Ipoteca convenţională. Instituire. Condiţii
| Comentarii |
|
Legea nr. 15/1990 C. civ., art. 1772, art. 1774
Art. 1772 C. civ. prevede că ipoteca convenţională nu poate fi constituită decât prin act autentic, sancţiunea nerespectării acestei condiţii fiind nulitatea absolută a ipotecii.
Instanţa nu poate obliga părţile la încheierea acestui contract întrucât s-ar contraveni principiului libertăţii de voinţă la încheierea convenţiilor.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 129 din 8 februarie 1996
(B.J. - bază de date)
Banca Română de Comerţ Exterior SA a chemat în judecată SC T. SA pentru a fi obligată la încheierea contractului de ipotecă, întrucât a acordat pârâtei un credit necesar importului a trei avioane B. 737.
Prin contractul de credit, reclamanta Banca Română de Comerţ Exterior a acordat pârâtei SC T. SA credite, a căror rambursare a fost garantată de
aceasta din urmă prin constituirea de ipoteci de rangul I asupra avioanelor şi motoarelor B. 707 şi BAC, precum şi ipoteci sau gajuri fără deposedare asupra altor active ale SC T. SA.
Pârâta nu a constituit ipoteca conform contractului de credit, ceea ce a determinat pe reclamantă s-o cheme în judecată pentru a fi obligată la constituirea ipotecii.
Tribunalul Municipiului Bucureşti a respins acţiunea, cu motivarea că constituirea ipotecii trebuia făcută la încheierea contractului de credit.
Apelul reclamantei a fost respins.
Reclamanta a declarat recurs arătând că pârâta trebuia obligată să-şi respecte obligaţia constituirii ipotecii asupra bunurilor sale, pentru garantarea creditului acordat, iar faptul că nu s-a făcut dovada proprietăţii pârâtei asupra bunurilor ce urmează a fi ipotecate nu are temei, întrucât, potrivit Legii nr. 15/1990, în baza căreia s-a constituit pârâta, aceasta este proprietara bunurilor din patrimoniul său.
Recursul este nefondat.
Compania T. SA s-a constituit în temeiul Legii nr. 15/1990, prin H.G. nr. 1321/1990, în proprietatea acesteia fiind cuprins activul şi pasivul fostei companii de transporturi aeriene T. Ca urmare, aeronavele fiind proprietatea pârâtei, aceasta era în drept să dispună constituirea unei garanţii ipotecare pentru creditele acordate.
Clauza din contractul de credit prevăzută la cap. VI, art. 61, pentru constituirea unei ipoteci, reprezintă o obligaţie de a face, ce trebuia urmată de consimţământul părţilor la încheierea contractului de ipotecă.
Ipoteca convenţională este un contract accesoriu încheiat cu scopul de a garanta executarea obligaţiilor din contractul de creditare şi este supus unor condiţii legale imperative.
Art. 1772 C. civ. prevede că ipoteca convenţională nu va putea fi constituită decât prin act autentic, ceea ce înseamnă că ipoteca este un act solemn a cărui naştere este subordonată realizării acordului de voinţă al părţilor contractante.
Instanţa nu poate obliga părţile la încheierea acestui contract, întrucât s-ar contraveni principiului libertăţii de voinţă la încheierea convenţiilor.
Acordul de voinţă trebuie constatat printr-un înscris încheiat în formă autentică, sancţiunea nerespectării acestei condiţii fiind nulitatea absolută a ipotecii. Pe lângă această condiţie de formă, prin art. 1774 C. civ. s-a mai prevăzut necesitatea determinării imobilelor, textul precizând că ipoteca convenţională nu este valabilă dacă prin actul de constituire nu se specifică în mod expres natura şi situaţia fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se consimte ipoteca. Toate aceste condiţii ale contractului de ipotecă trebuie să
se regăsească în acordul părţilor, şi cum acest acord lipseşte, cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la încheierea contractului de ipotecă este neîntemeiată şi, deci, recursul a fost respins.
| ← Contract de credit bancar. Garanţie ipotecară. Proprietate în... | Vânzare la licitaţie a bunurilor ipotecate. Contestaţie la... → |
|---|
