Invenţie. Drepturi băneşti solicitate de titularii de brevet pentru exploatarea invenţiei. Lipsa condiţiilor excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a prezumţiei puterii de lucru judecat
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1200 alin. (4), art. 1201
Câtă vreme nu s-a făcut dovada că pârâta din prezenta cauză este una şi aceeaşi cu pârâta din litigiul anterior ori cu succesoarea în drepturi a acesteia, nu există temei pentru a se reţine excepţia autorităţii de lucru judecat şi, respectiv, prezumţia absolută a puterii lucrului judecat.
Una dintre condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. este ca pricinile să privească aceleaşi părţi, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Nici prezumţia relativă a lucrului judecat nu poate fi reţinută în cauză, deoarece faptul că o altă persoană juridică nu ar fi utilizat invenţia reclamanţilor într-o perioadă de timp care se suprapune, total sau parţial, cu perioada de timp vizată în prezenta cerere, nu este o împrejurare în pericol de a fi contrazisă în acest nou litigiu.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8341 din 16 octombrie 2009, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 24 septembrie 2007, reclamanţii C.E., P.M. şi V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E. T. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata drepturilor băneşti, decurgând din folosirea invenţiei „Cap de răcire a arborelui morii de cărbune”, pentru care s-a emis brevetul nr. 106967B1, în condiţiile în carc pârâta refuză în mod nejustificat să încheie un contract cu inventatorii pentru exploatarea invenţiei.
Reclamanţii au precizat că solicită plata drepturilor băneşti aferente perioadei 10 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Prin decizia nr. 162, Tribunalul Gorj, Secţia civilă a respins acţiunea, ca nefondată, cu următoarea motivare:
Deşi reclamanţii au dovedit calitatea de inventatori prin brevetul depus la dosar, nu există temei pentru obligarea pârâtei la încheierea unui contract privitor la folosirea invenţiei şi a drepturilor ce decurg din aceasta.
Convenţia părţilor are la bază acordul lor liber, conform art. 969 C. civ. şi, având în vedere principiul consensualismului, instanţa nu poate interveni.
In ccea ce priveşte cererca referitoare la plata drepturilor băneşti, se constată că şi aceasta este nefondată, deoarece, aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză şi din înscrisurile depuse la dosar, pârâta foloseşte o variantă a invenţiei Babcook, invenţia reclamanţilor nemaifiind utilizată de mai mulţi ani, aspect în legătură cu care reclamanţii a fost încunoştinţaţi încă din anul 2003.
Prin decizia nr. 96 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile declarate împotriva sentinţei de către cei trei reclamanţi.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
In ceea ce priveşte excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, ca şi tribunalul, curtea de apel a considerat-o nefondată, reţinând sub acest aspect că s-a făcut dovada calităţii de titular de brevet a numiţilor C.I., V.G. şi C.E., precum şi a faptului că între C.I. şi P.M. s-a încheiat un contract de cesiune cu privire la această calitate, ce a fost înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. 1003324.
De asemenea, s-a făcut dovada că brevetul se află în perioada de valabilitate, 18 ianuarie 1991 - 18 ianuarie 2011 şi că taxele de menţinere în vigoare au fost plătite la zi.
Pe fond, curtea de apel a reţinut că între părţi au existat succesiv mai multe litigii, având ca obiect valorificarea drepturilor de autor rezultate din brevetul de invenţie nr. 106967/1993.
Acţiunea vizând perioada 1999-2002 a fost respinsă de Tribunalul Gorj prin sentinţa civilă nr. 146 din 26 mai 2004, cu motivarea că pârâta a renunţat la folosirea invenţiei, care a fost înlocuită cu varianta iniţială tip Babcook.
Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2841/2005 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin decizia nr. 925/2007 a
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Şi în ceea ce priveşte drepturile de autor aferente perioadei mai 2003 - mai 2006, cererea reclamanţilor a fost respinsă irevocabil prin sentinţa civilă nr. 76/2007 a Tribunalului Gorj şi, respectiv, decizia civilă nr. 661/2007 a Curţii de Apel Craiova, în care s-a reţinut că invenţia în litigiu nu a mai fost utilizată din anul 1991.
In raport de această situaţie de fapt, curtea de apel a stabilit că în cauză operează „prezumţia autorităţii de lucru judecat'’, care presupune că o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Dc altfel, mai arată instanţa de apel, observându-se perioadele pentru care s-au solicitat drepturile băneşti în ultimele două acţiuni, rezultă că acestea privesc în mare parte perioade identice.
Astfel, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, sentinţa civilă nr. 76/2006 a Tribunalului Gorj are autoritate de lucru judecat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii V.G. şi P.M. şi, respectiv, C.E.
1. Recurenţii V.G. şi P.M. îşi întemeiază cererea pe următoarele motive:
1.1. Considerentele deciziei sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenţii arată că hotărârile la care se referă curtea de apel au privit o altă pârâtă, respectiv pe SC C.E. R. şi nu au nicio relevanţă în prezenta cauză.
Cu toate că sunt străine de natura pricinii, cele câteva considerente ale deciziei recurate sunt şi contradictorii, în sensul că o dată se reţine că în speţă operează prezumţia autorităţii de lucru judecat, pentru ca apoi să se reţină că pentru perioada mai 2003 - mai 2006, este vorba de autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ.
1.2. Hotărârea a fost dată cu aplicarca greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenţii arată că în mod greşit s-a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care nu erau întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., care presupun o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză.
Astfel, sentinţa civilă nr. 76/2007 a Tribunalului Gorj a fost pronunţată în contradictoriu cu SC C.E. R., şi nu cu SC C.E. T., pârâta din prezenta cauză, neexistând identitate de părţi.
Pronunţându-se pe cale de excepţie, în mod nelegal curtea de apel nu a mai cercetat fondul cauzei, deşi, reapreciind probele administrate în cauză, trebuia să constate că invenţia este folosită şi în prezent de către pârâtă, detaliile constructive din varianta folosită actualmente fiind, de fapt, revendicările şi descrierea cuprinse în brevetul de invenţie nr. 106967B1.
Recurenţii solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
2. Recurentul C.E. îşi întemeiază cererea pe următoarele motive:
2.1. Hotărârea se bazează pe o gravă greşeală de interpretare, carc decurge din aprecicrea eronată a probelor administrate.
In continuare, recurentul arată cum trebuia interpretat, în opinia sa, raportul de expertiză întocmit în cauză.
2.2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii, ca urmare a examinării superficiale a probelor administrate.
Recurentul susţine că, într-adevăr, între reclamanţi şi Termocentrala T. au existat mai multe litigii, pe care reclamanţii le-au câştigat.
In speţă, însă, litigiul se poartă cu SC C.E. R. SA, neexistând identitate de părţi pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ.
In mod greşit, reţinând această autoritate, curtea de apel a soluţionat procesul fară a cerceta fondul cauzei cu care a fost învestită cu soluţionarea.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Recurenţii au ataşat la dosar copiilc hotărârilor judecătoreşti la care se referă decizia instanţei de apel.
Analizând decizia, înalta Curte constată că ambele sunt cereri de recurs sunt fondate, pentru următoarele motive:
1. Considerentele deciziei instanţei de apel nu pot fi reţinute ca fiind străine de natura pricinii, deoarece ele privesc o excepţie de fond, care poate fi invocată în orice litigiu, indiferent de natura sa.
Sub un aspect, considerentele sunt contradictorii ori incomplete, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, iniţial se reţine că în cauză operează prezumţia lucrului judecat, înţeleasă ca o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă care nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Instanţa de apel nu arată însă dacă acordă prezumţiei o valoare absolută, conform art. 1200 alin. (4) C. civ., pe motiv că hotărârile anterioare privesc aceleaşi părţi, iar raporturile juridice dintre ele fiind deja soluţionate, nu mai pot fi repuse în discuţie sau dacă este vorba despre hotărâri pronunţate în contradictoriu cu alte părţi, dar care se bucură de prezumţia relativă a lucrului judecat, opusă terţilor ca fapt juridic şi care poate fi combătută de orice persoană interesată.
Aceeaşi instanţă arată apoi că, în cauză, există autoritate de lucru judecat pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, conform art. 1201 C. civ., ceca ce presupune existenţa triplei identităţi
între procesul de faţă şi unul anterior, respectiv identitate de părţi, de obiect şi de cauză.
Instanţa nu arată de ce face distincţia arătată pentru o perioadă de timp determinată din cea vizată de prezentul proces.
2. în realitate, aşa cum susţin toţi recurenţii, hotărârile judecătoreşti anterioare, respectiv sentinţa civilă nr. 146/2004 şi sentinţa civilă nr. 76/2007, ambele date de Tribunalul Gorj, Secţia civilă, devenite irevocabile în căile de atac, avute în vedere de curtea de apel la pronunţarea deciziei, au fost pronunţate în contradictoriu cu SC C.E. R. SA.
Câtă vreme nu s-a făcut dovada că pârâta din prezenta cauză, respectiv SC C.E. T. SA, este una şi aceeaşi cu SC C.E. R. SA ori succesoarea în drepturi a acesteia, nu există temei pentru a se reţine excepţia autorităţii de lucru judecat şi, respectiv, prezumţia absolută a puterii lucrului judecat.
Una din condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. este ca pricinile să privească aceleaşi părţi, condiţie carc nu a fost îndeplinită în cauză.
Nici prezumţia relativă a lucrului judecat nu poate fi reţinută în cauză, dcoarece faptul că o altă persoană juridică nu ar fi utilizat invenţia reclamanţilor într-o perioadă de timp care se suprapune, total sau parţial, cu perioada de timp vizată în prezenta cerere nu este o împrejurare în pericol de a fi contrazisă în acest nou litigiu.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârea curţii de apel apare ca fiind nelegală şi în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile au fost admise.
Având în vedere că pronunţându-se în mod greşit pe excepţie
instanţa de apel nu a mai analizat fondul cauzei, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ., a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Soluţia modificării deciziei şi admiterii acţiunii în această fază procesuală nu poate fi adoptată faţă de exigenţele textelor de lege arătate anterior, iar criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la interpretarea probatoriului administrat în dovedirea pretenţiilor urmează a fi avute în vedere de către instanţa de trimitere.
| ← Marcă. Acţiune în contrafacere. Folosirea mărcii. | Imobil aflat în proprietate comună pe cote-părţi. Acţiune... → |
|---|
