Dezbaterea succesiunii în faţa notarului şi emiterea certificatului de moştenitor. Renunţare expresă la moştenire făcută de un descendent.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Titlu de proprietate emis în procedura Legii fondului funciar pe numele defunctului. Lipsa calităţii de coproprietar a renunţătorului asupra imobilului inclus în masa succesorală. Recunoaşterea calităţii de moştenitor făcută de alt coproprietar nu produce efecte juridice

C. civ., art. 728, art. 1204-1206 C. proc. civ., art. 218 Legea nr. 18/1991, republicată

Izvorul indiviziunii nu îl constituie succesiunea, dat fiind că, potrivit mecanismului juridic instituit de Legea nr. 18/1991, se consideră că dreptul de proprietate care a aparţinut foştilor titulari anterior anului 1948 s-a transmis în patrimoniul statului, respectiv al cooperativelor agricole de producţie, urmând ca în temeiul acestui act normativ să opereze o retransmitere, foştii titulari putând să-şi redobândească dreptul care le-a aparţinut prin reconstituire. Prin urmare, deşi este adevărat că dreptul de proprietate este perpetuu, el nu s-a aflat în perioada ce a urmat cooperativizării în patrimoniul proprietarului iniţial şi, pe cale de consecinţă, nici nu a putut fi dobândit pe cale de succesiune, în temeiul Legii nr. 18/1991 operând o nouă transmitere a dreptului în sens invers, de la stat direct în patrimoniul moştenitorilor. Ca atare, menţiunile din certificatul de moştenitor sunt lipsite de relevanţă, prezentând importanţă, atât timp cât este în vigoare, numai titlul de proprietate eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de pro

prietate asupra terenurilor care atestă redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care formează obiectul litigiului de către moştenitori.

Recunoaşterea calităţii de moştenitor de către cel a cărui cotă ar fi diminuată prin reţinerea vocaţiei succesorale concrete şi a altuia nu constituie o probă în acest sens, deoarece, pe de o parte, mărturisirea priveşte, potrivit art. 1204-1206 C. civ. şi art. 218 C. proc. civ., fapte personale ale părţii în cauză, iar, pe de altă parte, devoluţiunea succesorală are loc potrivit regulilor stabilite de legiuitor, nefiind astfel la dispoziţia moştenitorilor. Cu alte cuvinte, aceştia nu pot dispune de modul în care se transmite patrimoniul defunctului, ci numai de bunurile pe care le dobândesc pe această cale.

Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 207/R din 5 februarie 2008, nepublicată

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 9 mai 2007 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 1470/94/2007, reclamanta I.L. a chemat în judecată pe pârâtul S.D., solicitând să se dispună partajarea masei succesorale de pe urma defunctului S.V., sistarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, astfel: terenul în suprafaţă de 4296 mp, identificat prin tarla 34, parcela 157/4, situat în extravilanul comunei Domneşti să-i fie atribuit reclamantei, restul bunurilor să-i fie atribuite pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 4821 din 25 septembrie 2007 Judecătoria Buftea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea reclamantei I.L., în contradictoriu cu pârâtul S.D., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 728 C. civ., ieşirea din indiviziune asupra unor suprafeţe de teren indicate în titlul de proprietate nr. 70725 din 22 aprilie 2004, emis pe numele reclamantei şi pârâtului din prezenta cauză, în calitate de moştenitori ai defunctului S.V. S-a avut în vedere atât certificatul de moştenitor nr. S 715 din 6 noiembrie 1974 eliberat de notariatul de Stat Ilfov, cât şi sentinţa civilă nr. 5923 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Buftea rămasă definitivă, din primul act rezultând că reclamanta a renunţat la succesiunea defunctului S.V., iar din dispozitivul sentinţei civile rezultând că s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 70725/2004, în

sensul că reclamanta a fost înlăturată din acesta. In condiţiile date, instanţa a admis excepţia invocată şi, ca o consecinţă, a respins acţiu

nea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatc procesuală activă.

împotriva acestei hotărâri la data de 20 noiembrie 2007, reclamanta I.L. a declarat recurs, carc a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 7 decembrie 2007. în motivare, a arătat că din certificatul de moştenitor se poate observa că defunctul de pe urma căruia se dezbate succesiunea este S.V. Un alt motiv de recurs este acela că deşi în cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, unde acesta recunoaşte pretenţiile reclamantei răspunzând la întrebarea „recunoaşteţi că am încercat să partajăm terenurile deţinute de noi, pe cale amiabilă, la biroul notarial acesta a răspuns „da”, iar la întrebarea „sunteţi de acord cu partajarea, sistarea stării de indiviziune, individualizarea, atribuirea şi predarea terenurilor?” acesta răspunde „da, dar nu cât solicită reclamanta, 5000 mp”, şi implicit acesta recunoaşte şi calitatea procesuală activă, instanţa nu a ţinut cont de aceste aspectc. In drept cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Tribunalul reţine următoarele:

Referitor la primul motiv de recurs, Tribunalul reţine, sub un prim aspect, că din certificatul de moştenitor nr. S. 715 din 6 noiembrie 1974 eliberat de Notariatul de stat Buftea reiese că S.V. este tatăl lui

S.D., iar prin cererea de chemare în judecată chiar reclamanta a arătat că S.V. este tatăl pârâtului S.D. Dat fiind că legătura de filiaţie faţă de tată a unei persoane poate exista numai faţă de o singură persoană, rezultă că există identitate între S.V. şi S.V.

Mai mult decât atât, izvorul indiviziunii nu îl constituie succesiunea, dat fiind că, potrivit mecanismului juridic instituit de Legea nr. 18/1991, se consideră că dreptul de proprietate care a aparţinut foştilor titulari anterior anului 1948 s-a transmis în patrimoniul statului şi respectiv al cooperativelor agricole de producţie, urmând ca în temeiul acestui act normativ să opereze o retransmitere, foştii titulari putând să-şi redobândească dreptul care le-a aparţinut prin reconstituire. Prin urmare, deşi este adevărat că dreptul de proprietate este perpetuu, el nu s-a aflat în perioada ce a urmat cooperativizării în patrimoniul proprietarului iniţial şi, pe cale de consecinţă, nici nu a putut fi dobândit pe cale de succesiune, în temeiul Legii nr. 18/1991 operând o nouă transmitere a dreptului în sens invers, de la stat direct în patrimoniul moştenitorilor. Ca atare, menţiunile din certificatul de

moştenitor sunt lipsite de relevanţă, prezentând importanţă, atât timp cât este în vigoare, numai titlul de proprietate nr. 70725 din 22 iunie

2004 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care atestă redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care formează obiectul litigiului de către moştenitorii lui S.V. Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 5923 din 27 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 3578/94/2006 s-a constatat în mod irevocabil nulitatea parţială a acestui titlu de proprietate în sensul înlăturării pârâtei I.L. din titlu, reclamanta nu are calitatea de coproprietar al terenurilor a căror partajare o solicită, cerută pentru justificarea legitimării procesuale active.

Nici cea de-a doua critică adusă hotărârii primei instanţe nu este întemeiată. Recunoaşterea calităţii de moştenitor de către pârâtul a cărui cotă ar fi diminuată prin reţinerea vocaţiei succesorale concrete şi a reclamantei nu constituie o probă în acest sens, deoarece, pe de o parte, mărturisirea priveşte, potrivit art. 1204-1206 C. civ. şi art. 218 C. proc. civ., fapte personale ale părţii în cauză, iar, pe de altă parte, devoluţiunea succesorală are loc potrivit regulilor stabilite de legiuitor, nefiind astfel la dispoziţia moştenitorilor. Cu alte cuvinte, aceştia nu pot dispune de modul în care se transmite patrimoniul defunctului, ci numai de bunurile pe care le dobândesc pc această cale.

Faţă de aceste considerente, reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Tribunalul a respins recursul ca nefondat.

← Procedură succesorală notarială finalizată prin emiterea...  Coproprietate. Neparticiparea tuturor coproprietarilor la... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Dezbaterea succesiunii în faţa notarului şi emiterea certificatului de moştenitor. Renunţare expresă la moştenire făcută de un descendent.