Invenţie. Condiţii de brevetabilitate. Activitate
| Comentarii |
|
inventivă. Noutate. Recuzarea expertului. Termenul în care se poate solicita
Legea nr. 64/1991, art. 8, art. 9 l} Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, Regula 30, Regula 37 A, Regula 37 B :) C. proc. civ., art. 204 alin. (2)
1. Instanţa de apel a făcut o analiză detaliată a probelor dosarului şi a elementelor invenţiei, apreciind, cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991 şi la Regula 37 B din Regulament, că
aceasta este o invenţie de combinaţie, care are la bază o activitate inventivă, constând într-o combinare a elementelor cunoscute în stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o inter-condiţionare reciprocă, ce conduce la obţinerea unui efect tehnic
1 Este vorba despre art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 64/1991 în redactarea în vigoare la data brevetării invenţiei, a căror rcspcctarc a fost verificată în litigiul având ca obiect anularea brevetului. După modificarea legii prin Legea nr. 28/2007 (M. Of. nr. 44 din 19 ianuarie 2007) şi republicarea în M. Of. nr. 541 din 8 august 2007, cele două condiţii de brevetabilitate disputate în speţă sunt reglementate în art. 10 (noutatea) şi, respcctiv, art. 12 (implicarea unei activităţi inventive).
2 Regulamentul de aplicarc a Legii nr. 64/1991 a fost aprobat prin H.G. nr. 499/2003 (M. Of. nr. 348 din 22 mai 2003).
global pozitiv, respectiv la o soluţie tehnică superioară celei din stadiul tehnicii.
2. S-a mai reţinut, cu referire la art. 8 din Legea nr. 64/1991 şi Regulile 30 şi 37 A din Regulament, că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu sunt distructive de noutate, nefăcând dovada că invenţia în discuţie a fost adusă la cunoştinţa publicului anterior brevetării.
3. Termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (2) C. proc. civ. pentru recuzarea expertului începe să curgă fie de la data numirii expertului, fie de la data când s-a ivit motivul de recuzare, iar motivul legat de calitatea expertului de salariat al O.S.I.M. exista de la data numirii sale pentru efectuarea expertizei.
Potrivit textului procedural arătat, recuzarea expertului trebuia cerută în cauză în termen de 5 zile de la numirea expertului.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3825 din 11 mai 2007, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, la data de 18 februarie 2002 sub nr. 1119/2002, reclamanta SC F.S. SA Videle a chemat în judecată pe pârâţii C.V. şi P.C., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de invenţie „Echipament pentru evacuarea in situ a apelor reziduale”, înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 11599 B din 29 noiembrie 1996.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că invenţia nu implică o activitate inventivă şi nu este caracterizată prin noutate.
In cauză au formulat cercri de intervenţie S.N.P. P. SA (în interesul reclamantei) şi O.S.I.M. (în interesul pârâţilor).
Prin sentinţa nr. 562 din 20 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, s-a respins acţiunea, pentru următoarele motive:
Articolul 8 din Legea nr. 64/1991 a definit condiţia de noutate a invenţiei ca fiind aceea referitoare la faptul că invenţia nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. La rândul său, stadiul tehnicii a fost definit ca reprezentând toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului, printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin
orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
Cu privire la îndeplinirea condiţiei noutăţii s-a reţinut că depunerea cererii de brevet s-a tăcut la 4 martie 1996, data depozitului.
S-a făcut o analiză a actelor, publicaţiilor şi brevetului de invenţie nr. 73678 cu data depozitului de 6 mai 1977, precum şi a revendicărilor din brevetul în litigiu, constatându-se că lipsa de noutate ca o condiţie a invenţiei, nu a fost dovedită.
In ceea ce priveşte publicaţiile datate ulterior depunerii cererii de brevet, instanţa a apreciat lipsa de relevanţă a acestora datorată tocmai datei când au fost făcute publice.
In ce priveşte neîndcplinirca condiţiei ca invenţia să rezulte dintr-o activitate inventivă:
Potrivit art. 10 din Legea nr. 64/1991, o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
Din înscrisurile depuse şi analizate a rezultat că nu a existat o descricre de echiparc a sondelor. Pe de altă parte, activitatea inventivă, deşi se bazează pc cunoştinţe cuprinse în stadiul tehnicii, ca nu s-a raportat la modul de echipare a unei sonde, astfel cum a fost descrisă de pârâţi, prin mărirea diametrului interior al ţevilor de injecţie şi folosirea unui dispozitiv de etanşare (pacher) care să permită un debit constant injectat, echiparea sondei cu coloana unică şi placarea ţevilor în interior cu masa plastică extrudată.
In cererea de chemare în judecată, reclamanta a mai invocat, ca motiv, refuzul pârâţilor de a preda copia brevetului. Acest aspect a fost apreciat ca fiind străin de natura cauzei, care a avut în vedere numai condiţiile de brevetare.
In ce priveşte cererea de intervenţie în interesul reclamantei SNP P., accesorie cererii principale, aceasta a fost respinsă ca urmare a respingerii cererii principale.
Prin decizia nr. 46 A din 11 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a dispus după cum urmează:
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC F.S. SA şi de intervenienta SNP P. SA împotriva sentinţei primei instanţe.
S-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâţilor.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost obligate reclamanta şi intervenienta la plata suinei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâţi.
Pentru a pronunţa decizia, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive, apelurile reclamantei şi intervenientei fiind analizate împreună.
1. In ceea ce priveşte critica apclantci-rcclamantc în sensul că brevetul contcstat nu este susceptibil de aplicabilitate industrială, accasta a constituit o completare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzei juridice, cu efecte asupra obiectului ccrerii, această cauză de nulitate nefiind invocată prin cererea de chemare în judecată.
Deşi ccrcrea de anulare (desfiinţare) a înregistrării brevetului de invenţie a avut un petit care, din punct de vedere formal, a conţinut un singur capăt de cerere (anularea brevetului), cauzele de nulitate au fost două şi priveau condiţiile de fond pentru rcgistrabilitatea invenţiei, rcspcctiv lipsa condiţiei noutăţii şi lipsa activităţii inventive.
In apel, reclamanta a invocat o cauză de nulitate suplimentară, susţinând neîndeplinirea condiţiei aplicabilităţii industriale a invenţiei.
Prin urmare, invocarea unei noi cauze de nulitate a dus la completarea cererii de chemare în judecată, completare inadmisibilă direct prin cererea de apel, atât faţă de prevederile art. 132 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta fiind decăzută din dreptul procesual de a-şi completa cererea de chemare în judecată după prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe (termenul legal proccdural prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. fiind unul imperativ, de decădere); în acelaşi timp, art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că cererile noi formulate în apel sunt inadmisibile.
In ceea ce priveşte critica apclantei-reclamante privind respingerea ca tardive a obiccţiunilor, aceasta a fost aprcciată nefondată, faţă de prevederile art. 212 alin. (2) C. proc. civ.
Raportul de expertiză tchnică judiciară a fost depus la dosar pentru termenul de judecată din data 28 martie 2003, tribunalul acordând un termen pentru a permite părţilor să ia cunoştinţă de conţinutul acestuia şi pentru a formula eventuale obiecţiuni. La
următorul termen de judecată însă, deşi a fost prezentă prin avocat, reclamanta nu a depus în scris şi nici nu a formulat verbal obiecţiuni la raportul de expertiză. Reclamanta a învederat faptul că are obiecţiuni verbale de formulat abia la al doilea termen de judecată după depunerea raportului de expertiză.
In consecinţă, apelanta-reclamantă nu îşi poate invoca propria culpă sub aspectul neformulării obiecţiunilor la primul termen după depunerea raportului de expertiză, termenul pentru exerciţiul dreptului procesual de a formula obiecţiuni fiind unul legal procedural imperativ de decădere, raportat la prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 212 alin. (2) C. proc. civ., interpretat extensiv.
In ceea ce priveşte cererea privind refacerea/completarea raportului de expertiză sub efectuarea unei noi expertize, aceasta a fost respinsă în temeiul art. 212 alin. (1) C. proc. civ., iar nu ca tardivă, tribunalul considerându-se lămurit de raportul de expertiză depus în cauză, apreciind refacerea/completarea raportului de expertiză sau efectuarea unei noi expertize ca nefiind necesare.
Mai mult, apelanta-reclamantă nu a putut invoca nicio vătămare procesuală cu privire la respingerea ca tardivă a cererii sale de obiecţiuni, fiind în culpă procesuală, iar în ceea ce priveşte respingerea cererii de refacere/completare a raportului de expertiză sau efectuarea unei expertize orice vătămare procesuală s-ar fi produs, aceasta a fost reparată prin administrarea probei prin expertiză, ca probă nouă, în apel.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la aprecierea celor două condiţii de registrabilitate de fond invocate prin cererea de chemare în judecată, acestea nu au avut în vedere conţinutul celor două condiţii.
Aşa cum în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond, în cauză nu s-a făcut dovada unor elemente distructive de noutate, în sensul art. 8 din Legea nr. 64/1991 (în conţinutul în vigoare la momentul înregistrării brevetului, în virtutea regulii tempus regit acîum, aplicabilă succesiunii de reglementări de modificare, în timp).
Niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar sub acest aspect nu a fost distructiv de noutate, ncfacând dovada că invenţia ar fi fost făcută publică înainte de data depunerii cererii de brevet, într-un mod care să permită reproducerea ei de către un specialist în domeniu, instanţa de fond procedând la o temeinică apreciere detaliată a probatoriului sub acest aspect, nefiind necesare aprecieri suplimentare.
Instanţa de fond a apreciat nerelevanţa referatului întocmit de către dr. ing. A.S. sub aspectul elementelor distructive de noutate, dată fiind împrejurarea că referatul a fost întocmit ulterior cererii de brevetare, astfel că, în mod evident, nu a putut fi privit ca element distructiv de noutate, ci a constituit doar un punct de vedere, exprimat printr-un mijloc extrajudiciar, cu privire la stadiul tehnicii în domeniul vizat de brevet.
Dat fiind caracterul strict tehnic al materialelor distructive de noutate, analiza înscrisurilor depuse de către părţi sub acest aspect a constituit obiectiv al expertizei tehnice judiciare administrate în apel.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, aşa cum a fost completat prin răspunsul la obiecţiuni, întocmit de către ing. E.K.. expert în proprietate intelectuală şi dr. ing. A.L., specialist în petrol şi gaze şi consilier diplomat în proprietate industrială, niciunul dintre documentele invocate de cătrc apelante ca fiind distrugătoare de noutate nu au avut relevanţă în cauză şi nu au conţinut niciun element distrugător de noutate.
In ceea ce priveşte Programele de construcţie ale sondelor 4517 şi 1350 Cartojani, raportul de expertiză a concluzionat în sensul că nu poate fi comparată construcţia unor sonde incomplet echipate cu echipamentul de evacuare in situ a apelor reziduale.
în ceea ce priveşte Studiile din 1985-1989 elaborate de I.C.P.T. Câmpina, pe de o parte, acestea nu au îndeplinit condiţia de accesibilitate pentru a putea beneficia de caracter public, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză, brevetul nu a conţinut nicio revendicare prin care să se tindă la obţinerea protecţiei strict şi limitativ pentru producţia ţevilor de extracţie contra şi eroziunii prin placarea interioară a acestora; garnitura de ţevi protejate la interior cu tuburi de PVC a făcut parte dintr-un echipament complex de evacuare in situ a apelor reziduale. Studiile nu au conţinut nicio schiţă tehnică sau o descriere a procedeului din care să reiasă soluţia tehnică concretă de rezolvare a protecţiei ţevilor de extracţie; or, pentru ca înscrisul să fie distrugător de noutate, se impune ca informaţia conţinută să acopere total sau parţial întinderea protecţici conferite revendicărilor din brevet, prin detalii de natură a permite specialistului în domeniu să o rcproducă.
Există noutate şi atunci când, prin utilizarea unor reguli, informaţii, cunoştinţe, procedee sau construcţii, cunoscute în stadiul tehnicii ca având un cfect tehnic previzibil, s-a obţinut o construcţie (echipament) care a produs un efect tehnic nou, carc nu a putut fi
prevăzut dinainte, ori un efect superior ce nu a putut fi prevăzut dinainte.
In ceea ce priveşte condiţia de fond de registrabilitate a activităţii (pasului) inventive, instanţa de fond a procedat la o temeinică interpretare sistematică a prevederilor art. 9 din Legea nr. 64/1991 raportat la prevederile Regulii nr. 37 B din Regulamentul în vigoare la momentul înregistrării cererii de brevetare.
Deşi a enumerat situaţiile în care nu s-a putut reţine o activitate inventivă, apelanta-reclamantă nu a menţionat în care dintre situaţiile enumerate se află brevetul a cărui valabilitate a fost contestată sub acest aspect.
Raportul de expertiză administrat în apel a concluzionat în sensul că soluţia tehnică nouă protejată de brevetul în litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul anterior cunoscut al tehnicii, pentru o persoană de specialitate în domeniu. S-a concluzionat, de asemenea, în sensul că prin aplicarea invenţiei se obţine un efcct tehnic pozitiv materializat într-o creştere spectaculoasă (de opt ori) a debitului de apă reziduală evacuat printr-o sondă, asigurând un debit constant, la valori reduse ale presiunii de pompare şi protejând subansambluri le.
Prin urmare, efectul tehnic a fost unul superior, chiar dacă rezolvarea problemei s-a făcut prin mijloace tehnice echivalente, prin optimizarea dimensiunilor, nefiind vorba despre o simplă înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute care conduc la efecte previzibile, rezultatul tehnic fiind unul nou, net superior, pentru rezolvarea unei probleme tehnice vechi, şi nici de alegerea unui material corespunzător cunoscut şi de executarea unor modificări constructive după reguli în sine cunoscute.
Protecţia conferită de brevet nu a fost extinsă la construcţia sondei, ci la echipamentul de evacuare in situ a apelor reziduale cu care este echipată sonda, iar legătura între debitul şi proprietăţile lichidului injectat pe de o parte şi diametrul coloanei de injecţie de cealaltă parte a fost implicită, cât timp s-a urmărit obţinerea unui efcct tehnic superior prin utilizarea echipamentului brevetat.
Invenţia în cauză a avut la bază o activitate tehnică carc a constat într-o combinare a unor elemente cunoscute în stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiţionalitate reciprocă, cc a condus la obţinerea unui efect tehnic global pozitiv, respcctiv la o soluţie tehnică superioară cclei din stadiul tehnicii.
Diametrul maxim al coloanei de injecţie, şi anume egal cu diametrul coloanei pierdute, a constituit un element cuprins în stadiul tehnicii; opţiunea pentru un astfel de diametru, în cadrul unui echipament industrial al cărui scop îl constituie obţinerea unui efect tehnic superior, a constituit un element al invenţiei brevetate. Apelantele nu au invocat faptul că opţiunea pentru un astfel de diametru, în sine, a condus la efectul tehnic al creşterii de opt ori a debitului de apă reziduală evacuat printr-o sondă, ca efect tehnic previzibil pentru o persoană de specialitate.
Pacherul este un element uzual utilizat în construcţia sondelor de injecţie; brevetul nu a revendicat protecţia cu privire la pacher, în general, ci ca element component al unui echipament, al unui ansamblu, ce a produs un efect tehnic global pozitiv, apelantele neinvocând, de altfel, nici în acest caz o legătură directă între folosirea unui pacher, ca clement constructiv ce serveşte la etanşare, şi efectul tehnic superior al invenţiei.
In ceea ce priveşte materialul folosit pentru placarea ţevilor la interior, acesta nu a constituit un clement pentru construcţia unei coloane de injecţie, ci a constituit o opţiune pentru construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda de injecţie, echipament a cărui folosire să ducă la obţinerea unui efect tehnic pozitiv, superior celui din stadiul tehnicii, nefiind vorba despre o simplă înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute.
Nu a constituit obiect al revendicărilor construcţia generală a sondei, cuprinsă în stadiul tehnicii; utilizarea unei coloane de exploatare cu diametrul mărit, egal cu cel al coloanei pierdute a constituit, într-adevăr, un element ce rezultă din stadiul tehnicii, pentru specialişti. Opţiunea pentru o astfel de utilizare însă, a ţinut de construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda, nefiind revendicată opţiunea în sine, ci ansamblul funcţional ce produce efectul pozitiv superior.
Utilizarea ţevilor placate cu PVC nu a reprezentat o activitate inventivă, deoarece rezolvarea problemei (coroziunea şi depunerea de cruste) a fost previzibilă. Rolul acestei opţiuni în ansamblul elementelor ce s-au intercondiţionat a ţinut însă, de activitatea inventivă, prin raportarea opţiunii la necesitatea integrării acestui clement în ansamblul echipamentului ce a produs efectul tehnic superior.
In ceea ce priveşte posibilitatea tehnică de realizare a pachcrului, raportul de expertiză a concluzionat în sensul că proiectarea şi realizarea lui practică nu a prezentat nicio dificultate tehnică.
2. In ceea ce priveşte apelul declarat de către pârâţi, Curtea a reţinut faptul că aceştia, prin avocat, în şedinţa publică de la ultimul termen de judecată în faţa instanţei de fond, au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând concluzii scrise la care au ataşat chitanţa nr. 97 din 28 decembrie 2002 privind plata onorariului avocatului ales.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2002, tribunalul a fixat în sarcina pârâţilor plata unei treimi din onorariul pentru expert, respectiv suma de 2 milioane lei (vechi), achitată, potrivit decontului de cheltuieli avizat.
Deşi a respins ccrerca de chemare în judecată, instanţa de fond a omis a aprecia asupra culpei procesuale a reclamantei şi nu s-a pronunţat asupra ccrerii privind cheltuielile de judecată formulată de către pârâţi cu aplicarca art. 274 C. proc. civ.
împotriva deciziei de apel au dcclarat recurs apelantele.
Reclamanta SC F.S. SA Videle a criticat decizia de apel, pentru următoarele motive:
1. Deşi instanţa de apel a încuviinţat cererea sa de efectuare a unei noi expertize tehnice de către trei experţi, s-au numit numai doi experţi pentru efectuarea expertizei.
2. In mod greşit s-a reţinut că nu s-a invocat şi nevalabilitatea invenţiei pentru lipsa de aplicabilitate industrială, în condiţiile în care prin cererea introductivă s-a invocat că invenţia nu îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate prevăzute de lege.
Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat faptul că în vederea brevetării unei invenţii este necesar să fie îndeplinite anumite condiţii, respectiv noutatea, activitatea inventivă şi aplicabilitatea industrială. în baza rolului activ, instanţa trebuia să facă o analiză completă şi să stabilească dacă invenţia întruneşte cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege.
In cadrul criticii s-au detaliat argumentele în susţinerea lipsei de aplicabilitate industrială a invenţiei.
3. Invenţia nu îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate prevăzute de lege.
Activitatea inventivă se apreciază în raport de revendicările şi de problema tehnică pe care o rezolvă invenţia.
Dacă din analiza tuturor soluţiilor din stadiul tehnicii rezultă că o persoană de specialitate în domeniu, fară să depună un efort creativ, poate ajunge la soluţia care face obiectul cererii de brevet de invenţie, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă.
Opţiunea autorilor referitoare la diametrul coloanei de injecţie era cuprinsă în stadiul tehnicii.
Pe de altă parte, materialul utilizat pentru construcţia coloanei de injecţie reprezintă o înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute, care a dus la efecte previzibile.
Totodată, erau cunoscute în stadiul practicii materialele (fluidul de pacher), operaţiunile (introducerea acestuia şi armarea pacherului), precum şi tipul de pacher.
Intervenienta SC P. SA a criticat decizia de apel, pentru următoarele motive:
1. Raportul de expertiză efectuat de expert în proprietate intelectuală ing. E.K.. este un act de procedură efectuat de un funcţionar nccompetent.
In condiţiile în carc expertul avea calitatea de salariat al O.S.I.M. şi de expert desemnat de instanţă pentru a analiza aspecte ce privesc chiar actcle emise de O.S.I.M., i-au fost vătămate interesele, fiind încălcate astfel normele de proccdură în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
2. Cu referire la dispoziţiile Legii nr. 64/1991, carc reglementează condiţiile de brevetabilitate a unei invenţii, se arată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că a fost îndeplinită condiţia de noutate, considerând că studiile elaborate în cadrul Institutului de Cercetare Câmpina nu conţin nicio schiţă tehnică sau descriere a produsului din care să reiasă soluţia tehnică concretă de rezolvare a protecţiei ţevilor de extracţie.
Obiectul invenţiei brevetate a fost dezvăluit în întregime de autorii ei înainte de data înregistrării la O.S.I.M. (4 martie 1996), prin materialul documentar pus la dispoziţia Schelei Videle în ianuarie 1995, cât şi echipei de cercetători din cadrul Institutului de Cercetări Câmpina în perioada aprilie - mai 1995, cu zece luni înainte de constituirea depozitului.
Divulgarea invenţiei rezultă din declaraţia cercetătorului T.N. din cadrul I.C.P.T. Câmpina, care dcclară că la înmânarea materialului documentar în forma scrisă de cătrc C.V. nu i s-a ccrut să păstreze confidenţialitatea sau să semneze un acord de utilizare cu clauza de confidenţialitate privind materialul documentar care cuprinde în întregime soluţia de echipare a sondelor care face obiectul brevetului de invenţie.
Lucrarca „Studiu de evaluare a performanţelor de exploatare a zăcămintelor de petrol Sarmaţian şi Cretacic Talpa”, Câmpina 1995,
capitolul 5.2. - gabaritul de producţie şi injecţii (pag. 34, 34 bis) -prezintă soluţia tehnică identică cu soluţia brevetată în anul 1996.
Documentele au fost accesibile publicului, în accepţiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, prin punerea la dispoziţie a materialului documentar atât Schelei Videle, cât şi echipei de cercetători salariaţi din cadrul I.C.P.T. Câmpina.
Sondele nr. 4300 şi nr. 4301 au fost forate şi echipate în perioada 1994-2003, deşi autorii brevetului îşi revendică dreptul implementării acestuia la această sondă.
Analizând decizia de apel, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele carc vor fi arătate în continuare:
1. Prima critică din recursul formulat de către reclamantă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., motiv pentru carc
urmează a nu fi analizată de înalta Curte.
2. Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, art. 294 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în apel nu se pot formula cereri noi, cereri carc nu au fost formulate în faţa primei instanţe şi care nu au fost supuse analizei acesteia.
In cererea de apel, pârâta a invocat o cauză de nulitate a brevetului de invenţie care nu a fost supusă analizei primei instanţe, respectiv cea referitoare la aplicabilitatea industrială a invenţiei.
Deşi în cererea de chemare în judecată s-au arătat toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenţie pentru a fi brevetată sub incidenţa Legii nr. 64/1991, acest lucru s-a făcut cu caracter general.
S-a arătat că absenţa oricăreia dintre condiţii este de natură a conduce la anularea brevetului, dar s-au detaliat, arătându-se şi argumentele aferente pentru anularea brevetului de invenţie, numai condiţiile de noutate şi activitate inventivă - limite cărora se circumscrie şi analiza instanţei.
3. Instanţa de apel a făcut o analiză detaliată a probelor dosarului şi a elementelor invenţiei, apreciind, cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991 şi Regula nr. 37 B din Regulament, că aceasta este o invenţie de combinaţie care are la bază o activitate inventivă care constă într-o combinare a elementelor cunoscute în stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiţionare reciprocă, ce conduce la obţinerea unui efect tehnic global pozitiv, respectiv la o soluţie tehnică superioară celei din stadiul tehnicii - astfel cum s-a reţinut în expunerea motivaţiei deciziei de apel.
Tehnica mondială reprezintă o totalitate de reguli, metode şi procedee de lucru care trebuie utilizate pentru a obţine un anumit rezultat în producţie.
Orice regulă sau metodă de muncă propusă, al cărei efect apare evident din stadiul anterior al tehnicii, trebuie considerată cunoscută.
Dacă însă, prin aplicarea unor procedee tehnologice chiar şi cunoscute, se obţine un efect tehnic nou, înseamnă că în aplicarea propusă, construcţia sau procedeul tehnologic îndeplineşte o funcţie nouă şi, drept urmare, că sunt noi pentru tehnica mondială.
Efectul tehnic nou este, prin urmare, criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte dacă soluţia propusă îndeplineşte sau nu condiţia de noutate cerută de lege iar un efect tehnic superior celui cunoscut constituie un cfect tehnic nou.
In schimb, dacă propunerea se referă numai la modificarea unei construcţii, fară ca această modificare să producă un efect tehnic nou, propunerea nu constituie o invenţie - aspect ce nu s-a reţinut în cauză faţă de probele administrate.
S-a reţinut în contextul aceleiaşi analize, cu referire la art. 8 din Legea nr. 64/1991 şi Regulile nr. 30 şi 37 A din Regulament, că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu sunt distructive de noutate, nefacând dovada că invenţia în discuţie a fost adusă la cunoştinţa publicului anterior brevetării.
S-a mai reţinut, totodată, cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991, că soluţia tehnică nouă protejată de brevetul în litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul cunoscut al tehnicii pentru o persoană de specialitate în domeniu.
In raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, în urma
analizării probelor administrate, înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiei legale incidente, în vigoare la data brevetării invenţiei, aceasta caracterizându-se prin noutate şi caracter inventiv ca o invenţie de combinaţie în sensul arătat.
Astfel, art. 7 din Legea nr. 64/1991 care prevede, printre condiţiile de brevetabilitate ale unei invenţii, activitatea inventivă şi noutatea soluţiei tehnice protejate şi art. 8 şi art. 9 din aceeaşi lege, carc detaliază aceste condiţii, au fost aplicate şi interpretate în mod corect de cătrc instanţa de apel faţă de situaţia de fapt reţinută, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In acest context, se constată că aspectele invocate în ambele recursuri - sub pct. 3 din recursul pârâtei şi sub pct. 2 din recursul intervenientei - vizează aspecte de temeinicie, respectiv de reapre-ciere a probelor şi a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, lucru care nu mai este posibil în faţa instanţei de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 prin O.U.G. nr. 38/2000.
4. Şi prima critică din recursul declarat de intervenientă este nefondată.
La termenul de judecată a cauzei, instanţa de apel a respins cererea de recuzare a expertului K.E. formulată de intervenientă SNP P. SA, cu motivarea că ccrerea este tardiv formulată, cu referire la dispoziţiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea de apel a reţinut că termenul de dccădcre de 5 zile pentru invocarea exccpţici de recuzare a expertului începe să curgă fie de la data numirii expertului, fie de la data când s-a ivit motivul de rccuzarc, iar motivul reprezentat de calitatea expertului de salariat al
O.S.I.M. exista de la data numirii sale pentru efcctuarea expertizei.
înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ., ceea cc atrage caractcrul nefondat al acestei critici, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit textului procedural arătat, recuzarea expertului trebuie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la acea dată, iar în celelalte cazuri, termenul curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
In condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că expertul avea calitatea de salariat la data numirii sale în cauză, aspect necontestat, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a primei teze a art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care se încadrează aspectul analizat.
Constatând, prin urinare, că nu sunt fondate criticile formulate, critici analizate de instanţă din perspectiva art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc.
civ., înalta Curte a făcut aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Cu aplicarca art. 274 C. proc. civ., rccurcnţii au fost obligaţi la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judccată cătrc intimatul P.C. şi 1.500 RON către intimatul C.V.
| ← Invenţie. Despăgubiri pentru încălcarea drepturilor... | Invenţie. Acţiune în anularea brevetului. Condiţii de... → |
|---|
