Marcă. Acţiune în contrafacere. Folosirea mărcii.
| Comentarii |
|
Titularul acţiunii. Conflictul dintre două mărci înregistrate (PARADISUL VERDE)
Legea nr. 84/1998, art. 35
1. Deşi ambele pârâte folosesc o sintagmă identică mărcii, niciuna din ele nu săvârşeşte o contrafacere în înţelesul şi în condiţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Prima nu utilizează denumirea pentru a-şi distinge propriile produse sau servicii, identice ori similare cu cele ale reclamantei şi a produce, astfel, un risc de confuzie în rândul consumatorilor vizaţi de aceste produse sau servicii, ci a indicat, în desfăşurarea
activitătii sale comerciale, locul unde se situează construcţiile în
f 7 f
care a investit, folosind denumirea geografică a acestui loc.
Cea de-a doua utilizează în activitatea sa comercială un semn identic din punct de vedere al elementului verbal cu mărcile reclamantei, dar această folosire este justificată de împrejurarea că pârâta este titulara unui nume comercial identic, înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
2. Dacă pârâta utilizează marca titularului fără acordul acestuia, numai titularul, în virtutea art. 35 din Legea nr. 84/1998, care îi conferă un drept exclusiv, poate acţiona în vederea stopării unei atare folosiri, şi nu reclamanta, care este terţ.
3. Conflictul între două mărci înregistrate nu poate fi analizat
în cadrul acţiunii în contrafacere.
A t
In cazul admiterii unei atare acţiuni, care tinde doar la inter-
* 7
zicerea mărcii contrafăcute, această marcă rămâne înregistrată în Registrul Naţional al Mărcilor, iar titularul, al cărui drept exclusiv nu este desfiinţat prin anularea înregistrării, nu se mai poate bucura de prerogativele conferite de calitatea de titular.
De aceea, pentru rezolvarea conflictului între două mărci înregistrate, se poate uza numai de acţiunea în anularea înregistrării mărcii pretins contrafăcute.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7925 din 6 octombrie 2006, în C.J. nr. 4/2007, p. 52-60
Prin ccrcrca înregistrată la 13 mai 2003 pc rolul Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost ulterior modificată, rcclamanta SC P.V. SRL, a chemat în judecată pc pârâţii Ţ.C., SC A.P.I. C.I. SA şi SC
C.C.P.V. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să interzică folosirea mărcii PARADISUL VERDE de cătrc pârâte, în activitatea lor comercială, pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, fară acordul titularului, precum şi folosirea aceluiaşi semn pentru documente sau pentru publicitate.
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2003, instanţa a dispus scoaterea din cauză a pârâtului Ţ.C., ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, a admis cererea, pârâtele fiind obligate să nu mai folosească marca „PARADISUL VERDE” în activitatea lor comercială pentru produse şi servicii identice ori similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, dispunându-se interzicerea folosirii de către pârâte a semnului (mărcii) pentru documente şi publicitate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta are calitatea de titular al celor două mărci „PARADISUL VERDE”, iar pârâtele folosesc acest semn în activitatea pe care o desfăşoară.
Semnul verbal „PARADISUL VERDE" apare în documente, cât şi în publicitatea pe care pârâtele şi-o fac pentru serviciile pe care le prestează în domeniul construcţiei de clădiri din zone rezidenţiale, asemănătoare cu unele dintre cele indicate în certificatele de care se prevalează reclamanta.
Susţinerea pârâtei privind nefolosirea mărcii de către reclamantă în ultimii 5 ani, ce pune problema decăderii, potrivit art. 45 din Legea nr. 84/1998, a fost înlăturată cu motivarea că nu a fost formulată o cerere reconvenţională cu acest obiect.
împotriva sentinţei au declarat apel pârâtele SC API C.I. SA şi SC
C.C.P.V. SA.
Prin decizia civilă nr. 51A din 1 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelurile, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată, obligând-o la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC
C.C.P.V. SA şi a sumei de 11.900.000 lei, cheltuieli de judecată către apelanta SC API C.I. SA.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a proccdat la o greşită aplicare a prevederilor art. 35 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 şi la o apreciere insuficientă, necoroborată a probatoriului administrat în cauză.
In ceea ce priveşte apelul declarat de către apelanta SC API C.I. SA, primul motiv de apel nu este însă, fondat, excepţia tardivităţii depunerii cererii precizatoare nefiind întemeiată, sub două aspecte: pe de o parte, calificarea juridică a cererii este aceea de cerere precizatoare, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., ce conţine o enumerare cu caracter exemplificativ, iar nu exhaustiv, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi calificată drept cerere modificatoare - sub aspectul primului capăt de ccrere - fiind depusă la prima zi de înfăţişare, din perspectiva art. 132 alin. (1) C. proc. civ., cererea a fost depusă în termen.
In plus, apclanta-pârâtă nu a invocat accastă exccpţie în faţa instanţei de fond.
Dacă pârâtul nu se opune în mod expres, deşi este prezent la termenul de judecată când este depusă modificarea/completarea ccre-
rii, iar instanţa pune în discuţie termenul pentru depunerea acesteia, excepţia tardivităţii nu mai poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci se va lua act de convenţia judiciară a părţilor sub aspectul modificării/completării cererii iniţiale peste termen.
In speţă, instanţa de fond nu a pus în discuţie calificarea naturii juridice a „precizării” scrise, iar apelanta-pârâtă nu a invocat excepţia tardivităţii completării/modificării, în opinia sa, a cererii iniţiale. Prin urinare, chiar dacă ar fi fost vorba despre o modificare peste termen a cererii iniţiale, cât timp apelanta-pârâtă nu s-a opus prin invocarea excepţiei tardivităţii în faţa instanţei de fond, ci şi-a formulat apărările şi a propus probele în considerarea cererii modificate, în apel nu s-ar fi putut reţine decât o convenţie a părţilor sub acest aspect.
Solicitând interzicerea folosirii de către pârâte, în activitatea lor comercială, a mărcii sau „denumirii” „PARADISUL VERDE”, pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru carc marca invocată de către reclamantă a fost înregistrată, reclamanta a declanşat o veritabilă acţiune în contrafacere, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998.
Acţiunea în contrafacere are întotdeauna ca titular pc titularul mărcii, fiind întotdeauna îndreptată împotriva terţului carc foloseşte, în activitatea sa comercială, fară consimţământul titularului mărcii, semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată sau identic ori similar cu marca pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, dacă ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul, conform art. 35 alin. (2) lit. a) şi b), ipoteza din lit. c) nepunându-se în discuţie, întrucât reclamanta nu a invocat o marcă ce a dobândit un renume în România.
Textul art. 35 alin. (2) nu defineşte „semnul” aflat în conflict cu marca invocată de titularul acţiunii în contrafacere. Din perspectiva acesteia, semnul aflat în conflict cu marca sa este întotdeauna un semn susceptibil de înregistrare ca marcă, respectiv un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de ccle aparţinând altor persoane [art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998] asupra căruia însă, terţul-pârât nu justifică un drept de proprietate industrială în calitate de titular al dreptului ca atare ori a unui drept de exploatare, cu acordul titularului, în calitate de licenţiat sau cesionar.
Din perspectiva pârâtului poate constitui un semn, în sensul art. 35 alin. (2), o denumire lato sensu, o emblemă sau nume comercial, o marcă etc. Acest aspect ţine, însă, de fondul acţiunii în contrafacere; în ce măsură titularul unei mărci înregistrate poate uza de acţiunea în contrafacere, întemeiată pe prevederile art. 35 alin. (2), împotriva unei terţ care invocă la rândul său o marcă, o emblemă sau o firmă (nume comercial) ori o denumire geografică ţine de temeinicia acţiunii în contrafacere.
Prin urmare, nu prezintă nici o relevanţă terminologia folosită de cătrc reclamantă în ccrerca de chemare în judecată a pârâtelor, prin carc tinde la angajarea acţiunii în contrafacere, în temeiul art. 35 din
Legea nr. 84/1998. înlocuirea ulterioară, în pctitul ccrerii de chemare în judecată, a termenului „denumire” cu cel de „marcă” este lipsită de relevanţă sub aspectul obiectului ccrerii, acţiunea declanşată rămânând una în contrafacere, iar pretenţia dedusă judecăţii a rămas acceaşi: intcrziccrea folosirii de către pârâte a sintagmei „PARADISUL VERDE” în formele în care folosirea ci în activitatea lor comercială aduce atingere mărcii invocate de cătrc reclamantă.
Prccizarca depusă la prima zi de înfăţişare, constând în înlocuirea menţionată, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul obiectului ccrerii de chemare în judecată, acesta ncfiind nici modificat, nici completat.
Sub aspectul fondului curtea şi-a întemeiat hotărârea pe următoarele argumente:
Prin acţiunea în contrafacere se tinde la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, răspunderea personală şi divizibilă, iar nu solidară. Prin urmare, îndeplinirea condiţiilor cumulative pentru angajarea acestei răspunderi trebuie analizată distinct pentru fiecare dintre cele două pârâte, a căror coparticipare procesuală pasivă este una facultativă, determinată exclusiv de voinţa procesuală a reclamantei, tară vreo altă consecinţă decât judecata în cadrul aceluiaşi proces civil a ambelor acţiuni în răspundere civilă dclictuală.
Pentru a putea uza de acţiunea în contrafacere, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. a)-b), titularul mărcii înregistrate trebuie să invoce şi să dovedcască folosirea de către terţul-pârât, în activitatea sa comercială, pentru produse sau servicii identice sau similare cu ccle pentru carc marca a fost înregistrată, a unui semn identic sau similar cu marca.
întrucât prin „semn”, în sensul art. 35 alin. (2), din perspectiva reclamantei din acţiunea în contrafacere, se înţelege întotdeauna un semn susceptibil de înregistrare ca marcă, respectiv un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau
serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane [art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998], asupra căruia însă, terţul-pârât nu justifică un drept de proprietate industrială, în calitate de titular al dreptului ca atare ori al unui drept de exploatare, cu acordul titularului (în calitate de licenţiat sau cesionar), reclamanta trebuie să invoce şi să facă dovada că terţul-pârât foloseşte un astfel de semn, identic sau similar cu marca, pentru produse sau servicii identice sau similare.
In ceea ce priveşte pe apelanta-pârâtă SC API C.I. SA, intimata-rcclamantă nu a făcut dovada folosirii de către aceasta a unui semn identic sau similar cu cele două mărci înregistrate, invocate pentru produse sau servicii identice sau similare, ca obiect al activităţii apclantei-pârâte, sub acest aspect instanţa de fond procedând la o apreciere necoroborată şi insuficientă a probatoriului administrat în cauză.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, apelanta-pârâtă a folosit denumirea geografică „PARADISUL VERDE” ca denumire a unei zone rezidenţiale în localitatea Ostratu, comuna Corbcanca, iar nu pentru a-şi diferenţia serviciile ce constituie obiectul său de activitate: executarea de construcţii, realizarea de investiţii în construcţii. Denumirea geografică „PARADISUL VERDE” este folosită pentru a denumi un complex de locuinţe din localitatea menţionată, încă din anul 1995, inclusiv de către autorităţile administraţiei publice locale pentru identificarea terenurilor şi autorizaţiile de construcţie emise, precum şi de către terţi în general (de către RA „Apele române” -Filiala Teritorială Piteşti, în eliberarea avizelor de gospodărie a apelor pentru Complexul de locuinţe „PARADISUL VERDE”, de către Agenţia de protecţie a mediului - Judeţ Ilfov, în eliberarea acordului de mediu etc.).
Mai mult, prin Hotărârea Consiliului Local Corbeanca nr. 40 din 4 octombrie 2002 a fost aprobată atribuirea denumirii „PARADISUL VERDE” zonei de locuinţe edificate în satul Ostratu.
Pentru a fi în prezenţa unei mărci contrafăcute, în temeiul art. 35 alin. (2), terţul trebuie să folosească, pentru a marca şi, astfel, pentru a-şi deosebi produsele şi serviciile ce fac obiectul activităţilor sale comcrciale, de cele identice sau similare ale celorlalţi comercianţi, un semn similar sau identic cu marca înregistrată a reclamantei.
In speţă, apelanta-pârâtă nu a folosit ca semn verbal „PARADISUL VERDE” identic cu marca verbală „PARADISUL VERDE”, respcctiv similar cu marca combinată, al cărci cesionar este intimata-
reclamantă, în activitatea sa comercială pentru a-şi marca produsele şi serviciile, ci doar denumirea geografică de „PARADISUL VERDE” pentru a indica locul situării construcţiilor în care a investit, ceea ce nu constituie o contrafacere a mărcii verbale invocate de către intimata-reclamantă.
Intimata-reclamantă nu a invocat şi, prin urinare, nici nu a dovedit faptul că denumirea geografică a fost rezultatul preluării mărcii sale verbale, înregistrată în 1995, de către cedentul său, de către domeniul public pentru a denumi o zonă geografică, devenită ulterior denumire administrativ-teritorială. Nici în acest caz nu ar fi fost vorba despre o contrafacere a mărcii. O contrafaccre totală sau parţială a mărcilor invocate de către intimata-reclamantă ar fi presupus prestarea de către apelanta-pârâtă a unor servicii idcntice sau similare cu cele prestate de cătrc intimata-reclamantă în activitatea sa comercială, sub un semn identic sau similar cu mărcile protejate; nici problema riscului de confuzie, incluzând riscul de asociere nu interesează cât timp nu este dovedită condiţia-premisă din art. 35 lit. b): folosirea unui semn neînregistrat ca marcă, dar susceptibil de reprezentare grafică, având funcţia de a deosebi produsele sau serviciile unei persoane de ccle ale altei persoane, identic sau similar cu marca înregistrată.
Dacă titularul unei mărci înregistrate a ales o denumire geografică, folosită uzual în zonă, chiar neconsacrată administrativ-teritorial, pentru a constitui marcă pentru produsele ori serviciile ce fac obiectul activităţii sale comerciale, acesta nu poate interzice terţilor folosirea în continuare a denumirii geografice uzuale respective, întrucât folosirea denumirii geografice uzuale respective în acest unic scop (pentru a denumi o zonă geografică, indiferent cât de restrânsă sau întinsă) nu constituie o contrafacere a măsurii astfel înregistrată.
In speţă, apelanta-pârâtă nu foloseşte semnul verbal „PARADISUL VERDE” ca semn distinctiv, pentru a-şi marca produsele ori serviciile ce fac obiectul activităţii sale comerciale, ci pentru a denumi zona geografică ori complexul de locuinţe în care şi-a prestat serviciile, fară a-şi marca serviciile cu acest semn verbal.
In ceea ce priveşte contrafacerea unei mărci combinate complexe, alcătuită dintr-un element verbal şi un element figurativ, fiecare însă, având caracter distinctiv în sine, şi implicit susceptibil de a fi înregistrat separat ca marcă, aceasta poate fi şi parţială, constând în imitarea sau reproducerea frauduloasă doar a uneia dintre cele două elemente carc alcătuiesc marca combinată complexă.
Apelanta-pârâtă SC API C.I. SA invocă lipsa contrafacerii în cazul mărcii combinate, alcătuită din elementul verbal „PARADISUL VERDE” şi elementul figurativ, înregistrată de către intimata-reclamantă în 2000, sub aspectul folosirii de către terţi doar a semnului verbal. Faţă de cele reţinute anterior, analiza acestui aspect este inutilă, în ceea ce priveşte acţiunea în contrafacere îndreptată împotriva apelantei-pârâte, cât timp s-a apreciat inexistenţa contrafacerii sub aspectul nefolosirii de către apelanta-pârâtă a unui semn identic sau similar cu mărcile invocate pentru a-şi marca produsele sau serviciile identice sau similare cu ale intimatei-reclamante, ci a unei simple denumiri geografice, folosite ca atare, pentru a indica o zonă gcografică, iar ulterior o zonă administrativ-teritorială, ca loc în carc apelanta-pârâtă şi-a prestat serviciile ori şi-a realizat produsele cc fac obiectul său de activitate.
Şi critica apelantei-pârâte SC API C.I. SA privind aplicarea greşită de cătrc instanţa de fond a prevederilor art. 45 din Legea nr. 84/1998 a fost găsită întemeiată.
Simpla apărare a terţului-pârât în acţiunea civilă în contrafaccre, în sensul nefolosirii mărcii de cătrc titular în ultimii 5 ani nu poate fi analizată în cadrul acţiunii în contrafacere, cât timp calca procesuală pentru invocarea decăderii din dreptul la marcă nu este cererea rccon-venţională. Aceasta întrucât decăderea nu poate constitui o chestiune prealabilă într-o acţiune civilă în contrafacere, ci poate fi pronunţată exclusiv pe calca unei cereri de chemare în judecată a titularului mărcii, pe cale principală sau pe calea cererii reconvenţionale, având ca obiect constatarea decăderii din drepturile conferite de marcă. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti care pronunţă decăderea din drepturile conferite de marcă, titularul mărcii beneficiază pe deplin de protecţie, inclusiv în cadrul unei acţiuni civile în contrafacere [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 84/1998].
Instanţa de fond, deşi apreciază inadmisibilă cercetarea decădcrii invocată ca simplă apărare de fond, în lipsa unei cereri reconvenţionale în acest sens, în mod nelegal, proccdcază în fapt la cercetarca acestui aspect, cu încălcarea principiului disponibilităţii.
în ccca ce priveşte pc apelanta-pârâtă SC C.C.P.V. SA, curtca de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile dclictuale a acesteia pc calea acţiunii civile în contrafacere, cu motivarea că o astfel de acţiune nu poate fi folosită pentru protecţia unei mărci aflată în conflict cu o firmă (nume comercial), emblemă sau altă marcă, înregistrate.
In speţă, apelanta-pârâtă este titularul unui nume comercial (firmă) înregistrată ca atare, potrivit extrasului nr. 953/21 ianuarie 2004 eliberat de O.N.R.C. - O.R.C. Ilfov.
Prin urmare, dacă intimata-reclamantă se consideră vătămată în drepturile conferite de marcă prin înregistrarea firmei apelantei-pârâte, în alcătuirea căreia intră şi elementul verbal înregistrat de către cea dintâi ca marcă verbală şi inclus în alcătuirea mărcii complexe, calea de urinat este cea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, iar nu cea a acţiunii civile în contrafacere.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi necontestate, apelanta-pârâtă a folosit în formele de publicitate a activităţii sale comerciale un semn reprezentând un element figurativ identic cu marca înregistrată sub nr. 54283/17 decembrie 2002, al cărei beneficiar este unul dintre asociaţii săi.
In consecinţă, în conflict se opun două mărci înregistrate. In aceste condiţii, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat şi nici nu a dovedit folosirea de către apelanta-pârâtă a vreunui alt semn distinctiv decât marca înregistrată al cărei titular este asociatul apclantci-pârâte, intimata-reclamantă nu poate uza de acţiunea în contrafacere, având deschisă exclusiv calea acţiunii în anularea mărcii înregistrate cu care se consideră în conflict (art. 48 din Legea nr. 84/1998).
Pe calea acţiunii civile în contrafacere, titularul unei mărci înregistrate nu poate obţine interzicerea folosirii de către terţul-pârât a unui semn identic cu o altă marcă înregistrată având un alt titular decât reclamanta.
Numai după o acţiune în anularea mărcii înregistrate care se opune mărcii reclamantului, acţiunea în contrafacere împotriva terţului pârât devine eficientă şi permite cercetarea contrafacerii mărcii prin semnul neînregistrat.
A admite contrariul înseamnă a admite soluţionarea unui conflict între două mărci înregistrate, pe calea acţiunii în contrafacere şi prejudecarca fondului unei eventuale acţiuni în anulare care ar opune mărcile în conflict, în lipsa titularului mărcii opuse, ori ccrcetarca dreptului terţului pârât de a folosi marca opusă, fară ca titularul mărcii opuse, folosită de către terţul pârât, să fie parte în proccs.
Cu privire la folosirea de către apelanta-pârâtă SC C.C.P.V. SA a simplei denumiri gcograficc, respectiv administrativ-tcritoriale, curtea a formulat aceleaşi considerente ca ccle reţinute în privinţa celeilalte apclante-pârâte.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P.V. SRL, invocând următoarele motive:
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta susţine că, făcând o analiză generică a raporturilor dintre părţi, instanţa a omis să analizeze probele administrate în cauză, din care rezulta că recurenta este titulara mărcii complexe compusă din elementul figurativ „PARADISUL VERDE” exprimat şi verbal, conform certificatului de înregistrare nr. 42666/12 mai 2000 şi că regimul juridic al mărcii înregistrate era foarte bine cunoscut de către intimatele apelante, atât din raporturile comerciale ce datau din 1995, dar în special din notificările primite în perioada 2002-2003.
De asemenea, instanţa nu a ţinut scama nici de proccselc-verbalc încheiate între părţi în aceeaşi perioadă, din carc rezulta rcaua-credinţă a pârâtelor, care au recunoscut prioritatea şi legalitatea mărcii înregistrate a reclamantei, faptul că au folosit denumirea geografică „PARADISUL VERDE” ca o denumire administrativ-teritorială, că au fost de acord să facă modificări necesare în vederea înlăturării confuziei şi că niciuna dintre pârâte nu a invocat folosirea unei alte mărci asemănătoare.
Ca urinare a faptului că Ţ.C. a fost de acord să înceteze folosirea abuzivă a mărcii înregistrate şi să facă toate modificările necesare încetării acestui abuz, reclamanta şi-a retras acţiunea împotriva acestuia.
Instanţa de apel nu a analizat şi nu a reţinut nici nelegalitatea hotărârii nr. 40 din 4 octombrie 2002 a Consiliului Local Corbcanca, care a fost solicitată cu rea-credinţă de către Ţ.C. chiar în perioada în care existau discuţii pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă.
Cu toate că în anul 2002 şi în primăvara anului 2003 intimatele recunoşteau folosirea abuzivă a mărcii „PARADISUL VERDE”, solicitau în paralel atribuirea administrativă a denumirii „PARADISUL VERDE” unui sat necunoscut, Ostratu, şi obţineau o marcă înregistrată pentru aceleaşi servicii şi activităţi creând riscul de confuzie conform art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
2. Admiţând în parte apelul, instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a reţinut în mod greşit că reclamanta nu a aprobat încălcarea dreptului la marcă de către pârâte şi că acestea au folosit denumirea
geografică „PARADISUL VERDE” doar pentru a indica locul unde se află construcţiile, ceea ce nu ar reprezenta o contrafacere a mărcii verbale.
Activitatea ilicită şi abuzivă a intimatelor se situează în timp înainte de anul 2002, or denumirea geografică obţinută oricum ilegal şi pro cama de Ţ.C. datează din octombrie 2002.
Soluţia instanţei de apel este contrară dispoziţiilor art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998, riscul de confuzie fiind evident, incluzând şi riscul de asociere cu semnul înregistrat ca marcă.
în ceea cc priveşte catcgoria de produse şi servicii pentru carc s-a înregistrat marca, acestea sunt: gestionarea afacerilor comerciale, construcţii, reparaţii etc., activităţi pentru carc intimaţii au făcut o publicitate violentă sub denumirea „PARADISUL VERDE”.
Toate acestea conduc Ia concluzia că pârâta a folosit în activitatea sa, pentru a-şi facc publicitate, semnul verbal „PARADISUL VERDE” pentru produsele de construcţii şi reparaţii fară acordul expres al titularului mărcii înregistrate şi în lipsa unei licenţe înscrisc în Registrul Naţional al Mărcilor săvârşind o contrafacere a mărcii înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. 42666/12 mai 2000.
3. Tot în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., rccurcnta critică hotărârea instanţei de apel şi pc considerentul că în mod greşit nu s-a reţinut întrunirea condiţiilor de angajare a răspunderii civile delictuale a SC C.C.P.V. SA.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta nu a folosit abuziv semnul distinctiv „PARADISUL VERDE”, ci în mod legal, în virtutea unui drept dobândit cu formalităţile dobândite de lege, în temeiul certificatului de înregistrare nr. 54283 din 17 decembrie 2002 eliberat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci titularului SC I. SA.
In această situaţie, instanţa a stabilit că este vorbe de un conflict între două mărci înregistrate legal, care se poate soluţiona în cadrul unei acţiuni în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 84/1998.
Hotărârea instanţei de apel este nelcgală, pentru că activitatea abuzivă delictuală, ilicită a intimatei se situează în timp până în anul
2002, dar şi ulterior, iar încălcarca dreptului la marca înregistrată a reclamantei este recunoscută prin procesele-verbale de concilicrc din
2002 şi 2003.
Pc de altă parte, niciodată intimata nu a pretins că s-ar afla în posesia unui contract de licenţă cu titularul mărcii înregistrate la 17
decembrie 2002, chiar dacă ar exista un asemenea contract, nu şi-ar putea produce efecte pentru perioada anterioară acestei date.
Şi în ceea ce priveşte folosirea denumirii geografice, respectiv administrativ-teritoriale, instanţa ignoră faptul că activitatea ilicită a fost desfăşurată de către intimată şi înainte de înregistrarea acestei denumiri.
Recurenta solicită instanţei să constate că intimata SC C.C.P.V. SA se face vinovată de folosirea abuzivă, ilicită a mărcii înregistrate „PARADISUL VERDE” a cărei titulară este recurenta şi, pe cale de consecinţă, să admită recursul, să caseze hotărârea instanţei de apel şi să respingă apelul ca nefondat.
Intimata SC API C.I. SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei, este nefondat.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta este titulara a două mărci înregistrate, una verbală şi una combinată, ambele având protejat ca element verbal sintagma „PARADISUL VERDE”.
De asemenea, a reţinut că ambele pârâte folosesc această sintagmă, dar că niciuna din ele nu săvârşeşte o contrafacere în înţelesul şi în condiţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
In ceea ce o priveşte pe pârâta SC API C.I. SA, Curtea a reţinut, pe baza probelor administrate - a căror reevaluare nu este posibilă în recurs, deoarece la data pronunţării deciziei pct. 11 al art. 304 pct. 9
C. proc. civ. era deja abrogat - că această societate comercială nu utilizează denumirea pentru a-şi distinge propriile produse sau servicii, identice ori similare cu cele ale reclamantei şi a produce, astfel, un risc de confuzie în rândul consumatorilor vizaţi de aceste produse sau servicii, ci a indicat, în desfăşurarea activităţii sale comerciale locul unde se situează construcţiile în care a învestit, folosind denumirea geografică a acestui loc, ca fiind „PARADISUL VERDE”.
In ceea ce o priveşte pe pârâta SC C.C.P.V. SA, curtea de apel a reţinut că accasta utilizează în activitatea sa comercială un semn idcntic din punct de vedere al elementului verbal cu mărcile reclamantei, dar că accastă folosire este justificată de împrejurarea că pârâta este titulara unui nume comcrcial care includc sintagma „PARADISUL VERDE” înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Totodată, a reţinut că această pârâtă foloseşte şi un semn care conţine un element figurativ identic cu marca reclamantei, dar că folosirea este justificată de faptul că unul din asociaţii pârâtei a înregistrat acest semn ca marcă la O.S.I.M.
In atare situaţie, probele despre care recurenta pretinde că ar fi fost omise în analiza instanţei de apel nu erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Aceste probe, respectiv procesele-verbale întocmite de părţi în anii 2002-2003 şi poziţia pârâtului Ţ.C., nu fac decât să ateste că părţile au încercat soluţionarea litigiului pc cale amiabilă, dar fară succes.
In pronunţarea hotărârii sale, curtea de apel a ţinut seama de ansamblul probator şi, nu în ultimul rând, de rezultatul demersurilor efectuate de pârâte pentru legalizarea utilizării de către ele a semnului litigios.
Recurenta reproşează instanţei de apel că nu s-a pronunţat asupra nelegalităţii hotărârii nr. 40 din 4 octombrie 2002 a Consiliului local Corbcanca.
Din punct de vedere al dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critica recurentei este nefondată.
Astfel, instanţa de apel nu a omis să se pronunţe cu privire la această probă, ci, dimpotrivă, a reţinut că prin hotărârea consiliului local s-a atribuit unei anumite zone de locuinţe din satul Ostratu denumirea „PARADISUL VERDE”, denumire utilizată pentru această zonă încă din anul 1995, nu numai de către pârâte, dar şi de alte instituţii şi autorităţi.
In ceea ce priveşte legalitatea acestei hotărâri, instanţa nu se putea pronunţa asupra ei fără depăşirea limitelor învestirii sale prin cererea de chemare în judecată şi încălcarea art. 129 alin. ultim. C. proc. civ.
2. Nici criticile de nelegalitate, formulate în baza art. 304 pct. 9
C. proc. civ. nu sunt întemeiate.
2.1. Recurenta susţine că instanţa de apel în mod nelegal nu a reţinut contrafacerea, deoarece activitatea ilicită a acelor două pârâte s-a desfăşurat în timp, şi anterior anului 2002, adică anterior atribuirii denumirii geografice şi, respectiv, înregistrării mărcii nr. 54283/17 decembrie 2002.
In raport de petitul cererii de chemare în judecată, prin carc s-a solicitat obligarea pârâtelor la încetarea utilizării semnului - cu alte cuvinte o hotărâre care să producă efecte pentru viitor - curtea de
apel a procedat în mod legal stabilind că, la data pronunţării hotărârii, nu exista temei legal pentru admiterea cererii.
Aceasta deoarece „PARADISUL VERDE” nu este doar elementul verbal conţinut în două mărci aparţinând reclamantei, dar şi denumirea geografică a unei anumite zone, atribuită prin hotărârea a Consiliului local Corbeanca, precum şi parte componentă a unui nume comercial înregistrat ca atare la Oficiul Registrului Comerţului, ambele neanulate.
In lipsa unui capăt de cerere prin care reclamanta să solicite sancţionarea eventualei încălcări a drepturilor sale pentru trecut, instanţa nu era ţinută să verifice dacă a existat o asemenea încălcarc şi pentru cc perioadă de timp.
2.2. Inexistenţa unui contract de liccnţă între titularul mărcii înregistrate sub nr. 54238 din 17 dcccmbrie 2002, SC I. SA, şi pârâta SC C.C.P.V. SA, al cărci asociat este, nu este o chestiune carc să poată fi invocată de reclamantă.
Dacă pârâta utilizează marca titularului SC I. SA, fară acordul acestuia, numai titularul, în virtutea art. 35 din Legea nr. 84/1998, carc-i conferă un drept cxclusiv, poate acţiona în vederea stopării unei atare folosiri, şi nu reclamanta, carc este terţ.
In ccca cc priveşte conflictul între două mărci înregistrate, acesta nu poate fi analizat în cadrul acţiunii în contrafacere, cum corect a reţinut instanţa de apel.
In cazul admiterii unei acţiuni care tinde doar la interzicerea mărcii contrafăcute, această marcă rămâne înregistrată în Registrul Naţional al Mărcilor, iar titularul, al cărui drept exclusiv nu este desfiinţat prin anularea înregistrării, nu se mai poate bucura de prerogativele conferite de calitatea de titular.
De aceea, pentru rezolvarea conflictului între două mărci înregistrate, se poate uza numai de acţiunea in anularea înregistrării mărcii pretins contrafăcute.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, menţinând decizia curţii de apel.
| ← Folosinţa bunului de către titularul dreptului de proprietate.... | Invenţie. Drepturi băneşti solicitate de titularii de brevet... → |
|---|
