Calitatea procesuală activă a Sindicatului în litigiile  de asigurări sociale. În litigiile ce au ca obiect dreptul de asigurări sociale, Sindicatele nu au calitate procesuală, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011.

Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1356/Ap din data de 26.10.2015

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 1384/2014 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ,,D";, în numele și pentru membrul de sindicat A.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. B. și, în consecință :

A fost anulată decizia de pensie nr. R/27433/28.01.2014 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă, cu aceeași dată 11.11.2013, prin valorificarea integrala a perioadei lucrate de reclamant in grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 30.09.1974 - 15.10.1976 si 05.04.1978 - 01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă pozițiile 63 si 64 și adeverinței nr. 917/05.07.2013, emisă de angajatorul S.C. T. SA.

Pentru a pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulate de reclamant având în vedere faptul că acesta nu a urmat integral procedura prealabilă obligatorie în sensul de a contesta în final hotărârea emisă de Comisia Centrală de Contestații potrivit art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

Privitor la neconstituționalitatea art. 149 și 151 din Legea nr. 263/2010 s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 956/13.11.2012, care în considerente a arătat: ,,Curtea apreciază că, în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa comisiei de contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și a faptului că termenul legal pentru soluționarea și comunicarea acestora a fost depășit, instanțele de judecată, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acțiunea, ci ar proceda la soluționarea acesteia pe fond. Aceasta nu exclude demersul prealabil al instanței de a obține răspunsul pe care comisia l-a dat contestației formulate potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010";.

Interpretarea dată dispozițiilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea ar putea amâna fără limită de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privită ca o atingere adusă dreptului de care aceștia trebuie să se bucure potrivit art. 21 din Constituție.

Față de dispozițiile legale de mai sus și prevederilor constituționale de la art. 21 din constituție potrivit cu care ,,orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept";, instanța a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă.

Pe fond s-a reținut că prin decizia nr. R/27433/28.01.2014 emisă de intimata C.J.P. B. s-a respins cererea de pensionare pentru limită de vârstă a reclamantului cu motivarea că gr. II de muncă a fost valorificată potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, iar vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie era mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 594/M/24.04.2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 799/62/2012, angajatorul S.C. T. S.A. Z. a fost obligată să încadreze retroactiv în gr. II de muncă pe toți salariații foști și actuali, membri ai sindicatului reclamant, care și-au desfășurat activitatea în cadrul societății și în subunitățile acesteia, conform evidențelor efectuate în anexele la contractul colectiv de muncă pentru anii 2000 - 2001 și Ordinului nr. 50/1990, pentru perioada 18.03.1969 - 01.04.2001, și care îndeplinesc cerințele impuse de respectivul ordin, precum și să elibereze adeverințele corespunzătoare.

La stabilirea drepturilor de pensie, pârâta nu a avut în vedere mențiunile efectuate de fostul angajator în adeverința nr. 917/05.07.2013 emisă de S.C. T. S.A. Z. pentru activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 30.09.1974 - 15.10.1976 și 05.04.1978 - 01.04.2001.

Potrivit mențiunilor din adeverință, in perioadele 30.09.1974-15.10.1976 și 05.04.1978 - 01.04.2001, reclamantul a lucrat in grupa a II a de munca în procent de 100%, conform anexa 2 la CCM/2000-2001, pct. 40 și 152 și Ordinul nr. 50/1990.

Adeverința anulează în același timp pozițiile 26 și 82 din carnetul de muncă, considerate incomplete și care nu sunt în concordanță cu realitatea.

Din conținutul adeverinței emise de angajator, rezultă că aceasta s-a eliberat în baza documentelor, verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile art. 288 și art. 289 din Codul penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale cât și prevederile legislațiile de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora.angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Relativ la valorificarea perioadei în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în gr. II de munca, instanța a constatat că, în mod neîntemeiat și cu nerespectarea dispozițiilor legale, intimata nu a avut în vedere mențiunile angajatorului, făcute pe proprie răspundere prin adeverința depusă de reclamant la dosarul de pensie.

Instanța nu poate reține invocarea de către pârâtă, a revenirii angajatorului asupra unor mențiuni din carnetul de muncă, făcute eronat, și îndreptarea acestora, având în vedere că munca desfășurată de reclamant a fost constant în aceleași condiții de muncă prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 și reluate în Anexa 2 la CCM/2000-2001.

Angajatorul a constatat această eroare materială vizibilă și nu-l putea lipsi pe reclamant de beneficiu unui drept, altfel recunoscut de societatea emitentă prin aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2 pct. 40.

În procedura verificării și stabilirii drepturilor de pensie, pârâta nu are atribuții în cenzurarea încadrării în grupa de muncă.

Dispozițiile legale edictate în acest sens sunt clare, iar refuzul intimatei de a valorifica înscrisurile depuse de reclamant la dosarul de pensie, în stabilirea drepturilor acestuia (și care, până la proba contrară, fac dovada condițiilor de muncă în care și-a desfășurat activitatea), este nelegal.

Niciun temei legal nu permite pârâtei, în procedura stabilirii drepturilor de pensie să facă aprecieri cu privire la conținutul unui înscris oficial.

Potrivit pct. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.

Prevederile art. 158, pct. 2 sunt foarte concrete în ce privește eliberarea adeverințelor și conținutul acestora ,,adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001";.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanta C.J.P. criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel sentința este criticată pentru faptul că adeverințele ce fac obiectul prezentei discuții nu pot fi valorificate la luarea în calcul a drepturilor de pensie. Se mai arată că angajatorul poate elibera adeverințe de încadrare în grupe superioare de muncă în baza sentințelor, doar pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite pentru care nu au fost efectuate mențiuni în carnetul de muncă.

Se mai arată că angajatorul nu se poate prevala de o hotărâre judecătorească pentru a ignora propriile înregistrări efectuate în carnetul de muncă cu privire la încadrarea în grupe superioare de muncă.

Pe parcursul procesului, instanța a pus în discuția părților excepția calității de reprezentant și calitatea procesual activă a reclamantului Sindicatul "D.";.

Examinând cu prioritate această excepție instanța reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația împotriva deciziei de pensionare prin care membrului de sindicat A.I. i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor de sindicat, ce decurg din legislația muncii. În speța de față, drepturile numitului A.I. decurg din legislația asigurărilor sociale și nu din legislația muncii, chiar dacă în mod voalat se susține de către parte că vizează modalitatea de încetare a raporturilor de muncă. Încetarea raporturilor de muncă este supură reglementărilor codului muncii, iar îndeplinirea condițiilor de pensionare și stabilirea drepturilor de pensie sunt supuse Legii nr. 263/2010, care este o lege specială în materia asigurărilor sociale. Ori, în speța de față, pentru că nu ne aflăm în prezența unui litigiu de dreptul muncii, instanța apreciază că, fără nicio justificare procesual activă reclamantul Sindicatul "D."; a promovat acțiune în justiție în numele membrului său de sindicat.

În baza dispozițiilor art. 28 alin. 1 și 3 raportat la dispozițiile art. 176 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța constată ca reclamantul Sindicatul "D."; nu poate avea calitate de reprezentant și nici calitate procesual activă în promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată, motiv pentru care va proceda la admiterea apelului și pe cale de consecință la respingerea cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calitatea procesuală activă a Sindicatului în litigiile  de asigurări sociale. În litigiile ce au ca obiect dreptul de asigurări sociale, Sindicatele nu au calitate procesuală, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011.