Marcă. Acţiune în contrafacere. Suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea înregistrării mărcii (SERKOVA)
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 244 pct. 1
Cum prezenta cauză are ca obiect o acţiune în contrafacere formulată de reclamantă în calitate de titular al mărcii, menţinerea
1 9
sau nu a calităţii de titular, prin decizia irevocabilă ce se va da în recurs în litigiul având ca obiect anularea înregistrării mărcii, ar
putea avea o înrâurire asupra hotărârii irevocabile ce se va da în acţiunea în contrafacere.
Măsura suspendării judecăţii acţiunii în contrafacere în această fază procesuală nu ar afecta în niciun mod, nici măcar temporar, drepturile titularului mărcii, deoarece în favoarea sa a fost pronunţată deja o hotărâre definitivă şi executorie, caracteristici neinfluenţabile prin suspendarea judecăţii recursului declarat împotriva ei.
în atare condiţii, măsura suspendării solicitată de recurente întruneşte cerinţele art. 244 pct. 1 C. proc. civ., iar luarea sa este în interesul unei mai bune administrări a actului de justiţie.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, încheiere din 21 noiembrie 2008, nepublicată
Prin cererea depusă în şedinţa publică de la 7 noiembrie 2008, recurentele-pârâte SC U.E.D. SRL şi SC P.R. România SRL au solicitat suspendarea judecării recursului declarat împotriva deciziei nr. 204/A din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 36185/3/2005.
In motivarea cererii, recurentele arată că, prin sentinţa civilă nr. 1391 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a anulat înregistrarea nr. 49841 a mărcii „SERKOVA'’, constatând că pârâta SC B.M. Consulting SRL a înregistrat-o cu rca-credinţă, sentinţă rămasă definitivă şi executorie prin respingerea apelului declarat de intimata-reclamantă de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauzc privind proprietatea intelectuală (decizia nr. 96A din 25 aprilie 2008) şi atacată cu recurs de cătrc pârâtă, reclamantă în cauza de faţă.
Recurentele susţin că soluţia pronunţată în acest dosar, dacă devine irevocabilă, are o înrâurire hotărâtoare asupra recursului ce face obiectul dosarului nr. 30263/3/2005, care are ca obiect contrafacerea mărcii a cărei anulare s-a solicitat, dezlegarea pricinii depinzând de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
In legătură cu susţinerea intimatei-reclamante că pârâtele au mai formulat o cerere de suspendare în faţa instanţei de fond, care a fost respinsă, iar de la acea dată şi până în prezent nu s-a produs nicio modificare care să justifice o schimbare de soluţie, recurentele fac următoarele precizări:
Este adevărat că o cerere de suspendare întemeiată pe prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a mai fost formulată de ele în faţa
Tribunalului Bucurcşti, Sccţia a IV-a civilă, carc a respins-o prin închcicrca din 8 noiembrie 2005. Cea de a doua cerere de suspendare, deşi are în vedere, ca şi prima cerere de suspendare, existenţa procesului prin care pârâtele din prezenta cauză au cerut anularea înregistrării de către B.M. a mărcii „SERKOVA” nu constituie o cale de atac împotriva încheierii din 8 noiembrie 2005 a Secţiei a Tribunalului Bucureşti, ci, pur şi simplu, o nouă cerere de suspendare, formulată într-o fază procesuală diferită.
Faptul că cea dintâi cerere de suspendare a fost respinsă nu produce niciun efect juridic cu privire la prezenta cerere de suspendare.
Nimic nu interzice pârâtelor să formuleze această a doua cerere de suspendare, cu caracter distinct faţă de cea dintâi.
Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţă şi doctrină, art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dă dreptul ca suspendarea să poată fi solicitată în orice fază a procesului, implicit, direct în faţa instanţei de recurs.
Ca argument în susţinere invocă dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ.: „asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, carc poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs”. Existenţa acestei ultime teze a textului demonstrează că suspendarea poate fi cerută şi direct în faţa instanţei de recurs.
Contrar celor susţinute oral de B.M. în şedinţa de judecată de la 7 noiembrie 2008, de la data pronunţării de către Tribunalul Bucureşti a încheierii de respingere a celei dintâi cereri de suspendare şi până în prezent, s-a produs o importantă modificare a situaţiei în care se află cele două părţi. Este vorba de faptul că, prin decizia recurată, pronunţată în prezenta cauză de Curtea de Apel Bucureşti şi care are caracter executoriu, s-a interzis pârâtelor să desfăşoare acte comerciale constând în „oferirea spre comercializare, deţinerea în acest scop, importul şi exportul produselor purtând semnul „SERKOVA”. Este evident că decizia recurată va continua să îşi producă efectele chiar şi după ce instanţa de recurs va admite prezenta cerere, suspendând cauza în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Este natural ca suspendarea să opereze cu privire la cauză dedusă judecăţii în starea în care aceasta se găseşte la data suspendării. Altfel spus, în actualul context, temerile înfăţişate în consideraţiile Tribunalului Bucureşti nu mai au nicio justificare, deoarece admiterea prezentei cereri de suspendare nu va aduce atingere niciunui drept al B.M. şi nici nu ar răsturna prezumţia de validitate a pretinsului drept de proprietate al
B.M. asupra mărcii „SERKOVA” (această răsturnare neputând interveni decât prin rămânerea irevocabilă a decizici de anulare). Admiterea prezentei cereri apare doar ca o garanţie pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei şi ca o măsură necesară, prevenind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti greşite sau a unor hotărâri contradictorii.
Instanţă de judecată are întotdeauna - din punct de vedere tehnic -doar două posibilităţi: (I) posibilitatea să admită cererea dacă este cazul să o admită; (II) posibilitatea să o respingă atunci când este cazul să o respingă. Dar, soluţionând o cerere de suspendare („facultativă”) întemeiată pe prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa sesizată nu are dreptul de a fi arbitrară.
In speţă, dacă decizia de anulare a mărcii va rămâne irevocabilă, s-ar conchide - cu efecte retroactive - în sensul neîndeplinirii uneia din condiţiile de exerciţiu a acţiunii în contrafacere, care va trebui respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
In combaterea cererii de suspendare, intimata-reclamantă susţine că reiterarea cererii de suspendare a judecăţii în recurs este inadmisibilă, în raport de neexercitarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a suspendării de către prima instanţă. In faţa primei instanţe pârâtele au formulat o cerere identică de suspendare a judecăţii, pc acelaşi temei de drept (art. 244 pct. 1 C. proc. civ.), până la soluţionarea irevocabilă a aceleiaşi cauze, cu aceeaşi motivare, pe care au argumentat-o atât verbal, în faţa instanţei, cât şi prin depunerea de note scrise.
In opinia sa, soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecăţii dată în primă instanţă prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2005 putea fi atacată de partea interesată, în condiţiile art. 282 C. proc. civ., prin apel, odată cu fondul.
Cu toate acestea, pârâtele nu au declarat apel odată cu fondul împotriva acestei încheieri, lăsând astfel să treacă în puterea lucrului judecată dezlegarea instanţei cu privire la netemeinicia cererii de suspendare a judecăţii în dosarul nr. 30263/3/2005 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare înregistrării mărcii din dosarul nr. 36185/3/2005.
Pe fond, cererea de suspendare este neîntemeiată, deoarece normele speciale conţinute de Legea nr. 84/1998 nu fac posibilă dispunerea măsurii suspendării acestei acţiuni în încălcarea dreptului la marcă; în caz contrar, s-ar încălca chiar dreptul exclusiv asupra mărcii de care beneficiază titularul mărcii, reclamant în acţiunea de contrafacere.
Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea la
O.S.I.M. (potrivit art. 4 din Legea nr. 84/1998), produce efecte cu începerc de la data depozitului reglementar pentru o perioadă de 10 ani (art. 29 din lege) şi se poate stinge numai după publicarea în
B.O.P.I. şi menţionarea în R.N.M. a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de decădere sau anulare a mărcii (Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998).
Prezumţia de validitate a titlului de proprietate asupra mărcii -prezumţie legală de care beneficiază titularul înregistrării pe toată perioada valabilităţii certificatului de înregistrare a acesteia - nu poate fi răsturnată decât după momentul menţionării în R.N.M. a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de decădere sau anulare a mărcii.
Aşa fiind, solicită respingerea cererii de suspendare.
înalta Curte va admite cererea de suspendare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare priveşte judecata cauzei în recurs, fiind distinctă de cea adresată instanţei carc a judecat cauza în fond.
Nicio prevedere legală nu interzice formularea unei cereri de suspendare a judecăţii în căile de atac, dacă o asemenea cererc s-a formulat şi s-a respins în primă instanţă.
In speţă, înalta Curte nu este chemată a verifica legalitatea ori temeinicia încheierii prin care tribunalul a respins prima cerere de suspendare, ceea ce ar fi presupus verificarea existenţei unui motiv de apel şi, respectiv, de recurs formulat pe acest aspect al judecăţii, ci trebuie să vcrifiec dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., referitoare la existenţa unei alte cauze pendinte pe rolul unei instanţe şi la existenţa unei înrâuriri a soluţiei ce s-ar putea da în acea cauză asupra soluţiei din cea a cărei suspendare se cere.
In speţă, s-a dovedit că pe rolul Secţiei civile şi de proprietate
intelectuală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat recursul declarat de reclamanta din prezenta cauză împotriva deciziei nr. 96 din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, decizie prin care s-a menţinut hotărârea de anulare a mărcii SERKOVA.
Recursul formează obiectul dosarului nr. 36185/3/2005.
Cum prezenta cauză are ca obiect o acţiune în contrafacere formulată de reclamantă în calitate de titular al mărcii SERKOVA, menţinerea sau nu a calităţii de titular al mărcii, prin decizia irevocabilă ce se va da în recurs, ar putea avea o înrâurire asupra hotărârii irevocabile ce se va da în acţiunea în contrafacere.
Măsura suspendării judecăţii acţiunii în contrafacere în această fază procesuală nu ar afecta în niciun mod, nici măcar temporar, drepturile titularului mărcii SERKOVA, aşa cum se susţine de către intimată, deoarece în favoarea sa a fost pronunţată deja o hotărâre definitivă şi executorie, caracteristici neinfluenţabile prin suspendarea judecăţii recursului declarat împotriva ei.
In atare condiţii, măsura suspendării solicitată de recurente întruneşte cerinţele art. 244 pct. 1 C. proc. civ., iar luarea sa este în interesul unei mai bune administrări a actului de justiţie.
| ← Marcă. Infracţiune. Punerea în circulaţie de mărfuri... | registrul comerţului a numelui comercial. Calitatea procesuală pasivă a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. ">Marcă. Conflict cu nume comercial. Acţiune privind radierea... → |
|---|
