Invenţie. Acţiune în contrafacere. Utilizarea invenţiei. Modificări nesemnificative. Echivalentă

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Legea nr. 64/1991 republicată II, art. 32 alin. (6)

este protejată în esenţa sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicări.

Dacă elementul sau caracteristica înlocuite conduc la schimbarea sensului acţiunii invenţiei sau a scopului esenţial al acesteia sau dacă noua soluţie propune un mijloc mai bun prin care să se atingă acelaşi scop atunci echivalenţa nu se verifică.

în speţă, pârâtele au susţinut că, prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în producţie, se obţine un rezultat superior, adică o suprafaţă excavată mai mare cu un cost mai redus. Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar simpla modificare a unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele două revendicări ale invenţiei nu implică în mod necesar saltul calitativ către o nouă invenţie.

Nu s-a demonstrat că modificarea operată determină o altă funcţie sau un rezultat diferit decât cele preconizate prin invenţie, şi anume că, prin modificările structurale, se obţine un unghi de excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv faţă de stadiul tehnicii.

I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2151 din 26 martie 2010, ne publicată

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2008 Tribunalul Gorj - Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul P.C.I. împotriva pârâtelor E.M.C. Roşia, E.M. Mehedinţi, S.N.L. Oltenia S.A.; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâte, faţă de U.M.R. SA Rovi-nari şi SC G. SRL; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. şi E.M.C. Roşia la 64.072 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi autor pentru perioada 01.01-31.12.2006, sumă actualizată la 30.10.2007, ce va fi actualizată la data plăţii; le-a obligat în solidar pe pârâtele S.N.L.O. şi E.M. Mehedinţi la 10.576 lei, cu dobânda legală aferentă către reclamant, reprezentând drepturi de autor pentru perioada 01.01-31.12.2006, sumă actualizată la 30.10.2007, ce va fi actualizată la data plăţii; le-a obligat în solidar pe pârâte la plata suinei de 16.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul P.I. este coautor al invenţiei „Cupă pentru excavator cu rotor”, împreună cu numiţii I.G. şi S.N.

Cei trei inventatori au cesionat dreptul la obţinerea brevetului de invenţie şi la folosirea exclusivă a invenţiei către C.N.L.O. prin contractul nr.’3333/1999.

Invenţia a fost brevetată la O.S.I.M. cu nr. 116822 B 1, hotărârea de acordare a brevetului fiind publicată la data de 29.06.2001.

Prin contractul de concesiune încheiat între coautori şi fosta C.N.L.O. Tg-Jiu, în prezent S.N.L.O., s-au stabilit şi modalităţile de plată a drep

turilor cuvenite inventatorilor, redevenţele trebuind achitate trimestrial; reclamantul urma să primească cota de 15% din eficienţa economică obţinută prin folosirea invenţiei.

Conform concluziilor raportului de expertiză, subunităţile S.N.L.O. SA Tg-Jiu, respectiv pârâtele E.M.C. Roşia şi E.M. Mehedinţi sunt beneficiarele folosinţei invenţiei „Cupă de excavator cu rotor” şi au folosit-o în perioada din litigiu 01.01.2006-31.12.2006.

Prin această folosire s-a obţinut eficienţă economică, astfel după cum se regăseşte în situaţiile prezentate de către pârâtă experţilor, eficienţa constând în diferenţa de posturi, ca urmare a aplicării invenţiei, în raport cu soluţia originală pentru obţinerea unei mase miniere identice.

Expertul tehnic în specialitatea mine-geologie a analizat, în funcţie de actele existente la cele două pârâte, economiile obţinute de acestea pe perioada în litigiu ca urmare a utilizării invenţiei, rezultând trei surse, respectiv diferenţa de cheltuieli la cupe în varianta S.I.P. (consumul efectiv), faţă de varianta originală (consumul normat), diferenţa de cheltuieli la dinţi între cele două variante şi eliminarea costurilor la şuruburi şi piuliţe care se foloseau pentru fixarea dinţilor pe cupele originale.

Susţinerile pârâtelor în sensul că în cursul anului 2006 nu au mai folosit invenţia la care coautor este şi reclamantul este contrazisă de concluziile raportului de expertiză şi de răspunsul la obiecţiunile formulate de E.M.C. Roşia şi S.N.L.O. SA Tg-Jiu, din care rezultă că s-au efectuat verificări ale documentelor, dar şi verificări în teren, împreună cu specialiştii în domeniu ai pârâtelor.

S-a stabilit de comun acord că respectiva invenţie s-a folosit la un număr de 10 excavatoare E.R.C. 1400, sens în care s-a şi încheiat procesul-verbal din 31.10.2007, la sediul S.N.L.O., în care este specificat tipul cupei folosite - S.I.P., din fotografiile efectuate rezultând clar numărul brevetului de invenţie folosit, care coincide cu numărul brevetului de invenţie pe care reclamantul îşi întemeiază acţiunea.

Aceleaşi constatări au fost efectuate şi în privinţa pârâtei E.M. Mehedinţi, care, la rândul său, a folosit respectiva invenţie la excavatoarele pe care le foloseşte şi care sunt în număr de trei.

Faţă de această stare de fapt reţinută, tribunalul a respins cererea de chemare în garanţie a societăţilor U.M.R. SA Rovinari şi SC G. SRL, deoarece raporturile juridice sunt strict stabilite între părţile ce au calitate de cedent şi cesionar, iar faptul că cele două pârâte E.M.C. Roşia şi E.M. Mehedinţi au folosit invenţia reclamantului este dovedit, acestea din urmă având obligaţia plăţii redevenţelor către reclamant, şi nu societăţile chemate în garanţie.

In drept, tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 32, 34, 39 şi următoarele din Legea nr. 64/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 203/2002.

Prin decizia civilă nr. 129 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile declarate de pârâtele E.M. Mehedinţi, S.N.L.O. Tg. Jiu şi E.M.C. Roşia împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa; a redus suma de plată la care a fost obligată pârâta S.N.L.O. în solidar cu pârâta E.M.C. Roşia la 32.036 lei, iar suma la care a fost obligată pârâta

S.N.L.O. în solidar cu pârâta E.M. Mehedinţi la suma de 5.289 lei; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

La pronunţarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtele folosesc invenţia şi obţin foloase materiale, dar în timp au modificat unele elemente tehnice ale cupelor, pentru a asigura acestora o mai bună utilizare şi o mai mare eficienţă.

Aceste modificări au făcut ca invenţia să fie păstrată, dar în numai în proporţie de 50 %.

In baza art. 32 şi urm. Legea nr. 64/1991, utilizatorii invenţiei au obligaţia să plătească inventatorului drepturile de autor stipulate prin contractul de utilizare.

Prin contractul de concesiune nr. 3333/1999 încheiat între S.N.L.O. şi reclamant, împreună cu alţi doi coautori, s-a transmis dreptul de folosire a invenţiei denumită „Cupă de excavator cu rotor”.

Probatoriul efectuat în apel face dovada că apelantele pârâte folosesc această invenţie, dar că au modificat caracteristicile tehnice, aşa încât utilizarea efectivă a inovaţiilor autorilor îi beneficiază, dar în proporţie de 50 %.

Calculul acestor sume a fost făcut prin expertiza efectuată anterior şi nu a fost contestat de către pârâte; nu s-a formulat nicio critică coerentă şi efectivă legată ce calculul acestor sume.

Se impune în consecinţă admiterea apelurilor şi reducerea sumelor deja stabilite şi pe care pârâtele au fost obligate să le achite reclamantului în cota de 1/2.

împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul P.C.I., cât şi pârâta E.M.C. Roşia:

1. Reclamantul P.I. îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând în motivarea acesteia următoarele:

1.1. Şi în alte procese anterioare, care au vizat perioada 2003-2005, pârâtele au susţinut permanent că nu folosesc cupa de excavator care face obiectul brevetului de invenţie şi s-a demonstrat, pe bază de expertize, nerealitatea acestei susţineri. Or, prin motivele de apel depuse în acest dosar, pârâta recunoştea că cupele folosite în anul 2006 sunt aceleaşi cu cele folosite în perioada 2003-2005, ceea ce facea inutilă efectuarea unei noi expertize tehnice la instanţă de apel, deoarece se

stabilise cu autoritate de lucru judecat că pârâta a folosit anterior anului 2006 cupa SIP, iar

Instanţa de apel nu a răspuns apărărilor formulate de reclamant prin întâmpinare, ceea ce atrage, în opinia sa, incidenţa art. 304 pct. 7

C. proc. civ. şi echivalează cu necercetarea fondului.

1.2. Cu privire la faptul că E.M.C. Roşia şi E.M. Mehedinţi, au în dotare cupe SIP şi nu alt model de cupe opera autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., dcoarece prin sentinţele civile nr. 38/2005 şi nr. 536/2006 ale Tribunalului Gorj, ambele rămase definitive, s-a constatat că cupele folosite de către pârâte sunt cupe SIP, şi nu alte modele de cupe ori cupe SIP modificate.

Acest motiv de recurs intră sub incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa făcând o greşită aplicare a legii.

1.3. Expertul şi ulterior Curtea de Apel Craiova n-au remarcat că eventualele modificări constatate la cupele SIP întrunesc elementele infracţiunii de contrafacere prevăzută de art. 58 din Legea nr. 64/1991, republicată şi modificată, astfel că societăţilor pârâte nu le putea profita apărarea întemeiată pe propria culpă, aceea de a fi modificat obiectul unei invenţii ce a fost brevetată.

Contrafacere există, conform doctrinei şi practicii, când este înlocuit un element al invenţiei cu un element diferit (dinţi cu unghi de aşchiere de aproximativ 30 grd.), ori de câte ori acesta îndeplineşte aceeaşi funcţie (tăierea materialului excavat) şi conduce la un rezultat asemănător (deprinderea materialului excavat din frontul de lucru).

întrucât asigură aceeaşi funcţie, în scopul obţinerii aceluiaşi rezultat, el este echivalentul elementului brevetat, chiar dacă reprezintă o perfecţionare a acestuia.

Contrafacerea se apreciază după asemănări şi nu după deosebiri.

In speţă, experta P.D.D. confirmă contrafacerea când afirmă că în ansamblu se păstrează configuraţia cupei din brevetul de invenţie. Exceptând dinţii utilizaţi - cu unghi de aşchiere de aproximativ 30 grd. cupele corespund întru totul brevetului de invenţie analizat, adică între cupele observate pe utilaje în luna martie 2009 şi cele conforme brevetului există o singură deosebire.

Prin neaplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 58 din Legea nr. 64/1991, hotărârea pe care a pronunţat-o este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ.

în plus, instanţa nu i-a dat posibilitatea să ia cunoştinţă de răspunsul la obiecţiuni şi să solicite, după caz, o nouă expertiză.

Recurentul solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.

2. Pârâta E.M.C. Roşia a criticat decizia în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele:

2.1. Instanţa de apel a menţinut dispoziţia din sentinţă în sensul indexării sumei de 32.036 lei la data de 30.10.2007, faţă de care se încalcă clauza din contractul nr. 1/2002, care reprezintă legea părţilor, clauză conform căreia sumele acordate cu titlu de drepturi de autor se acordă neindexate, deci neactualizate; în cauza de faţă aceste sume au fost actualizate cu coeficientul de inflaţie, fapt contrar prevederilor articolului 969 C. civ.

Deşi recurenta E.M.C. Roşia, atât în motivarea apelului, dar şi la dezbateri a solicitat în mod expres refacerea calculului eficienţei economice, adică recalcularea drepturilor băneşti în conformitate constatările din raportul de expertiză efectuat în faza de apel instanţa de apel nu a dat curs solicitării, menţinând calculul economic din dosarul fond care reflectă o situaţie cu totul eronată.

Refacerea calculului de eficienţă economică în faza de apel era deosebit de importantă pentru a se determina eficienţa economică.

In continuare, recurenta redă în detaliu, dar incoerent şi nesistematizat, toate nemulţumirile legate de modul în care s-a determinat eficienţa economică, cu referire concretă la calcule matematice, măsurători, numărul de cupe, masa minieră excavată, configuraţia dinţilor cupei de excavator etc.

Mare parte din nemulţumiri vizează expertiza efectuată în faţa tribunalului.

In legătură cu raportul de expertiză întocmit în faza de apel, recurenta susţine că din acesta rezultă Iară echivoc următoarele:

Cupele utilizate nu sunt identice cu cele ce fac obiectul invenţiei.

Folosind respectivele cupe modificate se ajunge implicit la o masă minieră diferită, mai mare faţă de cea realizată cu cupele care fac obiectul brevetului de invenţie.

Totodată, realizarea constructivă a acestor cupe în uzinele specializate conduce la costuri diferite, mai mici, de la faza de proiectare şi până la realizarea produsului.

In considerarea celor de mai sus, dacă instanţa de apel încuviinţa refacerea calculului de eficienţă economică, trebuia să acorde suma de 9018,72 lei determinată la data de 31.12.2006, conform unui algoritm de calcul pe care-1 recurenta îl redă în continuare.

2.2. Instanţa de apel, prin menţinerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, a încălcat prevederile articolului 275 C. proc. civ. referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

2.3. Raportat la valoarea cauzei, instanţa de apel trebuia să facă aplicaţiunea prevederilor articolului 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micşorării onorariului avocatului.

Instanţa de judecată avea abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părţii care a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor, fară ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din contractul de asistenţă juridică şi fară ca un asemenea efect să se producă, fie şi indirect, câtă vreme instanţa de judecată trebuie să vegheze la menţinerea echilibrului procesual şi la asigurarea garanţiilor pentru părţi a desfăşurării unui proces echitabil.

In speţă, valoarea pricinii şi munca depusă de avocat nu justifică

cuantumul onorariului avocatului, fapt pentru care solicită înaltei Curţi să facă aplicaţiunea prevederilor articolului 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micşorării acestuia.

Analizând recursurile declarate în cauză, înalta Curte constată următoarele:

1. Recursul reclamantului este fondat şi va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu consecinţa modificării deciziei şi respingerii apelurilor declarate de pârâte. Prevederile art. 304 pct. 7 nu sunt incidente în cauză.

Astfel, nu se poate reţine că, neprimind apărările din întâmpinare ale reclamantului, curtea de apel nu ar fi cercetat fondul cauzei.

Instanţa de apel s-a pronunţat asupra apelului declarat de pârâte, găsind întemeiate o parte din motivele invocate, iar decizia cuprinde considerentele, care nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura pricinii.

Pentru a schimba în parte hotărârea primei instanţe, conform art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a dat eficienţă concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în calea de atac, pe care, aşa cum rezultă din considerentele deciziei şi le-a însuşit în întregime.

Pe baza acestui raport, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel a reţinut, ca situaţie de fapt, că pârâtele chemate în judecată utilizează invenţia al cărei autor este reclamantul şi obţin în acest mod foloase materiale.

Cum în baza contractului de concesiune nr. 3333/1999 încheiat între S.N.L. Oltenia şi reclamant, alături de alţi doi coautori, s-a convenit plata de drepturi băneşti în schimbul dreptului de folosire al invenţiei, pârâtele datorează plata acestor drepturi, astfel cum au fost calculate prin expertizele întocmite în cauză.

La sumele calculate, curtea de apel a aplicat o reducere de 50% pe considerentul că, deşi folosesc invenţia, pârâtele au modificat anumite caracteristici tehnice, motiv pentru care utilizarea efectivă a invenţiei îi profită doar în proporţie de 50%.

Acest raţionament al curţii de apel nu are suport legal şi contravine chiar concluziilor raportului de expertiză pe care şi l-a însuşit.

Astfel, în cazul în care într-un litigiu se pretinde plata de drepturi băneşti cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei, ceea ce trebuie lămurit este dacă cel chemat în judecată utilizează sau nu invenţia, astfel cum a fost brevetată.

In funcţic de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenţia este utilizată - şi aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecţiei - sau, dimpotrivă, se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanţiale încât este utilizat un alt produs ori procedeu decât cel pentru carc s-a obţinut protecţia.

Cu alte cuvinte, concluzia potrivit căreia un anumit procent din invenţie este utilizat este exclusă.

In concluziile iniţiale ale raportului acesta a arătat că se păstrează revendicarea 2 din brevetul de invenţie RO 116822 Bl. A adăugat însă că, datorită utilizării unor dinţi diferiţi, cu o configuraţie diferită de cei din brevet, nu se respectă unghiul de aşchiere de 0-5 grade, de unde rezultă că 50% din invenţie este păstrată aşa cum este definită de brevet.

Răspunzând obiecţiunilor formulate de reclamant, expertul a precizat ulterior că a ajuns la concluzia utilizării parţiale a invenţiei, pornind de la faptul că aceasta are două revendicări majore. Or, în cauză, s-a constatat că numai cea de-a doua revendicare este respectată în spiritul celor enunţate în brevet.

In ceea ce priveşte revendicarea 1, aceasta cuprinde 5 elemente de noutate care fac diferenţa între cupa brevetată şi cele existente în stadiul tehnicii, elemente care numai însumate determină un unghi de aşchiere de 0-5 grade, prevăzut explicit în brevetul de invenţie.

Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenţia astfel cum a fost brevetată nu era suficient să se constate că pârâta a modificat un anumit element, deoarece, potrivit doctrinei echivalenţelor, transpusă în art. 32 alin. (6) al Legii nr. 64/1991, invenţia este protejată în esenţa sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicări.

In speţă, pârâtele au susţinut că, prin modificările operate la cupele de excavator utilizate în producţie, se obţine un rezultat superior, adică o suprafaţă excavată mai mare cu un cost mai redus. Or, acest lucru nu a fost confirmat de către expert, iar simpla modificare a unui element din cele cinci care alcătuiesc una din cele două revendicări ale invenţiei nu implică în mod necesar saltul calitativ către o nouă invenţie.

Nu s-a demonstrat că modificarea operată determină o altă funcţie sau un rezultat diferit decât cel preconizat prin invenţie, şi anume, că

prin modificările structurale se obţine un unghi de excavare diferit, care reprezintă un nou pas inventiv faţă de stadiul tehnicii.

In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia, aducând modificări cupelor pârâtele au săvârşit o contrafacere, pe care instanţa a omis să o constatate, aceasta nu poate fi analizată ca motiv de recurs.

Faţă de limitele învestirii instanţei şi în absenţa unei cereri recon-venţionale având ca obiect constatarea şi, eventual, sancţionarea contrafacerii, nici curtea de apel şi nici tribunalul nu se puteau pronunţa pe acest aspect, aşa cum pretinde recurentul.

Cum între aceleaşi părţi s-au mai purtat litigii cu acelaşi obiect, în care s-a constatat utilizarea cupelor de excavator în alte perioade de timp - anii 2003-2005 - pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat a constatărilor făcute prin hotărâri judecătoreşti anterioare şi dispoziţiile art. 1201 C. civ., mai trebuia să se dovedească şi împrejurarea că eventualele modificări au fost aduse cupelor în perioada anului 2006, or acest aspect a fost ignorat complet de către curtea de apel.

Faţă de cele arătate, reducerea drepturilor cuvenite reclamantului cu 50% este lipsită de suport legal, situaţie care atrage admiterea recursului în baza art. 312 şi 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei şi respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.

2. In ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei, înalta Curte constată următoarele:

2.1. Deşi invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează o serie de critici referitoare la modul de calcul al drepturilor băneşti realizat de experţii numiţi în cauză.

Aceleaşi critici au fost formulate în apel, iar curtea le-a înlăturat cu motivarea că, în legătură cu expertiza efectuată în primă instanţă, pârâtele nu au formulat obiecţiuni pe aspectul calculului şi nici nu au avansat vreo critică coerentă şi efectivă legată de calculul acestor sume.

In atare situaţie, pârâta avea obligaţia să arate în ce constă nelegalitatea deciziei curţii de apel, şi să indice în acest sens în care din cazurile de modificare ori casare din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., se încadrează criticile din recurs.

Fără a proceda astfel, pârâta se limitează a reitera toate nemulţumirile legate de modul de clacul, care vizează operaţiunile efectuate de expert, concluzionând că se impunea completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică-contabilă sau măcar obligarea experţilor să soluţioneze obiecţiunile la raportul de expertiză.

Pârâta nesocoteşte astfel caracterul de cale extraordinară de atac pe care actualul Cod de procedură civilă îl conferă recursului, solicitând

înaltei Curţi să reevalueze probele administrate sau să sancţioneze instanţa de apel pentru neadministrarea unei a treia expertize de specialitate.

Cum administrarea şi interpretarea probelor şi stabilirea situaţiei de

fapt pe baza acestora reprezintă atributul instanţelor de fond, înalta Curte nu poate proceda la verificarea solicitată de recurentă.

2.2. Având în vedere că recursul reclamantului va fi admis, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei sub aspectul despăgubirilor, o diminuare a cheltuielilor de judecată acordate reclamantului în primă instanţă, solicitată de recurenta-pârâtă, nu mai are temei, nefiind aplicabile prevederile art. 276 C. proc. civ.

2.3. In apel nu s-au solicitat şi nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

In atare situaţie, critica potrivit căreia în mod greşit curtea de apel nu a redus onorariul avocatului care l-a apărat pe reclamant, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu are legătură cu decizia recurată.

Nici dacă recurenta se referă, de fapt, la onorariul de avocat acordat în primă instanţă critica nu poate fi analizată, deoarece în recurs nu se poate ataca omisso medio sentinţa tribunalului, obiect al recursului constituindu-l, potrivit art. 299 C. proc. civ., decizia din apel.

Pentru aceste considerente, înalta Curte urmează să constate că recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă.

← Invenţie. Despăgubiri pentru invenţii brevetate şi aplicate...		Invenţie. Acţiune în contrafacere. Utilizarea fără drept a... →

Invenţie. Acţiune în contrafacere. Utilizarea invenţiei. Modificări nesemnificative. Echivalentă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Invenţie. Acţiune în contrafacere. Utilizarea invenţiei. Modificări nesemnificative. Echivalentă