Legături personale cu minorul. Modalitatea de exercitare a acestui drept
| Comentarii |
|
Exercitarea dreptului părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul de a avea legături personale cu copilul, precum şi exercitarea dreptului copilului de a păstra relaţii personale cu părintele său trebuie făcute într-o asemenea modalitate încât să nu se ajungă la negarea sau îngrădirea acestor drepturi.
C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5017/R din 2 decembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 254/01.02.2011 a Judecătoriei Sighetu Marma-ţiei, s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanta-pârâtă K.C. împotriva pârâtului-reclamant B.R.D., a fost încredinţată reclamantei-pâ-râte spre creştere şi educare minora B.N., născută la data de 16.07.2007, şi s-a stabilit domiciliul acesteia la reclamanta-pârâtă. Pârâtul-reclamant
a fost obligat să plătească pentru minoră o pensie de întreţinere lunară în cuantum de 160 lei, de la data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorei sau noi dispoziţiuni. S-a admis în parte cererea reconvenţională şi a fost obligată reclamanta-pârâtă să-i permită pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minora B.N., cu respectarea următorului program de vizitare: în fiecare marţi, între orele 16:00-18:00, în afara domiciliului minorei, cu obligaţia readucerii acesteia la domiciliu; în prima şi a treia săptămână din lună, câte două zile, respectiv de sâmbătă, orele 12:00, până duminică seara, orele 18:00, la domiciliul pârâtului, cu obligaţia readucerii acestuia la domiciliu; prima săptămână din vacanţa de iarnă şi prima săptămână din vacanţa de primăvară şi trei săptămâni în vacanţa de vară, la domiciliul pârâtului, cu obligaţia readucerii acesteia la domiciliu. S-a respins cererea privind stabilirea domiciliului minorei la pârâtul-reclamant.
Prin decizia civilă nr. 157/A/30.06.2011, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către ape-
lanta-reclamantă. împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Recursul nu este fondat.
Relaţiile personale ale copilului cu părintele său se pot realiza prin diverse modalităţi şi mijloace enumerate, cu titlu exemplificativ, de art. 15 din Legea nr. 272/2004, cum sunt: întâlniri ale copilului cu părinţii ori cu o altă persoană care are, potrivit legii, dreptul la relaţii persoanele cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele său, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul (...). Modalitatea în care se realizează legăturile personale este descrisă şi în art. 2 lit. a) din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, şi presupune inclusiv vizite şi întâlniri, găzduire, schimb de informaţii cu privire la minor.
Din ansamblul acestor dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său, având în vedere că părintele căruia nu i-a fost încredinţat minorul are aceeaşi răspundere în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copilului, cât şi dreptul copilului care, pentru a-şi dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menţine legături personale nu numai cu ambii părinţi, dar şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie. Prin urmare, exercitarea dreptului părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul de a avea legături personale cu copilul, precum şi exercitarea dreptului co
pilului de a păstra relaţii personale cu părintele său trebuie făcute într-o asemenea modalitate încât să nu se ajungă la negarea sau îngrădirea acestor drepturi. Exercitarea în concret a acestor drepturi trebuie realizată de o aşa manieră încât să existe în mod efectiv o comunicare între părinte şi copil, iar aceasta să fie benefică dezvoltării fizice, morale sau spirituale a copilului.
In acest sens nu poate fi însă reţinută critica reclamantei referitoare la limitarea dreptului părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său, deoarece este în interesul superior al copilului, dar şi al părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, de a avea dreptul la o viaţă de familie, deziderat care se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv, fară o ingerinţă din partea celuilalt părinte, astfel încât împiedicarea sau limitarea legăturilor fireşti dintre părinte şi copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieţii de familie, garantat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In speţă, reclamanta nu a dovedit că menţinerea legăturilor personale dintre tată şi copil dăunează interesului superior al acestuia din urmă şi este de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Notă. Deşi hotărârea este pronunţată anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, considerentele privitoare la relaţiile personale dintre părinte şi copil sunt de actualitate.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii Europene de încălcarea de către instanţele naţionale a dreptului său la respectarea vieţii de familie, având în vedere imposibilitatea sa de a pune în executare hotărârea care stabilea în favoarea sa un program de vizitare a fiicei sale. Alegerea reclamantului pentru varianta constrângerii penale, formulând plângere penală împotriva fostei soţii la numai 4 luni după hotărâre, fără a exista indicii clare că aceasta se opusese la executarea acelei hotărâri, şi insistenţele sale privind reaua-credinţă a fostei soţii nu au fost cea mai constructivă abordare pentru normalizarea relaţiilor cu fiica sa. Infirmările succesive ale soluţiilor de netrimitere în judecată s-au realizat ca urmare a cererilor repetate ale reclamantului, iar durata relativ mare a urmăririi penale nu reprezintă o problemă de natură să afecteze relaţiile personale ale reclamantului cu fetiţa, în condiţiile în care, în paralel, D.A.S.P.C. a desfăşurat acţiuni ample de monitorizare. Legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 272/2004, prevede dreptul la opinie al copilului, acesta fiind cel care s-a opus în mod constant la reîntâlnirea cu tatăl său. Eforturile depuse de D.A.S.P.C. nu au fost de
natură a afecta relaţiile de familie ale reclamantului. Mai mult, refuzul fostei soţii a reclamantului de a participa la unele activităţi organizate de asistenţii sociali nu au afectat relaţia fetiţei cu tatăl. în fapt, refuzul fetiţei de a nu-şi mai vedea tatăl a fost constant, iar atitudinea serviciului de asistenţă socială de a limita presiunile asupra fetiţei a fost rezonabilă. Demersurile executării silite au fost tardive faţă de scopul urmărit, reclamantul dovedindu-se intolerant faţă de propunerea realizată de fiica sa în acest context. Astfel, avându-se în vedere eforturile constante şi pe termen lung ale autorităţilor, necesitatea respectării interesului superior al copilului, precum şi atitudinea şi demersurile reclamantului îndreptate mai degrabă spre a obţine recunoaşterea oficială a influenţei negative a fostei soţii asupra fetiţei, s-a decis că autorităţile au reuşit să păstreze echilibrul între interesele concurente şi art. 8 din Convenţia europeană nu a fost încălcat (C.E.D.O., Sbârnea c. României, 21 iunie 2011)
| ← Obligaţia de întreţinere a minorului. Venituri realizate în... | Modificarea măsurilor privitoare la copilul minor. Schimbarea... → |
|---|
