Invenţie. Drepturi băneşti cuvenite titularilor de brevet pentru exploatarea invenţiei. Cuantum
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1991, art. 7011 Legea nr. 64/1991, republicată I, art. 33, art. 3721
Instanţa de apel, pentru a stabili cuantumul drepturilor băneşti cuvenite celor trei reclamanţi, ca titulari ai brevetelor de invenţie,
» 7 9 7
a avut în vedere valoarea producţiei de ţigarete, la fabricarea cărora au fost aplicate invenţiile.
La această valoare, experţii au propus, iar instanţa a acceptat aplicarea unui procent de 8%, care se situează în intervalul de
!) Art. 70, devenit art. 74 în forma republicată a Legii nr. 64/1991 în M. Of. nr. 752 din 15 octombrie 2002, a fost abrogat prin art. I pct. 70 din Legea nr. 28/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie (M. Of. nr. 44 din 19 ianuarie 2007).
2) în forma republicată a Legii nr. 64/1991 în M. Of. nr. 541 din 8 august 2007,
în urma renumerotării textelor art. 33 şi art. 37 au devenit art. 32, respectiv art. 36.
6-15% din valoarea producţiei, utilizat pentru calculul recompenselor soluţiilor tehnice din domeniul chimiei.
Pârâta nu a contestat valoarea producţiei ori procentul aplicat, ci a susţinut că valoarea producţiei nu putea fi avută în vedere ca bază de calcul, deoarece aromele şi aditivii nu sunt produse finite, respectiv sortimente noi de ţigarete, susceptibile a fi vândute către terţi şi a produce profit.
Acest raţionament nu poate fi acceptat, deoarece nu doar sortimentele noi ale unor produse sunt susceptibile de a fi comercializate şi de a produce profit.
Pe de altă parte, faptul că invenţiile privesc un procedeu de obţinere şi, respectiv, o componentă a produsului finit - care este ţigareta - nu o exonerează pe pârâtă de răspundere şi nici nu face inoperant criteriul economic al valorii producţiei.
Câtă vreme pârâta a utilizat soluţiile tehnice brevetate de reclamanţi pentru producerea aceloraşi sortimente de ţigări, ea datorează despăgubiri titularilor de brevet, în temeiul art. 33 şi art. 37 din Legea nr. 64/1991.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2192 din 27 februarie 2009, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 17 decembrie 2004, reclamanţii M.P., M.M.-A. şi G.B.-S. au chemat în judecată pe pârâta SN T.R., devenită ulterior SC G.T. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor în calitate de inventatori pentru folosirea brevetelor de invenţie RO 100104/24 noiembrie 1989 şi RO 100105/24 noiembrie 1989, în perioada 2000 - la zi, suma estimată iniţial fiind de 900.000.000 ROL.
Prin sentinţa civilă nr. 1154 din 12 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat-o pc pârâtă la plata cătrc reclamantul M.P. a sumei de 200,16 RON către reclamantul G.B.-S. la plata sumei de 200,16 RON şi cătrc reclamanta M.M.-A. a sumei de 133,48 RON, reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru folosirea de către pârâtă a invenţiei brevetate prin RO 100105, „Procedeu de obţinere a unei arome pentru tutun”; totodată, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 217,26 RON către reclamanţi, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
In ceea ce priveşte soluţia brevetată prin RO 100104, „Aditivi pentru tutun”, nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost aplicată de către pârâtă în perioada de referinţă a cererii de chemare în judecată.
In schimb, soluţia brevetată prin RO 100105, „Procedeu de obţinere a unei arome pentru tutun”, a fost aplicată în perioada 2000-2004.
Coautori ai invenţiei au fost patru inventatori, din care numai trei, respectiv reclamanţii din cauză, au formulat acţiune.
Calculând procentele cuvenite din exploatarea invenţiei ca fiind câte 30% pentru M.P. şi G.B.-S. şi respectiv 20% pentru M.M.-A., tribunalul a stabilit ca fiind cuvenite sumele de bani anterior menţionate.
Instanţa şi-a întemeiat, în drept, hotărârea pe dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 64/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 203/2002.
Prin decizia civilă nr. 28A din 14 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat în parte sentinţa şi a stabilit că sumele pe care urmează a le plăti pârâta reclamanţilor sunt următoarele: 40.848 lei către reclamantul M.P., 27.232 lei către reclamanta M.M.-A. şi 40.848 lei către reclamantul G.B.-S.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
In cauză au fost efectuate două expertize, una în faţa primei instanţe şi alta în apel.
Concluziile expertizei efectuate în apel au fost însuşite de către curte, dată fiind specializarea experţilor consultaţi, în domeniul proprietăţii intelectuale şi, respectiv, chimiei, documentaţia mai amplă oferită spre studiu şi efectuarea analizei comparative a susţinerilor tehnice ale părţilor.
Pe baza acestei expertize, curtea a reţinut că, în perioada 2000-2004, pârâta a utilizat în secţia „Staţia de arome, sosuri şi aditivi” de la Sucursala Staţiunea de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului - S.C.C.I.T., produsele de tip STACET, ce intră în compoziţia sortimentelor de ţigarete, rezultate ca efect al aplicării în producţie a brevetelor de invenţie deţinute de reclamanţi.
Astfel, experţii au considerat că brevetele au fost aplicate industrial, iar susţinerile privind modificările reţetelor de fabricaţie efectuate de către pârâtă nu au fost luate în considerare, în lipsa unei documentaţii aferente şi fară acordul scris al inventatorilor.
Conform descrierilor cuprinse în brevetele de invenţie, acestea se referă la:
- un aditiv pentru îmbunătăţirea combustibilităţii produselor din tutun, care se prepară prin amestecarea prin proporţii determinate a
sărurilor de potasiu, aparţinând acizilor mono-, di- şi tricarboxilici (brevetul RO 100104/24 noiembrie 1989 - „Aditiv pentru tutun”).
- un procedeu pentru obţinerea unei arome de tutun în vederea îmbogăţirii gustului şi aromei fumului de tutun prin reacţia zaharurilor cu o grupare carbonil reactivă şi amoniac, în condiţii determinate de temperatură şi presiune (brevetul RO 100105/24 noiembrie 1989 -„Procedeu de obţinere a unei arome pentru tutun”).
S-a stabilit, de asemenea, că începând cu anul 2005, produsele de tip aditivi, sosuri şi arome realizate în conformitate cu cele două brevete de invenţie nu au mai fost fabricate, compartimentul de resort fiind desfiinţat prin decizia nr. 147/23 decembrie 2004 a SN T.R. SA.
Curtea a avut în vedere că valoarea totală a producţiei pârâtei în perioada 2000-2004 a fost de 1.414.336 lei, căreia îi corespunde un procent mediu de remuneraţie de 8%.
La suma globală rezultată, de 136.160 lei, curtea a aplicat cotele procentuale stabilite de coautorii brevetelor de invenţie prin Convenţia din 15 decembrie 2003, respectiv 30% pentru M.P., 30% pentru G.B.-S. şi 20% pentru M.M.-A.
împotriva decizici a declarat recurs pârâta, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 pct. 7 şi 304 pct. 8 C. proc. civ.
1. In dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susţine că drepturile băneşti ale inventatorilor nu au fost calculate cu respectarea pct. 5 al art. 79 din H.G. nr. 499/2003, dată în aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
Potrivit textului de lege menţionat, la stabilirea efectelor economice se vor avea în vedere şi diferenţa de costuri, eliminarea sau reducerea importurilor, respectiv reducerea costului investiţiilor.
Instanţa de apel, însuşindu-şi punctul de vedere al inventatorilor, a calificat aditivii şi aromele ca fiind mărfuri şi a ţinut seama de preţul lor de livrare, deşi acestea nu sunt produse finite şi nu se vând către terţi.
De asemenea, nu s-a ţinut seama de dispoziţiile pct. 6 al aceluiaşi articol, conform căruia la evaluarea avantajelor sociale se vor avea în vedere şi reducerea toxicităţii la locul de muncă, reducerea poluării mediului înconjurător, reducerea efortului fizic al personalului de exploatare, disponibilizarea în alte scopuri a unor utilaje importante şi alte asemenea.
2. In baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că decizia atacată conţine motive contradictorii şi uneori străine de cauză.
Instanţa de apel lasă să se înţeleagă că obiecţiunile formulate de pârâtă în raportul de expertiză conţin doar aprecieri subiective la adresa conduitei experţilor.
Trecând cu foarte multă uşurinţă peste obiecţiunile formulate de specialiştii pârâtei, curtea şi-a însuşit în totalitate concluziile raportului de expertiză, deşi acesta conţine o serie de confuzii.
In continuare, recurenta enumeră toate statuările pe care le consideră lipsite de suport atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi juridic.
In esenţă, recurenta susţine că niciunul din aditivii realizaţi în cadrul Staţiei de arome în perioada de referinţă nu corespunde în sens restrâns şi literal cu reţeta şi procedeul revendicat prin brevetul
Aditivii de ardere-albire creaţi de pârâtă nu au fost înlocuiţi, ci eliminaţi din reţetele de fabricaţie din diverse motive tehnice.
Nu s-au folosit de către pârâtă aditivi de albire sau de ardere-albire din import.
In ceea ce priveşte sosurile şi aromele, produsele realizate în cadrul Staţiei de arome în perioada de referinţă nu corespund în sens restrâns şi literal cu reţeta şi proccdeul revendicat prin brevetul
Reducerea şi apoi eliminarea din reţetele de fabricaţie a ţigaretelor, a sosurilor şi aromelor fabricate în Staţia de arome s-au făcut pe măsura retehnologizării fabricilor, cu maşini şi utilaje noi, pentru aplicarea unui proces de fabricaţie diferit faţă de cel existent la începutul anilor 1990, urmate de aclimatizarea unor noi soiuri de tutun.
O aromă crcată conform certificatului de inventator 100105 nu se poate folosi în reţetele de ţigarete, deoarecc acesta încalcă prevederile Legii nr. 349/6 iunie 2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor de tutun.
Contrar celor reţinute de instanţă, recurenta a pus la dispoziţia experţilor toate documentele necesare efectuării expertizei.
3. In dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii şi a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al acestora prin aceea că, în ciuda dovezilor aduse de recurentă, nu a reţinut faptul că produsele fabricate de aceasta au altă compoziţie şi sunt obţinute prin alte procese tehnologice decât cele revendicate în certificatele de inventator.
Astfel, nu au fost avute în vedere documentele puse la dispoziţie pentru a se verifica afirmaţia pârâtei conform căreia aceasta a beneficiat
în regim de confidenţialitate şi pe baza unor contracte de confidenţialitate, de produse şi reţete puse la dispoziţie de societăţi comerciale terţe.
Prezumţia experţilor în sensul că produsele importate de pârâtă au înlocuit produsele din brevetele RO 100104 şi RO 100105 nu are nicio bază legală.
In concluzie, recurenta susţine că cele două brevete de invenţie nu s-au aplicat în perioada menţionată de reclamanţi şi că, din acest motiv, taxele de menţinere în vigoare a brevetelor au fost plătite până la data de 4 martie 2000.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe sau, în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului declarat de pârâtă şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Totodată, recurenta a formulat şi o cerere de întoarcere a executării deciziei, întemeiată pe dispoziţiile art. 404 C. proc. civ., pentru ipoteza în care recursul său va fi admis, dat fiind că s-a emis titlu executoriu şi s-a efectuat şi poprirea contului bancar al recurentei la cererea creditorilor reclamanţi.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare, însă au formulat concluzii scrise şi orale, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta invocă, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., majoritatea criticilor nu se încadrează în niciuna din dispoziţiile legale menţionate şi nici în vreun alt motiv de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
1. Pe de o parte, recurenta contestă că ar fi aplicat în producţia de ţigarete soluţiile brevetate prin RO 100104 şi RO 100105.
1.1. Susţine că, în realitate, niciunul din aditivii realizaţi în Staţia de arome nu corespunde în sens restrâns şi literal celor brevetaţi şi că ar fi eliminat din procesul de producţie a ţigaretelor utilizarea sosurilor şi aromelor, fară a le înlocui cu altele din import.
Sub aceste aspecte, curtea de apel a reţinut, pe baza expertizei efectuate în calea de atac, că în procesul de fabricaţie a ţigaretelor de către pârâtă, în perioada 2000-2004 s-au aplicat cele două invenţii, ai căror autori sunt reclamanţii.
La formularea acestei concluzii experţii au avut în vedere chiar înscrisurile puse la dispoziţie de către pârâtă, parte din ele confirmând
utilizarea produselor tip STACET, obţinute prin aplicarea celor două invenţii.
In ceea ce priveşte reţetele pe baza cărora s-au preparat aditivii şi aromele, experţii au arătat că la prepararea aromelor se poate folosi orice substanţă care face parte din grupele de materii prime menţionate în brevet, întrucât substanţele respective au proprietăţi similare, iar referitor la utilizarea altor reţete decât cele care rezultă din brevete, experţii au înlăturat această susţinere a pârâtei ca neavând suport probator.
Aceste aspecte ale situaţiei de fapt nu pot fi rediscutate în recurs, aşa cum solicită pârâta, deoarece calea de atac a recursului poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, şi nu de netemeinicie.
1.2. Motivele pentru care curtea de apel a pronunţat decizia nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura cauzei, aşa cum susţine recurenta.
De fapt, recurenta este nemulţumită că instanţa de apel nu a împărtăşit punctul său de vedere referitor la concluziile expertizei şi nu le-a înlăturat, ceea ce însă nu poate atrage casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
1.3. Nici dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au incidenţă în cauză, dcoarecc nu se pune problema interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, ci se reclamă, în fapt, de către recurentă interpretarea greşită a dovezilor administrate, pc carc lc califică, în mod eronat, ca fiind „actele juridice deduse judecăţii”.
2. O altă critică a recurentei priveşte cuantumul sumelor la plata cărora a fost obligată.
Recurenta se plânge de nerespectarea dispoziţiilor art. 79 pct. 5 şi 6 din H.G. nr. 499/2003 cu ocazia calculului drepturilor băneşti efectuat de experţi şi însuşit de instanţa de apel.
Pct. 5 al Regulii 79 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, în forma în vigoare la data judecării apelului, prevedea că la stabilirea efectelor economice se vor avea în vedere şi diferenţa de costuri, eliminarea sau reducerea importurilor, reducerea costurilor investiţiilor.
Pct. 6 al aceleiaşi reguli prevedea că la evaluarea avantajelor sociale se vor avea în vedere şi reducerea toxicităţii la locul de muncă, reducerea poluării mediului înconjurător, reducerea efortului fizic al personalului de exploatare, disponibilizarea în alte scopuri a unor utilaje importante şi alte asemenea, cum ar fi diferenţa de costuri, eliminarea sau reducerea importurilor.
In primul rând, recurcnta nu arată carc critcrii nu au fost avute în vedere şi în ce mod aplicarea celor omise ar fi determinat, eventual, diminuarea sumelor de bani datorate inventatorilor.
In al doilea rând, aceste criterii sunt prevăzute orientativ pentru determinarea efectelor economice şi, după caz, avantajelor sociale ale aplicării unei invenţii, fară ca cele două tipuri de beneficii să fie neapărat cumulative; ele nu sunt însă singurele criterii şi nici nu pot fi absolutizate.
Instanţa de apel, pentru a stabili cuantumul drepturilor băneşti cuvenite celor trei reclamanţi, ca titulari ai brevetelor de invenţie, a avut în vedere valoarea producţiei de ţigarete, la fabricarea cărora au fost aplicate invenţiile.
La această valoare experţii au propus, iar instanţa a acceptat aplicarea unui procent de 8%, care se situează în intervalul de 6-15% din valoarea producţiei, utilizat pentru calculul recompenselor soluţiilor tehnice din domeniul chimiei.
Pârâta nu a contestat valoarea producţiei ori procentul aplicat, ci a susţinut că valoarea producţiei nu putea fi avută în vedere ca bază de calcul, dcoarece aromele şi aditivii nu sunt produse finite, respectiv sortimente noi de ţigarete, susceptibile a fi vândute către terţi şi a produce profit.
Acest raţionament nu poate fi acceptat, dcoarece nu doar sortimentele noi ale unor produse sunt susceptibile de a fi comercializate şi de a produce profit.
Pe de altă parte, faptul că invenţiile privesc un procedeu de obţinere şi, respectiv, o componentă a produsului finit - care este ţigareta
- nu o exonerează pe pârâtă de răspundere şi nici nu face inoperant criteriul economic al valorii producţiei.
Câtă vreme pârâta a utilizat soluţiile tehnice brevetate de reclamanţi pentru producerea aceloraşi sortimente de ţigări, ea datorează despăgubiri titularilor de brevet, în temeiul art. 33 şi art. 37 din Legea nr. 64/1991, astfel cum au fost determinate de curtea de apel, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia şi a respins recursul, ca nefondat. De asemenea, a respins şi cererea de întoarcere a executării deciziei, nefiind întrunită cerinţa art. 404“ C. proc. civ. privitoare la desfiinţarea titlului executoriu.
| ← Marcă. Acţiune în contrafacere. Despăgubiri. Prescripţia... | Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Admisibilitate.... → |
|---|
