Legate care epuizează masa succesorală şi încalcă rezerva succesorală. Absenta cererii de reductiune a liberalităţii excesive. Menţinerea stării de indiviziune între moştenitorul legal şi cel testamentar
| Comentarii |
|
C. civ., art. 651, art. 847, art. 848, art. 856, art. 860, art. 894 alin. (1), art. 728 C. proc. civ., art. 6731 şi urm.
Legea nr. 319/1944 Legea nr. 36/1995, art. 81, art. 83, art. 88 alin. (1)
Potrivit art. 88 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 36/1995, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. Un moştenitor, considerându-se vătămat prin emiterea certificatului de moştenitor doar pe numele altui moştenitor, solicită instantei anularea acestuia, iar finalitatea demersului său nu poate fi decât stabilirea calităţii de moştenitori ai defunctului, drepturile succesorale ale acestora şi, de asemenea, întinderea şi compunerea masei succesorale.
Constatarea faptului decesului unei persoane şi a efectelor juridice legate de acest fapt, anume transmiterea patrimoniului, a universalităţii de drepturi şi obligaţii aparţinând defunctului în persoana celor îndreptăţiţi să culeagă succesiunea, a avut loc prin emiterea certificatului de moştenitor. Sub aspectul constatării deschise a succesiunii defunctului, certificatul de moştenitor este perfect valabil, neexistând niciun motiv de nulitate în această privinţă.
Cât priveşte însă compunerea masei succesorale, instanţa poate analiza aceste elemente la cererea moştenitorului care nu a participat la dezbaterea notarială deoarece în privinţa sa nu se poate reţine un acord exprimat la emiterea certificatului de moştenitor. Distincţia are relevanţă deoarece în cazul unei părţi care a consimtit la eliberarea certificatului, acesta are valoarea unei convenţii în sensul art. 969 C. civ., iar anularea lui nu va putea fi cerută decât pentru vicii de consimţământ sau incapacitate ori alte cauze de nulitate absolută. Fată de terti însă, menţiunile din certificatul de moştenitor sunt opozabile numai până la dovada contrară.
Prin instituirea legatelor cu titlu particular şi cu titlu universal, se epuizează întreaga masă succesorală, depăşindu-se astfel coti-tatea disponibilă cuvenită moştenitorului testamentar. Sancţiunea instituită de lege (art. 847 C. civ.) pentru depăşirea cotităţii disponibile este aceea a reductiunii liberalitătii excesive. Potrivit art. 848
C. civ., reducţiunea poate fi invocată doar de moştenitorii rezerva-
tari în favoarea cărora legea a restituit rezerva. Prin urmare, dreptul de a cere reducţiunea este un drept care se naşte direct în persoana erezilor.
Jud. Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa nr. 4098 din 19 iunie 2003, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 14446/2002 la data de 23 septembrie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâta T.M., solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 72 din 19 septembrie 2002 eliberat de B.N.P. G.C.; să se constate deschisă succesiunea defunctului T.Ş., decedat la data de 8 septembrie 2002; să se constate că masa succesorală lăsată de defunct este compusă din cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, ap. 8, sect. 1 şi din bunuri mobile; să se constate că moştenitori ai defunctului sunt reclamanta, în calitate de moştenitor testamentar, şi pârâta, în calitate de soţie supravieţuitoare şi să se dispună ieşirea din indiviziune asupra averii defunctului.
In motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a fost instituită moştenitoare testamentară de către defunctul T.Ş., decedat la data de 8 septembrie 2002, prin testamentul autentificat sub nr. 23116 din 18 octombrie 1993 de fostul notariat de Stat al sect. 1 Bucureşti, asupra tuturor bunurilor mobile şi asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului format din 2 camere, menţionat anterior. Se precizează că, la data de 19 septembrie 2002, s-a prezentat la notariat pentru deschiderea succesiunii, însă a aflat că după defunctul T.Ş. se eliberase pârâtei la data de 19 septembrie 2002 de către B.N.P.
G.C., certificatul de moştenitor nr. 72, prin care soţia supravieţuitoare este instituită unica moştenitoare. Ca urmare a înlăturării drepturilor sale succesorale din cuprinsul certificatului de moştenitor, reclamanta arată că are interesul şi legitimitatea de a solicita constatarea nulităţii certificatului de moştenitor.
In ceea ce priveşte masa succesorală, se precizează că aceasta se compune din cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, ap. 8, sector 1, dobândit de defunct şi pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu ICRAL Herăstrău sub nr. 579/1283 din 10 martie 1991 şi din o serie de bunuri mobile precizate în testament: un şifonier cu 3 uşi din stejar, o vitrină, un dulap, un studio, un aragaz, un
frigider mare şi alte bunuri. In drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 856 C. civ., art. 6731 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 319/1944 şi Legea nr. 36/1995.
La primul termen de judecată, 31 octombrie 2002, reclamanta a precizat compunerea masei succesorale arătând bunurile mobile dobândite de defunct înainte de căsătoria cu pârâta: dulap cu 3 uşi placat cu oglinzi, recamier, radio vechi cu ceas, studio, vitrina, masă 12 persoane, 6 scaune tapiţate, comoda folosită, mobilier bucătărie, frigider Artic, aragaz, radio portabil rusesc, 5 covoare persane şi de
iută. In timpul căsătoriei cu pârâta, aceştia au dobândit un congelator şi un TV. Reclamanta solicită să-i fie atribuite în lotul său următoarele bunuri mobile; radioul vechi (tip mobilă) cu ceas, radioul portabil rusesc, dulapul cu 3 uşi placat cu oglinzi, vitrină şi frigiderul Artic.
Legal citată, pârâta a depus la data de 18 noiembrie 2002 întâmpinare în cauză prin care solicitat admiterea în parte a cererii, în sensul constatării deschise a succesiunii defunctului T.Ş. şi anulării certificatului de moştenitor nr. 72/2002. Faţă de acestea, pârâta precizează că la data deschiderii succesiunii nu avea cunoştinţă de existenţa testamentului lăsat de defunct în favoarea reclamantei, fina defunctului. Cu privire la compunerea masei succesorale, pârâta menţionează că, în prezent, nu mai există şifonierul cu 3 uşi din stejar şi studioul, acestea fiind dăruite de pomană unei familii nevoiaşe; iar scaunele tapiţate şi covoarele persane nu au existat niciodată.
La termenul de judecată din 27 martie 2003 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 1951/2003 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe. Prin cererea conexă, înregistrată la data de 14 februarie 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâta T.M. solicitând instanţei să se includă în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului T.Ş. pasivul succesoral în sumă de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare suportate în exclusivitate de reclamantă şi obligarea pârâtei de a suporta cota-parte ce îi revine din cheltuielile de înmormântare.
In motivarea cererii privitoare la pasivul succesoral, reclamanta arată că cheltuielile de înmormântare includ cumpărarea de veselă de înmormântare, unele alimente, a sicriului, a prosoapelor etc. fiind suportate în exclusivitate de aceasta. Se arată că în timpul spitalizării defunctului T.Ş., cu puţine zile înainte de decesul său, acesta i-a comunicat faptul că la domiciliu are o sumă de bani destinată înmormântării sale. Reclamanta precizează că la data de 10 septembrie 2002, în prezenţa martorului A.V., pârâta i-a înmânat o borsetă în care se găsea suma de 1.500.000 lei. Mai arată reclamanta că pârâta nu a avut nicio contribuţie la cheltuielile legate de înmormântare şi, ulterior, de parastasele creştineşti, refuzând de altfel participarea la ceremonia
funerară. Cererea conexă se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 6731 şi urm. C. proc. civ., art. 728 şi urm. C. civ.
Pârâta T.M. a formulat la data de 25 februarie 2003 întâmpinare faţă de cercrea conexă, solicitând respingerea acesteia ca nefondată. A arătat că la data de 10 septembrie 2002, a înmânat fiicei reclamantei, B.I., şi concubinului acesteia, suma de 1.500.000 lei recunoscută de reclamantă, dar şi suma de 700 USD. La acestea, pentru cheltuielile de înmormântare s-a adăugat şi cuantumul pensiei defunctului pentru luna august 2002, de 3.800.0000 lei ridicată de B.I. de la oficiul poştal.
Pârâta arată că suma de 20.000.000 lei menţionată de reclamantă pentru înmormântarea defunctului nu este reală întrucât la ceremonia religioasă nu au participat decât 4-5 persoane, iar serviciul funerar religios a fost asigurat gratuit de către Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, deoarece defunctul fusese veteran de război.
Pârâta T.M. a formulat la data de 13 februarie 2003 cerere de chemare în garanţie a numitei B.I. solicitând instanţei că în cazul admiterii cererii principale conexe, chemată în garanţie să fie obligată la plata cătrc reclamantă a sumei hotărâtă de instanţă, iar cătrc pârâtă a restului de sumă din banii ridicaţi din domiciliul său, respectiv 700 USD, 1.500.000 lei şi 3.800.000 lei. în considerentele cererii de chemare în garanţie, pârâta arată că după deces, B.I. a ridicat o sumă totală de 27.000.000 Ici destinată înmormântării creştineşti, astfel cum au fost acestca detaliate în întâmpinare. Se precizcază că la data de 10 septembrie 2002, când au fost predaţi banii B.I., pârâta nu cunoştea despre existenţa testamentului defunctului în favoarea reclamantei
B.M. şi, prin urmare, considerându-se singura moştenitoare avea obligaţia suportării integrale a cheltuielilor de înmormântare. Faţă de calitatea reclamantei de moştenitor testamentar, aceasta are obligaţia de suportare a cotei de 1/2 din pasivul succesoral ce constă în cheltuielile de înmormântare. Cererea de chemare în garanţie se întemeiază pe dispoziţiile art. 60-63 C. proc. civ.
Legal citată, chemata în garanţie B.I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 5 mai 2003, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, ca netemeinică şi nelegală şi includerea sumelor dovedite la masa partajabilă ca pasiv succesoral. Se reiterează faptul că a ridicat de la domiciliul pârâtei numai suma de 1.500.000 lei dintr-o borsetă a defunctului, în prezenţa pârâtei şi a martorului A.V. Referitor la pensia defunctului pentru luna august 2002, chemată în garanţie arată că acesta a fost folosită de T.Ş. în prima parte a lunii septembrie, pentru nevoile sale personale pe perioada spitalizării.
In probaţiunea cercrii principale şi a celei conexe, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică imobiliară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
T.Ş., căsătorit cu pârâta T.M., a decedat la data de 8 septembrie
2002, conform certificatului de deces seria Dr nr. 491370 eliberat la data de 9 septembrie 2002 de Primăria Sector 1 Bucureşti, ultimul său domiciliu fiind în Bucureşti, ap. 8, sector 1. Succesiunea după defunctul T.Ş. se dezbate în faţa notarului public G.C., care, în baza art. 81 şi art. 83 din Legea nr. 36/1995, eliberează soţiei supravieţuitoare, pârâta T.M., certificatul de moştenitor nr. 72 din 19 septembrie 2002 în dosarul nr. 70/2002.
Reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute a acestui certificat de moştenitor, motivat de faptul că are calitate de moştenitor testamentar şi nu a fost citată la dezbaterea succesiunii în faţa notarului public. Potrivit art. 88 alin. (1) fraza a Il-a din Legea nr. 36/1995, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. Cât priveşte calitatea de moştenitor după defunctul T.Ş., pârâta T.M. are calitatea de soţie supravieţuitoare astfel cum rezultă din actul de identitate al acesteia, din constatările directe şi nemijlocite ale notarului ce a instrumentat proccdura necontencioasă a dezbaterii succesiunii şi din recunoaşterile tuturor părţilor cauzei sub acest aspect. Reclamanta B.M. justifică calitatca de moştenitor prin testamentul autentificat sub nr. 23116 din 18 octombrie 1993 de fostul Notariat de stat local al Sectorului 1 Bucureşti, act pentru cauză de moarte întocmit de defunct pe care acesta nu l-a revocat în timpul vieţii, conform menţiunii întocmite de Arhiva fostului Notariat de Stat al Sectorului 1 Bucureşti Prin acest testament, defunctul T.Ş. instituia un legat în favoarea reclamantei B.M., având forţa probantă a înscrisului autentic, pe care de altfel pârâta l-a recunoscut şi l-a acceptat ca atare.
Faţă de acestea, instanţa va admite în parte primul capăt din cererea principală şi va constata nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 72/2002 eliberat de B.N.P. G.C., sub aspectele ce vor fi dezvoltate în continuare:
Reclamanta, considerându-se vătămată prin emiterea certificatului de moştenitor doar pe numele pârâtei, solicită instanţei anularea acestuia, însă finalitatea demersului său nu poate avea în vedere decât stabilirea calităţii de moştenitori după defunct, drepturile succesorale
ale acestora şi de asemenea întinderea şi compunerea masei succesorale. Reclamanta solicită printr-un capăt de cerere principală să se constate deschisă succesiunea defunctului T.Ş. Este recunoscut faptul că succesiunile se deschid prin moarte astfel cum reglementează art. 651 C. civ., ceea ce înseamnă că data deschiderii moştenirii nu este alta decât momentul morţii celui care lasă moştenirea.
Constatarea faptului decesului unei persoane şi a efectelor juridice legate de acest fapt, anume transmiterea patrimoniului, a universalităţii de drepturi şi obligaţii aparţinând defunctului în persoana celor îndreptăţiţi să culeagă succesiunea a avut loc în prezenta cauză prin emiterea certificatului de moştenitor. Sub acest aspect, al constatării deschise a succesiunii defunctului, certificatul de moştenitor este per-
fect valabil, neexistând niciun motiv de nulitate în această privinţă. In consecinţă, instanţa va respinge ca fiind neîntemeiată pretenţia reclamantei, menţinând valabil certificatul de moştenitor sub acest aspect.
Cât priveşte însă masa succesorală constatată de actul în discuţie, instanţa reţine faptul că analiza acestei chestiuni poate fi ridicată de către reclamantă, deoarece în privinţa sa nu se poate reţine un acord exprimat la emiterea certificatului de moştenitor, reclamanta fiind un terţ neparticipant la procedura succesorală notarială. Distincţia are relevanţă deoarece în cazul unei părţi care a consimţit la eliberarea certificatului, acesta are valoarea unei convenţii în sensul art. 969 C. civ., iar anularea lui nu va putea fi cerută decât pentru vicii de consimţământ sau incapacitate ori alte cauze de nulitate absolută. Faţă de terţi însă, cazul reclamantei cauzei de faţă, menţiunile din certificatul de moştenitor sunt opozabile numai până la dovada contrară. Or, în cauză, certificatul de moştenitor este valabil în privinţa masei succesorale numai până la dovada contrară.
Cât priveşte activul succesoral, este de principiu că acesta cuprinde toate drepturile reale sau de creanţă aflate în patrimoniul lui de cuius
la data decesului sau. In cauză, s-a făcut dovada si s-a recunoscut de către părţi, că defunctul a dobândit în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare un imobil, anume apartamentul nr. 8 din Bucureşti, sector 1, format din 2 camere şi dependinţe cu o suprafaţă utilă de 38,09 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 579/1283 încheiat cu ICRAL Herăstrău. La dobândirea acestui imobil, soţii au avut o contribuţie egală astfel că, în masa succesorală se va include ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei cota de 1/2 din acest imobil. Valoarea actualizată a cotei care se va include în masa succesorală din acest imo
bil este de 326.400.659 Ici, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmită în cauză de expertul tehnic ing. B.M.
In masa succesorală se includ însă şi o scrie de bunuri mobile, bunuri proprii ale defunctului, dobândite înainte de căsătoria cu soţia supravieţuitoare, astfel cum aceasta recunoaşte la interogatoriul ce i-a fost luat în faţa instanţei. Prin urmare, se cuprind în masa succesorală şi bunurile mobile solicitate de reclamantă şi a căror existenţă în patrimoniul defunctului a fost recunoscută de pârâtă: dulap cu 3 uşi placat cu oglinzi, recamier, radio vechi tip ceas, studio, vitrină, masă 12 persoane, comodă folosită pentru susţinerea televizorului, mobilier pentru bucătărie, frigider Arctic, aragaz. Cât priveşte însă celelalte bunuri mobile solicitate de reclamantă, şi anume: un radio portabil rusesc în stare de nefuncţionare şi 5 covoare persane şi de iută, existenţa acestora în patrimoniul defunctului nu a fost recunoscută de către pârâtă, dar nici nu a fost dovedita prin alt mijloc de probă administrat în cauză. Martorii audiaţi în cauză s-au referit generic la bunurile mobile ale soţilor T., fară a putea însă afirma cu certitudine existenţa acestor bunuri mobile nerecunoscute de pârâtă. Pentru acest motiv, instanţa nu va include în masa succesorală radio-ul portabil şi covoarcle.
In privinţa elementelor de pasiv succesoral, sunt susceptibile de a fi considerate în această catcgorie, atât datoriile succesiunii, adică obligaţiile defunctului cu caractcr patrimonial aflate în patrimoniul său la data decesului, dar şi sarcinile succesiunii, adică obligaţiile privitoare la moştenire care se nasc însă în persoana succesorilor după decesul lui de cuius.
In cauza de faţă, prin cererea concxă, reclamanta a solicitat includerea în masa succesorală a sarcinilor succesiunii constând în plata cheltuielilor de înmormântare. Sub aspectul existenţei acestei sarcini, atât reclamanta, cât şi pârâta au recunoscut în faţa instanţei faptul că pentru înmormântarea şi pomenirea, conform datinilor strămoşeşti, a defunctului au fost efectuate cheltuieli de către ambele părţi. Ceea ce au contestat părţile este cuantumul acestei obligaţii de plată. Reclamanta a susţinut că a efectuat cheltuieli în sumă de 20.000.000 lei pe care le-a suportat în întregime pentru înmormântarea defunctului, însă nu a probat, prin mijloace de probă admisibile în această materie, aspectul învederat. Reclamanta a dovedit că a efectuat cheltuieli certe pentru înmormântarea defunctului, anume: a plătit suma de 1.875.000 lei conform chitanţei nr. 206 din 11 septembrie 2002 eliberată de Spitalul Militar Central, pentru servicii de îmbălsămare şi cosmetizare a defunctului, suma de 3.350.000 lei reprezentând contravaloarea unui
sicriu complet conform chitanţei nr. 14 din 10 septembrie 2002 şi de asemenea, 380.000 lei reprezentând materiale textile conform bonurilor fiscale existente la dosar.
Pârâta a afirmat că a predat reclamantei, prin intermediul fiicei acesteia, chemata în garanţie B.I.D., suma de 1.500.000 lei şi suma de
700 USD destinată acoperirii cheltuielilor de înmormântare. In privinţa sumei de 1.500.000 de lei, se reţine faptul că reclamanta a recunoscut primirea acestei sume, fapt confirmat de altfel de martorul
A.V. audiat în cauză. In ceea ce priveşte însă suma în valută, instanţa nu va dispune includerea acesteia în pasivul succesoral întrucât din niciun mijloc de probă administrat în faţa instanţei nu s-a reţinut existenţa sumei de bani în valută în patrimoniul soţilor T. şi nici predarea acesteia către familia B. în vederea efectuării cheltuielilor de
înmormântare. In consecinţă, instanţa va dispune includerea în masa succesorală în privinţa pasivului a sumei de 5.605.000 lei, din care suma de 1.500.000 de lei au fost suportaţi de către pârâtă, iar diferenţa de către reclamantă. Prin urmare, instanţa va admite în parte cererea principală conexă în sensul menţionat anterior.
Sub aspectul cererii de chemare în garanţie formulată de către pârâta T.M. împotriva numitei B.I.D., instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând să dispună respingerea acesteia întrucât din probele administrate în cauză nu s-a reţinut predarea de către pârâtă către chemata în garanţie a sumelor de 700 USD, 1.500.000 de lei şi
3.800.000 lei. Pârâta solicită obligarea chematei în garanţie de a restitui aceste sume de bani în măsura în care nu au fost cheltuiţi pentru înmormântarea defunctului. Faţă de dispoziţiile art. 1169 C. civ. raportat la art. 60 C. proc. civ., instanţa va dispune respingerea cererii de chemare în garanţie.
In privinţa capătului de cerere privind constatarea calităţii de moştenitor a părţilor, instanţa apreciază întemeiată pretenţia urmând să o admită astfel:
Pârâta T.M., soţia supravieţuitoare a defunctului T.Ş. are vocaţie succesorală la moştenirea acestuia în baza art. 1 din Legea nr. 319/1994, act normativ care consacră un drept propriu de moştenire a soţului
supravieţuitor. In privinţa reclamantei, se reţine faptul că aceasta nu are calitate de moştenitor legal, însă invocă un testament autentificat
ce-i conferă drepturi succesorale. In sensul art. 860 C. civ., defunctul a întocmit un testament, autentificat sub nr. 23116 din 18 octombrie 1993 de B.N.P. E.G., prin care a lăsat doamnei B.M. „dreptul de proprietate ce are asupra cotei indivize de 1/2 din apartamentul nr. 8
situat în Bucureşti,, sector 1 (...) şi bunurile mobile - un şifonier cu 3 uşi din stejar, o vitrină, un dulap, un studio, un aragaz, un frigider mare, inclusiv restul bunurilor mobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului”.
Analizând conţinutul dispoziţiilor de ultimă voinţă ale defunctului, instanţa apreciază că acesta a instituit în favoarea reclamantei B.M., un legat cu titlu particular [prin interpretarea per a contrario a art. 894 alin. (1) C. civ.] în privinţa bunului imobil şi un legat cu titlu universal [astfel cum rezultă din interpretarea art. 894 alin. (1) C. civ.] în privinţa tuturor bunurilor mobile ale acestuia. Prin urmare, în speţa analizată ne aflăm în prezenţa coexistenţei drepturilor succesorale ale unui moştenitor testamentar, dar şi ale unui moştenitor legal rezer-vatar. Soţul supravieţuitor, a cărui rezervă succesorală este expres prevăzută de art. 2 din Legea nr. 319/1944, are, prin urmare, vocaţie succesorală la 1/2 din moştenirea defunctului.
In cauză, în calitatea sa de soţie supravieţuitoare, pârâta T.M. are vocaţie şi la mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice asupra cărora are drepturi speciale conferite de art. 5 din Legea
nr. 319
| ← Insă, din probele administrate în cauză se reţine că... | Procedură succesorală notarială finalizată prin emiterea... → |
|---|
