Invenţie. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare. Competenţă. Termenul de la care operează
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1991, republicată II, art. 37, art. 43 alin. (2) şi (3), art. 44
1. Articolul 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie prevede că pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie, titularul datorează anual taxe de menţinere în
9 7 9
vigoare a brevetului, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.
Acţiunea formulată de reclamanta-intimată este o acţiune prin care se solicită instanţei cenzurarea refuzului O.S.I.M. de aplicare a sancţiunii decăderii din drepturile asupra brevetului, iar competenta de soluţionare revine tribunalului.
2. Sancţiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu şi-a executat obligaţia, şi nu la data
constatării decăderii de către O.S.I.M. sau instantă.
Aceasta datorită faptului că măsura decăderii sancţionează nerespectarea termenului de plată a taxelor aferente, taxe care se plătesc tocmai pentru menţinerea în vigoare a brevetului şi a drepturilor pe care acesta le conferă titularului.
Faptul că este avută în vedere data limită a termenului de plată a taxelor rezultă şi din art. 44 din Legea nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în faţa O.S.I.M. este repus în situaţia anterioară după o anumită procedură, cu excepţia mai multor ipoteze, printre care şi cea de nerespectare a termenelor legale de plată a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.
Pe de altă parte, singura posibilitate legală oferită titularului unui brevet pentru nerespectarea termenului de plată a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului este cea a revalidării, după procedura reglementată de art. 37 din lege, în care se verifică dacă din motive justificate nu s-a respectat termenul de plată a taxelor legale.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4154 din 27 martie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, la data de 15 februarie 2006, reclamanta SC P. S.A.
Ploieşti a chemat în judecată pc pârâţii S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună decăderea pârâţilor persoane fizice din drepturile asupra brevetului de invenţie nr. 115531/2000 „procedeu de separare a propanului din gazolină”, în temeiul art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
In motivarea cererii s-a arătat că pârâţii şi-au încălcat obligaţiile legale privind plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului ai cărui titulari sunt, iar sancţiunea aplicabilă este decăderea din drepturile conferite de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 749/7 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes, precum şi acţiunea, pentru următoarele motive:
Reclamanta justifică un interes legitim, personal şi actual, atât timp cât între părţi se desfăşoară două litigii paralele având ca obiect, pe de o parte, acţiunea în anularea brevetului de invenţie, iar, pe de altă parte, o cerere în contrafacere; interesul reclamantei constă în a demonstra că invenţia poate fi liber utilizată, fiind în domeniu public.
Articolul 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, republicată, prevede că neplata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet, care se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de proprietate Intelectuală.
Decăderea nu poate fi constatată decât prin decizie motivată a
O.S.l.M., carc este organul abilitat din lege să soluţioneze şi cererea de revalidare a brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decădcrii.
Deşi prin probele administrate reclamanta a dovedit că pârâţii au achitat taxele cu depăşirea termenelor legale, cererea reclamantei nu
poate fi formulată în faţa instanţei civile. In cazul refuzului acestui organ de a soluţiona şi a se pronunţa asupra decăderii titularului din drepturile conferite de brevet, este deschisă calea prevăzută de legea contenciosului administrativ, Legea nr. 544/2004.
Prin decizia civilă nr. 274/21 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost schimbată în parte, după cum urmează: a fost admisă acţiunea, constatându-se intervenită la data de 5 ianuarie 2002 decădcrea pârâţilor din drepturile confcrite de brevetul de invenţie nr. 1553/1/2000 cu titlul „procedeu de separare
a propanului din gazolină”, pentru neplata taxelor în termenul prevăzut de lege; s-a menţinut dispoziţia sentinţei prin carc s-a respins excepţia lipsei de interes.
Decizia de apel a fost casată prin decizia nr. 7981/23 noiembrie 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Prin decizia de recurs s-a reţinut că judecata apelului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., procedura de citare nefiind legal îndeplinită cu pârâţii titulari ai brevetului.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a pronunţat decizia civilă nr. 107A/13 mai 2008, prin care a admis apelul formulat de reclamantă, dispunând după cum urmează: a fost admisă acţiunea, constatându-se intervenită la data de 5 ianuarie 2002 decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevetul de invenţie nr. 1553/1/2000 cu titlul „procedeu de separare a propanului din gazolină”, pentru neplata taxelor în termenul prevăzut de lege; s-a menţinut dispoziţia sentinţei prin care s-a respins excepţia lipsei de interes.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie nu stabileşte în sarcina Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantă, ceea ce înseamnă că este competent tribunalul, în condiţiile art. 2 lit. e) C. proc. civ., ca organ cu plenitudine de competenţă în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrială.
Decăderea din drepturile asupra brevetului este o sancţiune care intervine de drept la momentul expirării termenului în interiorul căruia partea trebuia să-şi exercite un anumit drept.
Interpretând literal dispoziţiile art. 45 alin. (3) din lege rezultă că sancţiunea decăderii intervine la momentul la care se depăşeşte termenul stabilit de lege pentru plata taxelor de menţinere în vigoare a acestuia.
Instanţa de judecată are astfel rolul de a constata intervenită decădere, şi nu de a o dispune, apreciind asupra oportunităţii aplicării ei.
După cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, pârâţii nu şi-au achitat în termenele legale obligaţiile de plată a taxelor pentru anii 5,6 şi 8 de protecţie, după cum urmează:
- în ccea ce priveşte anul 5 de protecţie, pe perioada 4 iulie 2001 -4 iulie 2002, data scadentă era 5 iulie 2001, existând şi posibilitatea majorării cu 5% în termen de 6 luni de la data scadenţei; pârâţii au făcut plata taxei la data de 10 aprilie 2003;
- în ceea ce priveşte anul 6 de protecţie, pe perioada 4 iulie 2002 -4 iulie 2003, data scadentă era 5 iulie 2002, existând şi posibilitatea majorării cu 5% în termen de 6 luni de la data scadenţei; pârâţii au făcut plata taxei la data de 10 aprilie 2003;
- în ceea ce priveşte anul 8 de protecţie, pe perioada 4 iulie 2004 -4 iulie 2005, data scadentă era 5 iulie 2005, existând şi posibilitatea majorării cu 5% în termen de 6 luni de la data scadenţei; pârâţii au făcut plata taxei la data de 18 aprilie 2005.
Plata cu întârziere a taxei nu poate invalida sancţiunea decăderii, singura posibilitate legală de revalidare a brevetului fiind aceea de a se formula o cerere în acest sens către O.S.I.M. în termen de 6 luni de la data publicării decăderii în B.O.P.I. Nu s-a primit astfel apărarea pârâţilor referitoare la achitarea diferenţelor de taxe imediat facturării de către O.S.I.M., câtă vreme aceasta nu a fost efectuată în cadrul termenului legal.
Prin urmare, prin raportare la data de 5 ianuarie 2002, până la care pârâţii puteau efectua plata taxei pentru menţinerea în vigoare a brevetului pentru anul 5 de protecţie (primul în care nu s-a respectat obligaţia de a plăti în termenul legal taxa de menţinere în vigoare), Curtea a constatat intervenită decăderea pârâţilor din drepturile conferite de brevet.
împotriva decizici de apel au formulat cererc de recurs pârâţii-intimaţi S.C. şi O.F., criticând-o pentru următoarele motive încadrate de părţi în dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6 şi 9 C. proc. civ.
1. Motivarea instanţei în sensul că tribunalul este organ cu plenitudine de competenţă este nelegală, în raport de dispoziţiile art. 40 şi art. 47 din Legea nr. 64/1991 şi Regula 38 (5) din Regulamentul de aplicare al acestei legi.
Competenţa tribunalului este clar stabilită prin Legea nr. 64/1991 şi aceasta constă în soluţionarea cererilor privind acordarea licenţei, conform art. 48 alin. (1), privind retragerea licenţei, conform art. 51 alin. (1) şi calea de atac împotriva hotărârilor Comisiei de reexaminare.
Raţionamentul instanţei pare şi ilogic, atât timp cât O.S.I.M. ar putea să desfiinţeze efectcle unei hotărâri judecătoreşti irevocabile
prin carc se constată decăderea, prin admiterea unei cereri de reva-lidarc a brevetului în condiţiile art. 40 din lege.
2. In condiţiile în care reclamanta a solicitat decăderea pârâţilor din drepturile asupra brevetului de invenţie, prin modul de dispunere asupra datei de la care operează decăderea s-a acordat reclamantei altceva decât aceasta a cerut.
3. Din probele administrate în cauză rezultă că recurenţii-pârâţi au achitat parţial taxele, iar după ce O.S.l.M. le-a facturat diferenţa, au achitat sumele respective la datele reţinute în decizia de apel. Până la sesizarea instanţei taxele fuseseră achitate, chiar dacă cu întârziere, iar
O.S.l.M. nu pronunţase decăderea şi nici nu se publicase aceasta în
B.O.P.I. Situaţia relatată rezultă din adresele nr. 214910/2005 şi nr. 2132462 transmise de O.S.l.M. către reclamantă.
Curtea de apel nu a analizat situaţia care rezultă din aceste adrese, ci a reţinut că nu au plătit nimic în termenul legal, lucru care se dovedeşte inexact.
Reclamanta V.M.C. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că motivele de recurs sunt justificate.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succcd:
1. In mod corect s-a apreciat că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, nefiind astfel incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Articolul 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie prevede că pc întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie, titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului, iar alineatul al 3-lea al aceluiaşi articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.
Legea prevede sancţiunea care se aplică, fără a mai arăta în mod expres cărui organ îi revine competenţa în această materie.
După cum arată şi recurenţii în cererea de recurs, situaţia aceasta nu este reglementată expres în articolele din lege care îi conferă corn-
petenţă în materie tribunalului. In cuprinsul Legii nr. 64/1991 şi în Regulamentul de aplicare a acestei legi competenţa instanţei este strict reglementată şi nu poate fi extinsă prin analogie, în temeiul art. 2 lit. e) C. proc. civ.
In condiţiile în carc revalidarea, respectiv verificarea motivului de neplată a taxelor în termenul legal este dată în competenţa O.S.l.M. de
art. 12 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 şi este, astfel, o activitatc administrativă, acelaşi caracter îl are şi activitatea de verificare a neplăţii taxelor şi nu poate fi decât în competenţa aceleiaşi instituţii.
Reclamanta s-a şi adresat O.S.I.M., iar această instituţie i-a comunicat, inclusiv prin cele două adrese la care se face referire în recurs, că pârâţii-recurenţi au achitat taxele, deşi cu întârziere; din această poziţie O.S.I.M. rezultă că s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele textului legal care sancţionează titularul cu decăderea din drepturi pentru neplata taxei de menţinere în vigoare a brevetului.
Modul de soluţionare a unei cereri prin care o persoană interesată solicită O.S.I.M. verificarea situaţiei unui brevet, de genul celei în speţă, nu poate rămâne necenzurat în tăcerea legii.
In cazul în care o persoană interesată care a apelat la această procedură s-ar considera vătămată prin activitatea O.S.I.M., aceasta nu ar avea în niciun fel posibilitatea de a contesta măsurile dispuse şi a solicita verificarea îndeplinirii de către această instituţie a obligaţiei cu caracter civil care îi revine în materia decăderii, obligaţie corclativă dreptului subiectiv al oricărci persoane interesate de a se solicita verificarea îndeplinirii condiţiilor intervenirii decăderii din drepturile asupra unui brevet.
In aceste condiţii, acţiunea formulată de reclamanta-intimată este o acţiune prin carc se solicită instanţei cenzurarea refuzului O.S.I.M. de aplicare a sancţiunii decăderii din drepturile asupra brevetului.
Contrar celor invocate de către pârâţii-recurenţi, în situaţia reva-lidării brevetului de către O.S.I.M., în condiţiilc art. 37 din Legea nr. 64/1991, nu intervine o desfiinţare a hotărârii judecătoreşti de către
O.S.I.M., valabilitatea şi efectele hotărârii judecătoreşti nefiind afectate în niciun fel.
Prin hotărârea instanţei se cenzurează activitatea O.S.I.M. în materia decăderii din drepturile conferite de brevet, iar la luarea măsurii revalidării nu se reanalizează condiţiile în care s-a constatat decăderea din drepturile asupra unui brevet. In procedura decăderii se verifică numai dacă titularul de brevet şi-a executat în termen obligaţia de plată, pe când la revalidare se apreciază dacă au fost motive justificate de nerespectare a acestei obligaţii legale.
2. Instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind atrasă astfel incidenţa în cauză a art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Sancţiunea decădcrii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu şi-a executat obligaţia, şi nu la data constatării decădcrii de cătrc O.S.I.M. sau instanţă.
Aceasta datorită faptului că măsura decădcrii sancţionează nerespectarea termenului de plată a taxelor aferente, taxe care se plătesc tocmai pentru menţinerea în vigoare a brevetului şi a drepturilor pe care acesta le conferă titularului.
In ipoteza în care s-ar aprecia că decăderea operează la data pronunţării unei decizii de către O.S.I.M. sau instanţă, ar fi total nejustificată menţinerea în vigoare a brevetului, cu drepturile aferente, deşi pentru aceasta titularul nu şi-a respectat obligaţia legală de plată a taxelor.
Faptul că este avută în vedere data limită a termenului de plată a taxelor rezultă şi din art. 44 din Legea nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în faţa O.S.I.M. este repus în situaţia anterioară după o anumită procedură, cu excepţia mai multor ipoteze printre carc şi cea de nerespectare a termenelor legale de plată, a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.
3. Cea de-a treia critică de recurs presupune reaprecicrea probelor administrate în cauză, lucru care nu mai este posibil în faţa instanţei de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.
Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel sub aspectul datei plăţii taxelor de menţinere în vigoare a brevetului, care nu mai poate fi rcapreciată, se constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale sus-menţionate, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După cum s-a mai arătat, sancţiunea intervine la expirarea termenului de plată a taxelor şi nu are nicio relevanţă că acestea ar fi fost plătite înainte de constatarea expirării termenului de către O.S.I.M. sau publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. Singura posibilitate de apreciere oferită de lege este cea din art. 37, care se referă la condiţiile de revalidare a brevetului, când sunt analizate motivele care au dus la neplata taxelor legale în termenul stipulat de lege.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate,
înalta Curte a făcut aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus în consecinţă. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenţii au fost obligaţi la plata sumei de 430 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată cătrc intimata V.C.M.
| ← La termenul din 13.09.2007 judecata a fost amânată pentru ca... | Realizare tehnică. Acţiunea în recunoaşterea calităţii de... → |
|---|
