorie, în interesul reclamantei și s-a dispus admiterea ei în principiu (f. 588).

Prin Încheierea civilă nr. 4369/24.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr.2205/1/2011 al acestei instanțe, s-a dispus strămutarea cauzei înregistrate la Judecătoria Miercurea-Ciuc (f. 992-993), cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite și ulterior s-a conexat cu dosarul nr. 13066/182/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare.

Pârâtul U I a depus întâmpinare (f. 87-89), formulând, în esență, următoarele apărări:

Reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite anularea HCJ Suceava nr. 1149/24.05.2007, indiferent de întinderea reconstituirii dreptului de proprietate dispuse prin această hotărâre, cu motivarea că reclamanții sau autorii lor nu au avut teren situat pe acel amplasament, iar titlurile de proprietate ce le-au fost eliberate au fost anulate prin hotărârile pronunțate în Dosarul nr. 2883/206/2007 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și Tribunalul Suceava.

A reținut prima instanță că același pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului legitim, a tardivității cererii reclamanților, precum și apărări de fond privind întinderea proprietății preluate de la autorii săi, sens în care s-a referit la autorii săi și la terenurile avute de aceștia în proprietate: U T a lui V (20 ha), U P a lui Ion (85 ha) și U V (35 ha), evocându-se, în susținerea apărărilor formulate, Tabloul Pădurilor Ocolului Silvic Breaza din 1949, calitatea de proprietar tabular a numitului U I a lui V, conform CF nr. 9200 și CF nr. 759, precum și actele în baza cărora acesta din urmă a dovedit această calitate (Decretele de transmitere a succesiunii, Contractul de vânzare-cumpărare din 14.04.1934 și cele cu nr. 24/27.11.1930; nr. 811/1925 și nr. 292/19.12.1999).

La termenul din 02.11.2011, pârâții U I, U V și U O, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Instituției Prefectului Suceava în cauza conexată, atașând la cerere înscrisurile la care se face referire în cuprinsul acesteia (f. 597-648).

Pârâtul U I, a solicitat respingerea cererii formulate de Prefectul Județului Suceava. În apărare a arătat că autoarea sa, U P, a avut în anul deposedării (1948) o suprafață de 178 ha, din care 62 ha pădure și 75 ha teren neproductiv, care s-a împădurit natural, astfel încât el și ceilalți pârâți erau îndreptățiți la reconstituire pentru suprafața de 137 ha, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate, prin hotărârile a căror nulitate s-a solicitat, pentru suprafața de 123 ha, la care dacă se adaugă reconstituirile anterioare pentru suprafața de 10 ha, devine 133 ha.

După învederarea decesului pârâtei D Ma și introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, s-a depus întâmpinare de către moștenitoarea D R A (f. 583-585) care a arătat că Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1841/31.07.2007 și Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008 au fost modificate prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 121/15.01.2009 și nr. 122/15.01.2009, în sensul includerii și a altor moștenitori.

De asemenea, a fost anulat Procesul-verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007 (pentru suprafața de 33,3620 ha pădure), conform Sentinței civile nr. 742/27.05.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, fiind întocmit Procesul-verbal nr. 276/02.07.2009, iar pentru punerea în posesie a Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 122 s-a emis Procesul-verbal nr. 267/2009.

Raportat la aceste împrejurări s-a invocat inadmisibilitatea cererii cu privire la hotărârile modificatoare și procesele-verbale anulate, iar cu privire la Procesul-verbal nr. 267/2009 și a TP nr. 453/2009, s-a învederat că a solicitat și această pârâtă anularea, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, sub nr. 114/334/2010.

Reclamanții intervenienți în cererea conexată au solicitat respingerea excepțiilor (f. 1002-1003), motivând în sensul că, prin reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților cu privire la întreaga suprafață înscrisă în cărțile funciare ale autorilor comuni ai părților, cererile lor formulate în baza Legii nr. 247/2005 nu pot fi validate, așa cum rezultă din adresele emise de Consiliul Local Cârlibaba (f. 628-629, vol. II, Dosarul nr. 654/206/2010).

Trecând la soluționarea cauzei în raport de actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că excepțiile invocate au fost tranșate definitiv de Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă nr. 477 pronunțată la data de 05 noiembrie 2014.

Potrivit tabelului centralizator privind suprafețele de teren cu vegetație forestieră pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului V U, existent la filele 25-27 din primul volum, moștenitorilor lui U I căsătorit cu U P (pârâții din prezentul litigiu), li s-a reconstituit dreptul de proprietate astfel:

În baza propunerii Comisiei Locale Moldova Sulița:

- în temeiul Legii 18/1991, o suprafață de teren forestier de 3 ha, validată de Comisia Județeană Suceava prin hotărârea 282/1991 (pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 23/1992 în favoarea lui U V; pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 24/1992 în favoarea lui Soflan Aglaia, pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 60/1993 în favoarea lui U I)

- în temeiul Legii 1/2000 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1549/2003 o suprafață de teren cu vegetație forestieră de 7 ha, eliberându-se în favoarea lui U I și U V titlul de proprietate 705/2005.

- în temeiul Legii 247/2005 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1149/2007, o suprafață de 83,0487 ha teren cu vegetație forestieră eliberându-se titlu de proprietate.

Pentru a formula propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate, Comisia locală Moldova Sulița, respectiv pentru a valida aceste propuneri, Comisia Județeană Suceava, a avut în vedere, ca acte doveditoare:

- registrul agricol din anii 1948-1950 al lui U P, cuprins în cerificatul 39 din 10.01.1996 eliberat de Filiala Arhivelor Statului Județul Suceava (fila 48 din primul volum), registru agricol unde antecesoarea pârâților figura cu 62 ha pădure.

- tabloul pădurilor din 1949, în care U P figura cu 85 ha pădure (fila 45-47 primul volum).

Ambele înscrisuri cu valoare declarativă au fost avute în vedere ca acte doveditoare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților, în baza Legii 18/1991 și Legii 1/2000.

- cărți funciare, luate în considerare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților în baza Legii nr. 247/2005.

Deși în tabelul centralizator nu se face referire la numărul cărților funciare ce au fost avute în vedere de Comisia locală Moldova Sulița și Comisia Județeană Suceava, raportat la cele depuse o dată cu formularea în anul 2005 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către C O, P E, N V, acestea sunt: CF 759 Fundu Moldovei, CF 762 FM, CF 3015 FM, CF 2686 FM, CF 11 Breaza, CF 483 Breaza.

Prima instanță a reținut că totalul suprafeței de pădure reconstituită în favoarea moștenitorilor lui U I și ai soției sale U P, pârâții din prezentul dosar, în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/200, Legii nr. 247/2005, de Comisia Județeană Suceava la propunerea Comisiei locale Moldova Sulița, este de 93,0487 ha.

În baza propunerii Comisiei locale Cîrlibaba, pârâților, în calitate de moștenitori ai lui U I și ai soției lui U P, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, emițându-se hotărârea Comisiei Județene Suceava 1022/1996, pentru o suprafață de 1 ha teren cu vegetație forestieră, eliberându-se și titlul de proprietate nr. 197/1997. S-a avut în vedere același registru agricol al lui U P din perioada 1948-1950 cu 62 ha pădure.

În temeiul Legii nr. 1/2000, pârâții nu au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii la Comisia locală Cîrlibaba.

În baza cererilor de reconstituire depuse de pârâți în calitate de moștenitori ai lui U I și P în temeiul Legii nr. 247/2005, Comisia locală Cîrlibaba a propus reconstituirea dreptului de proprietate acestora asupra unei suprafețe de 33,36 ha pădure, validată de Comisia Județeană Suceava prin hotărârea nr. 1841/2007 și asupra unei suprafețe de 6,65 ha pădure, validată prin hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/2008.

Pentru a emite aceste hotărâri, s-au avut în vedere, ca acte doveditoare cărți funciare.

Total reconstituit în favoarea pârâților în calitate de moștenitori ai lui U I și P în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr. 247/2005, la propunerea Comisiei locale Cîrlibaba, 41,01 ha teren cu vegetație forestieră.

Prima instanță a observant că pârâților, în calitate de moștenitori ai lui U I și P, li s-a reconstituit dreptul de proprietate, la propunerea a două comisii locale de fond funciar, Moldova Sulița și Cîrlibaba, în baza acelorași acte doveditoare: registrul agricol al lui U P din perioada 1948-1950, tabloul pădurilor din anul 1949 și cărți funciare.

Prin precizările depuse pentru ședința publică din 09.10.2013 (fila 1492, volumul V), pârâții au arătat că, în ceea ce privește cărțile funciare, cele de care înțeleg să se folosească în probațiune, sunt C.F. 483, C.F. 84, C.F. 2686, C.F. 3015, C.F. 759, C.F. 762, C.F. 111, coala de posesie 845. În afară acestor cărți funciare, pârâții s-au prevalat și de tabloul pădurilor din 1949, registrul agricol din 1948-1950, ambele deținute de U P, soția lui U I și de contractele de vânzare-cumpărare din 1925 și 1929, prin care frații lui U I au transmis cotele lor părți acestuia din urmă.

Art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 permite să se alinieze ca probe nu numai cele ce au fost depuse odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ci și altele depuse după depunerea acestora.

Prima instanță a reținut, potrivit aceluiași tabel cuprinzând situația terenurilor cu vegetație forestieră reconstituite în favoarea moștenitorilor lui U V, în baza Legii nr.18/1991, la propunerea Comisiei locale Moldova Sulița și prin hotărârile Comisiei Județene Suceava nr. 381/2003 și nr. 679/2004, că reclamantei,în calitate de moștenitor a lui U P, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a unui hectar de teren cu vegetație forestieră, în baza registrului agricol deținut în anul 1949 de U P, bunica reclamantei și fiica lui V U. La propunerea Comisiei locale Breaza, reclamantei i s-a reconstituit, în calitate de moștenitoare a lui Valah P și a lui A Teodor, tatăl său, în baza registrului agricol, în temeiul Legii nr. 18/1991, 2 ha teren vegetație forestieră (cererea de reconstituire se regăsește la fila 612) și în temeiul Legii nr. 1/2000, 17 ha teren cu vegetație forestieră, pentru acesta din urmă eliberându-i-se și titlurile de proprietate 521/2004 și 552/2004. Aceste două titluri de proprietate 521/2004 și 522/2004, prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 17 ha, au format obiectul unor litigii, U I, U V, U O cerând să se constate nulitatea absolută a acestor titluri, cerere admisă prin sentința civilă 425/2009 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul 2883/206/2007.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia 2138/2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosar 2883/206/2007.

Împotriva acestei decizii a Tribunalului Suceava s-a formulat contestație în anulare, admisă prin decizia 116/R/2011 a Tribunalului Bistrița Nasăud (fila 556), prin aceasta anulându-se decizia 2138/2009 a Tribunalului Suceava și reținându-se cauza pentru judecarea recursului.

Prin decizia 263/2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar 8925/112/2010 (fila 591) s-a respins cererea lui U I, U V și U O privind anularea titlurilor de proprietate 521 și 522/2004. Pentru a pronunța decizia 263/2010, Tribunalul a reținut că terenul reconstituit prin cele două titluri de proprietate, aferent nr. topo 4395/9 din CF 759 Fundu Moldovei, a fost deținut în coproprietate de autorii rereclamanților U și ai pârâtei A Niculuina, iar la data formulării cererii de reconstituire de către U V, U O și U I, adică în anul 2005, în baza Legii nr. 247, imobilul (cel de sub nr. Topo 4395/9) nu era liber, fiind deja reconstituit în favoarea lui A N ca urmare a cererii acesteia depuse în baza Legii nr. 1/2000.

Prin urmare, există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește persoana îndreptățită să fie pusă în posesie asupra terenului de 17 ha de sub nr. topo 4395/9 din CF 759 Fundu Moldovei, respectiv titularii titlurilor de proprietate 521/2004 și 522/2004, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Instanța de fond a reținut totodată că că reclamantei, în calitate de moștenitoare a bunicii sale, Valah P și a tatălui său, A Teodor, i s-a reconstituit o suprafață de 20 ha teren cu vegetație forestieră în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, iar în calitate de moștenitoare a lui U Ghe. o suprafață de 10 ha (titlul de proprietate 146/1994 și titlul de proprietate 492/2004).

Pârâții, în calitate de moștenitori ai lui U I și ai soției acestuia U P, nepoți și strănepoți ai acestora, au solicitat și în temeiul Legii nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate fie asupra unei suprafețe de 62 ha teren cu vegetație forestieră, fie asupra unei suprafețe de 85 ha pădure, fie asupra unei suprafețe de pădure neprecizată (L Cornelia), unuia dintre aceștia (C O F, Presăcariu E, N V), arătând și actele în baza cărora au cerut acest lucru, respectiv C.F. 759, C.F. 762, C.F. 3015, C.F. 2686, registrul agricol de la Valah P (filele 252-285).

În urma acestor cereri s-au eliberat de către Comisia Județeană Suceava hotărârile nr. 1149/2007, nr. 1841/2007, nr. 5/2008, a căror nulitate s-a solicitat prin prezenta cerere.

Hotărârile Comisiei Județene Suceava 1841/2007 și 5/2008 au fost modificate prin hotărârile 121/2009 și respectiv 122/2009, în sensul includerii printre moștenitorii lui U I și ai soției sale P și a pârâților D A și Sofronei D.

Reclamanta, la rândul său, a solicitat în temeiul Legii 247/2005, prin cererile înregistrate sub nr. 9 din 18,08,2005, nr. 214 din 17.08.2005, în calitate de moștenitoare a bunicii Valah P, și nr. 215 din 17.08.2005, în calitate de moștenitoare a tatălui său, A Teodor, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha pădure, 25,83 ha pădure și respectiv 31,50 ha pădure (filele 1261-1263).

Reclamanta a invocat ca și acte doveditoare registrul agricol al Primăriei Moldova Sulița din perioada 1948-1950 al lui Valah P, în care aceasta figura cu 10 ha (1950), respectiv 9 ha (1951), existent la fila 1234 de la dosar, registrul agricol al comunei Breaza, deținut de aceeași Valah P în perioada 1948-1951, în care apare înscrisă o suprafață de 35,83 ha pădure (fila 1235) și registrul agricol al comunei Breaza, deținut de A T în perioada 1948-1951, în care apare înscrisă o suprafață de 31,50 ha pădure (fila 1237).

Reclamanta a menționat, de asemenea, în cererile 9/2005 și 214/2005 și C.F. 759.

În cererea 215/2005, reclamanta a arătat că A Teodor a fost înzestrat de către Valah P, la căsătoria cu fiica acesteia, Valah Elisabeta, cu o suprafață de 31,50 ha pădure.

Așadar, suprafața de teren pădure, care figurează în registrul agricol al lui A Teodor nu poate fi privită distinct față de cea a lui Valah P, în sensul că trebuie privită ca provenind de la aceasta. Atât registrele agricole ale lui Valah P, bunica reclamantei, cât și cel al lui U P, soția lui U I cât și tabloul pădurilor din 1949 în care era înscrisă U P, soția lui U I, sunt înscrisuri care au valoare declarativă, ceea ce înseamnă că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafețele înscrise în registrele agricole și tabloul pădurilor au fost dobândite în modalitățile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carțile funciare (art. 6 alin 12) din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005).

Dintre cărțile funciare, cele care au relevanță în speță, în sensul că fac dovada dreptului de proprietate a autorilor părților asupra unor terenuri cu vegetație forestieră, sunt C.F. 2686 Fundu Moldovei și C.F. 3015 Fundu Moldovei.

În cuprinsul acestor cărți funciare se regăsesc și contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1925, 1929, 1928, 1927, 1930, invocate de pârâți, prin care autorul lor a dobândit anumite cote de proprietate de la frații săi. Aceasta înseamnă că aceste contracte de vânzare-cumpărare nu fac dovada vreunui drept de proprietate distinct de cel ce reiese din cărțile funciare menționate.

Restul cărților funciare invocate de pârâți ca și temei al dovedirii dreptului de proprietate (fila 1492), fie nu se referă la suprafețe de teren cu vegetație forestieră (C.F. 762, C.F. 111), fie au fost distruse C.F. 483, C.F. 84, C.F. 762).

Judecătoria a apreciat că nici coala de posesie 845 nu face dovada dreptului de proprietate, nefiind echivalentă unei cărți funciare. Mai mult, în a doua completare la expertiză - ianuarie 2014, dl expert a precizat că imobilele din C.F. 762, C.F. 483, C.F. 84 (topo 658, 4410/1, 1329, 1330/1, 1330/3, 1136/1, 1137/2, 1339/2, 1137/8) nu au avut categoria de folosință pădure și nu au în prezent această categorie de folosință și, prin urmare, aceste terenuri nu formează obiectul dedus judecății.

Coroborând conținutul C.F. 759, C.F. 2686 și C.F. 3015 cu expertiza efectuată în cauză, a reieșit că autorii părților, U I și Valah P, care sunt fii lui U V, au deținut în proprietate, anterior naționalizării, următoarele suprafețe cu vegetație forestieră:

1. Conform C.F. 759 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 4335/1, cu suprafața totală de 1170688 mp, U I, antecesorul pârâților a deținut o suprafață de 28,2729 ha;

- Valah P, bunica reclamantei, a deținut din același teren de sub nr. topo 4335/1 o suprafață de 27,7265 ha, iar soțul ei Valah G o suprafață de 6,7568 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4336, cu suprafață totală 10.063 mp, U I a deținut o suprafață de 2430 mp;

- din același teren de sub nr. topo 4336, Valah P a deținut o suprafață de 2384 mp, adică 0,2430 ha, iar soțul ei Valah G o suprafață de 0,0581 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4395/9, cu suprafața totală de 18.2041 mp, U I a deținut o suprafață de 4,3964 ha, Valah P a deținut o suprafață de 4,3115 ha, iar G Valah o suprafață de 1,0507 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4395/11, în suprafață totală de 34038 mp, U I a deținut o suprafață de 0,8220 ha, iar Valah P o suprafață de 0,8063 ha și G Valah o suprafață de 0,1965 ha.

Valah P, ce a fost căsătorită și cu Bodruc Teodor, a mai deținut în proprietate, conform înscrierii în C.F. 759 și suprafața de 5708 mp (0,5708 ha) (4784 mp aferent nr. topo 4335/1, 41 mp aferent nr. topo 4336, 744 mp aferent nr. topo 4395/9 și 139 mp aferent nr. topo 4395/11.

Total suprafață de pădure deținută de U I, autorul pârâților, anterior naționalizării, din terenul înscris în C.F. 759, de sub nr. topo 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, este de 33,7343 ha.

Valah P a deținut anterior naționalizării din terenul înscris în C.F. 759 de sub nr. topo 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, o suprafață totală de 33,6581 ha pădure.

Valah G, ultimul soț al lui Valah P a deținut anterior naționalizării, din terenul înscris în C.F. 759, de sub nr. topo 4335, 4336, 4395/9 și 4395/11 o suprafață totală de pădure de 8,0621 ha.

Potrivit completării raportului de expertiză depusă pentru termenul din 09.10.2013, prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava 1149/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. 759, nr. topo 4335, 4395/9, 4395/11.

Potrivit C.F. 2686 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 4490/1 cu suprafața totală de 22047 mp:

- U I a deținut o suprafață de 0,5541 ha pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 0,5311 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,1272 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4610/2 cu suprafața de 60640 mp:

- U I a deținut o suprafață de 1,4645 ha de pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 1,461 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,3500 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4615/2 în suprafață totală de 60640 mp

- U I a deținut o suprafață de 1,6542 ha pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 1,6502 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,3953 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4486/33 în suprafață de 27943 mp:

- U I a deținut o suprafață de 0,7023 ha pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 0,6733 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,1613 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4607/2 în suprafață de 27943 mp:

- U I a deținut o suprafață de 0,7667 ha pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 0,7648 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,1832 ha pădure.

Total suprafață de pădure deținută anterior naționalizării, din C.F. 2686, de sub nr. topo 4490/1, 4610/2, 4615/2, 4486/33, 4607/2:

- U I 5,1418 ha;

- Valah P 5,0804 ha;

- Valah G 1,2170 ha.

Potrivit completării a doua rapoarte de expertiză - ianuarie 2014 - prin hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/2008, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră de sub nr. topo 4610/2 și 4490/2 din C.F. 2686, emițându-se și dreptul de proprietate 453/2009 pentru aceste terenuri.

3. Conform C.F. 3015 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 3600/21 în suprafață de 242659 mp:

- U I o suprafață de 0,1838 ha pădure;

- Valah P o suprafață de 0,2298 ha pădure;

- Valah G a deținut o suprafață de 0,0460 ha pădure.

- din terenul de sub nr. topo 3827/2 în suprafață de 27856 mp:

- U I a deținut o suprafață de 0,0211 ha pădure;

- Valah P a deținut o suprafață de 0,0264 ha pădure;

- G Valah a deținut o suprafață de 0,0053 ha pădure.

Așadar, din terenurile - pădure - înscrise în C.F. 3015 sub nr. topo 3600/21 și 3827, anterior naționalizării, U I deținea o suprafață de 0,2049 ha, Valah P deținea o suprafață de 0,2562 ha și Valah G deținea o suprafață de 0,0513 ha pădure.

Concluzionând, Valah P a deținut anterior naționalizării, potrivit C.F. 759, C.F. 2686 și C.F. 3015, o suprafață de 38,9947 ha pădure, Valah G a deținut anterior naționalizării potrivit acelorași cărți funciare o suprafață de 9,3304 ha și U I a deținut anterior naționalizării, potrivit acelorași cărți funciare o suprafață de 39,081 ha.

Prin cea de-a doua completare a raportului de expertiză, din ianuarie 2014, dl. expert a arătat că "din actele depuse la dosar de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, rezultă că împădurirea imobilelor altele decât cele de tip pădure din C.F. 759, C.F. 2686, C.F. 3017 s-a făcut doar pe suprafața de 5,1545 ha și 0,5397 ha, astfel că împădurirea pășunilor în mod natural se răsfrânge doar asupra unei suprafețe de 5,6942 ha din totalul imobilelor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate";.

Cu alte cuvinte, nu există suprafețe de teren din altă categorie de folosință, înscrise în cărțile funciare analizate, care, prin împădurire, să poată fi retrocedată, ca și teren cu vegetație forestieră părților.

Cum pârâților, în calitate de moștenitori ai lui U I și ai soției acestora, li s-a reconstituit în proprietate în temeiul Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 247/24772005, o suprafață totală de pădure de 134,0587 ha, din care în temeiul Legii 247/2005, prin hotărârile a căror anulare se solicită prin prezenta, o suprafață de 123,0587 ha, depășindu-se suprafața la care erau îndreptățiți, potrivit cărților funciare analizate de 39,081 ha (CF 759, CF 2686, CF 3015) și întrucât și reclamanta a formulat și ea în temeiul Legii 247/2005, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitori a lui V P și A T și V G, pentru ca și acesteia să i se poată reconstitui dreptul de proprietate asupra diferenței rămasă nereconstituită, în temeiul acestei legi (Legea 247/2005) (în temeiul Legii 18/1991 și Legea 1/2000, reclamantei fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, după aceeași autori asupra unei suprafețe de 30 ha (titlul de proprietate 381/1995 (1 ha), titlul de proprietate 357/1997 (1 ha), titlul de proprietate 355/1997 (1 ha), titlul de proprietate 492/2004 (9 ha), titlul de proprietate 521/2004, titlul de proprietate 522/2004 (17 ha în ambele) și până la suprafața totală ce i se cuvine din cele trei cărți funciare analizate, în calitate de moștenitor a lui V P, V G, de 48,3251 ha, urmează a se anula actele ce au format obiectul cererii.

În speță, interesează numai diferența de suprafață ce se cuvine reclamantei în temeiul Legii 247/2005 și ceea ce s-a reconstituit pârâților în calitate de moștenitori ai lui U I în temeiul aceleiași legi 247/2005, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin 2 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005, "drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Așadar, titlurile de proprietate eliberate pârâților în temeiul Legii 18/1991 și Legii 1/2000, în calitate de moștenitori ai lui U I, neatacate, rămân valabile, fiind prezumate legal emise până la proba contrarie.

Hotărârile Comisiei Județene Suceava, 1149/2007, 1841/2007, 5/2008, 121/2009, 122/2009, titlul de proprietate 453/2009 și procesul verbal de punere în posesie a căror nulitate s-a solicitat vor fi anulate în limita interesului justificat de reclamantă, interes care constă în îndreptățirea acesteia la reconstituire asupra diferenței de suprafață rămasă neretrocedată prin Legea 18/1991 și Legea 1/2000, diferența dintre ceea ce au deținut în proprietate V P și V G conform CF 759, CF 2686 și CF 3015 și ceea ce a primit reclamanta în temeiul Legii 18/1991 și Legii 1/2000, după aceeași autori (1 ha prin titlul de proprietate 381/2003, 1 ha prin titlul 355/1997, 1 ha prin titlul 357/1997, 17 ha prin titlurile de proprietate 521/2004 și 522/2004 (filele 25-27 de la dosar). Pentru considerentele expuse pe parcurs, nu s-a reținut că A T, tatăl reclamantei, avea în proprietate vreo suprafață de teren distinctă, ci aceasta i-a fost transmisă în patrimoniu de către V P, cu ocazia căsătoriei cu fiica ei, or V P nu putea transmite o suprafață mai mare decât deținea în proprietate, dreptul de proprietate al acesteia reieșind din cărțile funciare analizate.

Nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafețe de teren să rămână în proprietatea și posesia pârâților din CF 759, CF 2686, CF 3015 și ce suprafețe de teren din aceleași cărți funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei (V P (Bodruc P) și V G), cât și cel al pârâților (U I) au înscrise în aceste cărți funciare cote părți ideale și abstracte din dreptul de proprietate, astfel încât nu se cunoaște care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparținut.

Singurul teren asupra căruia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aparține reclamantei este cel aferent nr. topo 4395/9 din CF 759, în suprafață de 17 ha, reconstituit prin titlul de proprietate 521/2004 și 522/2004.

Cu privire la acest teren, pârâții nu vor fi puși în proprietate și nici în posesie, el fiind deja reconstituit reclamantei prin titlurile menționate și nici nu va fi cuprins în suprafața ce îi va fi reconstituită reclamantei în temeiul Legii 247/2005, suprafață la care aceasta, în calitate de moștenitor a lui V P și V G, mai este îndreptățită a i se reconstitui, de 18,3251 ha.

Întrucât nu se cunoaște ce suprafață din fiecare din cele trei cărți funciare analizate s-a reconstituit prin fiecare din hotărârile Comisiei Județene Suceava și prin titlul de proprietate ce formează obiectul prezentului litigiu, prima instanță a constatat nulitatea totală a actelor de reconstituire prin care pârâților li s-au validat cererile de reconstituire, bineînțeles numai cu privire la pozițiile referitoare la pârâți, urmând a se emite o hotărâre a Comisiei Județene Suceava cu privire la suprafața de 28,081 ha (diferența dintre suprafața deținută de autorul pârâților U I, conform celor trei cărți funciare (de 39,081 ha) și ceea ce li s-a reconstituit pârâților în calitate de moștenitori ai acestuia în temeiul Legii 18/1991și Legii 1/2000, adică, 11 ha, astfel încât și reclamanta să beneficieze de reconstituirea suprafeței la care e îndreptățită de 18,3251 ha, din aceleași CF, în calitate de moștenitori a lui V P și V G.

Temeiul de drept al constatării nulității de către instanța este art. III alin 1 lit i Legea 169/1997.

În privința cheltuielilor de judecată, întrucât pârâții persoane fizice au căzut parțial în pretenții, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, cheltuieli constând în onorariu de avocat, onorariu expert, reținând și culpa acestor pârâți, care prin depunerea unor cereri întemeiate pe aceleași acte de proprietate la comisii locale diferite au generat situația de față.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: A N, în calitate de reclamantă - intervenientă, și pârâții U I, U V, U C I.

Recurenta A N a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererilor de chemare în judecată așa cum au fost modificate și precizate.

În motivarea cereri sale recurenta A N a susținut nelegalitatea hotărârii instanței de fond, atât prin încălcarea normelor legale speciale incidente cât și prin nerespectarea îndrumărilor instanței de control judiciar.

Astfel, pentru a pronunța constatarea nulitătii absolute totale a actelor de reconstituire deduse judecații " adică cu privire la întreaga suprafață validată a pârâților" și obligarea Comisiei Județene Suceava de Fond Funciar la adoptarea unei noi hotărâri "în favoarea pârâților prin care să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 28.081 ha"; prima instanță a argumentat că "nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafețe de teren să rămână în proprietatea și posesia pârâților din CF 759, CF 2686, CF.3015 și ce suprafețe de teren din aceleași cărți funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei (V P (Bodruc P) și V G), cât și cel al pârâților (U I) au înscrise în aceste cărți funciare cote părți ideale și abstracte din dreptul de proprietate, astfel încât nu se cunoaște care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparținut";.

Recurenta a susținut că acest raționament logico-juridic este greșit, iar hotărârea dată în baza lui este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente.

1.a. Judecătorul fondului a încălcat principiul disponibilitătii, potrivit căruia instanța este ținută să se pronunțe în limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, deoarece nici o normă legală nu dă posibilitatea instanței să se pronunțe asupra unei chestiuni ce nu a fost cerută de părți. În speță, cei doi reclamanți prin cererile lor (modificate și precizate) au cerut constatarea nulitătii absolute partiale a actelor atacate până la concurența suprafeței la care sunt îndreptățiți, potrivit legii, pârâții.

1.b. Cu privire la limita învestirii, instanța de fond a nesocotit statuările irevocabile ale instantei de recurs, care în considerentele hotărârii de casare cu trimitere (pag,35 - 37 din decizie) stabileste că prin cererea de chemare în judecată reclamantul, (Prefectul jud.Suceava) "a învestit instanța cu o cerere de constatare a nulității absolute a actelor de reconstituire doar în limita a ceea ce depășește dreptul efectiv al beneficiarilor actelor contestate, pârâți în proces, conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 16711997" și critică soluția instanței de fond (în primul ciclu procesual) care ,,Apreciind că nu este învestită cu stabilirea întinderii dreptului de proprietate ce a aparținut autorilor pârâților, prima instanță s-a rezumat la o analiză a actelor de care s-au prevalat pârâții, fără a statua, în concret, asupra limitelor în care se mai putea proceda la recunoașterea vocației lor la reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererilor depuse conform Legii nr. 24712005, ținând seama de reconstituirile efectuate deja în temeiul legilor de reparație anterioare, după același autor."

De asemenea, instanța de casare cu trimitere reține expresis verbis" că dacă prima instanță a anulat actele contestate pentru întreaga suprafață relevată în cuprinsul acestora, fără o analiză concretă a dreptului la reconstituire invocat de persoanele fizice, înseamnă că a constatat o nulitate totală a tuturor acestor acte, dispoziție ce excede limitelor învestirii sale prin cererile conexate. "

2. Prin constatarea nulității absolute totale a actelor atacate și dispoziția de adoptare a unei noi hotărâri a Comisiei județene Suceava de fond funciar în favoarea pârâților, instanța încalcă principiul dreptului la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, deoarece prin această dispoziție este amânată procedura de reconstituire pentru un termen nedefinit.

2.a. în respectul principiului soluționării conflictului într-un termen rezonabil instanța de casare consideră că: "Reluarea întregii proceduri administrative, creează o sarcina exorbitantă pentru părțile din proces, în contextul în care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost depuse cu peste 9 ani în urmă, s-a procedat la sesizarea instanței de judecată atât de către Prefectul județului Suceava, cât și de către reclamanta A N care pretinde că i-au fost lezate drepturile prin emiterea actelor de reconstituire în beneficiul pârâților, iar eventuala culpă a autorităților administrative în neobservarea obligațiilor legale nu poate atrage prelungirea duratei procedurii în detrimentul reclamantei, a cărei cerere proprie nu se poate soluționa".

3. Hotărârea prin care se constată nulitatea absolută totală este nelegală si din perspectiva normelor speciale ce reglementează nulitatea actelor de reconstituire în procedura reconstituirii proprietății funciare- art.III alin.1 din Leg.169/1997.

Din interpretarea acestor norme rezultă că sunt lovite de nulitate (absolută totală) actele de reconstituire emise cu încălcarea legilor de restituire funciare "în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri".

Lipsa îndreptățirii este sancționată cu nulitatea totală, însă în cazul în care beneficiarul reconstituirii, legal, are un drept la restituirea proprietății, dar actul administrativ consemnează o suprafață mai mare decât cea înscrisă în actele cu care a făcut dovada proprietății, sancțiunea ce se va aplica este nulitate absolută partială, soluție consacrată în mod unanim de practica judiciară în materie funciară. Această rezolvare, pe de o parte, este în concordanță cu regula din dreptul civil a salvării clauzelor actului juridic care sunt conforme cu legea iar, pe de altă parte, rezultă din interpretarea "per a contrario" a art. III alin.1 din Leg.169/1997.

Ori, în speță, pârâții au dreptul la reconstituirea suprafeței de pădure pe care o dovedesc că a avut-o autoarea lor în momentul naționalizării (11 iunie 1948), însă actele de reconstituire consemnează o suprafață mult mai mare decât de 62ha pădure predată de autoare statului Român.

Deci soluția legală este de nulitate absolută partialăpână la concurența la care - legal și dovedit - constată instanța că sunt îndreptațiți pârâții. Chiar instanța reține că pârâții sunt îndreptățiți, în temeiul Legii 247/2005, să li se reconstituie suprafața de 28,081ha.

4.a. Imposibilitatea - constatată de instanță - de stabilire, pe de o parte, a suprafeței ce a fost reconstituită pârâților, pe vechi amplasament din cele 3 carți funciare, prin actele contestate iar, pe de altă parte, a suprafeței de pădure ce urmează a rămâne în proprietatea și posesia pârâților, nu corespunde realității și actelor din dosar.

În speță, cărțile funciare nr.759, 2686 și 3015, au fost folosite pentru determinarea vechiului amplasament și ca drept dovadă nu există la dosarele de reconstituire calculul cotelor indivize (aceste calcule au fost dispuse abia în ds.nr.2883/2007), iar întinderea dreptului de proprietate reconstituit s-a făcut pe baza evidențelor declarative. Deoarece, prin reconstituirea în favoarea pârâților pe amplasamentul acestor cărți funciare a unei suprafețe mult mai mari decât cea la care aveau dreptul, nu a mai rămas teren pentru rezolvarea cererilor de reconstituire formulate de reclamanta - intervenientă în temeiul Legii 247/2005, s-a declanșat procesul care face obiectul prezentului dosar, aceste 3 cărți funciare constituind doar izvorul conflictului și nu temeiul reconstituirii.

Deci, cărțile funciare s-au folosit pentru identificarea vechiului amplasament, iar dovada proprietății s-a făcut cu evidențele declarative.

4.b. Este greșită opinia instanței potrivit căreia nu se cunoaște amplasamentul reconstituit pârâților, pentru că suprafețele din actele de reconstituire sunt individualizate prin codificare topografică (coală și parcelă) și codificare silvică.

De asemenea, pârâții, prin fapta lor de exploatare (defrișare) a unor suprafețe de pădure, au individualizat terenul care urmează să rămână în proprietatea lor, deoarece ar fi absurd ca după ce au exploatat aceste amplasamente să primească alte suprafețe cu pădure.

Soluția instanței de constatare a nulitătii totale urmată de o nouă reconstituire este netemeinică și din punctul de vedere al amplasamentelor pe care urmează a fi "revalidați" pârâții.

Normal și firesc este ca ei să rămână cu terenul de pe care au exploatat masa lemnoasă, situație prezentată prin concluzii scrise la fond după casare.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, atunci când analizează obiectul cererii de chemare în judecată, precizând că face obiectul investirii instanței inclusiv cererea reclamantei A N "ca amplasamentele de pe care pârâții au defrișat pădure să rămână în proprietatea acestora" .(pag.35 decizie).

II. Netemeinicia și nelegalitatea sentinței în statuarea întinderii dreptului la reconstituire a reclamantei interveniente A N.

Este netemeinică și nelegală sentința instanței de fond și cu privire la modul în care instanta stabilește limitele interesului reclamantei - interveniente A N, de a cere nulitatea actelor emise în beneficiul pârâților și implicit rezolvarea dată de instanță cu privire la suprafața de teren cu vegetație forestieră la care este îndreptătită reclamanta - intervenientă în temeiul Legii 247/2005.

Pentru a reține că părțile din proces persoane fizice (pârâții și reclamanta) sunt îndreptățite la reconstituirea suprafețelor de pădure înscrise în cărțile funciare analizate (759, 2686 și 3015) motivează instanța că registrele agricole și celelalte evidențe neînsoțite de acte de proprietate "au valoare declarativă, ceea ce înseamnă că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafețele inscrise în registrele agricole și tabloul pădurilor au fost dobândite în modalitățile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carțile funciare (art. 6 alin 12 din Legea 112000, modificată prin Legea 24712005)";.

Pe baza acestei reguli, constată instanța că reclamanta intervenientă A N, este îndreptățită la suprafața totală de 48,9947 ha cu care este înscrisă autoarea sa Valach P, în cele 3 cărți funciare, din care i s-a reconstituit la legile anterioare suprafața de 30ha, astfel încât urmează "să beneficieze de reconstituirea suprafeței la care e îndreptățită de 18,3251 ha din aceleași CF-uri în calitate de moștenitoare a lui V P și V G".

Este nelegală și netemeinică dezlegarea dată de instantă dreptului reclamantei interveniente la reconstituirea terenului cu vegetație forestieră, pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea, este nelegală deoarece instanța adaugă la lege atunci când înlătură evidențele declarative ca probă în dovedirea proprietății statuând (pag.12 sent.) "că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafețele înscrise în registrele agricole și tabloul pădurilor au fost dobândite în modalitățile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carțile funciare (art. 6 alin 1/2 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005)." Normele cuprinse în art.6 alin. 1/1 până la alin.1/4 inclusiv constituie o interpretare legală a art.9 și 11 din Legea 18/1991 republicată, care reglementează probele cu care se face dovada proprietății în procedura reconstituirii proprietății funciare.

Astfel, legea stabilește câteva reguli cu privire la interpretarea probelor:

a. Actele vechi de proprietate fac dovadă absolută a proprietății (alin.1/1) iar consemnările din registrele agricole, cererile de intrare în CAP, evidențele existente în arhivele naționale - neînsotite de titlurile de proprietate- au valoare declarativă cu privire la proprietate (alin.1/2).

Dacă legea dispune că proba proprietății se poate face cu evidențele declarative, neînsotite de titluri de proprietate, este nelegală hotărârea care înlătură aceste probe pe considerentul că evidențele declarative nu sunt însotite de acte din care să rezulte că suprafețele consemnate în registre au fost dobândite în modalitățile prevăzute de lege (deci tot acte de proprietate).

b. Alin.1/4 stabilește reguli de preferabilitate a probelor produse - dar numai în situatia tăgăduirii dreptului de proprietate pretins- dispunând că, în operațiunea de comparare a titlurilor, orice probă care dovedește dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță, invocată de cei care contestă acest drept. Deci, această regulă se aplică NUMAI în situația contestării dreptului pretins.

În cauză, însă, nimeni nu a contestat valoarea probantă a registrelor agricole și a evidenței din Recensământul populației și exploatațiilor agricole din momentul deposedării- anul 1948.

Astfel reclamanta A N a cerut constant să fie desființate actele emise în favoarea pârâților până la concurența suprafeței de 62 ha care rezultă din actele declarative din momentul deposedării și a susținut propria sa vocație la reconstituire (și implicit întinderea indreptățirii de a cere nulitatea) tot în baza registrelor agricole din momentul naționalizării.

Reclamantul Prefectul jud.Suceava, în acțiunea sa, a cerut ca actele emise pârâților să fie anulate până la suprafața pe care aceștia o dovedesc prin registrele agricole sau evidența numită "Tabloul pădurilor". În apărare, pârâții își probează dreptul cu aceste evidențe declarative și alte probe cu valoare declarativă și nu au tăgăduit valoarea probelor invocate de reclamanta-intervenientă A N.

Nimeni nu a contestat aceste probe și nu a cerut ca suprafața revendicată să fie stabilită pe baza înscrierilor în CF-uri, așa încât instanta a dat o hotărâre nelegală înlăturând o probă necontestată.

2.a. Este nelegală hotărârea instanței de fond fiindcă nesocoteste principiul puterii de lucru judecat.

Prin notele scrise depuse la termenul din 8 aprilie 2015, (la f.3-4 din acestea) reclamanta- intervenientă a demonstrat că problema întinderii dreptului său la reconstituirea proprietății funciare a fost dezlegată în mod irevocabil prin sent.civ. nr.768/2006,menținută prin decizia civ.nr.1910/2006 a Tribunalului Suceava.(f.1511-1513 voi. IV ds.fond) prin care Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a statornicit, cu putere de lucru judecat, că după autorii săi dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu registrele agricole din anul 1948 (V P 35,83ha și A T 31,5 ha) la care se adaugă 10 ha înscrise în registrul agricol al comunei Moldova Sulița.

Ori, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a statuat cu privire la existența sau inexistența unui drept, această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție intr-un alt proces, pentru că, astfel, s-ar încălca puterea de lucru judecat din prima hotărâre cât și principiul siguranței circuitului civil.

2.b. Nesocotind dreptul la reconstituire al reclamantei-interveniente A N stabilit cu putere de lucru judecat, hotărârea instanței de fond este dată, totodată, cu nerespectarea îndrumărilor obligatorii stabilite de instanța de control judiciar, Tribunalul Maramureș, prin hotărârea de casare cu trimitere a pus în vedere instanței de fond ca, în rejudecare să pronunțe o sentință legală "cu observarea hotărârilor judecătorești cu relevanță în cauză".

3. Este nelegală sentința pronunțată cu încălcarea principiului cuprins în art.3 alin.5 din Legea 1/2000 potrivit căruia reconstituirea proprietății se face după proprietarul deposedat, respectiv persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.

În esență, în stabilirea întinderii dreptului părților persoane fizice din proces la reconstituirea terenului cu vegetație forestieră, instanța de fond ia în considerare numai înscrierile din cele 3 CF-uri, motivând că atât U P cât și A T (cu toate că potrivit evidențelor declarative au calitatea de autori deposedați) sunt continuatorii în drepturi și obligații a proprietarilor tabulari înscriși în cărțile funciare analizate, (respectiv soțul și soacra) care au forță probantă superioară evidențelor declarative.

Prin acest raționament, instanța a încălcat atât litera, cât și spiritul legilor restituirii proprietății.

Pe lângă regula restituirii terenurilor după autor deposedat, proprietar în momentul deposedării, legea (art. 11 alin.1 din Legea 18/1991 republicată) stabilește și regula potrivit căreia reconstituirea se face pe baza actelor ce dovedesc proprietatea în momentul deposedării "registrul agricol de la data intrării în cooperativă".

Deci, esențial este momentul deposedării, dată față de care este legată atât calitatea de autor deposedat cât și a actelor cu care se probează dreptul de proprietate revendicat.

În cauză, U Ion, decedat în anul 1944, nu este autor deposedat și, în consecință, nu se poate face restituirea după acest autor și este nelegală reconstituirea făcută pe baza actelor în care acesta este proprietar.

De asemenea, cu privire la autorul A T, reclamanta- intervenientă dovedește atât că acesta este autor deposedat, cât și faptul că la data deposedării autorul său avea în proprietate o suprafață de pădure. Aceste norme clare și categorice au fost nesocotite și, în locul lor, instanța, printr-o prezumție simplă, concluzionează că .suprafața de teren pădure cu care figurează în registru agricol A T nu poate fi primit distinct față de cea a lui V P în sensul că trebuie privită ca provenind de la aceasta".

Ori, este evident nelegală concluzia judecătorului trasă printr-o prezumție dată cu încălcarea legii.

Reconstituirea făcută de instanță după înscrierile în cele 3 CF-uri încalcă normele enumerate în precedent și pentru motivul că din cei trei autori deposedați (U P, V P și A T) numai unul este proprietar tabular (V P) ceilalți își dovedesc proprietatea cu registrele agricole.

Recurenta A N a susținut totodată că hotărârea atacată este netemeinică.

Este adevărat că pârâții au fost validați și puși în posesie cu amplasamente din cele 3 cărți funciare și că acestia nu au putut dovedi - cu acte vechi de proprietate - că autorul lor tabular a avut și alte terenuri înafara cotelor părți înscrise în cărțile funciare analizate în cauză, însă instanța de fond a limitat în mod nedrept și fără suport probator dreptul ei la reconstituirea proprietății la cotele părți ale autorilor mei V P și V G în cărțile funciare 759, 2686 și 3015 pentru următoarele argumente:

4.a. Prin notele scrise (și actele doveditoare) depuse la dosar pentru termenul din 13 martie 2013 (f.1203 -1248 voi IV) și în rejudecare la termenul din 10 iunie 2015 a făcut trimitere la probele existente la dosar privind autorii deposedați V P și A T, precum și bunicul V G. Este adevărat că bunicul V G apare alături de bunica în cele 3 cărți funciare din prezenta cauză cu contracte V/C, însă cele 10ha de pădure reconstituite pe numele lui sunt pe alte amplasamente avute de bunicul de dinaintea căsătoriei, prin împărțirea Obștei Breaza (înscrise în CF.554 proprietate în indiviziune), cât și printr-un contract V/C din Obștea Breaza. Titlul de proprietate (nr.492/2004) pe numele bunicului consemnează ca vechi amplasament numai parcele înscrise în CF.554.

4.b. Tot în notele scrise din 13 martie 2013 a arătat (cu acte în suport) că bunica V P- în afara cotelor părți din cele 3 CF-uri din litigiu, a mai avut pădure în proprietate și în CF.2382 Fundul Moldovei, precum și faptul că expertul desemnat (la cererea pârâților din prezenta cauză) în ds.nr.2883/206/2007, a demonstrat că potrivit evidențelor de carte cadastrală și coala de posesie cadastrală (existente la primăria corn.Moldova Sulița) la nr.474 bunica apare înscrisă cu 18ha pădure la locul numit "Corhana" .

4.c. Anul 1873 este momentul înființării Cărților Funciare în Bucovina, respectiv și anul înființării cărților funciare din speță (759, 2686 și 3015 pe numele antecesorului comun U V a T) în baza Codului civil austriac așa cum relevă și copiile registrelor aflate la dosar cu traducerea pasajelor cu interes în cauză. Literatura de specialitate consemnează că evidențele cărților funciare în baza Codului civil austriac, după Marea Unire din 1918, erau lipsite de rigurozitate, incomplete și neținute la zi și care în accepțiunea generală au fost catalogate "Cărți Funciare omisive datorită neținerii lor la zi".

Într-o speță a Secției civile a Curții de Apel Suceava - Secția civilă Decizia nr. 554/1999, (citată de Pavel Perju în lucrarea, ,,Jurisprudență civilă comentată a ÎCCJ și a altor instanțe judecătorești", Ed. CHB București 2007, fila 129) s-a reținut că nu poate constitui probă în revendicare o Carte Funciară omisivă. Cărțile funciare analizate în speță prin neținerea lor la zi în sensul omiterii înscrierii tuturor drepturilor și sarcinilor cuprinse cu privire la imobilele din aceste CF-uri, zdruncină serios forța lor probantă .

Exemple:

- la 12 iunie 1934 soții P și Ghe.V în calitate de cumpărători și M a lui Ghe Tîmpău în calitate de vânzător, încheie un contract de V/C cu drept de răscumpărare cu privire la cote-părți din mai multe CF-uri (act nou atașat recursului) printre care și cele trei din cauză, contract care nu este înscris în cartea funciară. De asemenea, nu este înscris nici actul de răscumpărare, și nu se știe dacă răscumpărarea a mai avut loc sau nu;

- în aceste CF-uri sunt înscrise mai multe contracte de ipotecă, la 22dec 1930; 17 ian.1931; 24 aprilie 1934; dar nu există nici o mențiune cu privire la executarea ipotecii și dobândirea calității de proprietar tabular a creditorilor ipotecari, cum nu este înscrisă nici radierea acestor drepturi ipotecare.

Aceste exemple demonstrează faptul că situația înscrierilor nu mai corespunde realității și că și aceste cărți funciare fac parte din cărțile funciare omisive.

În aceeași lucrare Pavel Perju (pag.128-130) ajunge la concluzia că în aceste situații "sunt aplicabile regulile consacrate privind dovada relativă a drepturilor de proprietate bazată pe prezumții".

În consecință, în cauză, dovada prin prezumții a înscrierilor din aceste cărți funciare omisive înfiintate în urmă cu 150 de ani, nu poate înlătura dovada certă a întinderii dreptului de proprietate înscris în registrele agricole în momentul deposedării al autoriului deposedat și preluată de statul român la naționalizare.

5. Prin limitarea dreptului la reconstituirea proprietății a părților persoane fizice la suprafețele înscrise în cele 3 CF-uri instanta de fond a încălcat principiul potrivit căruia în situatii identice se dau solutii identice.

Din centralizatorul reconstituirii proprietății după succesorii antecesorului comun V a T U atașat acțiunii Prefectului jud.Suceava rezultă că restituirea după toți autorii deposedați (nu numai după autorii pârâților) s-a făcut exclusiv pe baza evidențelor din registrul agricol de la data trecerii pădurilor în proprietatea statului. Această situație a fost prezentată de recurenta reclamanta- intervenientă prin "Completari privind cererea în probațiune a pârâților", în rejudecare la termenul din 10 iunie 2015.

Cum, moștenitorii după autorii deposedați enumerați și înscriși în centralizator, care nu au fost părți în prezentul proces rămân proprietari definitivi cu suprafețele restituite potrivit registrului agricol, iar părțile în proces, moștenitorii celor trei autori din centralizator (U P, V P și A T) urmează să primească, potrivit sentinței, suprafețe mult mai mici ce rezultă din cotele-părți înscrise în cărțile funciare, demonstrează că instanța de fond a nesocotit principiul simetriei "situații identice trebuie să aibă rezolvări identice";.

Soluția instanței este evident inechitabilă cu atât mai mult cu cât dacă s-ar realiza restituirea pentru părțile din proces, a suprafețelor din registrele agricole ale autorilor părților, balanța centralizatorului rămâne echilibrată în sensul că suprafața totală a vechiului amplasament nu este depășită așa cum am prezentat în scris la termenul din 10 iunie 2015.

Astfel, centralizatorul confirmă că dacă toate reconstituirile s-ar fi făcut după evidența din registrele agricole ale autorilor deposedați (total 204,6 ha) nu s-ar fi depășit limitele din cele 3 CF-uri (205,7871ha) stabilite prin verificările făcute de instituțiile statului ( OCPI Suceava și Direcția Silvică Suceava).

Față de această realitate este profund netemeinică limitarea dreptului la reconstituire a părților din proces la suprafața ce rezultă din cotele-părți din aceste cărți funciare cu care sunt înscriși autorii lor. În același sens s-a statornicit în practica judiciară "deoarece, starea de indiviziune, creată între anii 1904 -1960, privea un număr mare de persoane, cuprins într-un arbore genealogic foarte întins, caz în care este necesar ca, în contradictoriu cu aceste persoane, să se determine starea de indiviziune și apoi, cota indiviză a fiecărui proprietar iar, totodată, să se ceară și înscrierea dobândirilor succesive" (Pavel Perju - Practica judiciară civilă comentată și adnotată" speța 70, Ed.Continent XXI București 1999).

Recurenta a critict și rezolvarea cererii de cheltuieli de judecată, pe care a apreciat-o greșită. Motivarea instanței că atâta vreme cât acțiunea este admisă în parte și cheltuielile de judecată vor fi admise în parte reținând și culpa acestor pârâți" care au generat promovarea acțiunii în nulitate nu ține seama de faptul că acțiunea nu a fost admisă în parte, ci în totalitate. S-a cerut nulitatea absolută parțială și instanța a dispus nulitatea absolută totală. S-a dat mai mult decât s-a cerut și nu mai puțin.

De asemenea, pentru a dispune admiterea în parte a acțiunii, instanța trebuia să respingă un capăt de cerere sau să admită în parte pretențiile reclamantului, situații care nu se regăsesc în dispozitivul sau considerentele sentinței.

Stabilirea întinderii dreptului reclamantei-interveniente la reconstituirea proprietății este o chestiune incidentală legată de cuantificarea interesului în promovarea acțiunii și nu un capăt de cerere distinct care să justifica admiterea în parte. Chiar dacă instanța a stabilit că recurenta reclamanta- intervenientă are dreptul la o suprafață mai mică decât cea afirmată, culpa procesuală a pârâților rămâne tot exclusivă.

Procesul a pornit numai din vina pârâților. Dacă ei respectau legea, conflictul judiciar nu avea loc.

Pentru aceste considerente, recurenta A N a solicitat ca pârâții să fie obligați, în totalitate, la cheltuieli de judecată din primul și al doilea ciclu procesual. Onorariile de avocat sunt pe deplin justificate față de durata, complexitatea cauzei, numărului mare de lucrări constând în note scrise cu privire la excepții, cererile solicitate de instanță, obiective expertiză, obiecțiuni la expertiză cât și motivarea căilor de atac și întâmpinările la cererile pârâților.

Recurenții pârâți U I, U V și U Cătălin I, cel din urmă în calitate de mostenitor al defunctului U O, au solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotaririi atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata instantei de fond motivat de împrejurarea ca aceasta a pronuntat o hotarâre fără a cerceta fondul cauzei, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacate si respingerea actiunii formulate de A N, respingerea cererii conexate a Prefectului Judetului Suceava precum si respingerea cererii de interventie accesorie a intervenientei A N cu consecința înlăturării obligației de plată stabilite in sarcina pârâților recurenti; obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de dezbaterea cauzei în recurs.

În motivarea recursului, recurenții U I, U V, U C I, au învederat că, în opinia lor, prima instanță a solutionat cererea fara a intra in cercetarea fondului, motivat de împrejurarea ca instanta isi argumenteaza solutia prin prisma a doua aspecte si anume retinerea ca proba doar a înscrierilor din cartea funciara în ceea ce priveste dovada dreptului de proprietate si a întinderii lui, respectiv acele mentiuni care atesta categoria de folosinta padure, înscrisa in cartea funciara, dând astfel veridicitate maximă expertizei întocmite de expert.

Lucrarea de expertiza efectuată si completata contine greseli de identificare a terenurilor, greseli care au decurs din faptul ca expertul nu a parcurs în teren întreaga suprafata in litigiu, acesta multumindu-se sa "citeasca" continutul cartilor funciare, fara a le corobora însa cu datele din teren. Astfel au rezultat erori de identificare in conditiile in care o serie de terenuri înscrise în cartea funciara cu alta categorie de folosinta decât pădure si-au schimbat categoria de folosintă de la data înscrierii în cartea funciara si pâna la momentul retrocedarii fiind in prezent terenuri impadurite. Astfel s-au formulat obiectiuni la expertiza topografica, depuse in data de 19.02.2014, solicitindu-se efectuarea unei noi expertise, însa instanta a respins cererile formulate dând veridicitate maxima concluziilor expertului, deși lucrarea contine greșeli de calcul, omisiuni ale calculării unor cote legale înscrise in cartea funciara ale a autorului recurentilor si greseli de identificare ale ramurii de folosinta a terenurilor în prezent.

Astfel expertul:

- nu a aratat modul de calcul al suprafetelor de teren si cotele avute in vedere pentru părti, împrejurare care face imposibil un control al instantei asupra calculelor efectuate de acesta;

- nu identifica terenurile in litigiu având în vedere si alte înscrisuri ( declaratii de intrare in CAP, Registrul agricol, declaratii de martori, coala de posesie cadastrala a lui U V a lui T înregistrata sub nr. 92/1933 din 4 iulie 1933, care are date de referinta - CF si numere topografice mentionate in cuprinsul acesteia, toate având ramura de folosinta pădure

- nu identifica toate topograficele din CF 759 cu ramura de folosinta padure si nu indica categoria de folosinta actuală în teren a tuturor topograficelor, astfel acesta indica 4 numere topografice la fila 4 din expertiză ca având ramura de folosinta padure cind in realitate sunt 10 topografice respectiv 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, 4333/8, 4333/10, 4335/4, 4335/7, 2116,2115 toate avind ramura de folosinta padure

- topograficele mentionate la fila 4 din raportul de expertiza poz.5,6,7,8,9, 10,11,17,18,20,21 în prezent, în teren, au categoria de folosinta pădure, însă expertul arata doar 4 topografice( poz.7,8, 11, 18) cu aceasta categorie de folosinta. Aceste aspecte rezultă din suprapunerea hărților cadastrale si silvice cu imaginile din stelit precum si faptul ca aceste topografice sunt incluse în amenajamente silvice. Astfel din CF 759 topo. 4330/1, topo.4395/5 , topo. 4333/1, 4344/2, 4344/4, 4337, 4338/1 si 4338/3 sunt terenuri afectate de vegetatie forestiera dar în CF sunt înscrise cu altă ramură de folosință. De asemena in CF 2686, topo 4609/6 este teren finat, în realitate acesta este teren cu vegetatie forestiere, iar întinderea lui este semnificativa respectiv 34 ha 4334 mp. Expertul îl mentioneaza ca fiind finat si nu il are in vedere la calculul total al suprafetei de padure detinute de parti si in raport de care au fost calculate drepturile părților( fila 7 expertiza din 23 ian 2013).

- calculul suprafetelor de teren aferente cotelor de proprietate ale partilor sunt gresite, iar unele cote nu sunt incluse de expert in calcul astfel ca expertiza nu poate sta la baza stabilirii întinderii dreptului de proprietate al partilor pe de o parte, iar pe de alta parte, raportarea numai la unele suprafete de padure respectiv cele înscrise cu acesta ramura de folosinta in CF, in conditiile in care nu au fost identificate toate , nu poate duce dlecât la un calcul al deptului de proprietate gresit.

Recurenții au evidentiat în acest sens următoarele: In CF 759 Fundu Moldovei U I a lui V detine cota de 3014/12480 parte, înscrisa sub B2, lit c. Dacă se are in vedere întregul mentionat de expert ca fiind 1396830 mp padure, suprafata aferenta cotei de teren al acestuia este de 337343,399038 mp, respectiv 33, 7343 Ha. U I detine si cota de 2/11 din 675/12480, înscrisa sub B10, căreia îi corespunde suprafata de 13736,309 mp respectiv 1,373 Ha.

Expertul cuantifică în rezumat la fila 7 din lucrarea de expertiza că suprafața totala de padure detinuta de U I în CF 759 este de 33,7343 ha, în concluzie acesta a omis să ia în calcul cota de de sub B10, iar instanța de fond a preluat această suprafață, neputând verifica expertul asupra modului de calcul.

Situația este identică și în ce privește CF2686. Expertul menționează o suprafață totală de pădure în acest CF de 210.870 mp, suprafața aferentă cotei de 3014/12480 parte a lui U I a lui V de sub B2c este de 50926,456mp, respectiv 5,0926 ha. U I detine si cota de 2/11 din 675/12480, înscrisa sub B10, căreia îi corespunde suprafata de 2073 mp respectiv 0,2073 ha.

Expertul cuantifică în rezumat la fila 10 din lucrarea de expertiza că suprafața totala de padure detinuta de U I în CF 2686 de 5,1418 ha, în concluzie acesta a greșit calculul suprafațelor, lui U revenindu-I din CF2686 suprafața de 5,2999 ha pădure.

În ce privește CF 3015 U I este înscris sub B13 cu cota de 2/11 din 675/12480, iar prin raportare la suprafața de 27 ha și 515 mp teren pădure, cota acestuia reprezintă 0,2049 mp. Expertul indică 211mp, dar instanța calculează corect suprafața.

Recurenții au susținut că întinderea terenurilor deposedate de la titularii din CF sau succesorii acestora ( U P ) a fost diferita, in functie de partajul efectuat între coindivizari în natură, acest lucru fiind evidentiat în actele declarative ulterioare înscrierilor din Cf si a partajului efectuat.

A retine astfel in baza unor mentiuni in Cf o serie de suprafete pe care autorii părtilor nu le-au avut niciodata si nu le-au cumparat niciodata ar însemna pe de o parte a reconstitui greșit aceste suprafete succesorilor, iar pe de alta parte, a nesocoti partajul realizat intre coproprietari, ulterior înscrierilor din CF, partaj care se evidentiaza în evidențele declarative ale părtilor ulterioare inscrierilor din CF.

Fata de cele de mai sus, recurenții au apreciat că instanta de fond a solutionat cauza fără a cerceta aspectele învederate, numai prin prisma înscrierilor din cartea funciară, care nu se coroboreaza cu mentiunile din actele înscrise in cuprinsul cărții funciare.

In ceea ce priveste petitul subsidiar , recurenții pârâți au opinat că instanta de fond a admis gresit cererea intervenientilor in nume propriu prin prisma interesului in reconstituirea dreptului de proprietate de care ar trebui sa beneficieze intrucit interesul in cauză trebuie să fie actual.

Reconstituirea viitoare de care ar putea beneficia intervenienta in nume propriu nu are relevanță atâta timp cit nu are un drept reconstituit, iar interesul justificat in limita dreptului de 17 ha reconstituit, nu indeplineste cerinta de actualitate intrucit terenul este vândut prin act autentic de către A N. Pe de alta parte, intervenienta in nume propriu a invocat drept limita de reconstituire si indreptatire al piritilor la reconstituire pina la intinderea de 62 respectiv 68 ha padure, instanta depășind această solicitare expresă a intervenientei.

In ceea ce priveste cererea principala si de interventie accesorie formulate, instanta le-a admis in mod gresit apreciind gresit probele administrate in cauza, dând forță probantă absolută numai înscrierii în cartea funciară, deși dispozitiile legii 18/1991 modificata arata care sunt înscrisurile acceptate ca fiind doveditoare ale dreptului de proprietate. De asemena instanta nesocoteste alte înscrisuri care completeaza pe cele din cartea funciara in conditiile în care cartea funciara garanteaza numai proprietatea si nu întinderea ei .

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetatie forestiera realizata pe numele paratilor in calitate de mostenitori ai autorului deposedat U P casatorita cu U I ( fiul lui U V al lui T), a avut in vedere suprafata totala de teren detinuta de catre autorul deposedat care, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, este evidentiata după cum urmeaza:

- conform extrasului nr.898/C emis de M.A.I.-Serviciul Judetean Suceava al Arhivelor Nationale se atesta ca in tabloul de locuitori din comuna Moldova Sulita care poseda pamânt peste 25 de hectare în anul 1938, la pozita 40 apare inregistrat U I cu suprafata totala de 218,20 ha teren din care , 79 hectare padure, 128 ha neproductiv.

- conform registrului agricol existent la nivelul anului 1943-1946, la pozitia familiei U I figura o suprafata totala de teren de peste 200 hectare din care 120 aveau ramura de folosinta padure. Eroarea materiala cu privire la ramura de folosinta a suprafetei de 120 ha care apare ca fiind de curti constructii, este inlaturata de extrasul din 14.04.2014 emis sub nr. 1530/C de catre Arhivele Nationale Suceava unde apare suprafata de 120 Ha padure specificata in mod distinct, la nivelul anului 1947.

- Extrasul nr 1901/2010 emis de M.A.I.-Serviciul Judetean Suceava al Arhivelor Nationale, atesta la nivelul lunii ianuarie a anului 1948 ca in conformitate cu borderoul populatiei proprietatilor si exploatatiilor agricole din comuna Moldova Sulita, întocmit conform recensamantului agricol si al populatiei, U P alaturi de paratii din prezenta cauza U I, U O si U V, detinea suprafata totala de 178 hectare, 3970 metri patrati de teren din care paduri 62 hectare, alte terenuri si neproductive 75 hectare, din care in hotarul satului se aflau 118 ha si 978 de mp, iar in hotarul altor sate suprafata de 60 ha si 3000 mp.

Pornind de la aceasta suprafata totala evidentiata in inscrisuri pe numele lui U P casatorita cu U I, succesorilor acestora li s-au retrocedat suprafetele de teren care fac obiectul celor 3 hotarari ale Comisiei Judetene Suceava atacate.

Articolul 11 aliniatul 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 enumera mijloacele de proba pentru dovada dreptului de proprietate, respectiv actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. Prin prisma acestor aspecte retinerea instantei ca proba absoluta a mentiunilor din CF, desi sunt acte primare in sensul legii, procedând la inlaturarea altor înscrisuri este contrara legii .

Recurenții pârâți au susținut că înscrisurile la care au facut referire mai sus, respectiv copia extrasului din 1938, din 1949, dar si copia registrului agricol de la data intrarii in cooperativa fac dovada faptului ca tatal intimatilor, respectiv mama lor, detineau in proprietate si posesie suprafata de padure mentionata si ulterior preluata de Statul Roman.

Aceste înscrisuri coroborate cu existenta unor acte primare de proprietate respectiv înscrierea din cartea funciara pe baza transmiterii succesiunii si a contractelor de vinzare cumparare, genereaza in favoarea intimatilor o prezumtie absoluta de proprietate care nu poate fi rasturnată de către comisiile de fond funciar decât în cazuri speciale (de exemplu, daca persoana titulara a dreptului de proprietate conform actului primar, ulterior, până la momentul deposedarii a instrainat o parte din teren, ceea ce nu este cazul pârâtilor intimati. Acestia nu au instrainat teren, au achizitionat ).

In sensul celor de mai sus, aliniatul 1 indice 1 al articolului 6 al Legii 1/2000, modificat prin Legea nr. 247/2005 statueaza ca " titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate" .

Recurenții U I, U V, U C I au învederat că, în ceea ce-i priveste, sunt întrunite cumulativ cele doua conditii ale textului de lege respectiv existenta unui act primar de proprietate si existenta libera a amplasamentelor la data solicitarii, astfel încat in mod corect li s-a reconstituit dreptul de proprietate având in vedere mentiunile privind întinderea dreptului de proprietate relevată în registrul agricol si evidentele de la Arhivele Nationale de la nivelul anilor 1946-1948. Au apreciat că diferenta care exista intre acte primare( inscrierea in carte funciara ) si dreptul reconstituit conform celorlate inscrisuri probatorii, nu justifica anularea dreptului de proprietate reconstituit intimatilor intrucat actele primare sunt anterioare înscrieri in registrul agricol, urmand a se acorda preferinta acestora din urma intrucit dau nastere unei prezumtii potrivit careia la data înscrierii in registru agricol persoana solicitanta era proprietarul acelei suprafete.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 6 al.(2^2) din Legea 1/2000 care arata că diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 și situația de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.

Recurenții au apreciat că în cauza au dovedit continuitatea detinerii suprafetelor de terenuri, in fapt si in drept, pâna la data preluarii, cele din actele primare regasindu-se cuprinse in cele declarative, diferentele justificandu-se prin preluarea faptica a unor suprafete determinate ca intindere, dar raportate la cota ideală. Vânzarile din contractele depuse au în vedere cote ideale, dar în fapt s-au predat suprafete determinate din anumite topografice si carti funciare ( a se vedea mentiunea din contractul de vânzare cumparare încheiat la data de 1.06.1929 intre Stefania a lui V U in nume propriu si in calitate de mostenitoare a lui V U, Filomena si Ghiorghi a lui V U. Intinderea terenurilor din CF 2686, instrainte în baza acestui contract este de 38 ha, 75 ari si 54 mp) care justifica un partaj voluntar al fratilor si o posesie efectivă a terenurilor cu ramura de folosinta padure peste cota ideala din CF si care au corespondent în suprafetele înscrise în actele emise de arhivele nationale si cele din registrul agricol si tabloul pădurilor.

Aceasta sustinere isi gaseste explicatie si în coala de posesie cadastrala la nivelul anului 1933 care evidentiaza in cuprinsul ei la pag nr. 2 o posesie faptica a lui U I a lui V asupra unei suprafete de 58 ha, 77 ari si 03 mp pădure. Aceasta suprafata depaseste cota aferenta cartilor funciare identificate, dar se coroboreaza cu mentiunile din registrul agricol fiind aferenta padurii detinute doar in Cirlibaba. Aceasta padure din Cirlibaba este mentionata ca suprafata" in hotarul alor sate - 60 ha "in extras din Borderoul Populatiei din 1948 al lui U P.

De altfel, cartea funciara garanteaza proprietatea si nu întinderea ei, astfel că este posibil ca întinderea dreptului intimatilor în discutie din punct de vedere al cartii funciare să nu fie la nivelul intinderii drepturilor mentionate in celelalte înscrisuri. Au apreciat recurenții pârâți că important este, din punct de vedere al justificarii dreptului, faptul că la data exproprierii suprafata reconstituita se afla in proprietatea si posesia autoarei intimatilor, deposedarea realizata in persoana acestora.

Ceea ce este important si se poate remarca în ceea ce priveste dreptul pârâților, este continuitatea înscrierilor referitoare la suprafetele de teren detinute inca din 1938 la nivelul întinderii totale de 218,20 ha, din care 79 ha padure , neproductiv 128 ha ( adeverinta extras din tabloul de locuitori din comuna Moldova Sulita emisa sub nr. 898/C in data de 20.01.2014). Aceasta suprafata nu se diminueaza, apare înregistrata si in RA la nivelul anilor 1942-1946, la capul gospodariei U I, suprafata totala depasind 200 ha teren. De asemena în 1947 la pozitia lui U Parsca figurau înregistrate 218.40 ha Teren din care 121 pădure, 40 ha neproductiv -păsune -45 ha si finat 12,20 Ha ( adeverință extras privind situatia proprietarilor cu suprafete de 25 ha teren si peste 25 ha teren întocmita de Ocolul Agricol Campulung la data de 18.02.1947).

Pozitia din 1948 a lui U P este modificata sub aspectul suprafetelor , aceasta figureaza cu suprafata de 178 ha si 3970 mp , diferenta fata de înscrierile anterioare se justifica prin aceea ca la nivelul anului 1948, cu diferenta de teren au fost înzestrate fiicele casatorite M, Aglaia si Elisaveta. Suprafata ceruta si retrocedată o cuprinde si pe a acestor fiice inzestrate astfel ca totalmente suprafata ceruta cu cea deposedată este identică.

Potrivit articolului 6 aliniatul 3 indice 1 din Legea nr. 1/2000 :

" In situatia in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate, cand acesta se face pe vechile amplasamente si cand autorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."

Probele testimoniale administrate, respectiv declaratiile martorilor proprietari vecini, avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele intimatilor confirma dreptul de proprietate al acestora la intinderea reconstituita.

Recurenții au învederat că la dosarul cauzei a fost depus înscrisul intitulat "Tabel Nominal" cuprinzind cetatenii din Moldova Sulita care au detinut padure in perioada anilor 1948-1951 unde la pozitia 333 apare U P cu suprafata de 62 ha padure și au mentionat că aceasta înscriere vizeaza doar padurea evidentiata in localitatea Moldova Sulita, nu si cea existenta in Cirlibaba sau locul Dadu Paltinis. Acesta este motivul pentru care suprafata de padure este diminuata fata de celelalte înscrisuri.

Referitor la acest inscris, recurenții pârâți au solicitat a se avea în vedere ca reclamanta intervenienta A N a cerut a fi avut in vedere in exclusivitate numai acesta în stabilirea întinderii drepturilor lui U P omitind sa aiba in vedere ca autoarea acesteia, V P este înscrisa la pozitia 348 din acelasi tabel cu suprafata de padure de 10 ha. Daca se acordă veridicitate totala acestui înscris probator pentru ambele parti, atunci reclamantei interveniente i-a fost reconstituit dreptul asupra 17 ha pădure, si inca se pretinde indreptatita si la alte suprafete de pădure, peste mentiunea din acest înscris. Prin urmare, solicitarea de a se avea în vedere numai acest acest inscris ca drept al autorilor pârâților este nelegala si discretionara, recurenții susținând că trebuie corroborate toate probele care atesta întinderea dreptului părților la reconstituire.

Recurenții au solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că autoarea recurentei A N, respectiv V P, figurează în cuprinsul Registrului Agricol al localitatii Moldova Sulita ca fiind posesoarea suprafetei de 21,15 ha de teren anterior cooperativizarii, din care doar 2 ha sunt terenuri cu ramura de folosinta padure. Acest înscris a fost depus in fata instantei de recurs astfel ca se poate concluziona ca suprafata reconstituită autoarei recurentei excede celei mentionate, fara a lua în calcul si pretentiile de reconstituire pe care le are încă.

Referitor la hotărârea Comisiei Judetene Suceava nr. 1149/24.05.2007, care a fost eliberata urmare a propunerii Comisiei locale de fond funciar Moldova -Sulita, paratilor li s-a validat conform Anexei nr. 37-16, pozitia nr. 2, dreptul de proprietate pentru suprafata de 83,0487 ha teren padure, situata pe raza Comunei Moldova-Sulita, Ocolul Silvic Breaza, la locul numit "Tatarca-Glodu" pe amplasamentul UA 155, 156 A , 156 B, 156 C, 157 A, 158 A-C, 160 C, 161 A B E, UP I.

Pentru suprafata de 66,0487 ha s-a validat si amplasametul, iar pentru diferenta de 17 hectare teren numai dreptul de proprietate intrucit amplasamentul este ocupat prin aplicarea Legii 1/2000 de mostenitorii autorilor reclamantilor intervenienti.

Acest teren apartine autorului deposedat U P, sotia lui U I a V, fiul lui U V a T. Terenul validat prin aceasta hotarire se afla ca amplasament in localitatea Moldova Sulita, in locul numit Tatarca Glodu .

Actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate sunt urmatoarele: Certificat nr. 39 din 10 ian 1996 emis de Directia Generala a Arhivelor Statului care arata ca in registrul agricol al "Fd . SFAT. POP. MOLDOVA SULTIA " Registrul 3/1948 fila 15 pozitia 306 in anii 1948-1950 figureaza U P cap de gospodarie cu teren în posesie in suprafata totala de 116 ha, din care: paduri 62 ha, neproductiv 14,10 ha, pasuni si islazuri 30,59 ha;(parte din aceste suprafete sunt actualmente padure), Certificat tabular din anii 1924/1934, Ion a lui V U având cote parti si in Obstea Breaza; tabloul Pădurilor perioada 1948-1955, pozitia 69 B in locul "Paraul Glodului" , U P figureaza cu 85 hectare pădure pe raza localitatii Moldova Sulita; -Copie din registrul agricol fila 193 al Comunei Moldova-Sulita din anii 1942-1946 care confirma faptul ca U I a V (decedat in anul 1944) figureaza inscris cu o suprafata totala de 120 ha teren padure, cu declaratia de rectificare din care rezulta ca 120 de hectare este categoria de folosinta pentru paduri si nu terenuri ocupate de curti cladiri; Extrasul de carte funciara nr. 759, din care rezulta ca proprietar tabular in cota de 3.014 /12480 parti si 2/11 din 675/12480 parti din topograficele 4335, 4395/5,4395/9, 4995/11 si altele, figurau înscrise pe proprietarul Ion a lui V U; din cuprinsul acestui cf 759 Fondul Moldovei au fost solicitate a fi reconstituite si sunt cuprinse in hotararea de mai sus doar suprafete aferente topograficelor 4335, 4395/5, 4395/11, 4395/9 dobindite in baza Decretelor de Transmiterea Succesiunii din 27.05.1925 si in baza-Contract de vanzare-cumparare si schimb încheiat cu Casandra a lui Deonisie Leustean în nume propriu dar si ca mostenitoare a decedatului Spiridon a lui V U;datat 11.02.1929, contract de vanzare-cumparare din 10.11.1925 incheiat intre A a lui V U si I a lui V U; Planul de amplasament si delimitare semnat de toate organele competente care au identificat terenul in amenajamentul silvic, insusit de catre Ocolul Silvic Breaza si confirmat de reprezentantul Directiei Silvice Suceava; insotit de plasa foto aferenta topograficelor solicitate si reconstituite; Procesul-Verbal de stabilire a vecinatatilor încheiat în data de 04.09.2006, privind suprafata de 83,0483 hectare, alaturi de declaratiile de recunoastere a vecinatatilor semnate de catre Litu Ilie,U Gavril, U Margareta, Moisa V, Vouciuc D, Turtureanu M; adresa eliberata de Directia Silvica Suceava la data de 10.05.2010, prin care se adevereste ca, in Tabloul Padurilor, existent la O.S. Breaza, la nivelul anului 1949, apare înscris U P I, cu suprafata de 85 hectare, in locul numit Paraul Glodului; adresa eliberata de catre PriM Comunei Moldova Sulita la data de 07.12.2007, prin care se adevereste ca, in Tabloul Padurilor O.S. Breaza din anul 1949, figura suprafata de 140 hectare padure care era impartita la un numar de 3 mostenitori (copii), după cum urmeaza: U T - 20 hectare, U V- 35 hectare si U P, sotia lui U Ion a V -85 hectare; raport de expertiza in dosar nr. 394/1968, fila 5- confirma posesia asupra terenurilor din CF 759 a membrilor familiei U.

HOTARIREA COMISIEI JUDETENE SUCEAVA NR. 1841/31.07.2007 emisa LA PROPUNEREA COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR CIRLIBABA.

Prin HCJ nr. 1841/31.07.2007 s-a reconstituit paratilor, in calitate de mostenitori ai defunctilor U I proprietar tabular si U P, sotia sa, proprietar deposedat la nivelul anului 1948, dreptul de proprietate pentru suprafata de 33,36 ha teren padure ,in locul numit PALTINIS-DADU, pe raza Ocolului Silvic Cirlibaba. Dovada dreptului de proprietate:

-Conform Coalei de posesie cadastrala din 04.07.1933 fila 2- suprafata totala de teren de 58,77 ha se afla in posesia lui U I a lui V. Conform acestor mentiuni, top.4607 /2 in suprafata de 3 ha, 17 ari si 45 mp, top. 4610/2 cu ramura de folosinta padure in suprafata de 6 ha, 06 ari si 40 mp, top. 4615/2 cu ramura de folosinta padure, întindere de 6 ha, 84 de ari si 15 mp si topo. 4609/6 initial pășune si sehlete, actualmente padure in suprafata de 33 ha, 43 ai si 44 mp sunt in posesiunea lui U I a V sotul lui U P. Din totalul acestor suprafete de 58,7703 ha teren din care pădure 44,45 Ha, în baza hotaririi este reconstituita suprafata de 33,4184 teren padure la locul PALTINIS-DADU, pe raza OS Cirlibaba , aferenta topo. 4615/2, 4486/33, 4607/2 si 4609/6.

2. datele de mai sus se coroboreaza si cu Extrasul de Carte Funciara nr. 2686, topo. 4607/2, 4610/2, 4615/2, 4609/6 care au ramura de folosinta padure si initial pasune si sehlete, actualmente padure , sotul autoarei deposedate fiind înscris in cote parti asupra acestora, fiind solicitate numai aceste topografice a fi reconstituite

3. datele de mai sus se coroboreaza si cu contractul de vinzare cumparare încheiat între Stefania a lui V U in nume propriu si in calitate de mostenitoare a lui V U, Filomica si Ghiorghi a lui V U cu I a lui V U. Întinderea terenurilor din CF 2686, instrainte in baza acestui contract este de 38 ha, 75 arti 54 mp

-Conform Adeverintei emisa de O.S. Crilibaba din data de 19.05.2010, rezulta ca suprafata de 33,3620 ha teren padure cu care pârâții sunt pusi in posesie in baza proceslui verbal de punere in posesie nr. 218/13.09.2007, figureaza ca fiind teren forestier.

Terenul sus mentionat a fost transmis si prin prin succesiune, la Uu I de la tatal acestuia si apoi de la U I a V , sotiei U P in anul 1944.

Procedindu-se la identificarea amplasamentului terenului care a apartinut proprietarului tabular U I a V, Comisia Locala de Fond Funciar Cirlibaba a constatat ca suprafata de 33,620 ha teren padure se afla situata pe raza Ocolului Silvic Cirlibaba, la locul"DADU".

In speta s-a întocmit si Procesul-Verbal de Vecinatati din 7.09.2006 semnat de organele competente si de vecinii care au certificat faptul ca amplasmentul propus spre validare coincide cu vechiul amplasament care a apartinut lui U I a V, pâna la data decesului in anul 1944, apoi sotiei sale U P.

Procesul verbal de vecinatate este sustinut de declaratia martorilor Herlea Traian care atesta suprafata de padure de aproximativ 30 ha in locul numit Dadu Paltinis si de declaratia martorului Bodnar A care stie ca pârâții detineau aproximativ 50~60 ha padure, in locul numit Păltinis, padurea era bornata silvic si ingradita fiind in folosinta acestora.

Adresa nr. 1166/2010 emisa de PriM Comunei Fundu Moldovei prin care se atesta ca U I si P au detinut in locul numit Dadu Paltinis 58, 7703 Ha din care 33,4184 ha padure. Posesia este confirmata si de raportul de expertiza in dosar nr. 394/1968, fila 6, trupul 2 situat in Dadu avind ramura de folosinta padure si vegetatie forestiera, padure bornata silvic in suprafata de 322.350 mp aferenta topo. 4486/33, 4607/2, 4609/6 si 4615/2 7 mp. Interesant de retinut suprafata totala ca fiind in posesia mostenitorilor U de 110 ha.

Prin HCJ nr. 5/23.01.2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 6,65 ha teren padure situate pe raza Ocolului Silvic Iacobeni, in locul numit Paltinis Dadu, pe vechiul amplasament care apartinea defunctilor U I, proprietar tabular si U P proprietar deposedat in anul 1948 .

Terenul face parte din topo. 4610/2, din CF 2686, mentionat in folosinta lui U I a lui V in Coalei de posesie Cadastrala din 04.07.1933 fila 2, fiind înscris în CF 2686 cu suprafata de 6,0640 Ha , topo. 4611, in suprafata de 0,9243 ha si topo. 4490/1 in suprafata de 2,2047 ha (locul se mai numeste si Datu Tatarca)

Pentru aceasta suprafata de teren este emis Titlul de Proprietate.

Recurenții au precizat faptul că în comuna Cirlibaba nu exista Registru Agricol si de aceea dovada proprietății a fost făcută cu înscrisurile de la comuna Moldova-Sulita, insă pentru terenuri diferite cu acte de proprietate diferite, situate in localitati diferite.

Comisiile Locale de Fond Funciar Moldova-Sulita si Cirlibaba au constatat ca terenurile neproductive au fost impadurite în mod natural, după anul 1948 si au reconstituit dreptul de proprietate in mod legal si justificat.

Recurenții pârâți au precizat faptul că anterior, în baza Legii 18/1991 si a Legii 1/2000 tuturor mostenitorilor autorului comun, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 10ha. Instanta motiveaza mentinerea acestor suprafete reconstituite însă, în opinia recurenților, luarea lor în calcul si scaderea acestor suprafete din totalul indreptatit incalca dispozitia legala potrivit careia acestea ramin legal constituite, susținând că suprafata care rezulta din Cf trebuia acordata separat de aceste titluri care nu au fost atacate.

Instanta nu a fost sesizata cu cereri care vizeaza controlul acestor titluri astfel ca nici documentele in baza carora acestea au fost obtinute nu intereseaza.

Ingerinta instantei prin scaderea acestor suprafete din totalul calculat potrivit legii 247/2005 incalcă cadrul legal cu care a fost sesizata. Reconstituirile facute putind fi dovedite cu actele declarative astfel acestea au fost dovedite cu registre agricole, evidente de la arhivele statului si nu trebuiau luate în calcul. De altfel, este binecunoscut ca evidentele declarative erau net inferioare întinderii terenurilor preluate pentru ca proprietarii să evite opresiuni legate de declararea unor averi prea mari.

Recurenții au apreciat că drepturile pârâților sunt dovedite la nivelul întinderii din înscrisurile depuse si justificate în probatiune astfel ca se impune respingerea cererii principale, conexe si a cerii de interventie .

Recurenții au solicitat a se avea in vedere că au susținut constant că persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor fondului funciar este persoana deposedată la momentul trecerii terenurilor în patrimoniul statului sau al CAP- urilor. Nu numai autoarea reclamantei interveninete, V P, are aceasta calitate, ci și U P, soția autorului pârâților înscris in cartea funciara, care a decedat însă pâna la data preluarii terenului de catre stat, preluarea efectiva realizindu-se de la sotia supraviețuitoare.

În aceste conditii, analizarea drepturilor partilor numai prin raportarea la cartile funciare existente in prezent, fara coroborarea lor cu celelalte înscrisuri nu poate duce decit la o gresita solutionare a fondului cauzei. Pe de alta parte, legea18/1991, nu stabileste o ierarhie a înscrisurilor probatorii, le exemplifica astfel ca instanta trebuie si poate sa aiba in vedere si evidentele declarative cu atit mai mult cu cât sunt ulterioare înscrierii in CF, mai apropiate ca data cu momentul preluării terenurilor de catre stat si au o constanta în suprafetele mentionate, in sensul majorarii acestora fata de înscrierile in CF.

Referitor la impadurirea suprafetelor de teren de la momentul deposedarii si pâna în present, recurenții au mentionat că suprafata totala ce le-a fost reconstituită se afla actualmente in amenajament silvic, aspect care rezulta din fisele tehnice ale terenului forestier anexa la procesele verbale de punere in posesie.

Referitor la dreptul de proprietate al reclamantei interveniente, recurenții U I, U V, U C I, au solicitat a se avea în vedere că autoarea reclamantei A N, respectiv V P apare înscrisa în Registrului Agricol al localitatii Moldova Sulita ca fiind posesoarea suprafetei de 21,15 ha de teren anterior cooperativizarii. Aceasta suprafata excede dreptului reconstituit acesteia si pretentiilor de reconstituire pe care le are încă.

Fata de Tabelul Proprietarilor de Padure de pe teritoriul comunei Moldova-Sulita, înaintat de Arhivele Statului Suceava prin adresa nr. 54090/03.04.1991, catre PriM Comunei Moldova-Sulita, cu cetatenii care detineau paduri în anul 1948-1955,la nr. Curent 348 apare înscrisa autoarea piritilor V P cu 10 ha teren padure la locul"Corhana". V G(sotul lui V P) sau Antonivici T(ginerele lui V P) nu apar inscrisi in aceste tabele.

În adresa OJCGC Suceava nr. 11758/23.10.2002 catre PriM Comunei Moldova-Sulita cu Tabelele recenzate sub nr. 1884 din anul 1943 la nr. 474 este înscrisa V P cu 18 ha teren la locul:"Corhana" împreuna cu U V a V si U P a I, ultimii doi avind parti cumparate nu se spune cu cât.

In localitatea Glodu-Tatarca,conform Tabloului Proprietarilor de Paduri ce se gaseste la Ocolul Silvic Breaza, întocmit pe baza amenajamentelor din anii 1948-1952, nu se regaseste înscrisa autoarea piritilor V P.Explicatia posibila poate fi înzestrarea facuta în 1946 de catre aceasta fiicei casatorite, A Elisabeta.

Recurenții s-au întrebat cum au putut petentii sa-si reconstituie dreptul de proprietate tot pentru suprafata de 17 ha teren padure la locul "Glodu-Tatarca" cind autoarea lor V P a vândut parte din padurea ce-i revenea din C.F. nr. 759, din tarlaua "Glodu" cu act de vinzare-cumparare nr. 219/13.03.1928 numitului T a lui I Cosman care are intabulat dreptul de uzufruct asupra cotei de ¾ din 312/12480 parti in C.F. nr. 759.

Suprafetele de teren padure înscrise in Titlurile de Proprietate nr. 521 si 522/2004 nu s-au reconstituit pe vechiul amplasament. Parcela funciara nr. 4395/9 este in indiviziune pe mostenitorii lui U V a T, printre catre si tatal pârâților, iar inainte de nationalizare din anul 1948 nu a fost folosita de autoarea reclamantei Vlach P sau A Elisabeta si T.

In nici un înscris tabular sau cadastral nu rezulta faptul ca autorul petentilor A T ar fi avut teren padure la locul:"Tatarca-Glodu", parcela nr. 4395/9, nici nu avea cum, el fiind ginerele lui V P si din moment ce nici ea numai avea teren la Glodu, de unde putea sa aiba dânsul.

S-a sustinut ca bunica reclamantei interveniente a înzestrat-o pe mama reclamantei, respectiv pe A Elisabeta, cu terenul avut și astfel se justifica suprafata totala a familiei formata din V P, A Elisabeta si A T. Acestia in 1948 locuiau împreuna, figureaza in borderoul populatiei proprietatilor agricole din 1948 cu acelasi numar de casa 116, terenurile fiind folosite in comun. Suprafata totală de teren a acestora a fost de 31 ha si 5000 mp padure. Reclamanta a profitat de faptul ca după înzestrarea mamei sale de catre V P, suprafata înscrisa pe numele acesteia nu a fost radiata de la pozitia bunicii sale cu ocazia transferului de proprietate. Astfel că s-a sustinut si solicitat reconstituirea terenului si după bunica si după tatal reclamantei pentru aceleasi terenuri. Aceasta stare de fapt este sustinuta de doua argumente si anume, bunica reclamantei V P nu a avut aceeasi cota in CF ca si autorul intimatilor U Ion care, pe linga cota mostenita a mai cumparat cotele a patru frati, astfel ca a detinut 5/20 parte din suprafata in teren. V P a detinut cota de 1/20 parte pe care a vândut-o lui Cosman T, iar apoi cumpara de la fratii Gulii cota lor, astfel ca aceasta detine numai cota de 51/12480 parti (1/2 din 3/16 din 5/20 detinute de I a lui V U), fața de cota autorului pârâților de 3014/12480 parte, cu mult mai putin decit cota cuvenita pârâtilor. V P nu a avut niciodata suprafata totatala de 62 ha padure pentru a o transfera fiicei sale Elisabeta. Sustinerea ca separat de V P, A T a avut teren, nu este dovedita cu nici un mijloc de proba si nici justificata faptic altfel decât cu registrul agricol care este înscris declarativ in conditiile in care nu este sustinut de acte de carte funciara sau un alt titlu anterior.

Nu s-a dovedit nici un moment ca A T ar fi mostenitor al proprietarului tabular U V a T.

Petentii A N și frații, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate s-au prevalat doar de o adeverinta de la PriM Breaza in care nu se specifica amplasamentul, fără a exista o identificare prealabila a terenului, procese-verbale semnate de vecinii terenului, avizate de reprezentantii Ocolului Silvic si Comisiile Locale competente.

Conform Adeverintei nr. 200/23.01.2008 emisa de PriM Comunei Breaza,la cererea numitei A N, se arata suprafetele cu care fiecare dintre petenti apar inscrisi in Registrul Agricol al Primariei Breaza.

Desi, intimatii au formulat Plingere la Comisia de Fond Funciar Breaza, pentru modul in care s-a reconstituit dreptul de proprietate petentilor A N,Brunello Stanca, Pintea Nicolaie si A G,aceasta a ramas nesolutionata intrucit la PriM Comunei Breaza se stia despre aceasta stare de lucruri si totusi s-a acceptat aceasta reconstituire pentru petenti, fiind de altfel si singurul caz din comună, desi competenta era Comisia Locala Moldova-Sulita.

Referitor la cheltuielile de judecata acordate, recurenții au solicitat a fi inlaturate in principal, in subsidiar avute in vedere în limita interesului, iar accesoriu in limita cheltuielilor solicitate de titularul cererii principale ( Prefectul) a carui cerere principale o spijina si în interesul căruia a actionat intervenienta A N, coroborat cu faptul ca aceasta nu a solicitat cheltuieli.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Tribunalul a reținut faptul că solicitarea principală a recurenților U I, U V, U C I de casare a hotarârii atacate si trimitere a cauzei spre o noua judecata instantei de fond, motivată de împrejurarea că aceasta a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, nu poate fi primită atâta timp cât în considerente prima instanță a analizat probele administrate, a stabilit circumstanțele de fapt esențiale în cauză și și-a motivat soluția. Împrejurarea că raportul de expertiză topografică conține erori de calcul sau pretinse erori de identificare a terenurilor cu referire la categoria actuală de folosință a acestora, iar prima instanță și-a fundamentat soluția și pe această probă, nu atrage incidența dispozițiilor art. 312 al.5 teza I Cod procedură civilă.

În ce privința celorlalte critici formulate, se reține că prin decizia civilă nr.477/R/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, prezenta cauză a fost trimisă instanței de fond spre rejudecare, în considerentele acesteia stabilindu-se că reclamantul Prefectul Județului Suceava a învestit instanța cu o cerere de constatare a nulității absolute a actelor de reconstituire eliberate pârâților doar în limita a ceea ce depășește dreptul efectiv al acestora la reconstituire, conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997, motivată de faptul că moștenitorii autoarei U P au solicitat și primit în proprietate o suprafață mai mare de teren cu vegetație forestieră decât cea predată la stat de autoarea lor, cu încălcarea prevederilor fondului funciar și, în acest context este necesară determinarea întinderii dreptului de proprietate ce a aparținut autorilor pârâților.

Totodată, instanța de recurs, reținând că și reclamanta A N a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire în măsura întinderii dreptului pârâților la reconstituire, a statuat -referitor strict la cererea de chemare în judecată a acesteia, că reclamanta justifică un interes legitim, dar se impune a se stabili întinderea interesului său de a critica legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților, prin raportare la propria vocație la reconstituire asupra acelorași terenuri, cât timp reclamanta a invocat lezarea dreptului personal urmare a emiterii actelor în litigiu și a punerii în posesie a pârâților.

Prin sentința atacată, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în urma rejudecării cauzei, s-a reținut că interesul justificat de reclamantă constă în îndreptățirea acesteia la reconstituire asupra diferenței de suprafață de 18,3251 ha teren forestier rămasă neretrocedată prin Legea 18/1991 și Legea 1/2000, respectiv diferența dintre suprafața de 48,3251 ha pe care au deținut-o în proprietate V P și V G conform CF 759, CF 2686 și CF 3015 și cea de 30 ha ce i-a fost reconstituită în temeiul Legii 18/1991 și Legii 1/2000, după aceeași autori.

Tot raportat exclusiv la înscrierile din cartea funciară a analizat prima instanță și întinderea îndreptățirii pârâților-moștenitori ai defuncților U I a lui V și U P- la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în baza Legilor fondului funciar, iar această opțiune a primei instanțe de a înlătura forța probantă a tuturor celorlalte acte doveditoare de care părțile au înțeles a se prevala, a fost criticată atât de reclamanta A N, cât și de pârâții U I, U V, U C I.

În această privință, Tribunalul reține că potrivit art. 6 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

(1^1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(1^3) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(1^4) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.

Prima instanță a constatat că atât reclamanta, cât și pârâții au înțeles să se folosească, pentru a-și dovedi îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, de înscrisuri cu valoare declarativă (registre agricole, tabloul pădurilor din anul 1948), dar și de cărți funciare și a apreciat că acestea din urmă prevalează, înlăturându-le pe cele dintâi cu motivarea că nu s-au depus alte înscrisuri din care să reiasă că suprafețele atestate de registrele agricole și tabloul pădurilor (mai mari decât cele din CF) au fost dobândite în modalitățile prevăzute de lege.

Tribunalul apreciază că, procedând astfel, prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 6 din Legea 1/2000, anterior invocat, deoarece, așa cum reiese din al. 1^2 al acestui articol, legiuitorul a înțeles să acorde forță probatorie acestor consemnări efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole chiar dacă nu sunt însoțite de titluri de proprietate, respectiv le-a recunoscut valoare declarativă, iar prin sintagma "au valoare declarativă " se consideră că s-a avut în vedere faptul că asemenea înscrisuri fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară.

Or, în speță, nici reclamanta A N, nici reclamantul Prefectul Județului Suceava nu au contestat dreptul de proprietate al autoarei pârâților, U P, asupra suprafeței de 62 ha de pădure cu care aceasta figurează în Registrul Agricol al localității Moldova Sulița din anii 1948-1950 și nici forța probatorie a acestui înscris, reclamanta recurentă indicând expres suprafața de 62ha ca fiind limita maximă a întinderii dreptului de proprietate de reconstituit pârâților, iar reclamantul Prefectul Județului Suceava referindu-se în cererile sale la registrul agricol menționat ca la dovada suprafeței de pădure predată la stat de autoarea pârâților.

De asemenea, nici pârâții nu au contestat, ca mijloc de probă, consemnările din registrele agricole ale localității Breaza, respectiv Moldova Sulița, din anii 1948-1950 de care s-a prevalat reclamanta recurentă A N în dovedirea îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate, a cărei întindere a fost supusă examinării în prezentul cadru procesual exclusiv din perspectiva stabilirii limitei interesului legitim al acesteia de a ataca actele de reconstituire ale pârâților.

Ca atare, tribunalul reține ca fiind fondată critica tuturor recurenților relativă la greșita aplicare a legii de către prima instanță prin înlăturarea de plano a înscrisurilor cu valoare declarativă.

Referitor la dezlegarea dată de prima instanță întinderii dreptului reclamantei recurente la reconstituire în justificarea cerinței interesului de a acționa în temeiul art. III al. 2 din Legea 169/1997, tribunalul constată că nemulțumirile acesteia sunt parțial întemeiate.

Prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat în temeiul Legii 247/2005, prin cererile înregistrate sub nr. 9 din 18.08.2005, nr. 214 din 17.08.2005, în calitate de moștenitoare a bunicii V P, și nr. 215 din 17.08.2005, în calitate de moștenitoare a tatălui său, A T, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de 10 ha pădure, 25,83 ha pădure și respectiv 31,50 ha pădure (filele 1261-1263) și că a invocat ca acte doveditoare registrul agricol al Primăriei Moldova Sulița din perioada 1948-1950 și registrul agricol al comunei Breaza și C.F. 759.

Apreciind în mod greșit că registrele agricole sunt lipsite de forță probatorie, prima instanță a stabilit, pe baza cărților funciare cu relevanță în speță (CF. 759, CF 2686, CF 3015 Fundu Moldovei), că bunica maternă a recurentei, V P, a deținut, anterior naționalizării, o suprafață de 38,9947 ha pădure și bunicul matern, V G a deținut o suprafață de 9,3304 ha, în total 48,3251 ha pădure.

Întrucât reclamantei recurente i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după aceeași autori asupra unei suprafețe de 30 ha (titlul de proprietate 381/1995 -1 ha, titlul de proprietate 357/1997 -1 ha, titlul de proprietate 355/1997-1 ha, titlul de proprietate 492/2004 -9 ha, titlul de proprietate 521/2004 și titlul de proprietate 522/2004 de 17 ha), prima instanță a conchis că suprafața de pădure la care aceasta mai este îndreptățită a i se reconstitui în temeiul Legii 247/2005 în calitate de moștenitor a lui V P și V G este de 18,3251 ha.

Însă, potrivit înscrierilor din registrul agricol al localității Breaza din perioada 1948-1951, bunica maternă a recurentei, V P, figurează la poziția 117 cu o suprafață de 35,83 ha pădure în anul 1948 (fila 1235 și 1238), iar tatăl recurentei, A T, tot în anul 1948, cu o suprafață de 31,50 ha pădure. V G nu figurează în acest registru agricol, întrucât a decedat la data de 08.08.1938, așa cum reiese din copia certificatului de deces depusă la fila 100 dosar nr.13066/182/2010. Suprafețele de 35,83 ha și 31,50 ha pădure sunt înregistrate pe numele autorilor recurentei, V P și A T și în Borderoul populației proprietăților și exploatațiilor agricole din comuna Breaza întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948 (filele 189 și 190 dosar nr.13066/182/2010).

Având în vedere că autoarea recurentei V P și ginerele acesteia, A T, figurează fiecare cu câte o suprafață de pădure atât în registrul agricol din anii 1948-1951, cât și în borderoul menționat, în același an 1948, tribunalul apreciază, contrar celor susținute de recurenții U, că cele două suprafețe de pădure de 35,83 ha și 31,50 ha sunt distincte, chiar dacă A T a fost înzestrat cu suprafața de pădure de către V P la căsătoria cu fiica sa, V Elisabeta, la 01.12.1946 și chiar dacă locuiau la același nr. administrativ 116. Prin cererea de recurs recurenții U au susținut că V P nu a avut niciodată suprafața totală de 62 ha pădure pentru a-i transfera ginerelui în proprietate 31,5 ha, căci și-a înstrăinat cota de proprietate de 1/20 părți moștenită de la tatăl ei, U V, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 219/13.03.1928, iar cotele părți cumpărate ulterior din imobilele din CF. 759, CF 2686, CF 3015 Fundu Moldovei sunt mult mai mici decât cota parte de 3014/12480 părți a autorului lor U I.

Tribunalul reține însă că transferul de proprietate intervenit între V P (la acel moment P cs. Fedor Bodriuc) și T a lui Ivan Coșman la data de 16 martie 1928 la Câmpulung (f.115-dosar 302/206/2010) este reflectat în CF 759 și CF 2686, în baza încheierii de carte funciară nr. 1133 din 21.11.1930, cota de proprietate de 51/12480 rămânându-i autoarei recurentei, V P, după această transmisiune. Pe de altă parte, bunicul patern al reclamantei recurente, V G, a decedat, după cum s-a mai arătat, la data de 08.08.1938, astfel că se poate prezuma(și nu s-a dovedit contrariul) că terenurile acestuia, indiferent de categoria de folosință și de forma de proprietate (exclusivă sau devălmașă), au fost înregistrate în registrele agricole la poziția soției supraviețuitoare.

De asemenea, din tabelul nominal cu cetățenii din comuna Moldova Sulița care au deținut pădure în perioada anilor 1948-1951, conform registrelor agricole, eliberat de Filiala Arhivelor Statului Suceava (f.627 dosar nr. 654/206/2010, f.156 dosar nr. 13066/182/2010 recurs) reiese că V P a mai deținut 10 ha teren cu destinație forestieră distinct de cel declarat în R.A. din anii 1948-1951 al localității Breaza.

Așadar, Tribunalul reține că registrele agricole din anii 1948-1951 ale localității Breaza și Moldova Sulița atestă că la momentul naționalizării pădurilor, autoarea recurentei, V P, deținea 35,83ha+10ha=45,83ha teren cu destinație forestieră, iar ginerele acesteia, tatăl recurentei, A T, o suprafață de 31,5 ha asemenea terenuri.

Din suprafața totală de 77,33 ha de pădure recurentei i s-a retrocedat, în temeiul legilor fondului funciar anterioare Legii 247/2005, o suprafață totală de 30 ha, așa cum, de altminteri, corect a reținut și prima instanță: 1 ha prin titlul de proprietate 381/2003, 1 ha prin titlul 355/1997, 1 ha prin titlul 357/1997, 17 ha prin titlurile de proprietate 521/2004 și 522/2004 (filele 25-27 de la dosar), 1 ha prin titlul de proprietate 146/08.08.1994 și 9 ha prin titlul de proprietate 492/25.03.2004 -după V G-filele 1188 și 1189 ds.nr. 13066/182/2010).

Susținerea recurentei că cele 10 ha pădure asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului V G trebuiesc privite distinct de suprafața de 77,33 ha pădure din registrele agricole înscrise la pozițiile autorilor V P și A T, este lipsită de orice suport probator și, ca atare, nu poate fi primită.

V G a decedat la data de 08.08.1938, înaintea căsătoriei fiicei sale V Elisabeta cu A T, la 01.12.1946, astfel că, în mod firesc, terenurile din patrimoniul acestuia au fost înscrise în registrele agricole la poziția soției supraviețuitoare V P, rămasă cap de gospodărie. Apoi, așa cum însăși recurenta arată în cererea sa de recurs, "esențial este momentul deposedării, dată față de care este legată atât calitatea de autor deposedat, cât și a actelor cu care se probează dreptul de proprietate revendicat";, iar momentul deposedării, în privința terenurilor forestiere, este anul 1948.

Recurenta a depus la dosar înscrisuri (filele 1221, 1222 și 1224 dosar nr. 13066/182/2010) și CF.554 Breaza (în recurs) din care reiese că bunicul V G a fost proprietarul unor porțiuni de pădure prin divizarea Obștei Breaza, însă, în condițiile în care, în afara detaliului "suprafață";, registrele agricole din anii 1948-1950, de care reclamanta recurentă se prevalează pentru a-și dovedi întinderea interesului legitim de a acționa în temeiul art. III al. 2 din Legea 169/1997, nu cuprind alte date ca: toponimie, vecinătăți sau număr de parcele, care să permită identificarea terenurilor -pădure, nu există argument pentru a exclude terenurile bunicului decedat în 1938 din registrul agricol al bunicii din 1948, mai ales că, potrivit CF 759,2686 și 3015 "folosite pentru determinarea vechiului amplasament";( conform susținerilor aceleiași recurente), nu a întinderii dreptului de proprietate, suprafața echivalentă cotelor părți ideale ale autorilor (48,3251 ha) este mai mică de 77,33 ha.

Pretinzând, în contextul expus anterior, că terenul cu destinație forestieră de 10 ha ce i s-a reconstituit în calitate de moștenitoare a autorului V G excede suprafeței de 77,33 ha pădure cu care autorii săi figurează în registrele agricole 1948-1950, cu alte cuvinte că terenul pădure naționalizat în 1948 de la familia sa este mai mare decât cel apare înscris în registrul agricol, recurenta reclamantă trebuia să facă dovada acestui fapt, or, în speță, nu a făcut-o.

Irelevante sunt și susținerile recurentei reclamante potrivit cărora bunica sa maternă, V P a mai avut pădure și în CF 2382 Fundu Moldovei, cât timp nu există nicio dovadă că acea pădure nu a fost cuprinsă în suprafața 77,33 ha cu care aceasta sau ginerele ei înzestrat la căsătorie figurează în registrele agricole din anii 1948-1951.

Ca atare, față de statuarea obligatorie a instanței de recurs din decizia de casare și față de probatoriul administrat, tribunalul reține că reclamanta recurentă justifică interes legitim de a critica legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților în limita suprafeței de 47,33 ha, reprezentând diferența dintre suprafața de 77,33 ha evidențiată de registrele agricole din anii 1948-1950 și cea de 30 ha retrocedată în temeiul Legilor fondului funciar anterioare Legii 247/2005.

În ce privește dreptul pârâților la reconstituire în temeiul Legii 247/2005, tribunalul constată că prima instanță și-a fundamentat soluția exclusiv pe înscrierile din cărțile funciare CF 759, 2686 și 3015 Fundu Moldovei, înlăturând evidențele declarative, și a stabilit că suprafața de teren forestier asupra cărora pârâții erau îndreptățiți a li se reconstitui dreptul de proprietate în baza Legii 247/2005, în calitate de moștenitori ai defunctei U P, soția proprietarului de carte funciară U I, era de 28,081 ha, iar nu de 123,0587 ha cum li s-a stabilit și, ulterior retrocedat, prin actele administrative de reconstituire atacate în prezenta cauză.

Atât recurenții pârâți, cât și recurenta reclamantă au criticat această statuare a primei instanțe, susținându-se, în mod întemeiat în opinia tribunalului, încălcarea principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.

Astfel, așa cum s-a mai arătat, cât timp atât reclamanta A N, titulară a cererii de chemare în judecată din dosar nr. 302/206/2010-devenit ds. nr. 13066/182/2010, cât și Prefectul Județului Suceava, titular al cererii de chemare în judecată din dosarul conexat nr. 654/206/2010, au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, emise în favoarea pârâților în temeiul Legii 247/2005, până la concurența suprafeței la care sunt îndreptățiți, potrivit legii, respectiv cea de 62 ha pădure evidențiată de registrul agricol, dar ținându-se cont de retrocedările anterioare și, astfel, au stabilit obiectul procesului potrivit propriilor lor aprecieri, statuarea primei instanțe că autorul pârâților a deținut anterior naționalizării o suprafață de doar 39,081 ha pădure, nesocotește libertatea pe care legea o recunoaște titularilor de drepturi civile de a determina limitele acțiunii lor.

Mai înainte de a proceda la analiza întinderii vocației pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate, tribunalul menționează că potrivit art. 3 al. 5 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare "prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării";, iar cum U I a lui V a decedat la 12.09.1944, anterior naționalizării pădurilor(1948), acesta nu poate fi considerat "proprietar deposedat";, situație în care se va reține, pe baza susținerilor necontestate ale părților, că, după deces, patrimoniul acestuia i-a fost transmis soției sale, U P.

Prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate adresate primăriilor Moldova Sulița și Cîrlibaba după apariția Legii 247/2005, pârâții sau ascendenții acestora, titulari ai cererilor, au solicitat diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate de autorii lor, atașând în probațiune tabloul de locuitori din comuna Moldova Sulița care poseda pământ peste 25 de hectare în anul 1938, în care la poziția 40 apare înregistrat U I cu suprafata totala de 218,20 ha teren din care: 79 hectare pădure, 128 ha neproductiv, registrului agricol existent la nivelul anului 1943-1946, la poziția familiei U I figura o suprafata totala de teren de peste 200 hectare din care 120 aveau ramura de folosința pădure, contractele de vânzare-cumpărare din 1925 și 1929, prin care frații lui U I i-au transmis cotele lor părți de proprietate, coala de posesie cadastrală nr. 845 din 1933, tabloul pădurilor din 1949.

În cursul procesului, pârâții recurenți au făcut trimitere și la C.F. 483, C.F. 84, C.F. 2686, C.F. 3015, C.F. 759, C.F. 762, C.F. 111, la alte evidențe declarative.

În ceea ce privește consemnările efectuate în registrele agricole, tribunalul constată că în registrului agricol al localității Moldova Sulița existent la nivelul anilor 1943-1946, familia U Ion figurează cu o suprafata totala de teren de 276 ha din care 120 ha -pădure.

În Extrasul din situația proprietarilor cu suprafața de 25 ha și peste 25 ha teren întocmită de Ocolul Agricol Câmpulung la data de 18.II.1947 pentru comuna Moldova Sulița la data de 18.II.1947, proprietarul U P este înregistrată cu 121 ha pădure.

Apoi, în registrul agricol al localității Moldova Sulița din anii 1948-1950, U P figurează în anul 1948 cu o suprafață de 62 ha pădure (f.86 ds. nr. 654/206/2010).

În Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din comuna Moldova Sulița întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948 (fila 467,90 dosar nr. 654/206/2010), autoarea pârâților, U P, apare înscrisă cu o suprafață totală de teren de 178 ha și 3970 mp, din care 62 ha pădure, 118 ha 0970 mp teren fiind situate în localitatea Moldova Sulița, iar 60 ha 3000 mp, pe teritoriul altor sate.

Având în vedere că suprafețele de pădure din evidențele declarative diferă ca întindere (79 ha în anul 1938, 120 ha în anul 1986, 121 ha în anul 1947 și 62 ha în anul 1948), tribunalul va lua în considerare suprafața menționată în registrul agricol din anul deposedării -1948, având în vedere că, în mod firesc, ultima înscriere în registrul agricol reflectă modificările ce au intervenit în averea imobiliară a antecesorilor titularilor cererilor de reconstituire.

Recurenții pârâți U au justificat modificarea înscrierilor din registrul agricol sub aspectul suprafețelor prin faptul că, la nivelul anului 1948, cu diferența de teren au fost înzestrate fiicele căsătorite M, Aglaia si Elisaveta și au precizat că suprafața cerută si retrocedată o cuprinde și pe cea a acestor fiice înzestrate. Aceste susțineri însă nu au fost probate, nefiind depuse nici măcar consemnări din registrele agricole care să evidențieze pretinsele modificări ale rolurilor agricole în sensul măririi suprafețelor din gospodăriile fiicelor înzestrate, concomitent cu micșorarea suprafeței exploatate de mamă.

Recurenții pârâți nu și-au dovedit nici susținerea potrivit căreia înscrierea suprafeței de 62 ha pădure în registrul agricol și în borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole vizează doar pădurea din localitatea Moldova Sulița, nu si cea existenta in Cîrlibaba sau locul Dadu Paltiniș, căci potrivit adresei nr.1062/19.03.2015 (f.53 dosar nr. 13066/182/2010*) eliberată de Primăria Cârlibaba, în arhiva acestei instituții se regăsesc registrele agricole începând cu anul 1948, în care au fost înscriși locuitorii din Cârlibaba, însă U P nu figurează în acestea, iar borderoul reflectă suprafața totală de pădure aflată în exploatare în 1948, fără a distinge în raport de locul situării ei.

În ce privește tabloul pădurilor din anul din 1949 în care U P figurează cu o suprafață de 85 ha pădure în locul denumit "pârâul Glodu";, tribunalul reține că acest înscris a fost eliberat de Ocolul Silvic Breaza, unitate care l-a și constituit, însă Direcția Silvică Suceava, prin adresa nr. 1274/07.05.2010(f.738 ds.nr. 654/206/2010), a menționat că tabloul nu a fost întocmit în baza unor lucrări de amenajări silvice sau în baza unor amenajamente silvice și că nu poate preciza nici în baza cărei legi sau ordin a fost întocmit, nici de ce există numai la unele ocoale silvice. Față de aceste precizări, neavând posibilitatea de a verifica îndeplinirea cerințelor art. 1171 Cod civil, respectiv dacă înscrisul "tablou al pădurilor"; a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale de la data întocmirii lui, de către un funcționar public având dreptul de a funcționa în locul unde s-a întocmit - pentru a-i reține valabilitatea ca înscris autentic, instanța apreciază că acest înscris este lipsit de valoare juridică ca dovadă a dreptului de proprietate al autoarei U P.

Coala de posesie cadastrală nr. 845 din 4 iulie 1933 nu face dovada proprietății ascendentului pârâților, U I a lui V, ci a posesiei acestuia asupra suprafeței de 58,77 ha, din care doar o suprafață de 16,0880 ha avea categoria pădure, respectiv imobilele cu nr. top. 4607/2, 4610/2 și 4615/2, aceste parcele fiind înscrise în C.F. 2686 Fundu Moldovei.

Potrivit datelor din C.F. 759 Fundu Moldovei, U I a lui V a fost proprietarul tabular al cotelor părți de: 3014/12480, înscrisă sub B2 lit. c și de 2/11 din 675/12480 înscrisă sub B10, echivalentul cotelor sale raportate la suprafața totală a imobilelor -păduri- cu nr. top. 4395/11, 4335/1, 4336 și 4395/9 fiind de 35,1079 ha, nu de 33,7343 ha cum eronat a reținut prima instanță.

În CF 2686 Fundu Moldovei U I lui V figurează la poziția B2 lit. c cu o cotă de proprietate de 3014/12480 parte și la poziția B10 lit. e cu o cotă de proprietate de 2/11 din 675/12480. Potrivit înscrierilor din foaia A, imobilele cu categoria de folosință pădure sunt: top. 4490/1, 4610/2, 4615/2, 4486/33 și 4607/2 cu o suprafață totală de 21,087 ha, suprafață evidențiată de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. Mocan I Marius, dar și de coala de posesie cadastrală. Echivalentul cotelor de proprietate ale proprietarului tabular U I lui V din imobilele pădure menționate, din CF2686 Fundu Moldovei, este de 5,3000 ha, iar nu de 5,1418 ha, cum a reținut prima instanță.

Apoi, cota de proprietate a lui U I din imobilele pădure cu nr. top. 3600/21 și 3827 înscrise în CF 3015 Fundu Moldovei, cu o suprafață totală de 27 ha și 515 mp, reprezintă 0,2049 mp .

Ca urmare, totalul suprafeței de pădure echivalente deținute corespunzător cotelor de proprietate de U I lui V potrivit înscrierilor din CF. 759, 2686 și 3015 Fundu Moldovei este de 40,6128 ha (35,1079+5,3000+0,2049).

De menționat că, așa cum rezultă din înscrierile din CF. 759 și 2686 Fundu Moldovei, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de I a lui V U la data de 10.11.1925- cu fratele A a lui V U, la data de 01.06.1929- cu sora Șia l. V U și la data de 11.02.1929 -cu sora Casandra a lui Deonisie Leustean, în nume propriu, dar si ca moștenitoare a decedatului Spiridon a lui V U, au fost operate în CF în baza încheierii de carte funciară nr. 1133 din 21.11.1930, cota de proprietate de 3014/12480 a autorului pârâților de sub B2 lit. c încorporând și cotele de proprietate cumpărate.

Recurenții pârâți au criticat faptul că prima instanță nu a ținut cont de terenurile împădurite de la momentul deposedării și până la analiza cererilor de reconstituire.

În această privință, tribunalul reține că prin completarea la raportul de verificare nr. 9112 din 27.07.2009 întocmit de O.C.P.I. Suceava la data de 16.11.2009 s-a concluzionat, în urma suprapunerii contururilor digitizate ale planșelor cadastrale scara 1:2880 Fundu Moldovei cu harta silvică 1:20000 că suprafața de pădure de pe unele parcele evidențiate în CF. 759, 2686 și 3015 Fundu Moldovei ca teren forestier s-a diminuat (ex. nr.top. 4335/1 cu 117,0688 ha pădure potrivit CF759 are actualmente o suprafață de pădure de 105,3893 ha; nr.top.4395/5 cu 18,2041 ha în CF are actualmente pădure pe 16,3234 ha), iar unele dintre parcelele înscrise cu categoria de folosință pășune, fâneață sau teren neproductiv sunt actualmente împădurite.

Astfel, potrivit raportului menționat necontestat de părți, la momentul elaborării lui suprafața totală de pădure din CF 759 Fundu Moldovei era de 153 ha 0529mp, cea din CF 2686 Fundu Moldovei -de 32ha 1257 mp, iar cea din CF 3015 Fundu Moldovei - de 20 ha 6085 mp, iar conform adresei nr. 29878/10.12.2009 a Direcției Silvice Suceava aceste suprafețe erau cuprinse în amenajamente silvice.

Însă, această stare de fapt este lipsită de relevanță din perspectiva îndrituirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate supuse controlului judecătoresc în prezenta cauză, pe de o parte deoarece cererile de reconstituire ale acestora formulate după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 au vizat exclusiv pădurile preluate în 1948 de la autoarea lor U P, iar nu alte terenuri (neproductive, pășuni sau fânețe), împrejurare care rezultă fără echivoc din trimiterea la suprafețele de pădure cu care autoarea sau soțul ei, U I figurau actele doveditoare anexate cererilor: registrele agricole 1942- 1946, 1948-1951, tabloul pădurilor, etc. Pârâții petenți nu s-au referit în cererile de stabilire a dreptului de proprietate adresate comisiilor locale la terenuri împădurite sau la terenuri care și-au schimbat destinația de folosință de la preluarea de către stat, această ipoteză fiind enunțată abia în cursul procesului.

Pe de altă parte, chiar aplicând cotele de proprietate ale defunctului U I din cf-urile menționate la întinderile actuale de pădure din aceste cf-uri, suprafața de pădure rezultată este mai mică decât suprafața de 62ha înscrisă de soția supraviețuitoare U P în registrul agricol din anul 1948 [în CF 759 Fundu Moldovei, (3014/12480 +2/11 X 675/12480) X 153 ha 0529mp= 38 ha 4717mp; în CF 2686 Fundu Moldovei, (3014/12480 +2/11 X 675/12480) X 32 ha 1257 mp=8 ha 0751mp; în CF 3015Fundu Moldovei, 2/11 X 675/12480 X 20ha 6085mp= o,2026ha, în total 46 ha 7494mp].

Recurenții U I, U V, U C I au apreciat că, în ceea ce-i privește, sunt întrunite cumulativ cele două condiții ale art. 6 al. (1^1) din Legea 1/2000 cu modificările ulterioare, respectiv existenta unui act primar de proprietate si existenta libera a amplasamentelor la data solicitării, astfel încât în mod corect li s-a reconstituit dreptul de proprietate având în vedere mențiunile privind întinderea dreptului de proprietate relevată în registrul agricol si evidentele de la Arhivele Naționale de la nivelul anilor 1946-1948.

Or, registrul agricol si evidentele de la Arhivele Naționale de la nivelul anilor 1946-1948 nu constituie acte primare de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 care, coroborate cu existența liberă a amplasamentelor, să conducă la prezumția absolută de proprietate instituită prin art. 6 al. 1¹ din Legea 1/2000, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005.

Recurenții pârâți nu au înfățișat acte primare de proprietate decât pentru cotele de proprietate ale defunctului U Ion din cărțile funciare analizate și nu și-au probat afirmația potrivit căreia între coproprietari ar fi intervenit un partaj voluntar în urma căruia autorul lor ar fi dobândit în proprietate o suprafață de pădure mai mare decât echivalentul cotei sale (de 40,6128 ha ).

Partajul voluntar se poate realiza de către coindivizari în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege și în orice formă, inclusiv verbală, art. 730 cod civil stabilind că împărțeala se poate realiza "fără îndeplinirea vreunei formalități";, însă dovada încheierii unui partaj voluntar trebuie să fie neîndoielnică, iar în speță o asemenea dovadă nu s-a făcut.

Raportul de expertiză din dosarul nr. 394/1968 de care se prevalează pârâții nu confirmă existența unui partaj voluntar între coproprietarii înscriși în C.F. 759 ,C.F. 2686 și CF 3015 Fundu Moldovei, ci dimpotrivă, reține că "terenurile identificate …restul CF 759…, 2682 Fundu Moldovei…sunt în posesia moștenitorilor ce fac obiectul masei succesorale "U"; sau înstrăinate de aceștia diverșilor cetățeni…";. Acest raport de expertiză întocmit la data de 14 martie 1971 atestă faptul că, la momentul elaborării lui, anumite terenuri din C.F. 2686, C.F. 759 Fundu Moldovei se aflau în posesia unora dintre pârâți sau antecesori ai pârâților, dar evidențiază starea de coproprietate a proprietarilor tabulari asupra imobilelor înscrise în C.F. 759 Fundu Moldovei, C.F. 2686 Fundu Moldovei.

În concluzie, tribunalul reține că suprafața de teren forestier de care a fost deposedată autoarea pârâților recurenți, U P, este cea de 62 ha atestată de registrul agricol al localității Moldova Sulița din anii 1948-1951, care este mai mare decât cea recunoscută de prima instanță pe baza înscrierilor din cărțile funciare.

Deși recurenții pârâți au afirmat că sunt îndreptățiți la întreaga suprafața de 123,0587 ha ce le-a fost reconstituită prin hotărârile a căror anulare se solicită în cauză, nu au putut dovedi că suprafața de pădure preluată de stat de la autoarea lor depășește 62 ha.

Prima instanță a mai stabilit că moștenitorilor defunctei U P li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în această calitate, în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr.1/2000 pentru o suprafață de 11 ha teren forestier astfel: în temeiul Legii 18/1991, o suprafață de teren forestier de 3 ha, validată de Comisia Județeană Suceava prin hotărârea 282/1991 (pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 23/1992 în favoarea lui U V; pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 24/1992 în favoarea lui Soflan Aglaia, pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 60/1993 în favoarea lui U I), respectiv o suprafață de 1 ha teren cu vegetație forestieră la propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba, eliberându-se și titlul de proprietate nr. 197/1997 în favoarea lui Prisecaru E și N V(f.1191), iar în temeiul Legii 1/2000 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1549/2003 o suprafață de teren cu vegetație forestieră de 7 ha, eliberându-se în favoarea lui U I și U V titlul de proprietate 705/2005. Aceste statuări nu au format obiect de critică în recurs, intrând în puterea lucrului judecat.

Ca urmare, conform art.24 al. 1 coroborat cu art. 33 al. 1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările aduse prin Legea 247/2005, pârâții erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai defunctei U P, asupra diferenței de teren forestier dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar-de 11 ha și cea de 62 ha avută în proprietate de autoarea lor, respectiv la o suprafață de 51 ha teren forestier.

Cum prin Hotărârile Comisiei Județene Suceava nr. 1149/24.05.2007, nr. 1841/31.07.2007, nr. 5/23.01.2008, (ultimele modificate ulterior prin H.C.J Suceava nr. 121/15.01.2009, respectiv nr. 122/15.01.2009 în sensul includerii și altor moștenitori), pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 123,0587 ha (83,0487 ha + 33,36 ha+ 6,65 ha), iar ulterior au fost puși în posesie și li s-a eliberat titlu de proprietate cu încălcarea dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea 1/2000, prima instanță a reținut incidența art. III al. 1 lit. I din Legea 169/1997, însă a făcut o aplicare greșită a acestora constatând nulitatea absolută totală a actelor de reconstituire, cu privire la întreaga suprafață validată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a apreciat că nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafețe de teren să rămână în proprietatea și posesia pârâților, din CF 759, CF 2686, CF 3015 și ce suprafețe de teren din aceleași cărți funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei, cât și cel al pârâților au înscrise în aceste cărți funciare cote părți ideale și abstracte din dreptul de proprietate, "astfel încât nu se cunoaște care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparținut";.

Însă, conform adresei nr. 10284/15.01.2014 (f.2032) a Direcției Silvice Suceava, de pe suprafața de 66,046 ha teren forestier cu care au fost puși în posesie prin procesul verbal nr. 302/2007( în baza H.C.J. Suceava nr. 1149/2007) pârâții au pus în valoare o cantitate de 405 mc.

Apoi, după cum rezultă din adresa nr. 7668/26.04.2013 emisă de Direcția Silvică Suceava, de la data punerii în posesie a pârâților pe suprafața de 33,362 ha teren cu vegetație forestieră pe prin procesul verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007, modificat prin procesul verbal nr. 276/02.07.2009, aceștia au pus în valoare cantitatea de 4546 mc material lemnos.

Prin completarea raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 20.01.2014 s-a evidențiat faptul că terenul forestier de 6,65 ha retrocedat pârâților prin titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis în baza Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 5/2008 și pus în posesie prin procesul verbal nr. 267 din 23.04.2009 a fost exploatat prin tăierea vegetației de tip pădure.

Ținând cont că pârâții au exploatat integral masa lemnoasă de pe suprafața de 6,65 ha și, în marea ei majoritate, de pe suprafața de 33,36 ha, terenuri asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba, dar și faptul că cele două suprafețe menționate se identifică cu nr. top. 4610/2, 4611, 4607, 4609 și 4490/1 din CF 2686 Fundu Moldovei despre care pârâții recurenți au invocat în mod constant că, înainte de naționalizarea pădurilor, au fost în posesia antecesorului lor, U I lui V, aspect confirmat la nivelul anului 1933 de coala de posesiune cadastrală nr. 845 și, având în vedere inclusiv considerente de echitate, tribunalul apreciază că se impune ca aceste terenuri să rămână în proprietatea pârâților, cu consecința menținerii actelor administrative de reconstituire care le vizează.

Trebuie precizat că prin Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008 s-a validat parțial propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților persoane fizice, doar pentru suprafața de 6,65 ha, fiind amânată validarea pentru diferența de 2 ha în vederea completării documentației, după cum rezultă chiar din conținutul art. 1 al hotărârii.

Astfel suprafața de 72,1478 ha pentru care pârâții-moștenitori ai defunctei U P- nu erau îndreptățiți la reconstituire, întrucât depășește diferența de 51 ha dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea de 62 ha avută în proprietate de aceasta, se va reduce din suprafața de teren forestier validată prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1149/24.05.2007, prin anularea parțială a acesteia în temeiul art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul declarat de recurenta reclamantă A N, precum și recursul declarat de recurenții pârâți U I, U V și U Cătălin I împotriva sentinței civile nr. 4819/24 iunie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va modifica parțial în sensul că va admite în parte cererea formulată și precizată de reclamanta A N, va constata nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziția nr. 2 din anexa 37-16, referitoare la pârâți, în limita interesului legitim al acesteia de a acționa, respectiv pentru suprafața de 47.33 ha teren cu vegetație forestieră și va admite cererea conexată, formulată și precizată de reclamantul Prefectul Județului Suceava constatând nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziția nr. 2 din anexa 37-16, pentru suprafața de 72,1478 ha teren cu destinație forestieră care include suprafața de 47.33 ha pentru care se admite cererea formulată de reclamanta A N.

Cum prin H.C.J. Suceava nr. 1149/24.05.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâților pentru o suprafață de 83,0487 ha, din care 66, 0487 ha cu amplasament și 17 ha "numai ca drept de proprietate";, suprafața de 72,1478 ha pentru care se anulează hotărârea va cuprinde cele 17 ha -fără amplasament- și 55, 1487 ha din cele 66,0487 ha pentru care pârâților li s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.12.2007.

Pentru a face posibilă această operațiune, tribunalul va anula în tot procesul verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.12.2007 și va dispune efectuarea unei noi puneri în posesie a pârâților U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C, L M, D A, U R, L M, M I, I O, Șofronie D P, L G Ș, C O F, P D I, N V, D R A, L A, B I, P D A, U V, H M A și U Z, pentru suprafața de 10.9 ha teren forestier pentru care s-a păstrat valabilitatea Hotărârii C.J. Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziția nr. 2 din anexa 37-16, din fostul amplasament stabilit prin procesul verbal anulat, nr. 302/16.12.2007.

La efectuarea punerii în posesie, Comisia Locală Moldova Sulița va ține seama și de faptul că, potrivit a adresei nr. 10042/09.01.2014 (f.2033) a Ocolului Silvic Breaza, pârâții recurenți U I și U V și tatăl recurentului U Cătălin au exploatat masă lemnoasă de pe suprafața de 66,046 ha teren forestier cu care au fost puși în posesie prin procesul verbal nr. 302/2007, respectiv: din u.a. 158, 161 B -92mc, din u.a. 158C -28mc, din u.a. 158,161A -108 mc, din u.a.161A- 33mc, din u.a.161BE -99mc, din u.a.157A,158A-17mc, din u.a.158A-28mc, suprafețele exploatate urmând a fi atribuite, pe cât posibil, pârâților.

Tribunalul va menține Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 1841/31.07.2007, poziția nr. 2 anexa 37-17, modificată prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 121/15.01.2009, procesul verbal de punere în posesie nr. 276/02.07.2009 eliberat pârâților pentru suprafața de 33,3620 ha teren cu destinație forestieră, precum și Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 5/23.01.2008, poziția nr. 10 din anexa 37-19, modificată prin Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 122/15.01.2009, procesul verbal de punere în posesie nr. 267 din 23.04.2009 și Titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis pârâților pentru suprafața de 6,65 ha teren cu destinație forestieră, pentru considerentele expuse anterior.

De menționat că procesul verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007 eliberat în temeiul H.C.J. 1841/2007 pentru suprafața de 33,3620 ha pădure a fost anulat prin Sentința civilă nr. 742/27.05.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, fiind realizată o nouă punere în posesie, în baza aceleiași hotărâri și pe aceeași suprafață, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 276/02.07.2009 .

Cererea de intervenție în interesul reclamantului Prefectul Județului Suceava, formulată de intervenienta A N, va fi admisă în parte, în limitele interesului justificat pentru invocarea nulității absolute a actelor de reconstituire, astfel cum a fost determinat prin prezenta decizie.

În ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de judecata în etapele procesuale anterioare prezentului recurs, Tribunalul constată că reclamanta recurentă A N a solicitat obligarea pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.063 lei în primul ciclu procesual, de 5660 lei în primul recurs și de 1910 lei în rejudecare.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse pentru prima judecată în fața instanței de fond, tribunalul reține că din totalul de 43.063 lei reclamanta A N a dovedit cu înscrisurile justificative depuse la filele 2225 -2271 doar suma de 39.952 lei.

Apoi, tribunalul reține că la un termen anterior de judecată, din data de 09.10.2013, reclamanta A N a solicitat instanței obligarea expertului Mocan I Marius să o despăgubească cu suma de 3852,87 lei reprezentând contravaloarea transportului și a cazării pentru termenele de judecată din 13 martie, 10 aprilie, 8 mai, 5 iunie, 3 iulie și 11 septembrie 2013, apreciind că acesta se face vinovat pentru amânarea judecății prin nedepunerea la termen a lucrării de expertiză ordonate în cauză. Așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 19.02.2014 reclamanta a stăruit la obligarea expertului la despăgubiri, însă nu a înțeles să timbreze cererea, motiv pentru care instanța a anulat cererea în despăgubiri ca netimbrată.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții";. Întrucât această culpă procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată, tribunalul apreciază că, atâta timp cât însăși reclamanta a apreciat că expertul tehnic judiciar este culpabil pentru prejudiciul material cauzat prin deplasarea la termenele de judecată din 13 martie, 10 aprilie, 8 mai, 5 iunie, 3 iulie și 11 septembrie 2013, când judecata s-a amânat pentru lipsa raportului de expertiză ordonat în cauză, nu pot fi obligați pârâții la repararea acestui prejudiciu.

Ca urmare, cu mențiunea că înscrisurile doveditoare ale sumei de 3852,87 lei solicitată expertului cu titlu de despăgubiri sunt atașate și ca probă a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul va deduce din suma de 39.952 lei suma de 3852 lei, apreciind cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite de reclamanta A N în primul ciclu procesual, la nivelul sumei de 36.100 lei.

Apoi, apreciind că cererea reclamantei a fost admisă în proporție de 60%, în condițiile în care a solicitat anularea actelor de reconstituire emise pârâților pentru o suprafață de 77,0607 ha, iar cererea sa a fost admisă, în limita interesului justificat, pentru 47,33 ha și ținând seama de faptul că autoritățile administrative implicate în procedura administrativă de stabilire a dreptului de proprietate supusă controlului judiciar în prezentul proces sunt culpabile, în egală măsură cu titularii cererilor de reconstituire, pentru generarea litigiului, în temeiul art. 274 și 277 Cod procedură civilă, tribunalul îi va obliga pe pârâții U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C, L M, D A, U R, L M, M I, I O, Șofronie D P, L G Ș, C O F, P D I, N V, D R A, L A, B I, P D A, U V, H M A și U Z să-i plătească reclamantei A N suma de 13.071 lei cheltuieli de judecată, calculată astfel: ½ din 60% din (36.100 lei+5560 lei + 1910 lei).

Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâților persoane fizice la cheltuieli de judecată, iar pârâții au arătat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În temeiul art. 56 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4819/2015 a Judecătoriei Baia Mare de recurenta A N în calitate de intervenientă în interesul reclamantului Prefectul Județului Suceava se va respinge ca neavenit, cât timp partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs.

← Ordonanţă preşedinţială. Competenţa şi admisibilitatea...		Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Conform art.304 pct. 5 CPC modificarea ori casarea unor hotărâri se poate cere când instanţa, prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură prevăzute de art.105 alin 2 CPC Potrivit art.430 C.proc.civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat Ordonanţă preşedinţială. Competenţa şi admisibilitatea în materia contenciosului administrativ Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în situaţia în care proprietarii tabulari ar fi avut urmaşi direcţi Situaţia premisă a partajului, astfel cum este acesta reglementat procedural prin dispoziţiile art. 673 indice 1 şi urm. Cod procedură civilă 1865 o reprezintă dovedirea existenţei dreptului de coproprietate, a calităţii părţilor în proces Executare creanţe fiscale - contestaţie la executare. Motive, apărări de fond ale contestatorului